Incompatibility of public official with company administration; evidentiary validity of unregistered corporate resolution and burden of proof

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată adresată Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, la data de 2.06.2014, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, anularea Raportului de evaluare nr. x/21.05.2014 întocmit de pârâtă.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin Sentinţa civilă nr. 234 din 25 septembrie 2014, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamantul A., fiind obligat la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1.227 RON către pârâta Agenţia Naţională de Integritate.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinţei recurate şi, rejudecând cauza în fond, admiterea acţiunii în anularea raportului de evaluare nr. x/G/II/21.05.2014 întocmit de pârâtă.

A susţinut recurentul-reclamant că hotărârea atacată a fost pronunţată cu aplicarea greşită a normelor de drept material, respectiv a dispoziţiilor art. 87 din Legea nr. 161/2003 şi ale art. 5 şi 22 din Legea nr. 26/1990, arătând că nu s-a aflat în stare de incompatibilitate, deoarece, la data de 18.06.2008 a fost revocat din funcţia de administrator la Societatea B. SRL, prin hotărârea asociatului unic, fiind desemnat un nou administrator, în persoana numitului C.

A criticat recurentul A. soluţia primei instanţe, de respingere a contestaţiei sale ca neîntemeiată, ce a fost motivată pe împrejurarea că Hotărârea nr. 1/18.06.2008 nu a fost menţionată în registrul comerţului, nefiind, astfel, opozabilă Agenţiei Naţionale de Integritate.

S-a susţinut în calea de atac faptul că, potrivit prevederilor art. 5 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerţului, înregistrarea în registrul comerţului este o formalitate necesară pentru opozabilitatea actului, nu pentru valabilitatea sa, astfel încât, în cauză, produce efecte hotărârea de revocare a recurentului-reclamant din funcţia de administrator la Societatea B. SRL din momentul adoptării sale, fără a depinde de data la care respectivul act urma să fie înregistrat la registrul comerţului.

În acest context, a subliniat recurentul-reclamant că, din punctul de vedere al dispoziţiilor incidente din cuprinsul Legii nr. 161/2003, prezintă relevanţă data la care a încetat situaţia care determina starea de incompatibilitate a sa, iar această încetare a funcţiei de administrator la B. SRL a survenit în interiorul termenului de 15 zile prevăzut de art. 91 alin. (3) din Legea nr. 161/2003. Persoana desemnată prin Hotărârea nr. 1/18.06.2008, C., a fost cel care a exercitat în mod public şi efectiv calitatea de administrator la entitatea juridică la care recurentul-reclamant are calitatea de asociat unic.

Recurentul a mai arătat că neîndeplinirea de către persoana desemnată a obligaţiei de înscriere în registrul comerţului a actului modificator nu are relevanţă în planul răspunderii fostului administrator, cu atât mai puţin în analiza stării de incompatibilitate a alesului public local.

A invocat recurentul-reclamant jurisprudenţă relevantă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în această materie, indicând, exemplificativ, Decizia nr. 930/16.02.2011 pronunţată în Dosarul nr. x/2010, precum şi Decizia nr. 345/28.01.2014, pronunţată în Dosarul nr. x/2011, ambele aflate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Totodată, a mai precizat recurentul-reclamant că nu a mai efectuat acte de administrare după data validării mandatului său de primar, întrucât activitatea a fost preluată de noul administrator, iar începând cu anul 2010 activitatea societăţii a fost întreruptă, aceste apărări nefiind, însă, analizate de către instanţa de fond.

4. Apărările formulate în cauză

Prin notele scrise, intimata-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate a solicitat respingerea recursului ca nefondat, reiterând, în esenţă, apărările susţinute în faţa instanţei de fond.

5. Procedura de soluţionare a recursului

5.1 Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 12 octombrie 2016, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin încheierea din data de 22 februarie 2017, completul de filtru a constatat că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ. şi a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamant este nefondat.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Prin raportul de evaluare nr. x/G/II/21.05.2014 emis de intimata pârâtă A.N.I. s-a constatat starea de incompatibilitate a persoanei cercetate A. pentru deţinerea simultană a calităţii de primar al oraşului E. şi a funcţiei de administrator statutar la Societatea B. SRL, încălcând astfel prevederile art. 82 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003. Concluziile raportului de evaluare contestat în faţa instanţei de contencios administrativ competente au fost menţinute prin soluţia pronunţată de judecătorul fondului, fapt ce a determinat declararea prezentului recurs.

