Suspension of proceedings and right to reopen: abusive procedural conduct vs. unconditional statutory effect of reopening request

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 16 septembrie 2015, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, a solicitat:

a) anularea notificării nr. P/772 din 29 ianuarie 2015, transmisă prin e-mail la data de 30 ianuarie 2015, prin care au fost comunicate: (i) valoarea procentului "p" pentru trimestrul al IV-lea al anului 2014, care este de 25,23%, inclusiv elementele formulei de calcul ale acestuia; (ii) valoarea consumului de medicamente pretins înregistrate în trimestrul al IV-lea al anului 2014, suportate din FNUASS şi bugetul Ministerului Sănătăţii, pretins centralizate conform declaraţiilor fiecărui plătitor al contribuţiei.

b) anularea Adresei nr. P/772 din 6 martie 2015, de soluţionare a contestaţiei formulată împotriva notificării, în cadrul procedurii prealabile.

Prin încheierea de şedinţă din data de 6 aprilie 2017, instanţa de fond a dispus sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1, art. 3 alin. (1), art. 5 alin. (3)-(7), art. 6 alin. (1), în privinţa trimiterii la art. 5 alin. (7) şi art. 6 alin. (2) teza finală din O.U.G. nr. 77/2011 şi, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., a suspendat soluţionarea cauzei în baza acordului părţilor, până la o nouă stăruinţă a acestora.

Prin cererea înregistrată la data de 27 iulie 2016, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în temeiul art. 415 alin. (1) C. proc. civ., redeschiderea judecăţii cauzei.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin încheierea de şedinţă din data de 19 octombrie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de repunere pe rol formulată de reclamanta A. S.R.L. şi a menţinut măsura suspendării.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva încheierii de şedinţă din data de 19 octombrie 2016, a formulat recurs reclamanta A. S.R.L., înregistrat la data de 20 octombrie 2016, cu menţiunea că motivele recursului vor fi depuse prin memoriu separat, în termen legal, după redactarea şi comunicarea încheierii atacate.

Prin motivele de recurs înregistrate la dosarul cauzei la data de 21 noiembrie 2016, întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., reclamanta susţine ca fiind eronată concluzia instanţei de fond, privitoare la voinţa acesteia de a nu continua judecata cauzei. Cererea de repunere pe rol a fost formulată cu intenţia clară şi evidentă de a fi soluţionată cauza, partea urmărind să înlăture riscul perimării cauzei.

Totodată, măsura instanţei nesocoteşte dispoziţiile art. 415 C. proc. civ., cererea de redeschidere a cauzei având efectul automat, de drept, al reluării judecăţii, fără ca părţile sau instanţa de judecată să aibă posibilitatea de a influenţa sau limita aceste efect.

Prima instanţă a apreciat eronat asupra cererii de redeschidere a judecăţii, analizând mai întâi condiţiile de suspendare a judecăţii şi cele de perimare, în loc. să dispună asupra admiterii cererii de repunere pe rol. Astfel, împrejurarea că recurenta-reclamantă a urmărit să obţină o nouă suspendare a cauzei nu putea reprezenta un motiv al respingerii repunerii pe rol.

Se mai arată că aprecierea instanţei de fond, în sensul că cererea de repunere pe rol formulată de reclamanta A. S.R.L. este la limita abuzului de drept procesual, este eronată şi încalcă principiul disponibilităţii în procesul civil.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul instanţei de recurs la data de 3 ianuarie 2017, intimata-pârâtă Casa Naţională de Asigurări de Sănătate a solicitat respingerea recursului, ca neîntemeiat.

Intimata-pârâtă a susţinut că, atât timp cât recurenta-reclamantă a formulat, concomitent, o cerere de repunere pe rol a cauzei şi o cerere de suspendare prin acordul părţilor (cu condiţia ca şi pârâta să fie de acord), în mod corect instanţa de fond a reţinut că recurenta-reclamantă urmăreşte, de fapt, eludarea respingerii cererii sale de suspendare a judecăţii cauzei până la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate.

Întâmpinarea formulată de intimata-pârâtă Casa Naţională de Asigurări de Sănătate a fost comunicată recurentei-reclamante la data de 9 ianuarie 2017, conform dovezii de comunicare aflată la fila 23 din dosar.

La data de 20 ianuarie 2017, recurenta-reclamantă A. S.R.L. a înregistrat la dosarul cauzei răspuns la întâmpinare.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantă este fondat, urmând a fi admis pentru următoarele considerente:

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Situaţia faptică ce a condus la pronunţarea încheierii din 19 octombrie 2016 este cea în care judecata cauzei a fost suspendată la data de 6 aprilie 2016, în temeiul învoielii părţilor, potrivit dispoziţiilor art. 411 alin. (1), pct. 1 C. proc. civ., iar la data de 27 iulie 2016 s-a înregistrat o cerere de redeschidere a judecăţii, în temeiul art. 415 alin. (1) C. proc. civ., ce a fost respinsă la data de 19 octombrie 2016, fiind menţinută măsura suspendării.

