Suspendability of administrative licensing withdrawal: requirement of explicit legal motivation and imminent financial prejudice under Law No. 554/2004

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei.

1. Hotărârea Curţii de apel

Prin cererea înregistrată la data de 10 iulie 2015 pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A., în nume propriu şi pentru Asociaţia B., Asociaţia C., Asociaţia D., Asociaţia E., Asociaţia F., Asociaţia G., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură, a solicitat suspendarea executării Deciziei nr. 106 din 23 aprilie 2015 până la pronunţarea instanţei de fond şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin Sentinţa civilă nr. 151/2015 din 20 august 2015, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis cererea formulată de reclamanta A. şi a dispus suspendarea executării Deciziei nr. 106 din 23 aprilie 2015 până la pronunţarea instanţei de fond.

2. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei pronunţate de curtea de apel a declarat recurs Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură, criticând-o pentru nelegalitate, formulând critici ce se circumscriu motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 8 din C. proc. civ.

Reiterând argumentele din faţa primei instanţe, recurenta-pârâtă a susţinut că prin Sentinţa civilă nr. 45/2013 a fost obligată la încheierea unui act adiţional cu AJVPS Hunedoara, act adiţional la un contract ce are ca obiect "gestionarea durabila prin pescuit recreativ sportiv " ori, în conformitate cu prevederile contractuale, care constituie legea părţilor conform art. 1270 din C. civ., cu precădere dispoziţiile art. 3 pct. 3.2. din contract Obligaţiile CNAFP lit. d), actualmente ale ANPA care s-a subrogat în drepturile şi obligaţiile CNAFP: " Să solicite la Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură, înscrierea gestionarului delegat în autorizaţia de pescuit recreativ sportiv pentru zona şi bazinele piscicole menţionate în contract până cel târziu 30 noiembrie anul în curs pentru anul viitor"

În susţinerea motivelor de recurs, s-a arătat că prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi Fiscal în Dosar nr. x/2011 Asociaţia H. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură şi A. (A.) ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună anularea unor autorizaţii de pescuit recreativ/sportiv eliberate reclamatei de către subscrisă. În speţă este vorba de autorizaţiile nr. 52, 53 şi 55 din anul 2011 aferente următoarelor zone de pescuit: Mureş tronson III, Strei tronson I şi respectiv Crişul Alb şi obligarea subscrisei la retragerea autorizaţiilor de pescuit sportiv/recreativ eliberate reclamatei pentru zonele de pescuit sportiv/recreativ menţionate mai sus. Prin Sentinţa nr. 135/2015 emisă de Curtea de Apel Alba Iulia a dispus anularea autorizaţiilor de pescuit eliberate de subscrisă către A. şi ne-a obligat la eliberarea la eliberarea autorizaţiilor de pescuit sportiv/recreativ în favoarea AJVPS Hunedoara.

În concluzie, în considerarea motivelor expuse, s-a solicitat admiterea recursului aşa cum a fost formulat casarea hotărârii atacate cu consecinţa respingerii cererii de suspendare formulată.

3. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru, în condiţiile art. 493 din C. proc. civ.

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 28 martie 2016, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin încheierea de şedinţă din data de 21 iunie 2016 completul filtru a constatat, în raport de conţinutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi pe cale de consecinţă a admis în principiu recursul şi a fixat termen de judecată a fondului recursului, în şedinţă publică, pentru data de 14 februarie 2017, cu citarea părţilor.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând sentinţa recurată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, circumscrise motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., faţă de prevederile legale aplicabile dar şi de apărările intimatei-reclamante, Înalta Curte constată că nu subzistă motive de casare a hotărârii primei instanţe, în considerarea celor în continuare arătate.

Măsura suspendării actului administrativ se circumscrie noţiunii de protecţie provizorie a drepturilor şi intereselor particularilor până la momentul la care instanţa competentă va cenzura legalitatea actului, consacrată prin mai multe instrumente juridice internaţionale, atât în sistemul de protecţie instituit în cadrul Consiliului Europei, cât şi în ordinea juridică a Uniunii Europene.

În cadrul procedurii sumare a suspendării executării actului administrativ nu poate fi prejudecat fondul cauzei, motiv pentru care, nici probatoriului administrat pentru stabilirea existenţei unor indicii de răsturnare a prezumţiei de legalitate de care se bucură actul administrativ, nici analizei efectuate de instanţă nu li se poate pretinde amploarea şi profunzimea probelor şi raţionamentelor pe care se fundamentează o soluţie pronunţată cu privire la acţiunea în anularea actului.

Pentru a se dispune măsura de suspendare a executării actului administrativ, art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 impune două condiţii cumulative, şi anume: (1) cazul bine justificat, definit de art. 2 alin. (1) lit. t) din lege, ca rezidând în anumite împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ; (2) paguba iminentă, definită în art. 2 alin. (1) lit. ş) din lege, ca fiind prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public.

Examinând sumar actele dosarului, în limitele acestei proceduri în care nu este îngăduită prejudecarea fondului, judecătorul fondului a reţinut în mod judicios că în cauză decizia contestată nu respectă principiul motivării actului administrativ, nefiind precizate în mod explicit, temeiurile de fapt şi de drept care au condus emitentul la adoptarea măsurii de retragere în vederea suspendării a autorizaţiilor de pescuit deţinute de reclamantă.

De asemenea, se impune a fi subliniat faptul că în mod corect s-a reţinut de către instanţa de fond că în ceea ce priveşte Sentinţa nr. 135/2015 a Curţii de Apel Alba Iulia, nedefinitivă, invocată de pârâtă în notele scrise, instanţa reţine că aceasta este pronunţată ulterior emiterii deciziei a cărei suspendare se solicită, astfel că nu poate constitui temei al acesteia.

Totodată, Înalta Curte reţine că iminenţa prejudiciului nu trebuie dovedită cu certitudine absolută, ci este suficient, mai ales atunci când realizarea prejudiciului depinde de intervenţia unui ansamblu de factori, ca acesta să poată fi prevăzut cu un grad de probabilitate suficient de mare, cum este cazul şi în situaţia dedusă prezentei judecăţi.

În cauză, este necontestat că punerea în executare a unui act administrativ prin care a fost stabilită o creanţă bugetară va avea drept consecinţă diminuarea patrimoniului reclamantei, prin urmare, ţinând seama de considerentele de ordin legal şi de situaţia de fapt dovedită, de Recomandarea nr. R/89/8 din 13 septembrie 1989 a Comitetului de Miniştri din cadrul Consiliului Europei privind protecţia jurisdicţională provizorie în materie administrativă, Înalta Curte apreciază că executarea actului administrativ este de natură a crea pagube serioase, care pot să aibă consecinţe grave în patrimoniul reclamantei,

În acest context, aprecierea instanţei de fond, în sensul că în cauză este îndeplinită şi condiţia referitoare existenţa pagubei iminente, reprezintă un argument suficient pentru a se dispune măsura prevăzută de art. 14 din Legea nr. 554/2004, motiv pentru care vor fi înlăturate şi criticile referitoare la neîndeplinirea condiţiei existenţa pagubei iminente, în sensul art. 2 lit. ş) din acelaşi act normativ.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Reţinând, aşadar, faţă de cele mai sus expuse că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea corectă a normelor de drept material, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. cu referire la art. 14 şi 20 din Legea nr. 554/2004, republicată va respinge recursul de faţă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură împotriva Sentinţei nr. 151 din 20 august 2015 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 februarie 2017.

Procesat de GGC - LM