Health insurance coverage appeal perished due to failure to identify deceased claimant’s heirs

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Sănătăţii, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului Bucureşti, a solicitat obligarea pârâţilor, pe calea ordonanţei preşedinţiale, fără somaţie şi fără trecerea unui termen, să asigure reclamantului, pe bază de prescripţie medicală şi în regim de compensare 100%, medicamentul x (DCI Everolimus), până la data soluţionării definitive a Dosarului nr. x/2016, aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin Sentinţa civilă nr. 3780 din 29 noiembrie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal:

- a respins excepţia lipsei de interes şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Sănătăţii şi a Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate;

- a admis cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Sănătăţii, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului Bucureşti;

- a obligat pârâţii, fără somaţie şi fără trecerea unui termen, să asigure reclamantului, pe bază de prescripţie medicală şi în regim de compensare 100%, medicamentul x (DCI Everolimus), până la data soluţionării definitive a Dosarului nr. x/2016, aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

3. Calea de atac formulată în cauză.

Împotriva Sentinţei civile nr. 3780 din 29 noiembrie 2016 a formulat recurs pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea în tot a sentinţei recurate şi respingerea cererii de ordonanţă preşedinţială, ca neîntemeiată.

Recurenta-pârâtă a solicitat şi suspendarea executării dispoziţiilor sentinţei recurate, în temeiul art. 999 alin. (2) C. proc. civ., până la pronunţarea instanţei de recurs.

În susţinerea cererii de suspendare, s-a arătat că medicamentul solicitat de intimatul-reclamant, deşi inclus în Lista denumirilor comune internaţionale (DCI) corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asiguraţii incluşi în programele naţionale de sănătate curative în tratamentul ambulatoriu şi spitalicesc, aprobată prin H.G. nr. 720/2008, nu poate fi prescris, respectiv nu poate fi decontat din FNUASS, având în vedere că Ministerul Sănătăţii nu a elaborat protocolul terapeutic.

Prin admiterea cererii reclamantului, instanţa de fond obligă recurenta-pârâtă să încalce dispoziţiile legale aplicabile în materie şi să exercite prerogative ce aparţin, legal, caselor de asigurări de sănătate şi furnizorilor de medicamente.

În privinţa obligaţiei de plată a unei cauţiuni aferentă cererii de suspendare, recurenta-pârâtă a invocat dispoziţiile art. 30 din O.U.G. nr. 80/2013, apreciind că este scutită de la plata cauţiunii.

Pe fondul cauzei, printr-un prim set de motive, recurenta-pârâtă critică soluţia acordată excepţiei lipsei calităţii sale procesuale pasive, invocând dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 95/2006 şi susţinând că decontarea medicamentelor din FNUASS se realizează doar după elaborarea protocolului terapeutic de către Ministerul Sănătăţii, iar Casa Naţională de Asigurări de Sănătate nu are competenţe legale privind elaborarea acestor protocoale.

Recurenta-pârâtă critică hotărârea de fond şi sub aspectul neîntrunirii condiţiilor de admisibilitate a ordonanţei preşedinţiale, susţinând, în esenţă, că:

- medicamentul solicitat de reclamant nu poate fi prescris, respectiv nu poate fi decontat din FNUASS, având în vedere că Ministerul Sănătăţii nu a elaborat protocolul terapeutic;

- medicamentul nu se acordă, în prezent, niciunui asigurat din România;

- C.N.A.S. nu are competenţa elaborării protocoalelor terapeutice;

- legislaţia specifică, respectiv H.G. nr. 720/2008, este de strictă interpretare şi aplicare, nefiind posibilă eludarea acesteia;

- C.N.A.S. nu încheie contracte cu furnizorii de medicamente în vederea eliberării şi decontării acestora către asiguraţii din sistemul de asigurări de sănătate.

