Tax authority wins appeal: suspension of VAT assessment enforcement denied for lack of imminent irreparable harm

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 23 ianuarie 2015 reclamanta SC A. SRL, întemeiată pe dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 şi art. 215 C. proc. fisc. a formulat cerere de suspendare a actului administrativ în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca, Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Satu-Mare solicitând:

• să se dispună suspendarea Deciziei de impunere cu număr de înregistrare F-SM 732 din data de 19 decembrie 2014 şi a Raportului de inspecţie fiscală cu număr de înregistrare F-SM 617 din data de 19 decembrie 2014, ambele emise de către Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Satu-Mare privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscală pentru persoanele juridice în ceea ce priveşte sumele impuse cu titlu de TVA şi accesoriile aferente acestora pentru tranzacţiile realizate cu societăţile B., C., D., E., F.

• să fie obligate la plata cheltuielilor de judecată părţile care se opun admiterii cererii de suspendare.

1.2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa nr. 113/CA din 25 februarie 2015, Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamanta SC A. SRL în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Satu-Mare şi a dispus suspendarea Deciziei de impunere cu nr. de înregistrare F-SM 732 din 19 decembrie 2014 şi a raportului de inspecţie fiscală cu nr. de înregistrare F-SM 617 din 19 decembrie 2014 emise de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Satu-Mare privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscală pentru persoanele juridice în ceea ce priveşte sumele impuse cu titlu de TVA şi accesoriile acestora, pentru tranzacţiile realizate cu societăţile B., C., D., E., F. până la pronunţarea instanţei de fond.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva Sentinţei nr. 113/CA din 25 februarie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Cluj a declarat recurs Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Satu-Mare, criticând-o pentru motive de nelegalitate.

Recurenta a susţinut în esenţă, că instanţa de fond în mod greşit a admis cererea de suspendare, întrucât aspectele indicate de către reclamanta nu sunt în măsura sa justifice suspendarea executării actului, mai mult, motivele invocate de reclamanta vizează în fapt fondul cauzei, respectiv nelegalitatea deciziei.

De asemenea, a arătat recurenta, în cauză nu exista indicii serioase privind nelegalitatea deciziei de impunere nici în ceea ce priveşte nedeductibilitatea cheltuielilor făcute cu furnizori, respectiv lipsa de conţinut economic a tranzacţiilor încheiate.

Pentru a beneficia de deductibilitate, serviciile nu trebuie să figureze numai generic înscrise în facturi fiscale ci să se dovedească realitatea şi efectivitatea prestării lor cu documente valabil încheiate, fiind obligatoriu ca aceste servicii să servească operaţiunilor taxabile desfăşurate de beneficiarul lor.

Recurenta a mai susţinut că nici condiţia referitoare la paguba iminentă nu este îndeplinită, întrucât Statul este întotdeauna solvabil, în ipoteza admiterii acţiunii de fond, reclamanta nu va înregistra nici un prejudiciu material, deoarece sumele de bani plătite ca urmare a executării deciziei de impunere vor fi compensate cu obligaţiile fiscale scadente.

Recurenta a solicitat casarea sentinţei şi respingerea cererii de suspendare ca nefondată.

1.4. Procedura de examinare a recursului

Raportul întocmit potrivit art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ. a fost analizat şi comunicat părţilor, potrivit art. 493 alin. (1) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 21 iunie 2016, recursul a fost admis în principiu, fiind fixat termen pentru judecarea acestuia la data de 14 februarie 2017, cu citarea părţilor în şedinţă publică, potrivit art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

2. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi, potrivit art. 498 şi art. 499 C. proc. civ.

Examinând cauza şi sentinţa recurată în raport cu actele şi lucrările dosarului precum şi cu dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este fondat.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Reclamanta a solicitat suspendarea executării actului administrativ reprezentat de Decizia de impunere cu număr de înregistrare F-SM 732 din data de 19 decembrie 2014 şi a Raportului de inspecţie fiscală cu număr de înregistrare F-SM 617 din data de 19 decembrie 2014, ambele emise de către Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Satu-Mare.

Înalta Curte reaminteşte că măsura suspendării actului administrativ se circumscrie noţiunii de protecţie provizorie a drepturilor şi intereselor particularilor până la momentul la care instanţa competentă va cenzura legalitatea actului, consacrată prin mai multe instrumente juridice interne şi internaţionale, atât în sistemul de protecţie instituit în cadrul Consiliului Europei, cât şi în ordinea juridică a Uniunii Europene.