În acord cu prima instanţă, Înalta Curte reţine legalitatea actului administrativ contestat, în contra căruia nu a dovedit recurentul reclamant A. existenta unei alte situaţii de fapt decât cea constatata de intimata A.N.I., de natură a determina o soluţie diferită de cea pronunţată de prima instanţă.

O primă critică pe care s-a fundamentat motivul de casare întemeiat pe dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., a fost în referire la reţinerea, de către prima instanţă, a caracterului neopozabil al Hotărârii nr. 1/18.06.2008, pentru neînregistrarea acesteia în registrul comerţului, fiind astfel încălcate, în opinia recurentului-reclamant, prevederile art. 5 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 26/1990, potrivit cărora înregistrarea în registrul comerţului este o formalitate necesară pentru opozabilitatea actului, nu pentru valabilitatea sa.

Instanţa de control judiciar reţine că această critică este una întemeiată, fiind corectă interpretarea conform căreia publicarea unei hotărâri a adunării generale a asociaţilor în registrul comerţului asigură doar opozabilitatea menţiunilor pe care actul de voinţă societară le cuprinde, fără însă a afecta valabilitatea acestui act, care îşi produce efectele în plan intern, în cadrul entităţii juridice în care a fost adoptat.

De altfel, jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost în sensul reţinerii validităţii hotărârilor adoptate în plan societar, cu respectarea dispoziţiilor legale şi statutare proprii fiecărei entităţi juridice, chiar în lipsa înregistrării acestor înscrisuri în registrul comerţului, conform prevederilor art. 5 din Legea nr. 26/1990.

În acest sens a fost adoptată şi soluţia de unificare a practicii judiciare la nivelul instanţei supreme, consemnată prin procesul-verbal din data de 7.11.2013, în sensul că "starea de incompatibilitate prevăzută de Legea nr. 161/2003 încetează de la data la care s-a făcut dovada înregistrării demisiei la organul competent să ia act de manifestarea unilaterală de voinţă exprimată", chestiunea publicităţii hotărârilor adoptate de organele statutare ale societăţilor în registrul comerţului reprezentând doar o cerinţă de opozabilitate faţă de terţi.

Cu toate acestea, Înalta Curte reţine că soluţia pronunţată de prima instanţă este una corectă, recurentul-reclamant aflându-se în stare de incompatibilitate reglementată de art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, pentru alte considerente decât cele avute în vedere de către judecătorul fondului.

A susţinut recurentul A. că, ulterior validării sale în funcţia de primar al oraşului E., a acţionat în interiorul termenul de 15 zile prevăzut de art. 91 alin. (3) din Legea nr. 161/2003,, pentru încetarea stării de incompatibilitate înscrise în dispoziţiile art. 87 alin. (1) lit. d) din aceeaşi lege. În acest sens, prin adoptarea Hotărârii nr. 1 din 18.06.2008, recurentul-reclamant, în calitate de unic asociat al Societăţii B. SRL, s-a revocat din calitatea de administrator statutar şi a desemnat un nou administrator, pe numitul C., care a exercitat în mod public şi efectiv atribuţiile specifice funcţiei în care a fost numit.

Chestiunea care a fost cercetată de către instanţa de control judiciar a fost cea a efectelor produse prin adoptarea acestei hotărâri a asociatului unic, de care s-a prevalat recurentul-reclamant în dovedirea faptului că nu s-a aflat în stare de incompatibilitate, contrar celor reţinute în raportul de evaluare întocmit de intimata-pârâtă ANI.

Sub un prim aspect, a observat Înalta Curte că Hotărârea nr. 1/2008, depusă în faţa primei instanţe este lipsită de dată certă, ceea ce lipseşte de efect probator actul emis fără respectarea formalităţilor cerute de art. 1182 C. civ. de la 1864.

În calea controlului judiciar, a depus recurentul-reclamant un exemplar al Hotărârii nr. 1/18.06.2008 ce poartă menţiunea de dată certă, în raport de care, Înalta Curte, manifestând rol activ în scopul aflării adevărului în cauză, a solicitat să fie depuse dovezi suplimentare care să ateste data certă de pe exemplarul înscrisului depus în recurs, pentru a verifica dacă hotărârea de care se prevalează recurentul-pârât este un înscris întocmit "pro causa" sau nu.

