Pharmaceutical clawback notice annulment; appeal nullity due to missing original signature on faxed submission

Asupra admisibilităţii în principiu a recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată adresată Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 06 iunie 2014, reclamanta A. SA, în nume propriu şi pe seama societăţilor B. şi C., în contradictoriu cu pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, a solicitat:

- Anularea Notificării emisă de pârâtă prin Adresa nr. x din 30 aprilie 2013, transmisă reclamantei prin mesajul electronic din data de 30 aprilie 2013, de la adresa electronică clawback@casan.ro, referitoare la consumul de medicamente suportat din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii pentru trimestrul I/2013;

- Anularea adresei nr. x din 12 iunie 2013, emisă de CNAS ca răspuns la contestaţia nr. x din 09 mai 2013, formulată de reclamanta A. SA împotriva Notificării CNAS nr. x din 30 aprilie 2013;

- Obligarea pârâtei la repararea prejudiciului creat prin actul administrativ, respectiv Notificarea nr. x din 30 aprilie 2013, transmisă reclamantei prin mesajul electronic din data de 30 aprilie 2013, conform art. 8 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004, coroborat cu art. 1357, 1359 C. civ.

- Obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată generate de prezentul litigiu.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 238 din data de 23 aprilie 2015, Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis, în parte, cererea formulată de reclamanta A. SA, în nume propriu şi pentru societăţile B. şi C., în contradictoriu cu pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, a anulat notificarea emisă de pârâtă prin Adresa nr. x din 30 aprilie 2013, transmisă reclamantei prin mesaj electronic la data de 30 aprilie 2013, a respins restul capetelor de cerere şi a obligat pârâta la plata sumei de 14.110 RON cheltuieli de judecată către reclamantă.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva Sentinţei civile nr. 238 din 23 aprilie 2015 a formulat recurs pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, criticând ca nelegală şi netemeinică hotărârea atacată, fondându-şi recursul pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinţei recurate şi respingerea în tot a acţiunii reclamantei.

În susţinerea recursului, recurenta-pârâtă a criticat hotărârea de fond atât cu privire la corectitudinea valorii consumului de medicamente care a stat la baza emiterii notificării contestate de intimata-reclamantă, cât şi cu privire la faptul ca expertul desemnat în cauză s-a aflat în imposibilitatea de a verifica elementele care au stat la baza emiterii notificării contestate.

Recurenta-pârâtă învederează instanţei de recurs că sistemul de raportare a consumului de medicamente compensate este instituit prin prevederile O.U.G. nr. 77/2011, valoarea consumului de medicamente suportate din bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii fiind considerată valoarea finală la care medicamentele ajung la pacienţi prin farmacii, spitale şi centre de dializă. Potrivit art. 5 din O.U.G. nr. 77/2011 farmaciile, unităţile spitaliceşti şi centrele de dializă care utilizează medicamente raportează acest consum către casele de asigurări de sănătate, iar acestea, la rândul lor, raportează consumurile centralizate către C.N.A.S.

În acest sens recurenta-pârâtă invocă şi recomandările Consiliului Concurenţei cuprinse în adresa nr. x din 30 septembrie 2013, înregistrată la Casa Naţională de Asigurări de Sănătate sub nr. x din 20 septembrie 2013, prin care Consiliul apreciază că datele esenţiale pentru verificarea modalităţii de calcul a contribuţiei trimestriale sunt cele referitoare la consumul de medicamente pe canale de eliberare, respectiv farmacii, unităţi sanitare cu paturi şi centre de dializă.

În ceea ce priveşte susţinerile expertului referitoare la imposibilitatea verificării corectitudinii consumului de medicamente de către intimata-reclamantă, recurenta-pârâtă solicită instanţei de judecată să aibă în vedere raportările efectuate de casele de asigurări de sănătate către C.N.A.S., în conformitate cu Ordinul C.N.A.S. nr. 927/2011. Aceste raportări nu sunt întocmite distinct pe fiecare medicament (cod CIM) sau deţinător al autorizaţiei, ci ca sume globale valorice. Transmiterea acestor date, ca sume globale valorice, nu echivalează cu nevalidarea sau validarea greşită a consumului total trimestrial, întrucât casele de asigurări de sănătate transmit acest consum global după validarea acestuia, conform Ordinului preşedintelui C.N.A.S. nr. 927/2011.

Faţă de aspectele contestate de intimata-reclamantă, recurenta-pârâtă apreciază că acestea vizează chiar modul de raportare a consumului de medicamente instituit prin lege, în condiţiile în care instanţa de contencios administrativ este chemată să verifice legalitatea şi temeinicia unui act administrativ emis în regim de putere publică de o autoritate publică a statului român, pe când temeinicia şi legalitatea unor prevederi legale este dată în competenţa instanţei de contencios constituţional.

Recurenta-pârâtă susţine ca nu a creat vreun prejudiciu reclamantei, ci reclamanta este cea în măsură să prejudicieze bugetul FNUASS prin neplata contribuţiei clawback.

