Administrative liability for failure to sign rural development financing contract after expiring eligibility deadline

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Obiectul cererii

Prin acţiunea înregistrată la data de 06.03.2014 pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal de reclamantul A. - P.F.A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale (pentru Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit), Centrul Regional de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit 6 Satu Mare, Oficiul Judeţean de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit Sălaj, a solicitat instanţei:

- să constate că cei patru pârâţi au creat un prejudiciu reclamantului prin nesoluţionarea în termen a cererii de finanţare nr. F112011263300096 pentru proiectul "Înfiinţarea unei exploataţii agricole în Comuna Horoatu Crasnei, Sat Şeredeiu, Judeţul Sălaj";

- să îi oblige în solidar pe cei patru pârâţi la plata echivalentului în RON la cursul BNR de la data plăţii a sumei de 40.000 Euro în favoarea reclamantului, reprezentând despăgubiri materiale constând în valoarea finanţării nerambursabile pierdute de către reclamant prin nesemnarea contractului de finanţare nr. x;

- să îi oblige în solidar pe cei patru pârâţi la plata cheltuielilor de judecată.

Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 530 din 12 noiembrie 2014, Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a hotărât următoarele:

- respinge, ca inadmisibilă, cererea privind constatarea creării unui prejudiciu;

- admite în parte acţiunea formulată de reclamantul A. - P.F.A. împotriva pârâţilor Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, Centrul Regional de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit 6 Satu Mare şi Oficiul Judeţean de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit Sălaj;

- obligă pârâţii, în solidar, să plătească reclamantului echivalentul în RON, la cursul BNR de la data plăţii, a sumei de 40.000 Euro;

- obligă pârâţii, în solidar, la plata, în favoarea reclamantului, a sumei de 3.200 RON cheltuieli de judecată.

Recursul

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond, pârâţii Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale au formulat recurs, invocând motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicată.

În motivarea căii de atac, recurentul-pârât Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a susţinut în esenţă că, în mod greşit instanţa de fond a apreciat că are calitate procesuală pasivă în cauză, atâta vreme cât Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, cât şi decizia de soluţionare a contestaţiei au fost semnate de Directorul APDRP, iar nu de către un reprezentant al MADR.

Recurentul-pârât a învederat faptul că, A.P.D.R.P. este instituţie publică cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, care funcţionează în baza prevederilor O.U.G. nr. 13/22.02.2006 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, prin reorganizarea Agenţiei SAPARD, aprobată prin Legea nr. 198/2006, cu modificările şi completările ulterioare.

Pe fondul cauzei, recurentul a arătat că este nelegală hotărârea primei instanţe, prin care deşi s-a constatat că nu s-a creat un prejudiciu, totuşi i se recunoaşte reclamantului dreptul de a fi despăgubit, pe motiv că pârâţii nu au soluţionat în termen o cerere de finanţare.

Recurenta-pârâtă Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale a susţinut în esenţă, că instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra lipsei capacităţii procesuale pasive a pârâtului Centrul Regional de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit 6 Satu Mare şi a Oficiului Judeţean de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit Sălaj.

Al doilea motiv de recurs susţinut de recurenta-pârâtă se circumscrie motivelor prevăzute de art. 488. pct. 8 din C. proc. civ., în temeiul căruia s-a arătat că, în mod greşit instanţa de fond a apreciat că intimatul-reclamant a respectat termenele legale, deşi acesta a depus proiectul în sesiunea 01/2012, iar în urma verificării şi evaluări şi după aprobarea de către Comitetul de selecţie a Raportului de selecţie final nr. x/05.07.2013, cererea de finanţare a fost selectată, solicitantul asumându-şi riscul depunerii proiectului la limita timpului necesar contractării.

