Delay fine for non-execution of administrative judgment; timeliness of request to complete final decision
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice upheld the exception of late filing and rejected the request for completion of the operative part of its own final appellate decision, leaving the prior ruling dismissing the claimant's action for a delay fine in force. The case involved a public authority defendant who had failed to execute a previous administrative court judgment; the claimant argued that the appellate court had omitted to address an exception of res judicata raised in December 2016. However, the court determined that the claimant’s request, filed in July 2017, violated the statutory 15-day deadline for seeking completion of a final decision. Under Article 444(1) of the Code of Civil Procedure, combined with the procedural time-calculation rules of Article 181(1)(2), the deadline for completing a decision rendered in the appeal or post-cassation remedy phase expires 15 days after pronouncement, rendering the request tardy and inadmissible.
Legislator headnote
AI generatedart. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 444 C. proc. civ, art. 248 C. proc. civ, art. 444 alin. (1) din C. proc. civ, art. 444 alin. (1) C. proc. civ; Delay fine for non-execution of administrative judgment; timeliness of request to complete final decision: Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 15 septembrie 2017, recurentul-pârât Primarul Municipiului Vaslui a invocat, în principal, excepţia tardivităţii cererii, în raport de dispoziţiile art. 444 C. proc. civ., iar în subsidiar a solicitat respingerea cererii de completare a dispozitivului, ca neîntemeiată.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra cererii formulate în cauză;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii
Prin cererea de chemare în judecată adresată iniţial Tribunalului Mureş, secţia contencios administrativ şi fiscal la data de 7 aprilie 2014, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului Vaslui, aplicarea unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, conform prevederilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, ca urmare a refuzului de punere în executare a dispoziţiilor Deciziei nr. 416 din 16 ianuarie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş în Dosarul nr. x/2012.
Prin Sentinţa civilă nr. 2179 din 30 iunie 2014, pronunţată de Tribunalul Mureş, secţia contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal la data de 1 septembrie 2014.
2. Hotărârea primei instanţe
Prin Sentinţa civilă nr. 129 din 7 noiembrie 2014 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a fost admisă cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului Vaslui şi, în consecinţă, a fost aplicată pârâtului Primarul Municipiului Vaslui o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, cu începere de la data de 7 aprilie 2014, data formulării cererii.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva Sentinţei civile nr. 129 din 7 noiembrie 2014 a formulat recurs pârâtul Primarul Municipiului Vaslui, întemeindu-şi recursul pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii de fond şi respingerea cererii de chemare în judecată.
4. Soluţia instanţei de recurs
Prin Decizia nr. 1393 din data de 5 aprilie 2017 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis recursul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Vaslui împotriva Sentinţei civile nr. 129 din 7 noiembrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a casat sentinţa atacată şi, rejudecând, a respins acţiunea formulată de reclamantul A., ca neîntemeiată.
5. Cererea de completare a hotărârii pronunţate de instanţa de recurs.
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 26 iulie 2017, intimatul-reclamant A. a solicitat completarea dispozitivului Deciziei nr. 1393 din 5 aprilie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
În susţinerea cererii, intimatul-reclamant a invocat faptul că, la data de 22 decembrie 2016, în dosarul instanţei de recurs a fost depusă o cerere prin care a solicitat acesteia să se pronunţe asupra excepţiei autorităţii de lucru judecat, în raport de soluţia pronunţată în Dosarul nr. x/2012 şi de considerentele Curţii de Apel Târgu Mureş regăsite în cuprinsul Deciziei nr. 416R din 16 ianuarie 2014, a cărei motivare a fost confirmată de Decizia nr. 341 din 23 aprilie 2015 a aceleiaşi instanţe, pronunţată în Dosarul nr. x/2015.
În cuprinsul Deciziei nr. 1393 din 5 aprilie 2017 nu se face nicio referire cu privire la soluţia acordată acestei excepţii, astfel încât intimatul-reclamant solicită instanţei de recurs să se pronunţe şi asupra aspectelor sesizate prin cererea depusă la data de 22 decembrie 2016, luând în considerare şi dispoziţiile H.G. nr. 99/2015, precum şi considerentele Deciziei nr. 798/2011 a Curţii Constituţionale.
Intimatul-reclamant a ataşat cererii de completare a dispozitivului hotărârii, copia dovezii de trimitere la dosarul cauzei a precizărilor formulate la data de 22 decembrie 2016.
6. Apărările formulate cu privire la cererea de completare a dispozitivului.
Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 15 septembrie 2017, recurentul-pârât Primarul Municipiului Vaslui a invocat, în principal, excepţia tardivităţii cererii, în raport de dispoziţiile art. 444 C. proc. civ., iar în subsidiar a solicitat respingerea cererii de completare a dispozitivului, ca neîntemeiată.
II. Soluţia Înaltei Curţi asupra cererii de completare a dispozitivului Deciziei nr. 1393 din 5 aprilie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Analizând cu prioritate excepţia tardivităţii, potrivit art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte constată că excepţia invocată de recurentul-pârât Primarul Municipiului Vaslui este întemeiată, reţinând următoarele considerente:
Potrivit art. 444 alin. (1) din C. proc. civ.: "Dacă prin hotărârea dată instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în acelaşi termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în căile extraordinare de atac sau în fond după casarea cu reţinere, în termen de 15 zile de la pronunţare."
În cauză, hotărârea a cărei completare se solicită are caracter definitiv, fiind pronunţată în calea de a atac a recursului, motiv pentru care sunt incidente dispoziţiile art. 444 alin. (1) C. proc. civ., în privinţa termenului de formulare a cererii de completare a hotărârii, respectiv 15 zile de la pronunţare.
Decizia nr. 1393 a fost pronunţată la data de 5 aprilie 2017, astfel încât, în raport de modul de calcul ale termenelor de procedură socotite pe zile, prevăzute de art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., termenul de formulare a cererii de completare a hotărârii s-a împlinit la data de 21 aprilie 2017.
Având în vedere că intimatul-reclamant A. a depus cererea de completare a dispozitivului hotărârii prin intermediul serviciului poştal, la data de 24 iulie 2017 (conform ştampilei poştei aplicată pe plicul aflat la dosar), Înalta Curte constată că cererea este introdusă cu nerespectarea termenului legal, fiind tardiv formulată.
Pentru considerentele arătate şi în temeiul dispoziţiilor art. 444 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte constată că excepţia tardivităţii este întemeiată, urmând a respinge cererea de completare a dispozitivului Deciziei nr. 1393 din 5 aprilie 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv introdusă.
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia tardivităţii.
Respinge, ca tardiv introdusă, cererea de completare a dispozitivului Deciziei nr. 1393 din 5 aprilie 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, formulată de intimatul-reclamant A..
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 octombrie 2017.
Procesat de GGC - MM