FEADR rural development financing: urban delocalization of project assets violates eligibility and justifies integral recovery

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, reţine următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal la data de 16 septembrie 2013 reclamanta Întreprinderea Individuală A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, a solicitat:

- anularea Deciziei nr. 27327 din 30 august 2013, emisă de către pârâta APDRP, prin care a fost respinsă contestaţia formulată de reclamantă şi înregistrată la APDRP sub nr. x din 2 august 2013

- anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, înregistrat la APDRP sub nr. x din data de 26 iunie 2013, privind proiectul " Înfiinţare centru prestări servicii în mediul rural", beneficiar întreprinderea Individuala A., jud. Dolj, cod proiect x, a tuturor actelor care au stat la baza acestuia, precum şi a actelor subsecvente, cu consecinţa stingerii creanţei în cuantum de 394.314,24 Ron şi a penalităţilor de întârziere;

- obligarea pârâtei la continuarea executării Contractului de finanţare nr. x din 8 aprilie 2011, astfel cum a fost acesta modificat prin Actul adiţional nr. x din 27 ianuarie 2012 şi Actul adiţional nr. y din 30 ianuarie 2013, precum şi la prelungirea duratei de implementare a proiectului cu o perioada egala cu cea a soluţionării prezentei cauze.

1.2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa nr. 367 din 5 februarie 2014, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis cererea formulată de reclamanta Întreprinderea Individuală A. în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit şi a anulat Decizia nr. 27327 din 30 august 2013 şi procesul-verbal nr. x din 26 iunie 2013, exonerând petenta de plata sumei de 394.314,24 Ron, cu accesoriile aferente, obligând intimata să plătească petentei suma de 1.100 Ron cheltuieli de judecată parţiale.

Pentru a dispune astfel, instanţa de fond a avut în vedere următoarele:

Prin Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x încheiat la data de 26 iunie 2013 privind proiectul " Înfiinţare centru prestări servicii în mediul rural"- beneficiar întreprindere Individuală A., jud. Dolj, cod proiect C x s-a constatat că "... beneficiarul a încălcat prevederile Contractului de finanţare C x din 8 aprilie 2011, prin nerespectarea Anexei nr. I la Contractul de Finanţare - Prevederi Generale: Art. 1(1), Art. 1(3), Art. 3(1), Art. 8(5) şi Art. 11(3) şi nemenţinerea criteriului de selecţie S2, pentru care a fost punctat.,,

Prin urmare, în temeiul considerentelor de fapt şi de drept arătate, echipa de control a apreciat că se impune recuperarea sprijinului financiar nerambursabil şi rezilierea contractului de finanţare.

Prin Decizia nr. 27327 din 30 august 2013 emisă de pârâtă a fost respinsă ca neîntemeiată contestaţia reclamantei împotriva sus menţionatului proces-verbal.

Primul motiv de nelegalitate a procesului-verbal, invocat de reclamantă, vizează emiterea acestuia cu încălcarea dreptului la apărare al reclamantei, adică pretinsa nesocotire a dispoziţiilor art. 21 alin. (11) din O.U.G. nr. 66/2011, Curtea apreciindu-l însă ca vădit neîntemeiat.

Restul aspectelor de nelegalitate şi netemeinicie au vizat fondul problematicii în litigiu.

Instanţa de fond a considerat că, prin amplasarea majorităţii expresoarelor în mediul urban, reclamanta a nesocotit condiţia de eligibilitate asumată prin cererea de finanţare, potrivit căreia trebuie să-şi desfăşoare activitatea propusă prin proiect în mediul rural.

Cu toate acestea, Curtea nu a considerat întemeiat motivul reţinut de autoritate, privind crearea unui avantaj nejustificat societăţilor către care se închiriază expresoarele de cafea.

Invocata creare a unui astfel de avantaj, prin simplul fapt că se închiriază expresoarele către societăţi comerciale, nu constituie nicidecum o încălcare a clauzelor contractuale, ci dimpotrivă este în deplin acord cu proiectul, astfel cum a fost precizat/completat de reclamantă al solicitarea pârâtei.

Prin urmare, oricât de discutabilă ar fi prestarea serviciilor de către alte societăţi decât beneficiarul finanţării, societăţi care se interpun între reclamantă, ca microîntreprindere eligibilă şi beneficiară a finanţării şi destinatarul final al proiectului, anume populaţia rurală, eligibilitatea proiectului nu constituie un aspect supus cenzurii instanţei.

De asemenea, nu constituie obiect al prezentei cauze nici analiza respectării criteriului de eligibilitate privind viabilitatea proiectului reclamantei, având în vedere că parte din expresoare nu sunt utilizate, aflându-se încă la sediul său.

