Lack of legitimate interest to challenge elective office succession in administrative litigation

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Hotărârea Curţii de apel

Prin cererea de chemare în judecată introdusă la data de 06.01.2014, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Uniunea Naţională a Barourilor din România şi Consiliul Uniunii Naţionale a Barourilor din România ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea Consiliului U.N.B.R. la admiterea plângerii prealabile formulate de către reclamant la data de 25.11.2013 împotriva deciziei Consiliului U.N.B.R. din data de 26.10.2013, obligarea Consiliului U.N.B.R. la revocarea deciziei susmenţionate, cu consecinţa admiterii plângerii împotriva aceleiaşi decizii,obligarea Uniunii Naţionale a Barourilor din România la admiterea cererii reclamantului de înlocuire a numitului B. din funcţia de membru în Comisia Permanentă a U.N.B.R. şi numirea reclamantului în funcţia respectivă.

Prin Sentinţa nr. 104 din 26 iunie 2014 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia lipsei de interes invocată de către pârâtele Uniunea Naţională a Barourilor din România şi Consiliul Uniunii Naţionale a Barourilor din România - prin Preşedinte - şi în consecinţă a respins ca lipsită de interes cererea de chemare în judecată formulată şi modificată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtele susmenţionate şi cu pârâtul B..

2. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei pronunţate de curtea de apel a declarat recurs reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând în esenţă, admiterea recursului şi trimiterea cauzei spre rejudecare în faţa primei instanţe de judecată - Curtea de Apel Braşov.

Astfel, recurentul-reclamant a susţinut că soluţia instanţei de judecată este greşită, fiind emisă cu ignorarea unor prevederi legale (art. 1 din Legea nr. 554/2004) şi a unor prevederi cuprinse în Regulamentul de organizare şi funcţionare a UNBR.

Recurentul a arătat că deţine calitatea de membru al Consiliului Uniunii Avocaţilor din România şi şi-a manifestat opţiunea pentru a dobândi calitatea de membru al Comisiei permanente a UNBR. Mai mult, în urma procedurilor legal desfăşurate în cursul anului 2011 (după Congresul Avocaţilor din iunie 2011) a ocupat poziţia a 17-a, prin raportare la numărul de voturi favorabile acumulate, cu ocazia votului exercitat în cadrul Consiliului UNBR cu privire la desemnarea membrilor Comisiei permanente a UNBR. Acest aspect este confirmat de către UNBR şi Consiliul UNBR, nemaifiind necesare precizări şi dovezi suplimentare. Instanţa de fond a reţinut acest aspect ca fiind unul necontroversat.

A mai susţinut recurentul că şi în lipsa unor astfel de opţiuni şi proceduri interne ale UNBR, îi este recunoscută vocaţia de a accede în poziţia de membru al Comisiei Permanente a UNBR prin deţinerea calităţii de avocat, de membru al Consiliului UNBR şi prin întrunirea condiţiilor speciale privind vechimea în profesie. Această vocaţie este însoţită de atributele enumerate de prevederile art. 33 C. proc. civ.

Mai mult, analiza interesului în promovarea unei acţiuni în contencios administrativ, trebuie să se realizeze prin prisma prevederilor art. 1 din Legea nr. 554/2004: "Orice persoana care se consideră vătămata într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât şi public."

Sub auspiciile acestor prevederi, expunerea de motive din cuprinsul cererii de chemare în judecată, trebuia să fie suficientă pentru a contura întrunirea condiţiilor presupuse de textul de lege citat: reclamantul se consideră vătămat într-un drept al său - dreptul de a ocupa o funcţie în cadrul organelor interne ale UNBR.

Orice cercetare privind excepţia invocată ar fi trebuit să se oprească aici, întrucât, analiza concretă a întrunirii celorlalte condiţii de admisibilitate a cererii, respectiv constatarea existenţei dreptului concret al reclamantului de a ocupa funcţia indicată, precum şi constatarea de către instanţă a procedurii ce trebuie urmată pentru valorificarea acestui drept, reprezentau chestiuni ce ţineau de fondul cererii iar nicidecum de excepţia lipsei de interes.

În acest sens, recurentul a subliniat că în ciuda susţinerilor reiterate şi oral în faţa instanţei de fond, judecătorul fondului a trecut de limitele unei analize necesare cu privire la chestiunea interesului procesual şi, analizând în mod eronat şi superficial regimul şi procedura de alegere a membrilor Comisiei Permanente a UNBR, a dat o soluţie greşită excepţiei.

