Prohibition of successive suspension requests for administrative enforcement measures under Article 14(6) of Law 554/2004

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 17 martie 2015, reclamantul Ministerul Energiei, Întreprinderilor Mici şi Mijlocii şi Mediului de Afaceri a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, suspendarea executării obligaţiilor stabilite în sarcina sa prin Decizia nr. 29 din 19 iunie 2014 emisă de pârâtă, astfel cum au rămas prin Încheierea nr. 94 din 31 iulie 2014 a Curţii de Conturi - Departamentul IV, act subsecvent, prin care a fost respinsă contestaţia împotriva deciziei, până la soluţionarea irevocabilă a Dosarului nr. x/2014 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în ceea ce priveşte constatările de la pct. 6 (acordarea subvenţiilor pentru familiile domiciliate pe teritoriul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării) - măsura 7 din Decizia nr. 29/2014 şi în ceea ce priveşte constatările de la pct. 7.1 (plata utilităţilor pentru utilizarea spaţiului de birouri din Bucureşti) -măsura 8 din Decizia nr. 29/2014.

1.2. Soluţia primei instanţe

Prin Sentinţa nr. 1390 din 18 mai 2015, Curtea de Apel Bucureşti, a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii, invocată de pârâta Curtea de Conturi, şi a respins acţiunea reclamantului, ca inadmisibilă.

A reţinut instanţa, în esenţă, că, în Dosarul nr. x/2014, până la soluţionarea irevocabilă a căruia se solicită suspendarea actelor, prin Încheierea de şedinţă din 7 ianuarie 2015 a fost soluţionată cererea de suspendare executării aceloraşi acte.

De asemenea, reclamantul nu aduce argumente noi în prezentul dosar, în privinţa îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2040, pe lângă cele susţinute în Dosarul nr. x/2014.

2. Cererea de recurs

Împotriva acestei hotărâri, reclamatul Ministerul Energiei, Întreprinderilor Mici şi Mijlocii şi Mediului de Afaceri (succesor în drepturi şi obligaţii al Departamentului pentru Energie) a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, cu consecinţa admiterii cererii de suspendare.

A susţinut recurentul-reclamant că hotărârea instanţei de fond este nemotivată şi a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material, art. 14 coroborat cu art. 15 din Legea nr. 554/2004.

Instanţa nu a efectuat o minimă verificare a dosarului, pentru că a depus înscrisuri noi, care nu s-au regăsit în Dosarul nr. x/2014, concretizate urmare a unor întâlniri ale părţilor ulterioare hotărârii din 7 ianuarie 2015 prin care a fost respinsă cererea de suspendare.

De asemenea, în privinţa constatărilor dispuse în sarcina sa au intervenit elemente noi care fac imposibilă punerea în executare a dispoziţiilor Curţii de Conturi, fiind evidente motivele de nelegalitate. Astfel, constatările Curţii de Conturi nu mai corespund realităţii, întrucât părţile au convenit stornarea unor debite şi, ca atare, nu pot fi luate măsuri care să reflecte realitatea, până când instanţa se va pronunţa asupra legalităţii deciziei contestate.

3. Apărările intimatei-pârâte

Prin întâmpinare, intimata-pârâtă Curtea de Conturi a României a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, apreciind că în mod corect instanţa a respins cererea de suspendare ca inadmisibilă.

4. Procedura de soluţionare a recursului

4.1. Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza Încheierii de şedinţă din data de 27 aprilie 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin Încheierea din 12 octombrie 2017, Completul de filtru a constatat, în funcţie de conţinutul Raportului întocmit în cauză, că recursul îndeplineşte cerinţele de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a declarat recursul ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., şi a fixat termen de judecată.

4.2. Cu privire la fondul recursului

Înalta Curte, examinând hotărârea atacată în raport de prevederile legale incidente, constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Nu se poate reţine incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., hotărârea instanţei de fond îndeplinind exigenţele dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. şi explicând în mod convingător soluţia pronunţată în dispozitiv, de respingere a cererii de suspendare ca inadmisibilă.

De asemenea, nu se impune casarea hotărârii recurate nici prin prisma motivului de nelegalitate prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Reclamantul Ministerul Energiei, Întreprinderilor Mici şi Mijlocii şi Mediului de Afaceri (succesor în drepturi şi obligaţii al Departamentului pentru Energie) a solicitat suspendarea executării obligaţiilor instituite în sarcina sa prin Decizia nr. 29 din 19 iunie 2014 a Curţii de Conturi a României astfel cum acestea au rămas prin Încheierea nr. 94 din 31 iulie 2014 a Curţii de Conturi - Departamentul IV până la soluţionarea definitivă a Dosarului nr. x/2014 înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, având ca obiect acţiunea în anulare a aceloraşi acte.

Din dispoziţiile generale ale Legii nr. 554/2004 rezultă că actul administrativ se bucură de prezumţia de legalitate, fiind executoriu din oficiu.

Astfel, suspendarea executării unui act administrativ este o măsură excepţională care poate surveni exclusiv atunci când acest lucru este prevăzut expres în lege (suspendarea de drept - ope legis) ori când sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de lege (suspendarea la cererea persoanei vătămate).

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 "în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond".

Altfel spus, un act administrativ va putea fi suspendat din executarea sa numai în situaţia în care instanţa va constata în mod temeinic îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii, existenţa unui caz bine justificat şi necesitatea evitării unei pagube iminente ireparabile sau dificil de reparat.

De asemenea, conform art. 14 alin. (6) din lege, "Nu pot fi formulate mai multe cereri de suspendare succesive pentru aceleaşi motive."

