Broadcaster’s appeal annulled as void for restating trial arguments without engaging cassation grounds.

Asupra admisibilităţii în principiu a recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată adresată Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, la data de 29 iulie 2015, reclamanta A. SRL, în contradictoriu cu pârâtele Consiliul Naţional al Audiovizualului şi Autoritatea Naţională pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii, a solicitat, pe calea ordonanţei preşedinţiale:

- obligarea pârâţilor să permită reclamantei difuzarea, pe cale radioelectrică terestră, a serviciilor de programe cu denumirea B., în localitatea Predeal, potrivit licenţei audiovizuale nr. R224.7 din 8 octombrie 1996 şi licenţei de emisie nr. R208.5 din 09 octombrie 2012, pentru care a fost solicitată prelungirea pentru o durată de 9 ani, până la soluţionarea definitivă a Dosarului nr. x/2014 aflat în procedura de filtru pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin eliberarea unui document provizoriu şi temporar, până la soluţionarea diferendului creat, în conformitate cu Sentinţa civilă nr. 1/F/2015 a Curţii de Apel Braşov, care a suspendat şi anulat Decizia CNA 10332/RF din 04 noiembrie 2014 privitoare la refuzul de prelungire a licenţei audiovizuale;

- obligarea pârâtului Consiliul Naţional al Audiovizualului la plata de daune interese de 100 de RON pe zi de întârziere, începând cu data de 16 decembrie 2014, daune reprezentând prejudiciul creat de către acesta prin neemiterea Deciziei privind prelungirea licenţei, ce a dus implicit la expirarea valabilităţii licenţei şi imposibilitatea difuzării programelor de radio pe raza localităţii Predeal;

- obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 80F din 04 septembrie 2015, Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia inadmisibilităţii cererii de ordonanţă preşedinţială, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Autoritatea Naţională pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii, a respins cererea de ordonanţă preşedinţială formulată de reclamanta A. SRL, în contradictoriu cu pârâtele Consiliul Naţional al Audiovizualului şi Autoritatea Naţională Pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva Sentinţei civile nr. 80F din 04 septembrie 2015 a formulat recurs reclamanta A. SRL, criticând ca nelegală şi netemeinică hotărârea atacată, solicitând admiterea recursului şi modificarea sentinţei de fond, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată.

În susţinerea recursului, recurenta-reclamantă apreciază că sunt întrunite condiţiile de admisibilitate ale cererii de ordonanţă preşedinţială, după cum urmează:

- aparenţa de drept este dovedită prin faptul ca recurenta-reclamantă se află în imposibilitatea de a emite programele pregătite cu mult timp înainte, deşi Decizia C.N.A. comunicată prin adresa cu nr. 10332 RF din 04 noiembrie 2014 este suspendată, conform Sentinţei civile nr. 1/F/2015 a Curţii de Apel Braşov şi anulată în fond. Recurenta-reclamantă apreciază că intervenţia temporară a instanţei de fond este necesară pentru ca postul de radio să emită şi să nu suspende emisiunile deja pregătite, să poată să-şi execute contractele în derulare şi să-şi plătească salariaţii, acesta fiind şi singurul post de radio local;

- urgenţa constă în imposibilitatea emiterii programelor, ceea ce duce la imposibilitatea recurentei-reclamante de a-şi îndeplini obligaţiile faţă de partenerii comerciali, de a achita salariile angajaţilor şi contribuţiile la bugetul de stat, societăţii fiindu-i creat un prejudiciu concret şi iremediabil prin dezechilibrul financiar astfel determinat;

- caracterul vremelnic rezultă din solicitarea eliberării unui document provizoriu, iar fondul cauzei nu este influenţat prin admiterea cererii de ordonanţă preşedinţială.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 12 noiembrie 2015, intimata-pârâtă Autoritatea Naţională pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii a invocat excepţia nulităţii recursului, întrucât recurenta-reclamantă nu a indicat niciunul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., şi nu a adus nicio critică sentinţei recurate, motiv pentru care apreciază incidentă soluţia de anulare a recursului, în raport de dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. În subsidiar, intimata-pârâtă a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 13 noiembrie 2015, intimatul-pârât Consiliul Naţional al Audiovizualului a invocat excepţia nulităţii recursului, întrucât recurenta-reclamantă nu a indicat niciunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., şi recursul nu este argumentat prin raportare la soluţia pronunţată, motiv pentru care apreciază incidentă soluţia de anulare a recursului, în raport de dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., întrucât motivele de casare nu se încadrează în cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Intimatul-pârât a precizat că, în situaţia în care recurenta-reclamantă a procedat la completarea motivelor de recurs, după comunicarea hotărârii de fond, înţelege să invoce excepţia nulităţii recursului în temeiul art. 489 alin. (1) C. proc. civ., pentru nemotivarea recursului în termen legal, prin însăşi cererea de recurs.

