Tax freeze challenge assigned to tribunal; High Court sets value-based jurisdiction below 1 million RON.

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 15 februarie 2017 şi înregistrată pe rolul Tribunalului Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. SRL, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, a solicitat, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004 şi art. 278 din Legea nr. 207/2015, suspendarea Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. A-FSB 1274 din 03 februarie 2017, până la pronunţarea instanţei de fond.

2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

2.1. Prin Sentinţa civilă nr. 861/CA din data de 24 mai 2017, Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Braşov.

Motivând hotărârea astfel dispusă, Tribunalul a reţinut, în raport de dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, că suma asupra căreia au fost instituite măsuri asigurătorii se situează peste pragul de 1.000.000 de RON prevăzut de textul normativ, astfel încât competenţa de soluţionare a cauzei revine Curţii de Apel Braşov.

2.2. Prin Sentinţa civilă nr. 114/F din data de 03 iulie 2017, Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei către Tribunalul Braşov, şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestui conflict.

În argumentarea hotărârii astfel pronunţate, instanţa a reţinut că decizia de instituire a măsurilor asigurătorii a fost emisă pentru suma totală de 934.181 RON, aşadar sub pragul valoric de 1.000.000 de RON instituit de art. 10 din Legea nr. 554/2004, ceea ce atrage competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Braşov.

3. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând conflictul negativ de competenţă intervenit între cele două instanţe, în raport de hotărârile pronunţate şi de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, având în vedere următoarele considerente:

Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004:

"Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel."

Conform dispoziţiilor art. 213 alin. (13) C. proc. fisc. :

"Împotriva deciziei prin care se dispune instituirea măsurilor asigurătorii, (...), cel interesat poate face contestaţie la instanţa de contencios administrativ competentă", iar potrivit art. 278 alin. (1) şi (2) C. proc. fisc. :

"(1) Introducerea contestaţiei pe calea administrativă de atac nu suspendă executarea actului administrativ fiscal. (2) Dispoziţiile prezentului articol nu aduc atingere dreptului contestatorului de a cere suspendarea executării actului administrativ fiscal, în temeiul Legii nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare (...)", textele normative făcând trimitere, prin urmare, la dispoziţiile generale în materia stabilirii competenţei materiale a instanţelor de contencios administrativ, respectiv art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, atât în privinţa acţiunii în anularea actului administrativ, cât şi în privinţa acţiunii vizând suspendarea executării actului administrativ.

Înalta Curte constată că, obiect al cererii de suspendare, în acţiunea de faţă, îl reprezintă Decizia nr. A-FSB 1274/03.02.2017, emisă de pârâtă, prin care au fost instituite măsuri asigurătorii sub forma înfiinţării sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile şi a popririi asigurătorii la terţi, pentru obligaţii de plată estimate la suma totală de 934.181 RON, din care T.V.A. în sumă de 561.448 RON şi impozit pe profit în sumă de 372.733 RON.

Dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 instituie două criterii de determinare a competenţei instanţei de fond, respectiv criteriul valoric şi criteriul rangului autorităţii emitente în cadrul sistemului administrativ.

Înalta Curte constată că problema stabilirii competenţei instanţelor judecătoreşti de a soluţiona acţiunile judiciare prin care se contestă măsurile asigurătorii instituite de organele fiscale, a făcut obiectul Soluţiei de principiu a secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, adoptată în data de 22 mai 2017, prin care s-a stabilit că aceste cereri vor fi judecate de instanţele competente în funcţie de valoarea creanţei pentru care s-au dispus aceste măsuri, şi nu în raport de organul fiscal emitent al deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii. Aceste concluzii sunt pe deplin aplicabile şi în cazul în care obiectul cererii îl reprezintă suspendarea executării deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii, formulată în baza art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi art. 278 alin. (2)-(6) C. proc. fisc.

Având în vedere că decizia a cărei suspendare se solicită priveşte o creanţă în cuantum total de 934.181 RON, ce nu depăşeşte pragul valoric de 1.000.000 RON instituit de art. 10 din Legea nr. 554/2004, cauza revine în competenţa de soluţionare a tribunalului, şi nu a curţii de apel.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în condiţiile art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) şi alin. (4) C. proc. civ., constată că instanţa competentă să soluţioneze prezenta cauză este Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A. SRL şi pe pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, în favoarea Tribunalului Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 octombrie 2017.

Procesat de GGC - CT