Registrele depuse în copie certificată la dosarul de recurs cuprind menţiuni referitoare la înregistrarea Hotărârii asociatului unic al Societăţii B. SRL nr. 1/18.06.2008 la data despre care se face menţiune în cuprinsul actului de voinţă exercitat în scopul revocării din funcţia de administrator a recurentului-pârât şi desemnarea noului administrator în persoana numitului C., însă aceste menţiuni, în raport de contextul probator examinat, ridică suspiciuni de veridicitate asupra datei consemnate, prezumţia dedusă în cauză fiind aceea a constituirii lor "pro causa", în scopul dovedirii inexistenţei stării de incompatibilitate ce a fost reţinută de intimata-pârâtă ANI cu privire la persoana recurentului-reclamant, prin raportul de evaluare contestat în litigiul de faţă.

O astfel de prezumţie a fost reţinută de către instanţa de control judiciar pe seama unor indicii care au determinat neluarea în considerare a actelor prezentate de către recurentul-reclamant în faza procesuală a recursului. Aparenţa de legalitate pe care a încercat recurentul să o creeze asupra situaţiei sale din perspectiva incompatibilităţii în care pretinde că nu s-a aflat nu a fost susţinută prin coroborarea întregului material probator depus la dosar, esenţiale fiind, în cauză, înscrisurile comunicate de Oficiul Naţional al Registrul Comerţului.

În concret, recurentul-reclamant A. a optat, în calea de atac declarată, pentru o altă teză probatorie decât cea supusă cercetării judecătoreşti în faţa primei instanţe, respectiv cea a existenţei unui înscris cu dată certă care, deşi nu a fost înregistrat la registrul comerţului, produce efecte juridice în plan societar, în sensul renunţării sale la funcţia de administrator deţinută la B. SRL E..

În consecinţă, efortul probator exhibat de recurentul-reclamant a fost acela de a dovedi că data certă menţionată pe verso-ul Hotărârii nr. 1/18.06.2008 a asociatului unic al Societăţii B. SRL este cea care apare înscrisă în cuprinsul actului, dată de la care se produc consecinţele juridice ale chestiunilor stabilite prin hotărâre.

Aşa stând lucrurile, ar fi însemnat ca, de la data de 18.06.2008, să fie făcute formalităţile de înregistrare menţiuni la registrul comerţului, menite să pună în concordanţă B. din viaţa societăţii, conformă voinţei manifestate de organele sale proprii de conducere, cu cea adusă la cunoştinţa publică, prin mijloacele puse la dispoziţie de către registrul comerţului.

Numai că, ulterior datei de 18.06.2008, de la care a pretins recurentul-reclamant că nu a mai exercitat nicio activitate specifică funcţiei de administrator la Societatea B. SRL, au fost evidenţiate în fişa acestei societăţi, eliberată de ONRC la data de 27.11.2017 (şi anterior, la data de 06.09.2017, precum şi la data de 19.03.2012), înregistrări de menţiuni exercitate de către numitul A., în calitatea sa de administrator, după cum urmează:

- cerere de preschimbare a certificatului de înregistrare şi de actualizare, în registrul comerţului computerizat, a obiectului de activitate conform CAEN Rev. 2, depusă la data de 3.03.2010, de către numitul A., în calitate de administrator al Societăţii B. SRL, prin mandatar convenţional D., conform împuternicirii depuse la dosar;

- cerere de reluare a activităţii Societăţii B. SRL, de revocare din funcţia de administrator a lui A. şi de numire în această funcţie a persoanei fizice A., conform Hotărârii nr. 1/08.04.2013, prin care, la art. 2, recurentul-reclamant, în calitate de asociat unic, a hotărât revocarea sa din funcţia de administrator şi numirea în această funcţie, cu puteri depline, a noului administrator, în persoana lui A.

Încercarea recurentului-reclamant de a acredita ideea existenţei unei erori în redactarea împuternicirii date de acesta către numitul D., în sensul menţionării greşite a calităţii mandantului de administrator, în loc. de asociat unic, este lipsită de consistenţă, în condiţiile în care, unui act care a fost supus înregistrării într-un registru public, i se opune o declaraţie a unei persoane care nu a participat la emiterea procurii, dar care pretinde existenţa unei alte situaţii faptice decât cea din cuprinsul actului, ce nu poate fi probată în condiţiile prescrise de lege pentru înscrisurile sub semnătură privată.