S-a arătat că în speţă, calitatea de membru al Consiliului UNBR, reprezintă o condiţie esenţială sine qua non pentru dobândirea calităţii de membru al Comisiei Permanente a UNBR. Tot astfel, pierderea calităţii de membru al Consiliului UNBR atrage pierderea calităţii de membru al Comisiei Permanente, faţă de neîndeplinirea de către fostul membru a unei condiţii esenţiale privind mandatul său.

În opinia recurentului, aceste aspecte nu au format obiectul de analiza al primei instanţe, aceasta mărginindu-se să afirme că indiferent dacă mandatul d-lui B. ar fi infirmat sau desfiinţat pe cale judiciară, reclamantul tot nu ar fi îndreptăţit să fie desemnat automat ca membru în Comisia Permanentă. Însă, instanţa de fond ignoră faptul că un avocat membru al UNBR şi totodată membru al Consiliului UNBR, este "îndreptăţit" şi justifică un interes actual, născut şi legitim în aplicarea Legii nr. 51/1995 şi a prevederilor Regulamentului de organizare şi funcţionare a UNBR. Mai mult, date fiind atribuţiile funcţiei ocupate şi responsabilitatea pe care membrul Consiliului UNBR o are în virtutea mandatului încredinţat prin vot, el este obligat să acţioneze, inclusiv în plan judiciar, pentru îndepărtarea oricăror nereguli sesizate în modul de organizare şi funcţionare a organelor profesiei de avocat.

Mai mult, soluţionarea excepţiei lipsei de interes ignora întru-totul prevederile art. 31 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a UNBR.

S-a susţinut că regulile prevăzute în Regulament pentru mandatul membrilor Consiliului UNBR sunt prevăzute de art. 24 alin. (2) din Regulament, potrivit cărora "în cazul încetării mandatului unui reprezentant al baroului înaintea împlinirii termenului pentru care a fost ales de Congres, candidatul ce a obţinut următorul număr de voturi în Congresul electiv îl înlocuieşte de drept pe reprezentantul al cărui mandat a încetat pentru diferenţa de timp rămasă. "Aplicându-se corespunzător aceste norme, candidatul ce a obţinut următorul număr de voturi cu prilejul alegerii membrilor Comisiei permanente îi înlocuieşte de drept pe membrul al cărui mandat a încetat pentru diferenţa de timp rămasă.

În fine, recurentul a arătat că a ocupat poziţia a 2-a după ultima poziţie ce conferea calitatea de membru al Comisiei Permanente, iar cum candidatul de pe prima poziţie "de sub linie" a acces deja în calitatea de membru, rezultă că dobândeşte calitatea de membru al Comisiei Permanente în locul domnului B., care şi-a pierdut această calitate.

3. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru, în condiţiile art. 493 din C. proc. civ.

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 22 februarie 2016, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin încheierea de şedinţă din data de 22 iunie 2016 completul filtru a constatat, în raport de conţinutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi pe cale de consecinţă a admis în principiu recursul şi a fixat termen de judecată a fondului recursului, în şedinţă publică, pentru data de 14 februarie 2017, cu citarea părţilor.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Înalta Curte constată că nu se poate reţine inadmisibilitatea căii de atac invocată de intimatul B. şi întemeiată pe susţinerea potrivit căreia recurentul nu a înţeles să solicite să se constate că are interes în prezenta cauză, întrucât aceasta nu îmbracă forma unei veritabile excepţii de inadmisibilitate, în realitate fiind o apărare de fond.

Analizând sentinţa recurată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, faţă de prevederile legale aplicabile dar şi de apărările intimatelor, Înalta Curte constată că nu subzistă motive de casare a hotărârii primei instanţe, în considerarea celor în continuare arătate.

Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul A. a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune în anularea deciziei Consiliului U.N.B.R. din data de 26.10.2013, obligarea Consiliului U.N.B.R. la revocarea deciziei sus-menţionate, cu consecinţa admiterii plângerii împotriva aceleiaşi decizii, obligarea Uniunii Naţionale a Barourilor din România la admiterea cererii reclamantului de înlocuire a numitului B. din funcţia de membru în Comisia Permanentă a U.N.B.R. şi numirea reclamantului în funcţia respectivă.

Instanţa de fond a respins acţiunea ca lipsită de interes, opinie împărtăşită şi de Înalta Curte, în considerarea următoarelor aspecte.