4. Procedura de soluţionare a recursului

Prin Rezoluţia din data de 21 decembrie 2016 s-a fixat termen de judecată la data de 5 ianuarie 2017, în cameră de consiliu, pentru discutarea cererii de suspendare formulată de recurenta-pârâtă Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, aceasta fiind citată cu menţiunea consemnării cauţiunii în cuantum de 1000 de RON. Totodată, s-a dispus comunicarea cererii de suspendare celorlalte părţi ale cauzei

Prin încheierea de şedinţă din data de 5 ianuarie 2017, Înalta Curte, constatând că dovada de îndeplinire a procedurii de citare cu intimatul-reclamant A. a fost restituită instanţei cu menţiunea "destinatar decedat", iar la dosarul cauzei nu a fost depusă o copie a certificatului de deces, a amânat judecarea cererii de suspendare la data de 25 ianuarie 2017, punând în vedere reprezentantului recurentei-pârâte C.N.A.S. să depună la dosarul cauzei note scrise cu privire la interesul în susţinerea recursului şi a cererii de suspendare, iar reprezentantului intimatei-pârâte C.A.S.M.B. să depună o copie a certificatului de deces al intimatului-reclamant.

Prin încheierea de şedinţă din data de 25 ianuarie 2017, instanţa de recurs a încuviinţat cererea de amânare formulată de recurenta-pârâtă C.N.A.S., acordând termen de judecată la data de 22 februarie 2017, în vederea introducerii în cauză a moştenitorilor intimatului-reclamant A..

Prin încheierea de şedinţă din data de 22 februarie 2017, Înalta Curte a dispus suspendarea judecării recursului, în temeiul dispoziţiilor art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., constatând că nu au putut fi identificaţi moştenitorii intimatului-reclamant A., în vederea introducerii în cauză.

În cauză s-a fixat un nou termen de judecată la data de 18 octombrie 2017, conform referatului întocmit la data de 15 septembrie 2017, pentru verificarea împlinirii termenului de perimare.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând cu prioritate excepţia de perimare, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 416 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ.:

"(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă."

Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.:

"(1) Judecarea cauzelor se suspendă de drept: 1. prin decesul uneia dintre părţi, până la introducerea în cauză a moştenitorilor, în afară de cazul în care partea interesată cere termen pentru introducerea în judecată a acestora."

Corelând aceste dispoziţii normative cu actele aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că, la termenul de judecată din data de 25 ianuarie 2017, intimata-pârâtă C.A.S.M.B. a depus la dosar copia certificatului de deces al intimatului-reclamant A. . Prin încheierea de şedinţă, la solicitarea recurentei-pârâte C.N.A.S., instanţa a acordat un nou termen de judecată, la data de 22 februarie 2017, în vederea introducerii în cauză a moştenitorilor defunctului.

La termenul de judecată astfel acordat, Înalta Curte a dispus suspendarea judecării recursului, reţinând susţinerile reprezentanţilor convenţionali ai recurentei-pârâte C.N.A.S. şi intimatei-pârâte C.A.S.M.B. în sensul că, în urma demersurilor efectuate, nu au putut identifica moştenitorii intimatului-reclamant A. şi nu sunt în măsură să-i indice în vederea introducerii lor în cauză.

Încheierea de şedinţă din data de 22 februarie 2017 reprezintă ultimul act de procedură efectuat în cauză, de la această dată începând să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., termen care s-a împlinit la data de 22 august 2017.

Înalta Curte reţine şi faptul că în cauză nu a fost formulată de către părţi, înăuntrul termenului de perimare, nicio cerere de redeschidere a procesului, potrivit art. 415 pct. 2 C. proc. civ., nu s-a mai îndeplinit niciun act de procedură şi nu subzistă vreunul din cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit din oficiu de către instanţa de judecată. De asemenea, nu subzistă vreun motiv de suspendare a cursului perimării, din cele prevăzute de art. 418 C. proc. civ.

În consecinţă, faţă de lipsa de diligenţă a părţilor, care a dus la rămânerea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni, Înalta Curte constată intervenită sancţiunea perimării recursului, potrivit dispoziţiilor art. 420 şi art. 421 alin. (2) din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia perimării.

Constată perimat recursul declarat de pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate împotriva Sentinţei civile nr. 3780 din 29 noiembrie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunţare la Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 octombrie 2017.

Procesat de GGC - MM