Dincolo de acest aspect, în care recurentul-reclamant şi-a manifestat atribuţiile în dubla calitate deţinută, conform statutului, la Societatea B. SRL, se observă o continuitate a sa în a participa la viaţa societară a entităţii juridice la care acesta este asociat unic şi administrator, până la data de 08.04.2013, dată la care, adoptând Hotărârea nr. 1/08.04.2013, înregistrată la Registrul Comerţului la data de 22.04.2013 s-a revocat din funcţia de administrator, fiind desemnat noul administrator, A.

Alegaţiile recurentului-reclamant, făcute în sensul necesităţii înregistrării la registrul comerţului a unor menţiuni privind revocarea din funcţia de administrator a celui care figura înscris cu această funcţie, nemaiputând opera cu efect retroactiv înregistrarea noului administrator în persoana lui C., conform Hotărârii nr. 1/18.06.2008, fiind depăşit termenul prevăzut de art. 22 alin. (1) din Legea nr. 26/1990, sunt, în mod evident, lipsite de temei.

De altfel, partea interesată, pentru a evita menţionarea, în anul 2013, la registrul comerţului, a revocării fostului administrator (numitul A.), altul decât cel pe care l-a numit prin Hotărârea nr. 1/18.06.2008, nu era împiedicată să procedeze la formularea cererii de înregistrare a menţiunilor conforme acestei hotărâri, chiar asumându-şi riscul respingerii solicitării, ceea ce ar fi probat conformitatea voinţei exprimate în cuprinsul actului decizional din anul 2008 cu intenţia reală a recurentului-reclamant, de a sista starea de incompatibilitate reglementată de art. 87, alin. (1), lit. d) din Legea nr. 161/2003.

Excluderea din lanţul persoanelor cu atribuţii de administrator, a numitului C., conform înscrisurilor depuse la dosar, reflectă preocuparea persoanei supusă verificării de către intimata ANI, de a constitui, în planul voinţei societare, cu efect retroactiv, o altă situaţie factuală decât cea relevată de hotărâri adoptate de asociatul unic al Societăţii B. SRL, ce au fost înscrise la Registrul Comerţului în termenul prevăzut de Legea nr. 26/1990 pentru efectuarea menţiunilor rezultate din conţinutul acestora.

Această concluzie se desprinde şi din atitudinea recurentului-reclamant care, deşi invocă la acest moment neconcordanţe şi erori în calificarea calităţilor sale în cadrul Societăţii B. SRL, ori lipsa de diligenţă a entităţii juridice al cărei unic asociat este în efectuarea menţiunilor la registrul comerţului, conform actelor de voinţă societară pe care le-a adoptat, nu dovedeşte că a fost preocupat de încetarea, în mod real, a stării de incompatibilitate în care s-a aflat, prin deţinerea unui cumul de funcţii nepermis de Legea nr. 161/2003, manifestând, în continuare, prerogativele funcţiei de administrator la societatea pe care a înfiinţat-o. Nu poate fi negat în cauză faptul că, deşi societatea B. SRL constituie o entitate juridică distinctă de persoana fizică ce are calitatea de asociat unic în cadrul acesteia, interesul pentru a se conforma unor dispoziţii legale care restricţionează cumulul funcţiei publice elective în care a fost numit recurentul-reclamat cu cea de administrator la societatea respectivă revine exclusiv acestuia, fiind singurul în măsură să urmărească corectarea unor neconcordanţe ivite între deciziile adoptate şi efectele pe care acestea le produc în desfăşurarea activităţii curente a firmei respective.

Prin urmare, Înalta Curte reţine că, atâta timp cât, prin Hotărârea nr. 1/18.06.2008, a fost desemnat ca administrator numitul C., acesta ar fi trebuit să fie revocat din funcţie la data de 08.04.2013, nicidecum cel care, astfel cum pretinde recurentul-reclamant, nu mai îndeplinea funcţia respectivă din anul 2008.