A arătat recurenta că pentru a se încadra în termenul de 18 luni de la data instalării tânărului fermier, conform Prevederilor ghidului solicitantului, reclamantul trebuia să depună cererea de finanţare în sesiunea 02/2011, care avea perioada de desfăşurare în perioada 29.11.2011 - 13.01.2012, astfel că la data de 12.06.2013 beneficiarul a depăşit termenul de 18 de luni, de la data instalării tânărului fermier (12.12.2011) pentru semnarea contractului de finanţare.

O altă critică adusă sentinţei pronunţate de instanţa de fond vizează obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 40.000 euro în echivalentul în RON la data plăţii, susţinând în esenţă că, instanţa de fond a reţinut în mod eronat că în speţă ar fi îndeplinite condiţiile angajării răspunderii civile delictuale, în condiţiile în care instanţa a apreciat că este inadmisibil capătul de cerere prin care solicitat constatarea creării unui prejudiciu.

De asemenea, recurenta a învederat faptul că depunerea unei cereri de finanţare nu echivalează cu obţinerea în mod direct a finanţării nerambursabile, aceasta intrând în procesul de evaluare şi selectare.

Totodată, în ceea ce priveşte prejudiciul, în Noul C. civ. sunt instituite 2 principii, respectiv:

1. Principiul reparării integrale a prejudiciului - art. 1531 Noul C. civ. - se ţine seama de pierderea efectiv suferită şi de beneficiul nerealizat (soluţie identică şi pe Vechiul Cod - art. 1084) - în privinţa prejudiciului moral sunt avute în vedere criteriul gravitaţii prejudiciului şi criteriul echităţii.

2. Principiul reparării prejudiciilor previzibile şi a celor care sunt urmarea directa şi necesara a neexecutării obligaţiilor contractuale - art. 1533 Noul C. civ. - preluare art. 1085 şi 1086 vechiul cod (în materie delictuala se răspunde şi pentru prejudiciile imprevizibile), în timp ce contractul este opera voinţei şi previziunii părţilor.

Potrivit art. 1533 Noul C. civ. debitorul poate fi obligat la repararea numai a prejudiciului direct, aflat în legătura de cauzalitate directa (creditorul contractual este victima imediata), dar şi în legătura de cauzalitate indirecta (victime indirecte sunt terţii care suferă un prejudiciu prin ricoşeu sau reflectare, efect al prejudiciului suferit de creditor). Prejudiciul indirect exista atunci când intre el şi cauza nu exista o legătura necesara ca de la cauza la efect, şi de aceea debitorul nu poate fi obligat să-l repare.

Este evident că în cauză nu poate fi vorba de vreo culpă a pârâtei, astfel cum a detaliat mai sus întrucât A.P.D.R.P. a acţionat doar în limitele impuse de legislaţia în vigoare. îndeplinind şi aplicând toate prevederile legale incidente.

Subliniază faptul că, sarcina probei pentru angajarea răspunderii revine victimei prejudiciului, potrivit art. 1169 C. civ. (nemodificat prin adoptarea Noului C. civ.), care dispune ca "cel ce face o propunere în fata judecaţii are obligaţia sa o dovedească", respectiv, în cauza, aceasta proba incumba reclamantului.

Or, în speţă, se constată că Reclamantul nu face proba a îndeplinirii tuturor condiţiilor antrenării răspunderii civile delictuale în privinţa A.P.D.R.P., astfel nu este dovedită nici fapta ilicită a pârâtei, nici prejudiciul suferit de Reclamantul şi, pe cale de consecinţă nu există nici o legătură de cauzalitate între fapta ilicită (emiterea actelor administrative nelegale) şi prejudiciu nu este îndeplinită.

Presupusul prejudiciu reclamat nu are o existenţă concretă, bugetul acesteia nefiind diminuat nici prin emiterea actelor administrative emise de A.P.D.R.P. şi nici prin respingerea proiectului propus de Reclamant în vedere obţinerii finanţării nerambursabile în cadrul Programului PNDR prin FEADR.