Pârâta susţine că în speţă, fiind aplicabil art. 8 alin. (5), iar nu art. 8 alin. (3) din contract, nu era necesară somarea reclamantei şi acordarea unui termen pentru remedierea unor deficienţe, fără însă a preciza de ce este aplicabil art. 8 alin. (5) şi nu alin. (3) şi nici care ar fi diferenţa dintre cele două texte din perspectiva sferei de aplicare, cu atât mai mult cu cât, deşi a invocat ca temei de drept al măsurii adoptate art. 8 alin. (5) din Anexa nr. I la contract, iar în argumentarea stării de fapt a făcut referire la "schimbarea amplasamentului sau delocalizarea investiţiei", care, în accepţiunea contractului, constituie "modificări substanţiale aduse proiectului", care sunt redate la art. 8 alin. (3) din anexă.

Aflându-ne în prezenţa unei modificări substanţiale, chiar dacă parţiale, a proiectului, potrivit art. 8 alin. (3) din Anexa C1.1 la contract, autoritatea pârâtă a avea obligaţia de a soma reclamanta pentru "intrarea în legalitate", adică în termenii proiectului/documentaţiei aprobate, urmând a recurge la adoptarea de măsuri dacă aceasta ar fi procedat la remedierea situaţiei.

Neprocedând de o asemenea manieră, pârâta a procedat în mod nelegal trecând direct la rezilierea contractului şi recuperarea integrală a finanţării, nici măcar parţială, în măsura nerespectării proiectului, adică proporţional cu numărul expresoarelor aflate în mediul urban, doar aceasta fiind măsura în care a fost influenţată realizarea obiectivului proiectului.

Reţinând considerentele de fapt şi de drept expuse mai sus, curtea a apreciat că autoritatea pârâtă a procedat în mod nelegal la rezilierea contractului cu recuperarea integrală a finanţării, fără să fi urmat procedura prev. de art. 8 alin. (3) din anexa la contract, astfel că a admis acţiunea.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva Sentinţei nr. 367 din 5 februarie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinându-se că aceasta a fost pronunţată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material respectiv a dispoziţiilor specifice finanţării FEADR.

Recurenta - pârâtă apreciază ca nelegale şi netemeinice concluziile instanţei de fond în sensul că reclamanta - intimată s-a conformat cerinţelor cererii de finanţare şi a contractului de finanţare, iar în condiţiile îndeplinirii scopului finanţării nu sunt îndeplinite condiţiile rezilierii contractului ca sancţiune aplicată conform art. 21(2) din O.U.G. nr. 66/2011.

În mod greşit prima instanţă a apreciat că în cauză reclamanta a respectat obligaţiile din contractul de finanţare şi din fişa beneficiarului şi că în cauză nu a existat o neregulă în sensul delocalizării investiţiei din mediul rural.

Recurenta - pârâtă apreciază că obiectivele finanţate - expresoarele de cafea nu sunt folosite conform scopului destinat, respectiv pentru îmbunătăţirea calităţii vieţii exclusiv în mediul rural, motiv pentru care actele contestate prin care s-a propus recuperarea întregului ajutor nerambursabil acordat beneficiarului şi încetarea valabilităţii contractului de finanţare.

În aceste condiţii, s-a constatat că obiectivele finanţate (expresoarele de cafea) nu sunt folosite conform scopului destinat, motiv pentru care echipa de control a propus recuperarea întregului ajutor nerambursabil acordat beneficiarului şi încetarea valabilităţii contractului de finanţare nr. x din 8 aprilie 2011.

Faptul că recurenta pârâtă a decontat cheltuielile efectuate de beneficiar şi le-a considerat eligibile la momentul formulării cererii de plată nu echivalează cu noţiunea de "menţinere a crieteriilor de eligibilitate", obligaţie impusă prin prevederile contractului de finanţare.

De asemenea, proiectul nu a respectat prevederile Memoriului Justificativ anexat la cererea de finanţare, ca parte integrantă a Contractului de finanţare, creându-se un avantaj nejustificat societăţilor către care închiriază expresoarele de cafea, fiind încălcate clauzele contractului de finanţare.

Toate aceste constatări sunt considerate astfel fapte intenţionate prin care s-a încercat fraudarea bugetului comunităţii europene şi astfel, în conformitate cu legislaţia comunitară aplicabilă, s-a aplicat principiul proporţionalităţii în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 66/2011.

Disproporţionată este şi susţinerea reclamantei, conform căreia măsura rezilierii contractului de finanţare constituie un abuz de drept întrucât au fost încălcate prevederile art. 8.3 - Anexa nr. 1 a contractului de finanţare, deoarece din întreaga reglementare a art. 8 reiese, fără putinţă de tăgadă faptul că măsura rezilierii poate fi dispusă atât pentru motivele de la art. 8 pct. 3, cât şi pentru cele de la art. 8.5, caz în care somarea, acordarea unui termen, etc, nu mai este necesară.

În concluzie, având în vedere considerentele expuse şi normele legale invocate, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, schimbarea în tot a hotărârii recurate în sensul respingerii în totalitate ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată formulate de intimata -reclamanta Întreprinderea Individuală A..