Anterior promovării prezentei acţiuni, reclamantul a formulat o cerere de anulare şi de suspendare a executării aceluiaşi act administrativ, a măsurilor dispuse prin Decizia nr. 29/2014, menţinute parţial prin Încheierea nr. 94 din 31 iulie 2014, înregistrată sub nr. 5121/2/2014 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal. Cererea de suspendare a fost întemeiată pe art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004, solicitându-se suspendarea executării actelor până la soluţionarea definitivă a acţiunii în anulare.

Prin Încheierea de şedinţă din 7 ianuarie 2015 pronunţată în Dosarul nr. x/2014, Curtea de Apel Bucureşti a respins cererea de suspendare, ca nefondată.

Ulterior pronunţării acestei soluţii de respingere a cererii de suspendare, la data de 17 martie 2015, reclamantul a formulat o cerere distinctă de suspendare, întemeiată pe art. 15 din Legea nr. 554/2004, ce face obiectul prezentului dosar.

Conform art. 15 alin. (1) şi (2),

"(1) Suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14 şi prin cererea adresată instanţei competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. În acest caz, instanţa poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula odată cu acţiunea principală sau printr-o acţiune separată, până la soluţionarea acţiunii în fond.

(2) Dispoziţiile art. 14 alin. (2)-(7) se aplică în mod corespunzător."

Prin noua cerere de suspendare, reclamantul a precizat, în esenţă, că suspendarea priveşte dispunerea măsurilor de recuperare a sumelor privind 1). acordarea subvenţiilor pentru care s-au aplicat tarife reduse cu 50% la energie electrică pentru consumatorii casnici, din zona Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, în baza O.G. nr. 27/1996, şi 2). angajarea cheltuielilor de folosinţă legate de activitatea instituţiei pentru spaţiul de birouri din Splaiul Independenţei nr. 202E în perioada aprilie - iunie 2013.

A susţinut că au intervenit elemente de noutate faţă de momentul dezbaterii primei cereri de suspendare, elemente care fac imposibilă punerea în executare a dispoziţiilor Curţii de Conturi.

În dovedirea acestor elemente de noutate, a arătat că A. a transmis o listă care dovedeşte că s-au luat măsuri la nivelul său şi al Prefecturii Tulcea, diminuându-se suma reţinută, întrucât Departamentul pentru Energie nu avea atribuţii de verificare primind documentele pe caza celor asumate de primării şi de A.. De asemenea, A. şi primăriile au luat măsuri concrete care au generat diminuarea sumelor contestate.

A mai arătat că toate constatările Curţii de Conturi, conform cărora Departamentul pentru Energie nu a funcţionat în perioada aprilie - iunie 2013 în spaţiul din Splaiul Independenţei, sunt eronate, fiind contrazise de înscrisuri justificative. De asemenea, au fost efectuate erori, fie de calcul, fie de evidenţă a persoanelor, astfel că sumele pentru care autoritatea pârâtă a solicitat recuperarea nu mai corespund realităţii.

Înalta Curte nu poate reţine aspectele învederate de recurentul-reclamant - aplicarea şi interpretarea greşită a prevederilor legale referitoare la legislaţia contabilităţii, la controlul intern şi controlul financiar preventiv, la regulamentul de furnizare a energiei electrice la consumator, a veridicităţii unor documente prezentate, erorile de calcul - ca fiind elemente de noutate faţă de prima cerere de suspendare.

În jurisprudenţa sa constantă, secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi a reţinut că pentru conturarea cazului temeinic justificat care să impună suspendarea unui act administrativ, instanţa nu trebuie să procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăşi contestaţia/cererea de anulare a actului administrativ, ci trebuie să-şi limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt şi/sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumţiei de legalitate de care se bucură un act administrativ.

Astfel de împrejurări vădite, de fapt sau/şi de drept care sunt de natură să producă o îndoială serioasă cu privire la legalitatea unui act administrativ au fost reţinute de Înalta Curte ca fiind emiterea unui act administrativ de către un organ necompetent sau cu depăşirea competenţei, actul administrativ emis în temeiul unor dispoziţii legale declarate neconstituţionale, vădita nemotivare a actului administrativ, modificarea semnificativă a actului administrativ în calea recursului administrativ etc.

Aspectele învederate de recurentul-reclamant prin noua cerere de suspendare nu pot fi apreciate ca noi, ci reprezintă elemente de nelegalitate care urmează să fie analizate de instanţa învestită cu cererea de anulare a actului administrativ fiscal atacat.

Prin urmare, cum în cauză s-a dovedit că, anterior prezentei cereri de suspendare, recurentul-reclamant a solicitat suspendarea executării aceloraşi măsuri dispuse prin actele emise de Curtea de Conturi a României, cerere formulată în temeiul aceloraşi motive, soluţionată de către Curtea de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal prin Încheierea de şedinţă din 7 ianuarie 2015, în mod corect s-a reţinut prin hotărârea atacată că sunt incidente în cauză prevederile art. 14 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, care interzic în termeni categorici formularea mai multor cereri de suspendare succesive pentru aceleaşi argumente.

4.3. Soluţia instanţei de recurs

Pentru considerentele expuse, neexistând motive de casare a hotărârii recurate, în temeiul art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de Ministerul Energiei (fost Ministerul Energiei, Întreprinderilor Mici şi Mijlocii şi Mediului de Afaceri) împotriva Sentinţei nr. 1390 din 18 mai 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 8 februarie 2018.

Procesat de GGC - CL