Prin Decizia Consiliului U.N.B.R. din data de 29.06.2013 a fost respinsă propunerea având ca obiect înlocuirea pârâtului B. din funcţia de membru în Comisia Permanentă a U.N.B.R. Împotriva acestei Decizii recurentul a formulat plângere solicitând " înlocuirea din funcţia de membru în Comisia Permanentă a pârâtului respectiv" şi numirea sa în aceeaşi funcţie, în temeiul dispoziţiilor art. 66 lit. n) din Legea nr. 51/1995 cu modificările ulterioare, ale art. 65 din Lege, art. 23 alin. (1) şi a art. 24 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a U.N.B.R.

Se reţine că recurentul este avocat, iar în urma alegerilor ce au avut loc în luna iunie 2011 pentru constituirea Consiliului Uniunii Naţionale a Barourilor din România, acesta a ocupat a 17-a poziţie în clasament raportat la numărul de voturi obţinute. (Hotărârea nr. 06 din 11 iunie 2011 emisă de U.N.B.R.). S-a procedat şi la alegerea unui număr de 8 membri ai Comisiei Permanente a U.N.B.R. iar în urma acestui proces electiv reclamantul a ocupat poziţia nr. 11 în clasament.

Contrar celor susţinute de recurentul-reclamant, Înalta Curte consideră că în mod corect prima instanţă a constatat că reclamantul nu justifică un interes legitim, născut şi actual pentru promovarea prezentei acţiuni în contencios administrativ, în condiţiile în care funcţia de membru al Comisiei Permanente este una strict eligibilă iar reclamantul nu a obţinut nr. de voturi necesare pentru a fi desemnat membru al organului de conducere al U.N.B.R.

Înalta Curte constată în acord cu judecătorul fondului că din înscrisurile depuse la dosar, rezultă că în urma procesului electiv din anul 2011 nu au fost aleşi membri supleanţi ai Comisiei Permanente ci numai membri titulari. Prin urmare, chiar dacă mandatul pârâtului B. ar fi infirmat sau desfiinţat este de remarcat că o astfel de situaţie nu îl îndreptăţeşte pe reclamant să fie desemnat automat ca membru în Comisia Permanentă fără un vot valabil exprimat de către Consiliul U.N.B.R.

Dispoziţiile art. 30 şi a art. 31 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a U.N.B.R. adoptat prin Hotărârea nr. 5/2011 prevăd:

"Art. 30 - Componenţă

(1) Comisia Permanentă a U.N.B.R. este compusă din 15 membri, dintre care 5 membri sunt reprezentanţi ai baroului Bucureşti iar 10 membri sunt reprezentanţi ai celorlalte barouri din ţară.

(2) Preşedintele şi vicepreşedinţii sunt membri de drept ai Comisiei Permanente şi se includ în cei 15 membri.

(3) Calitatea de membru al Comisiei Permanente este compatibilă cu calitatea de membru al altor organe ale profesiei şi cu calitatea de decan.

Art. 31 - Durata mandatului

(1) Mandatul membrilor Comisiei Permanente este de 4 (patru) ani.

(2) În caz de încetare a mandatului de membru al Consiliului U.N.B.R. se desemnează de către Consiliul U.N.B.R. un înlocuitor al membrului Comisiei Permanente al cărui mandat a încetat, cu respectarea regulilor prevăzute în prezentul Regulament pentru mandatul membrilor Consiliului U.N.B.R., care se aplică în mod corespunzător.

(3) Înlocuitorul desemnat va executa diferenţa de mandat."

Din analiza şi interpretarea dispoziţiilor redate mai sus, Înalta Curte constată că funcţia de membru al Comisiei Permanente a U.N.B.R. este esenţialmente una electivă, prin urmare, astfel cum a reţinut şi prima instanţă, în cauză nu este dovedit folosul practic direct şi nemijlocit pe care ar putea să îl obţină reclamantul prin promovarea acestei acţiuni în contencios administrativ, motiv pentru care criticile recurentului nu pot fi primite de instanţa de control judiciar.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Reţinând, aşadar, faţă de cele mai sus expuse, că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea corectă a normelor de drept material, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. cu referire la art. 20 din Legea nr. 554/2004, republicată va respinge recursul de faţă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva Sentinţei nr. 104/F din 26 iunie 2014 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 februarie 2017.

Procesat de GGC - CL