Association’s challenge to opera merger quashed as inadmissible for lack of direct injury

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 3 aprilie 2014, reclamanta Asociaţia A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, anularea Hotărârii Guvernului nr. 741/2013, pentru modificarea şi completarea H.G. nr. 1089/2006, privind stabilirea unor măsuri pentru reorganizarea şi funcţionarea Operei Naţionale din Bucureşti, precum şi obligarea pârâtului la suportarea cheltuielilor de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 2965 din 4 noiembrie 2014, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamanta Asociaţia A., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, ca inadmisibilă.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva Sentinţei nr. 2965 din 4 noiembrie 2014, a formulat recurs reclamanta Asociaţia A., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, cu cheltuieli de judecată.

Recurenta-reclamantă susţine că, în raport de circumstanţele cauzei, hotărârea recurată a fost pronunţată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 1, art. 2 şi art. 8 din Legea nr. 554/2004, respectiv art. 33 din C. proc. civ.

Astfel, prevederile art. 8 alin. (1)1 din Legea nr. 554/2004 nu sunt aplicabile în cauză, întrucât Asociaţia nu se încadrează în categoria persoanelor vătămate, ci în aceea a organismelor sociale interesate, conform art. 2 alin. (1) lit. s) din Legea nr. 554/2004. Prin urmare, recurenta-reclamantă a formulat o acţiune în contencios administrativ obiectiv şi a invocat un interes legitim public, potrivit art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004, aceasta fiind singura condiţie prevăzută de lege pentru promovarea acţiunii.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 22 iulie 2015, intimatul-pârât Guvernul României a invocat excepţia nulităţii recursului pentru netimbrare, iar în ceea ce priveşte recursul, a solicitat respingerea acestuia, ca nefondat.

5. Procedura de soluţionare a recursului

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 25 ianuarie 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat.

Părţile nu au înregistrat la dosarul cauzei un punct de vedere referitor la concluziile raportului întocmit asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Prin încheierea din data de 31 mai 2017, completul de filtru a respins, ca neîntemeiată, excepţia nulităţii recursului, şi, constatând că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., republicat, fixând termen de judecată pe fond a recursului.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantă este nefondat, reţinând următoarele considerente:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Asociaţia A. a supus controlului instanţei de contencios administrativ şi fiscal, legalitatea Hotărârii Guvernului nr. 741/2013, pentru modificarea şi completarea H.G. nr. 1089/2006, privind stabilirea unor măsuri pentru reorganizarea şi funcţionarea Operei Naţionale din Bucureşti.

H.G. nr. 741/2003 vizează reorganizarea Operei Naţionale Bucureşti, urmare a fuziunii prin absorbţie cu Teatrul Naţional de Operetă "Ion Dacian", a cărui existenţă încetează, măsuri care, în opinia reclamantei, au efectul încălcării dispoziţiilor art. 33 din Constituţie, care garantează accesul la cultură.

În raport de conţinutul său, astfel cum a reţinut şi instanţa de fond, H.G. nr. 741/2013 are natura juridică a unui act administrativ individual, emis în scopul executării în concret a legii, cu destinatari expres şi individual determinaţi în cuprinsul său: cele două instituţii publice care sunt supuse reorganizării prin absorbţie şi, respectiv, desfiinţării.

Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004:

"Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată", iar art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 prevede că:

"persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, (...), poate sesiza instanţa de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate şi, eventual, reparaţii pentru daune morale…"

Înalta Curte reţine că, în cauza de faţă, acţiunea nu a fost formulată de unul dintre destinatarii actului administrativ individual (Opera Naţională Bucureşti sau Teatrul Naţional de Operetă "Ion Dacian"), ci de către reclamanta Asociaţia A., care şi-a justificat interesul procesual prin invocarea dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. a) şi s) din Legea nr. 554/2004, arătând că acţionează în calitate de organism social interesat, şi nu de persoană vătămată.

Acest specific al cadrului procesual activ determină aplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 8 alin. (11) din Legea nr. 554/2004, potrivit căruia:

"Persoanele fizice şi persoanele juridice de drept privat pot formula capete de cerere prin care invocă apărarea unui interes legitim public numai în subsidiar, în măsura în care vătămarea interesului legitim public decurge logic din încălcarea dreptului subiectiv sau a interesului legitim privat."

Aşadar, Legea nr. 554/2004 recunoaşte altor subiecte de drept decât partea vătămată dreptul de a se adresa instanţei de contencios administrativ, în considerarea eventualei prejudicieri, prin actul administrativ, a unei categorii mai largi de interese decât interesul particular al persoanei vătămate. Se observă, însă, că acest drept procesual nu poate fi exercitat în mod necondiţionat, de către orice persoană fizică sau juridică de drept privat, ci numai de acele subiecte de drept care justifică şi un interes legitim privat, sau existenţa unui drept subiectiv propriu afectat de actul administrativ, pe lângă interesul legitim public a cărui încălcare se susţine.