O alta critică a recurentei-pârâtă priveşte obligarea sa la suportarea cheltuielilor de judecată, apreciind că acordarea cheltuielilor de judecată este nejustificată, având în vedere obiectul litigiului şi complexitatea cauzei. Bugetul FNUASS are destinaţie specială, precisă şi limitată şi orice grevare a acestui buget are consecinţe o serie de aspecte cu impact negativ în ce priveşte veniturile şi procedura de gestionare a acestora.

În subsidiar, recurenta-pârâtă solicită diminuarea onorariului avocaţial stabilit cu titlu de cheltuieli de judecată, prin aplicarea prevederilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea înregistrată la data de 16 octombrie 2015 intimata-reclamantă A. SA a solicitat respingerea recursului ca nefondat, răspunzând punctual criticilor formulate de recurenta-pârâtă.

5. Procedura de soluţionare a recursului

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 05 aprilie 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat.

Părţile nu au depus la dosarul cauzei un punct de vedere asupra raportului întocmit asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând cu prioritate condiţiile de admisibilitate ale recursului, Înalta Curte constată că recursul este nul, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. e) C. proc. civ.: "Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: (...) semnătura părţii sau a mandatarului părţii în cazul prevăzut la art. 13 alin. (2), a avocatului sau, după caz, a consilierului juridic."

Aceste dispoziţii se corelează cu dispoziţiile generale în materia depunerii cererilor adresate instanţelor de judecată, art. 148 C. proc. civ. indicând că:

"Orice cerere adresată instanţelor judecătoreşti trebuie să fie formulată în scris şi să cuprindă (...), precum şi semnătura."

În acelaşi sens, dispoziţiile art. 196 alin. (1) C. proc. civ., ce reglementează condiţiile de formă aplicabile acţiunilor introductive, incidente în privinţa oricăror cereri adresate instanţelor, arată că:

"Cererea de chemare în judecată care nu cuprinde numele şi prenumele sau, după caz, denumirea oricăreia dintre părţi, obiectul cererii, motivele de fapt ale acesteia ori semnătura părţii sau a reprezentantului acesteia este nulă."

Potrivit art. 268 C. proc. civ., având denumirea marginală "Rolul semnăturii":

"(1) Semnătura unui înscris face deplină credinţă, până la proba contrară, despre existenţa consimţământului părţii care l-a semnat cu privire la conţinutul acestuia. Dacă semnătura aparţine unui funcţionar public, ea conferă autenticitate acelui înscris, în condiţiile legii. (2) Când semnătura este electronică, aceasta nu este valabilă decât dacă este reprodusă în condiţiile prevăzute de lege."

Prin urmare, întrucât semnătura are rolul de a atesta voinţa părţii cu privire la conţinutul înscrisului pe care l-a semnat, ea trebuie să fie autografă şi nu dactilografiată, imprimată sau înlocuită prin parafă.

Analizând actele dosarului, Înalta Curte constată că recurenta-pârâtă a depus cererea de recurs prin fax, la data de 11 iunie 2015, fiind înregistrată la instanţa de fond la data de 12 iunie 2015, recursul purtând semnătura Directorului/Consilier juridic D., semnătură care, datorită modalităţii de depunere a recursului, se regăseşte în forma imprimată.

Prin Raportul asupra admisibilităţii recursului întocmit în cauză, magistratul raportor a apreciat în sensul că, raportat la dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. e) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie depusă în original, sau exemplarul cererii de recurs din dosar trebuie să fie semnat de către reprezentantul recurentei-pârâte.

Totodată, magistratul raportor a opinat în sensul soluţiei de admisibilitate a recursului, numai sub rezerva depunerii cererii de recurs în original sau semnării exemplarului cererii de recurs din dosar de către reprezentantul recurentei CNAS, de la data comunicării raportului şi până la termenul ce se va acorda pentru examinarea admisibilităţii în principiu a recursului.

Raportul întocmit asupra admisibilităţii recursului, după analiza în completul de filtru, a fost comunicat recurentei-pârâte Casa Naţională de Asigurări de Sănătate la data de 05 mai 2017, conform dovezii de comunicare aflate la fila 30 din dosarul de recurs.

Recurenta-pârâră Casa Naţională de Asigurări de Sănătate nu a depus un punct de vedere asupra raportului comunicat, nu a comunicat instanţei un exemplar original al recursului şi nici nu a procedat la semnarea exemplarului aflat la dosarul cauzei.

În aceste condiţii, Înalta Curte constată că nu sunt întrunite condiţiile de formă ale recursului prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. e), art. 148 şi art. 196 C. proc. civ., republicat, recursul necuprinzând semnătura părţii (a reprezentantului acesteia), care trebuie aplicată în original pe actele procesuale depuse la instanţele de judecată, nefiind suficientă o copie imprimată a acesteia.

Prin urmare, pentru considerentele arătate şi în temeiul dispoziţiilor art. 486 alin. (1) şi (3) şi art. 493 alin. (5) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va dispune anularea recursului declarat de pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate împotriva Sentinţei civile nr. 238 din 23 aprilie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 octombrie 2017.

Procesat de GGC - CT