Procedura de examinare a recursului în completul de filtru

Raportul întocmit potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., republicat a fost analizat în completul de filtru şi comunicat părţilor în baza Încheierii de şedinţă din data de 28 martie 2016, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, completul de filtru a apreciat incidenţa în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., sens în care a fost pronunţată Încheierea de şedinţă din data de 21 iunie 2016.

Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi asupra recursului

Înalta Curte, analizând recursurile formulate apreciază că acestea sunt fondate şi urmează a fi admise, în cauză fiind incident motivul de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

După cum se constată din înscrisurile ce se află la dosarul cauzei, intimatul-reclamant a formulat cererea de finanţare înregistrată sub numărul F112011263300096 împreună cu dosarul aferent proiectului "ÎNFIINŢAREA UNEI EXPLOATAŢII AGRICOLE ÎN COMUNA HOROATU CRASNEI, SAT ŞEREDEIU, JUDEŢUL SĂLAJ". Cererea şi proiectul aferent au fost depuse în derularea Măsurii 112 - Instalarea tinerilor fermieri parte integrantă din Axa 1 - Creşterea competitivităţii sectoarelor agricol şi forestier.

După verificarea şi analizarea îndeplinirii criteriilor de eligibilitate şi selecţie, proiectul său a fost inclus în Lista proiectelor eligibile, emiţându-se Notificarea beneficiarului cu privire la selectarea cererii de finanţare şi semnarea contractului de finanţare, prin care s-a adus la cunoştinţă solicitantului următoarele:

"În urma verificării şi evaluării cererii de finanţare şi după aprobare de către Directorul General DGDR AM PNDR a Raportului de selecţie final din data de 05.07.2013, proiectul fiind selectat cu valorile din bugetul indicativ, astfel: costul total eligibil: 177.780 RON, Valoarea maximă a finanţării nerambursabile de 177.780 RON din care Contribuţie comunitară - 142224 şi Contribuţie publică naţională - 35.556 RON.

Ca urmare vă informăm că va fi semnat de Autoritatea Contractantă contractul de finanţare nr. C112011263300096, însoţit de următoarele anexe: Anexa I şi Anexa II.

De asemenea, vă rugăm să vă prezentaţi la sediul C.R.P.D.R.P. cu documentul care atestă înregistrarea în registrul fermierilor."

Ulterior, în etapa de contractare a cererii de finanţare s-a constatat că nu poate fi respectată condiţia de încadrare în termenul de maxim 18 luni de la data instalării tânărului fermier conform prevederilor Ghidului solicitantului aferent măsurii 112, respectiv "data adoptării deciziei individuale de acordare a sprijinului de instalare a tânărului fermier - data semnării Contractului de finanţare de către ambele părţi care nu poate depăşi 18 luni de la data instalării tinerilor fermieri. După această perioadă, solicitantul nu mai poate semna contractul de finanţare", ce derivă din prevederile Regulamentului (CE) nr. 1974/2006 al Comisiei din 15 decembrie 2006 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) 1698/2005 al Consiliului privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul European Agricole pentru Dezvoltare Rurală (FEADR) respectiv Art. 13 alin. (4) "Decizia individuală de acordare a autorului pentru instalarea tinerilor agricultori se adoptă în termen de maxim 18 luni de la instalare, astfel cum este definită de dispoziţiile în vigoare în statele membre".

În etapa de contractare a Proiectului, s-a constatat că la data de 12 iunie 2013 beneficiarul a depăşit termenul de 18 de luni, de la data instalării tânărului fermier (12.12.2011) pentru semnarea contractului de finanţare, deşi notificarea beneficiarului privind selectarea proiectului a avut loc ulterior acestei date, respectiv 08.07.2013.

În acest sens a fost emisă Notificarea privind neîncheierea contractului de finanţare, emisă de C.R.P.D.R.P. sub nr. x/06.11.2013.