A reţinut prima instanţă că, nefiind justificată cererea de repunere pe rol pe interesul părţilor de a continua judecata, ci doar în vederea obţinerii unei noi suspendări voluntare în cauză, nu a fost formulată cererea pentru un scop legitim, anume determinarea părţii, stăruinţa acesteia de a continua judecata, fiind la limita abuzului de drept procesual, cererea fiind formulată într-un scop nelegitim.

În dezacord cu soluţia primei instanţe, reţine Înalta Curte că este întemeiat motivul de casare reglementat de art. 488 pct. 5 C. proc. civ., privind încălcarea unor norme de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Potrivit prevederilor art. 415 alin. (1) C. proc. civ., "judecata cauzei suspendate se reia prin cererea de redeschidere făcută de una dintre părţi, când suspendarea s-a dispus prin învoirea părţilor sau din cauza lipsei lor."

Cererea de repunere a cauzei pe rol nu este circumscrisă niciunei condiţii a cărei îndeplinire să determine admiterea acesteia, sau, din contră, respingerea sa.

Simpla manifestare de voinţă făcută de una dintre părţile litigante, în vederea sistării suspendării anterior dispuse şi reluării cursului judecăţii, este suficientă pentru a dispune repunerea cauzei pe rol, urmând ca, în ipoteza solicitării unei noi suspendări voluntare, să se analizeze conduita părţilor manifestată în vederea exercitării drepturilor lor cu bună credinţă sau cu săvârşirea unui abuz de drept procesual. În această situaţie, sancţiunea ce ar putea opera pentru o eventuală solicitare ce denotă o lipsă de stăruinţă în continuarea judecăţii ar fi cea de respingere a cererii de suspendare formulată de părţi, consecinţa fiind cea de a continua soluţionarea cauzei, cu respectarea drepturilor procesuale ale celor implicaţi în raportul litigios dedus soluţionării de către instanţa competentă.

Disponibilitatea părţilor în procesul civil presupune, potrivit reglementării acestui principiu în cuprinsul art. 9 C. proc. civ., că "partea poate dispune de drepturile sale în orice alt mod permis de lege", iar în privinţa posibilităţii de suspendare voluntară a cursului judecăţii, prin acordul părţilor litigante, norma de procedură nu limitează la o singură dată acest caz de temporizare a soluţionării cauzei, putându-se vorbi despre un abuz de drepturi procesuale doar în ipoteza în care o astfel de conduită prevalează celorlalte drepturi procesuale a căror exercitare este împiedicată, cu eludarea scopului pentru care a fost pornit demersul judiciar.

În situaţia factuală reliefată în cauză, se reţine că manifestarea de voinţă a recurentei-reclamante, în sensul formulării cererii de repunere a cauzei pe rol, în vederea obţinerii unei noi suspendări voluntare a cursului judecăţii, nu îmbracă forma unei exercitări abuzive a dreptului său procesual, de natură a justifica pronunţarea unei soluţii de respingere a cererii de reluare a judecăţii, cu consecinţa menţinerii măsurii suspendării dispune iniţial.

A privi lucrurile din perspectiva argumentelor reţinute de judecătorul fondului echivalează cu încălcarea dreptului de dispoziţie al părţilor litigante, care, manifestându-şi acordul pentru o nouă suspendare voluntară, nu au făcut altceva decât să se prevaleze de norma legală care nu limitează acest drept, precum şi de cea care stipulează că simpla cerere de redeschidere a judecăţii, formulată de una dintre părţi, este suficientă pentru a se dispune repunerea cauzei pe rol, urmând a fi analizate celelalte incidente de natură a temporiza cursul judecăţii în ordinea survenită după soluţionarea cererii formulate potrivit prevederilor art. 415 alin. (1) C. proc. civ.

Eventualul abuz de drept procesual nu se manifestă în formularea cererii de repunere a cauzei pe rol, ci, după reluarea judecăţii, în acele solicitări care contravin exercitării cu bună-credinţă a drepturilor procesuale ale părţilor, potrivit scopului legitim avut la promovarea demersului judiciar.

În atare condiţii, sancţiunea aplicată unei astfel de conduite nu poate fi cea de menţinere a măsurii suspendării, cu consecinţa perimării cauzei, o astfel de soluţie fiind de natură să contravină garanţiilor procesuale privind dreptul de dispoziţie al părţilor în litigiul civil (în sens larg).

Considerând, aşadar, că cererea de repunere a cauzei pe rol nu era condiţionată de nicio altă cerinţă de îndeplinit la momentul formulării sale şi nici ulterior, la luarea sa în discuţie la termenul stabilit în acest sens, Înalta Curte reţine că este fondat motivul de casare invocat de recurenta-reclamantă Societatea A. S.R.L., fapt ce impune reformarea încheierii pronunţate în condiţii de neregularitate procedurală.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru aceste considerente, în aplicarea prevederilor art. 496 C. proc. civ., raportat la dispoziţiile art. 488 pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. şi va casa încheierea de şedinţă din 19 octombrie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII contencios administrativ şi fiscal, dispunând trimiterea cauzei aceleiaşi instanţe pentru continuarea judecăţii.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva încheierii de şedinţă din 19 octombrie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. x/2015.

Casează încheierea recurată şi trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru continuarea judecăţii.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 octombrie 2017.

Procesat de GGC - MM