În subsidiar, intimatul-pârât Consiliul Naţional al Audiovizualului a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

5. Procedura de soluţionare a recursului

Raportul întocmit în cauză în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 05 aprilie 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat.

Părţile nu au depus la dosarul cauzei un punct de vedere asupra raportului întocmit asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând cu prioritate condiţiile de admisibilitate ale recursului, Înalta Curte constată că recursul este nul, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., republicat:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Art. 487 alin. (1) C. proc. civ., republicat, prevede că:

"Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) C. proc. civ., republicat:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3).", iar potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., republicat:

"Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

În raport cu dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., republicat, se reţine că, prin răspunsul la întâmpinare, recurenta-reclamantă a precizat că recursul se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., republicat. Faţă de această precizare, având în vedere şi faptul că sancţiunea nulităţii recursului intervine, potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., numai în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., nu şi pentru cazul neindicării formale a acestora, Înalta Curte apreciază ca fiind neîntemeiată excepţia nulităţii recursului referitoare la neindicarea motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

În ceea ce priveşte excepţia nulităţii recursului pentru neîncadrarea criticilor formulate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte, având în vedere dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d), art. 488 alin. (1) şi art. 489 alin. (2) C. proc. civ., analizând recursul formulat în cauză, constată că excepţia este întemeiată.

Astfel, cererea de recurs nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care reclamanta îşi întemeiază cererea, criticile formulate neputând fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., în raport cu soluţia pronunţată de prima instanţă.

Deşi recurenta-reclamantă A. SRL a indicat, prin răspunsul la întâmpinare, că recursul se încadrează, în mod formal, în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., motivele de recurs preiau susţinerile din cuprinsul cererii de chemare în judecată, fără a se raporta la considerentele hotărârii atacate şi fără a le combate în mod efectiv.

Nici răspunsul la întâmpinare formulat de recurenta-reclamantă nu justifică, într-o maniera convingătoare, respectarea condiţiilor prevăzute de art. 486 - 489 C. proc. civ., limitându-se la reluarea argumentelor din faza procesuală a fondului, fără a aduce critici raportate la conţinutul concret al hotărârii atacate.

Se observă, astfel, că dezvoltarea motivelor de recurs nu permite analizarea hotărârii recurate în cadrul niciunui motiv de casare din cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., această nelegalitate a cererii de recurs fiind sancţionată cu nulitatea.

Potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ.:

"Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze recursul în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanţa de recurs fiind investită cu analiza conformităţii hotărârii recurate în raport de dispoziţiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 C. proc. civ. De aceea, simpla indicare formală a încadrării recursului într-unul dintre motivele de casare prevăzute de acest text de lege, nu este suficientă pentru a se considera îndeplinită condiţia motivării recursului, atât timp cât criticile expuse nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege.

Deoarece recurenta-reclamantă nu s-a conformat exigenţelor cerute de lege, şi nu a formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs într-unul din cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., rezumându-se la preluarea argumentelor expuse la fondul cauzei, Înalta Curte va aplica sancţiunea nulităţii recursului în conformitate cu dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

În ceea ce priveşte excepţia nulităţii recursului, în raport de completarea motivelor după comunicarea hotărârii atacate, excepţie invocată cu caracter subsidiar de către intimatul-pârât Consiliul Naţional al Audiovizualului, Înalta Curte reţine că reclamanta nu a formulat motive suplimentare de recurs după comunicarea de către prima instanţă a Sentinţei nr. 80F din 04 septembrie 2015, la data de 16 septembrie 2015 (conform dovezii de înmânare aflată la dosarul de fond), astfel încât excepţia este lipsită de obiect.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d), art. 489 alin. (2) şi art. 493 alin. (5) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va anula recursul declarat de reclamanta A. SRL.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanta A. SRL împotriva Sentinţei civile nr. 80F din 04 septembrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 octombrie 2017.

Procesat de GGC - CT