Mandatory return of bail under Art. 1064(4) CPC when suspension motion is rejected, irrespective of outstanding tax debts

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal la data de 30 martie 2017, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscala - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Argeş - Activitatea de inspecţie fiscală, a solicitat:

(i) restituirea cauţiunii în valoare de 10.000 de RON, consemnată la B. S.A. - Sucursala Piteşti, la dispoziţia Curţii de Apel Piteşti, în Dosarul nr. x/2014, conform recipisei de consemnare nr. x din 16 ianuarie 2015;

(ii) eliberarea originalului recipisei de consemnare nr. x, emisă de B. la data de 16 ianuarie 2015, cu menţiunile necesare pentru eliberarea cauţiunii.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin încheierea din data de 15 mai 2017, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a admis cererea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscala - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Argeş - Activitatea de inspecţie fiscală şi a dispus restituirea cauţiunii consemnată prin recipisa nr. x din 16 ianuarie 2015 la B..

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva încheierii de şedinţă din data de 15 mai 2017 a formulat recurs pârâtul Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscala - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Argeş - Activitatea de inspecţie fiscală, solicitând admiterea recursului şi modificarea încheierii de şedinţă recurate în sensul respingerii cererii de eliberare a cauţiunii.

În susţinerea recursului se arată că, întrucât intimata-reclamantă înregistrează obligaţii neachitate la bugetul statului, cuantumul cauţiunii poate acoperi în parte aceste debite, astfel încât cererea de eliberare a cauţiunii trebuie respinsă.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 18 octombrie 2017, intimata-reclamantă A. S.R.L. a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susţinând, în esenţă, că nu înregistrează debite restante faţă de bugetul statului.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, încheierea recurată în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârât este nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 1064 din C. proc. civ., republicat:

"(1) Cauţiunea depusă se va restitui, la cerere, după soluţionarea prin hotărâre definitivă a procesului în legătură cu care s-a stabilit cauţiunea, respectiv după încetarea efectelor măsurii pentru care aceasta s-a depus.

(2) Cauţiunea se restituie celui care a depus-o în măsura în care asupra acesteia cel îndreptăţit nu a formulat cerere pentru plata despăgubirii cuvenite până la împlinirea unui termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii sau, după caz, de la data încetării efectelor măsurii, prevăzute la alin. (1). Cu toate acestea, cauţiunea se restituie de îndată dacă partea interesată declară în mod expres că nu urmăreşte obligarea celui care a depus-o la despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin încuviinţarea măsurii pentru care aceasta s-a depus.

(…)

(4) Dacă cererea pentru care s-a depus cauţiunea a fost respinsă, instanţa va dispune din oficiu şi restituirea cauţiunii."

În raport de aceste prevederi, se observă o diferenţă de reglementare a procedurii de eliberare a cauţiunii, după cum măsura suspendării a fost admisă (caz reglementat de alineatele (1) şi (2) ale art. 1064), sau cererea de suspendare, pentru a cărei soluţionare a fost consemnată cauţiunea, a fost respinsă (caz reglementat de alineatul (4) al art. 1064).

Astfel, dacă în situaţia admiterii cererii de suspendare se solicită îndeplinirea unui cumul de condiţii pentru a se putea dispune restituirea cauţiunii (să existe o cerere a persoanei îndreptăţite; cauza să fie definitiv soluţionată; inexistenţa unei cereri pentru plata despăgubirilor, formulată de partea în defavoarea căreia s-a dispus suspendarea în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii), Înalta Curte constată că, în cazul respingerii cererii de suspendare, dispoziţiile art. 1064 C. proc. civ. nu prevăd îndeplinirea, prealabilă şi necesară, a vreunei condiţii, instanţa având obligaţia să dispună restituirea cauţiunii din oficiu.

În cauza de faţă, cauţiunea consemnată conform recipisei nr. x din 16 ianuarie 2015 la B., a fost stabilită de instanţa de judecată în Dosarul nr. x/2014, pentru soluţionarea cererii formulate de intimata-reclamantă A. S.R.L. vizând suspendarea executării deciziei nr. F-AG 1383 din 20 octombrie 2014, emisă de recurentul-pârât. Cererea de suspendare a fost respinsă prin sentinţa civilă nr. 15 din 3 februarie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, rămasă definitivă prin Decizia nr. 2656 din 18 octombrie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Prin urmare, reţinând soluţia de respingere a cererii de suspendare a efectelor actului administrativ, Înalta Curte constată că cererea de restituire a cauţiunii se soluţionează în raport de dispoziţiile art. 1064 alin. (4) C. proc. civ., nefiind necesar a se recurge la analiza vreuneia dintre condiţiile reglementate de alineatele anterioare. Mai exact, cauţiunea se restituie necondiţionat, chiar şi în lipsa cererii exprese a părţii, prin dispoziţia instanţei, luată din oficiu.

Într-adevăr, prin Sentinţa nr. 15 din 3 februarie 2015, Curtea nu a dispus, din oficiu, şi asupra cauţiunii, dar această omisiune nu condiţionează dreptul reclamantei de a solicita restituirea prin cerere separată şi nu impune cerinţe suplimentare pentru admiterea cererii.

Faţă de aceste aspecte, Înalta Curte constată ca fiind nefondat motivul de recurs formulat de pârât, privitor la existenţa unor debite restante înregistrate de reclamantă, ce pot fi acoperite din cuantumul cauţiunii. Această susţinere nu a fost probată prin depunerea vreunui înscris, însă, distinct de această situaţie, Înalta Curte constată că dispoziţiile art. 1064 alin. (4) C. proc. civ. sunt redactate într-o manieră imperativă ("instanţa va dispune"), necondiţionată de inexistenţa altor debite ale persoanei ce a consemnat cauţiunea faţă de partea potrivnică, sau faţă de terţi, ori de orice altă situaţie personală sau patrimonială a solicitantului.

Pentru considerentele anterior expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscala - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Argeş - Activitatea de inspecţie fiscală împotriva încheierii de şedinţă din 15 mai 2017, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II - a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscala - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Argeş - Activitatea de inspecţie fiscală împotriva încheierii de şedinţă din 15 mai 2017, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II - a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 octombrie 2017.

Procesat de GGC - MM