În atare condiţii, coroborarea înscrisurilor depuse la dosar permite instanţei de control judiciar să considere că, în litigiul de faţă, operează prezumţia de constituire "pro-causa" a înscrisului intitulat Hotărâre nr. 1/18.06.2008. Aceasta deoarece, în raport de menţiunile subsecvente din data de 3.03.2010 şi din data de 22.03.2013, înregistrate la registrul comerţului, înscrisul respectiv reflectă doar o încercare de a crea o altă realitate juridică decât cea rezultată ulterior tot din manifestarea voinţei proprii a recurentului-reclamant, ce şi-a prezervat prerogativele funcţiei de administrator la Societatea B. SRL până la data de 08.04.2013.

Dat fiind caracterul de act administrativ atribuit raportului de evaluare întocmit de intimata pârâtă A.N.I., sarcina probei revine celui interesat să dovedească în contra constatărilor din actul atacat, ce beneficiază de prezumţia relativă de legalitate.

În măsura în care această sarcină a probaţiunii eşuează, cel ce suportă consecinţele juridice ale unor dovezi insuficiente pentru formarea unui raţionament logico-juridic în sensul urmărit de cel ce iniţiază demersul judiciar este chiar titularul acestui demers, sancţionat prin respingerea pretenţiilor sale.

Susţinerile din recurs ale persoanei evaluate de intimata ANI nu pot fi validate prin raportare la înscrisurile depuse în cauză, prin care recurentul reclamant a încercat să dovedească faptul că la momentul la care a fost numit în funcţia de primar al oraşului E., a făcut toate demersurile legale pentru sistarea stării de incompatibilitate deduse din cumulul acestei funcţii publice elective cu cea de administrator la Societatea B. SRL

Prin urmare, aserţiunile recurentului reclamant vin în conflict cu probele pe care acesta le-a administrat, din care nu reiese o renunţare a acestuia la funcţia de administrator în termenul de cel mult 15 zile de la data numirii în funcţie, conform prevederilor art. 91 alin. (3) din Legea nr. 161/2003.

Potrivit prevederilor art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, "(1) Funcţia de primar şi viceprimar, primar general şi viceprimar al municipiului Bucureşti, preşedinte şi vicepreşedinte al consiliului judeţean este incompatibilă cu:

d) funcţia de preşedinte, vicepreşedinte, director general, director, manager, administrator, membru al consiliului de administraţie ori cenzor sau orice funcţie de conducere ori de execuţie la societăţile reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, inclusiv băncile sau alte instituţii de credit, societăţile de asigurare şi cele financiare, la regiile autonome de interes naţional sau local, la companiile şi societăţile naţionale, precum şi la instituţiile publice;".

Până la momentul expirării termenului prevăzut de legiuitor pentru încetarea stării de incompatibilitate în care se afla recurentul reclamant, acesta nu a probat existenţa unei manifestări de voinţă în sensul unei demisii efective din funcţia de administrator, aptă să producă efectele juridice urmărite prin renunţarea la funcţia de execuţie deţinută, exercitând în continuare, cu încălcarea regimului juridic al incompatibilităţilor, instituit pentru aleşii locali, atât funcţia de primar al oraşului E., cât şi pe cea de administrator la Societatea B. SRL.

Cât priveşte împrejurarea că activitatea societăţii B. SRL a fost suspendată în perioada 01.05.2010 - 30.04.2013, Înalta Curte reţine că aspectul în discuţie este irelevant, în condiţiile în care mandatul de primar al recurentului-reclamant a fost validat la data de 17.06.2008, iar deţinerea funcţiei de administrator a avut loc. anterior suspendării activităţii comerciale a entităţii juridice, concomitent cu exercitarea mandatului de primar al Oraşului E..

Pentru aceste considerente, reţinând că nu s-a făcut dovada realităţii unei alte situaţii de fapt şi de drept decât cea reţinută în raportul de evaluare nr. x/G/II/21.05.2014 al intimatei pârâte A.N.I. şi confirmate de prima instanţă prin sentinţa atacată, Înalta Curte va menţine soluţia pronunţată de instanţa de fond, prin respingerea recursului declarat de recurentul reclamant în cauză, ca nefondat.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

În baza considerentelor anterior expuse, în considerarea prevederilor art. 496 noul C. proc. civ., raportat la dispoziţiile art. 488 pct. 8 noul C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarant de reclamantul A. împotriva Sentinţei civile nr. 234 din 25.09.2014 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, sentinţă pe care o va menţine ca legală şi temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinţei civile nr. 234 din 25 septembrie 2014 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 ianuarie 2018.

Procesat de GGC - GV