Prin criticile formulate în recurs, reclamanta a susţinut inaplicabilitatea dispoziţiilor art. 8 alin. (11) din Legea nr. 554/2004, apreciind că acest text este incident doar în cazul formulării unei acţiuni de către partea vătămată (contencios subiectiv), apreciind că în cauza de faţă sunt aplicabile dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. a) şi s) din Legea nr. 554/2004 (contencios obiectiv), care fac trimitere la posibilitatea organismelor sociale de a invoca, alternativ, fie vătămarea unui interes legitim public, fie vătămarea drepturilor şi intereselor legitime ale unei persoane fizice determinate.

Această critică este nefondată, recurenta-reclamantă confundând ipotezele juridice reglementate de dispoziţiile art. 8 alin. (1) şi alin. (11) din Legea nr. 554/2004, al căror conţinut a fost redat anterior. Aceste prevederi reglementează două ipoteze distincte, în funcţie de calitatea reclamantului ce sesizează instanţa de contencios administrativ, aspect dovedit de utilizarea unor termeni diferiţi pentru a identifica aceste subiecte de drept ("persoana vătămată" în cuprinsul primului alineat, respectiv "persoanele fizice şi juridice de drept privat" în cuprinsul alineatului 11).

Totodată, în funcţie de distincţia operată în cuprinsul art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004, între persoana vătămată şi grupurile de persoane fizice sau organismele sociale asimilate persoanei vătămate, se observă că art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 stabileşte condiţiile de exercitare a dreptului de contestare a actului administrativ de către persoanele vătămate propriu-zise, iar art. 8 alin. (11) din Legea nr. 554/2004 defineşte condiţiile şi limitele dreptului aparţinând persoanelor vătămate asimilate.

Întrucât recurenta-reclamantă acţionează în virtutea calităţii sale de organism social interesat, adică de persoană vătămată asimilată, exercitarea dreptului de contestare se realizează în raport de prevederile art. 8 alin. (11) din Legea nr. 554/2004, urmând a se analiza inclusiv limitarea impusă de acest articol în ceea ce priveşte justificarea prioritară a unui interes legitim privat.

Pe de altă parte, prevederile art. 2 alin. (1) lit. a) şi s) din legea nr. 554/2004 nu cuprind dispoziţii contrare celor din cuprinsul art. 8 alin. (11) din Legea nr. 554/2004.

Sub un prim aspect, Înalta Curte reţine că aceste prevederi se regăsesc în Capitolul I - Dispoziţii generale al Legii nr. 554/2004, având ca obiect explicitarea semnificaţiei unor termeni utilizaţi în cuprinsul actului normativ, fără a reglementa procedurile şi condiţiile privind exercitarea dreptului de acces la instanţa de contencios administrativ, ce sunt definite în art. 7 - 21, grupate în Capitolul II - Procedura de soluţionare a cererilor în contenciosul administrativ.

În al doilea rând, art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004 acordă organismelor sociale dreptul de a invoca "vătămarea prin actul administrativ atacat fie a unui interes legitim public, fie a drepturilor şi intereselor legitime ale unor persoane fizice determinate". Recurenta-reclamantă a oferit o interpretare eronată acestui articol, apreciind că este suficientă invocarea unui interes legitim public, fără a fi necesară îndeplinirea unor condiţii suplimentare.

Acest argument este, de asemenea, nefondat, întrucât art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004 reprezintă o dispoziţie cu caracter general, stabilind doar existenţa dreptului, aparţinând organismelor sociale, de a contesta actul administrativ ce a vătămat un interes legitim public, însă condiţiile şi limitele de exercitare ale acestui drept sunt reglementate de dispoziţiile art. 8 alin. (11) din Legea nr. 554/2004.

În concluzie, simpla calitate a recurentei-reclamante de organism social interesat, respectiv asociaţie ce are drept obiectiv protejarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, nu este suficientă pentru dovedirea interesului legitim privat în susţinerea cererii de chemare în judecată, nefiind îndeplinită cerinţa principală a exercitării dreptului la contestarea actului administrativ prevăzută de art. 8 alin. (11) din Legea nr. 554/2004. Nefiind probată încălcarea unui drept sau interes legitim privat, recurenta nu poate pretinde anularea actului administrativ doar în considerarea efectului prejudiciabil asupra unui interes legitim public (pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 33 din Constituţia României).

Pentru aceste considerente, constatând că sentinţa recurată este legală şi temeinică şi că nu există motive care să atragă casarea sau modificarea acesteia, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, raportat la prevederile art. 496 alin. (1) şi art. 497 din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanta Asociaţia A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta Asociaţia A. împotriva Sentinţei civile nr. 2965 din 4 noiembrie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 octombrie 2017.

Procesat de GGC - MM