Prima instanţă a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul A. - P.F.A. împotriva pârâţilor Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, Centrul Regional de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit 6 Satu Mare şi Oficiul Judeţean de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit Sălaj şi a obligat pârâţii, în solidar, să plătească reclamantului echivalentul în RON, la cursul BNR de la data plăţii, a sumei de 40.000 Euro;

Înalta Curte constată, contrar celor reţinute de către instanţa de fond, că în cauză nu se justifică acordarea despăgubirilor câtă vreme reclamantul nu a solicitat anularea vreunui act administrativ.

În mod normal, cererea de despăgubiri trebuie să reprezinte un capăt secundar de cerere în cadrul acţiunii principale, pentru a da posibilitatea instanţei, care analizează legalitatea actului sau contractului administrativ, să decidă şi asupra măsurilor de acoperire a prejudiciului, în cazul anulării actului.

Înalta Curte constată că sunt fondate criticile formulate de recurenta-pârâtă cu privire la obligarea acesteia la plata de despăgubiri către reclamant în sumă de 40.000 euro în echivalentul în RON la data plăţii.

Într-adevăr, potrivit dispoziţiilor art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ republicată, instanţa poate hotărî şi asupra despăgubirilor pentru daune materiale şi morale cauzate, dacă reclamatul a solicitat acest lucru.

Contrar opiniei judecătorului fondului, Înalta Curte constată că în speţă nu erau îndeplinite condiţiile pentru angajarea răspunderii administrativ patrimoniale a recurentei-pârâte.

Prin urmare, instanţa de fond a apreciat în mod eronat ca fiind îndeplinită condiţia prejudiciului în valoare de 40.000 euro şi a dispus obligarea la plata în echivalent în RON la data plăţii, deşi în cauză nu s-a dispus anularea vreunui act administrativ.

În fapt, chiar dacă proiectul intimatului ar fi fost declarat eligibil şi ar fi fost încheiat un contract de finanţare, cheltuielile eligibile ar fi fost decontate doar la momentul demonstrării îndeplinirii obligaţiilor contractuale asumate iar simpla încheiere a contractului nu presupune acordarea integrală a sumei solicitate.

Având în vedere că în cauză nu s-a făcut dovada îndeplinirii cumulative a condiţiilor antrenării răspunderii administrativ patrimoniale a recurentei-pârâte, nefiind dovedită nici fapta ilicită nici prejudiciul cert şi actual suferit de intimat, rezultă că nu se poate dispune obligarea pârâtei la plata sumei de 40.000 de euro.

În ceea ce priveşte criticile referitoare la neanalizarea de către Curtea de apel a excepţiei lipsei capacităţii de folosinţă a pârâtului Centrul Regional de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit 6 Satu Mare şi a Oficiului Judeţean de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit Sălaj, Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate, având în vedere că prin încheierea din 11.06.2014, Curtea de Apel Cluj a respins această excepţie, reţinând că raportat la dispoziţiile art. 56 alin. (2) noul C. proc. civ., aceste entităţi pot sta în judecată ca pârâte chiar dacă nu au personalitate juridică.

De asemenea, Înalta Curte constată că este fondat recursul formulat de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, criticile susţinute de acesta fiind întemeiate în ceea ce priveşte lipsa calităţii procesuale pasive a acestui pârât, întrucât emitentul actelor din cauză este Centrul Regional de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit 6 Satu Mare şi Oficiului Judeţean de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit Sălaj.

Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte reţine că în cauză este incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ. şi în temeiul art. 496 C. proc. civ., coroborat cu dispoziţiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 republicată, va admite recursurile, va casa sentinţa recurată, va respinge acţiunea formulată de reclamantul A.- PFA, ca nefondată. De asemenea va respinge acţiunea ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă faţă de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale împotriva Sentinţei nr. 530 din 12 noiembrie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată, în sensul că respinge acţiunea formulată de reclamantul A. - PFA, ca nefondată.

Respinge acţiunea ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă faţă de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 februarie 2017.

Procesat de GGC - CL