Legea nr. 554/2004, prevede în art. 14 şi 15, atribuţia instanţei de contencios administrativ de a ordona măsuri vremelnice de suspendare a executării actului administrativ, atunci când drepturile sau interesele legitime ale particularilor sunt supuse unui risc iminent de vătămare, în scopul evitării exercitării abuzive a prerogativelor de care dispun autorităţile publice în contextul puterii lor discreţionare.

Cazul bine justificat şi iminenţa unei pagube sunt analizate în funcţie de circumstanţele concrete ale fiecărei cauze, fiind lăsate la aprecierea judecătorului, care nu poate efectua decât o analiză sumară a aparenţei dreptului, pe baza împrejurărilor de fapt şi de drept prezentate de partea interesată, cu respectarea unui echilibru rezonabil între interesul public pe care autoritatea publică este obligată să îl îndeplinească şi drepturile subiective sau interesele legitime private care pot fi afectate.

Înalta Curte, constată, contrar celor reţinute de judecătorul fondului, că în cauză nu sunt întrunite condiţiile cerute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru suspendarea actului administrativ fiscal.

Astfel, potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 "în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond".

Deci, cu alte cuvinte, un act administrativ va putea fi suspendat din executarea sa numai în situaţia în care instanţa va constata în mod temeinic îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii: existenţa unui caz bine justificat şi necesitatea evitării unei pagube iminente ireparabile sau dificil de reparat.

Noţiunea de caz bine justificat a fost definită, la art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind acele împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.

Contrar celor reţinute de judecătorul fondului, Înalta Curte constată că reclamanta nu a prezentat indicii aparente care să răstoarne prezumţia de legalitate a actului contestat, iar aspectele invocate necesită de fapt o analiză pe fond a legalităţii acestora, or în cazul procedurii suspendării executării unui act administrativ, pe calea căreia pot fi dispuse numai măsuri provizorii, nu este permisă prejudecarea fondului. Înalta Curte constată că este fondat motivul de recurs ce vizează neîndeplinirea condiţiei cazului bine - justificat, în sensul art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004. Mai precis, situaţia privind necorelarea între Decizia de impunere şi Raportul de inspecţie fiscală şi actele administrativ fiscale anterioare reprezentate de procesele-verbale încheiate cu ocazia inspecţiilor fiscale pentru soluţionarea cererilor tip SCAC înaintate de către autorităţile fiscale din Ungaria, faptul că procesele-verbale se referă la aceleaşi livrări intracomunitare, aceiaşi beneficiari ai livrărilor şi aceleaşi perioade de referinţă în raport de care a fost stabilit TVA suplimentar de plată prin Decizia de impunere şi Raportul de inspecţie fiscală, sunt aspecte care ţin de fondul cauzei, iar în analiza cazului bine justificat nu este permisă prejudecare fondului.

În ceea ce priveşte motivul de recurs ce vizează neîndeplinirea condiţiei "pagubei iminente", Înalta Curte constată că această condiţie nu este întrunită, reclamanta nefăcând dovada lipsei de venituri, ci doar a diminuării drepturilor băneşti, urmând a fi despăgubit în situaţia admiterii acţiunii de fond.

Mai mult de atât, aşa cum rezultă din sistemul ecris şi din actele depuse la dosar, prin Sentinţa nr. 60 din 3 martie 2016 pronunţată în dosarul nr. x/2015, Curtea de Apel Cluj, a respins acţiunea formulată de reclamanta SC A. SRL de anulare a Deciziei de impunere cu număr de înregistrare F-SM 732 din data de 19 decembrie 2014 şi a Raportului de inspecţie fiscală cu număr de înregistrare F-SM 617 din data de 19 decembrie 2014, ambele emise de către Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Satu-Mare.

În aceste circumstanţe, soluţia adoptată de instanţa investită cu soluţionarea acţiunii în anulare creează premisa legalităţii actului a cărui suspendare s-a solicitat.

În ceea ce priveşte excepţia lipsei de obiect a cauzei şi a lipsei de interes invocată de intimata-reclamantă, analizând din perspectiva legalităţii şi temeiniciei sentinţei recurate, prin prisma condiţiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004 şi art. 20 din aceeaşi lege, interesul pârâtei de a formula prezentul recurs, Înalta Curte constată că legitimitatea acestuia este justificată, iar recursul nu este lipsit de obiect sau de interes, motiv pentru care se constată că nu este întemeiată excepţia.

Prin urmare, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile recurentei sunt întemeiate, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre nelegală.

În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa atacată, în sensul că va respinge cererea de suspendare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Satu-Mare împotriva Sentinţei nr. 113/CA din 25 februarie 2015 a Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată, în sensul că respinge cererea de suspendare ca nefondată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 februarie 2017.

Procesat de GGC - CL