1.4 Apărările formulate în cauză

Intimata reclamantă Întreprinderea Individuală A., legal citată, a depus la data de 27 martie 2015 întâmpinare, solicitând, în principal, anularea recursului prin aplicarea prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ. şi, în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat.

II. Procedura de soluţionare a recursului

1. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) noul C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 7 iunie 2016, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) noul C. proc. civ.

Prin încheierea din 7 martie 2017 completul filtru, a constatat, în raport de conţinutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi pe cale de consecinţă a declarat recursul ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) noul C. proc. civ., şi a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

Motivele de recurs invocate se încadrează în dispoziţiile art. 488(1) pct. 8 C. proc. civ. invocându-se faptul că hotărârea atacată este dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material, respectiv a dispoziţiilor Legii nr. 554/2004, a O.U.G. nr. 66/2011, a H.G. nr. 224/2008 şi a Ghidului Solicitantului în ceea ce priveşte condiţiile de acordare a fondurilor nerambursabile prin FEADR.

2. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Prezenta cauză are ca obiect verificarea legalităţii dispunerii unei sancţiuni administrative - rezilierea contractului de finanţare pentru pretinsa neîndeplinire de către reclamanta - intimată a unor obligaţii contractuale.

Instanţa de fond a reţinut în esenţă faptul că eligibilitatea şi valabilitatea proiectului nu pot constitui obiectul cenzurii instanţei, că reclamanta s-a conformat cerinţelor cererii de finanţare şi investiţia şi-a atins scopurile contractuale.

S-a apreciat că nu există încălcări ale contractului care să impună sancţiunea civilă severă a rezilierii conform prevederilor art. 21 (2) din O.U.G. nr. 66/2001 şi că nu a fost parcursă procedura prevăzută de ar.t 8.3 din contract.

Cu toate că instanţa de fond a reţinut că, prin amplasarea majorităţii expresoarelor în mediul urban, reclamanta a nesocotit condiţia de eligibilitate asumată prin cererea de finanţare, potrivit căreia trebuie să-şi desfăşoare activitatea propusă prin proiect în mediul rural, nu a considerat întemeiat motivul reţinut de autoritate, privind crearea unui avantaj nejustificat societăţilor către care se închiriază expresoarele de cafea.

Contrar celor reţinute de către instanţa de fond, Înalta Curte apreciază ca fiind relevantă, în soluţionarea cauzei, justificarea beneficiarei finanţării la momentul semnării contractului, cu privire la oportunitatea investiţiei:

"Oportunitatea investiţiei este dată de faptul că investiţia va fi cofinanţată prin FEADR . . . . . . . . . .De aici posibilitatea solicitantului de a pătrunde pe piaţă cu preţuri competitive, semnificativ mai mici faţă de cele obişnuite. Acest lucru este benefic pentru consumatorul final din mediul rural...".

De asemenea, necesitatea investiţiei a fost argumentată prin aceea că expresoarele vor fi utilizate de persoane fizice din mediul rural, în propriile locuinţe, de societăţi comerciale sau instituţii din mediul rural care vor folosi aparatele la sediile sociale, de societăţi comerciale din mediul rural care distribuie cafea.

Astfel, Întreprinderea Individuală A. şi-a fundamentat cererea pentru obţinerea finanţării prin serviciile prestate către populaţia din mediul rural, considerată consumator final, susţinând că:

"Potenţialii clienţi ai societăţii sunt reprezentaţi de populaţia rurală.,,

Activitatea finanţată de A.F.I.R. se referă strict la prestarea serviciilor către populaţia din mediul rural, ceea ce contribuie la îmbunătăţirea calităţii vieţii în zonele rurale, acesta fiind scopul pentru care a fost adoptat Programul Naţional de Dezvoltare Rurală, situaţie ce exclude desfăşurarea oricărei activităţi, finanţată prin acest program, în mediul urban.

Independent de împrejurarea că societăţile care au închiriat de la reclamantă expresoarele de cafea au sediul în mediul rural, faptul că beneficiarul final nu este consumatorul din acelaşi mediu reprezintă o delocalizare a investiţiei şi o modificare nelegală a scopului pentru care a fost obţinută finanţarea prin acest program şi anume dezvoltarea zonei rurale, nefiind îmbunătăţită calitatea vieţii populaţiei din acest mediu, aşa cum se angajase întreprinderea individuală în vederea obţinerii finanţării.

Beneficiar al Măsurii 312 nu este societatea reclamantă ci populaţia rurală, existând astfel, în speţă, o denaturare a scopului sprijinului acordat prin aceea că, cea mai mare parte din expresoarele de cafea au fost închiriate în spaţii din mediul urban, în detrimentul populaţiei rurale.

Această delocalizare a investiţiei, corelată cu faptul că prin FEADR nu sunt eligibile finanţării activităţile desfăşurate în mediul urban, duce la neeligibilitatea proiectului, efectul direct al acestei acţiuni fiind recuperarea întregului ajutor financiar acordat şi rezilierea contractului de finanţare.

Instanţa de fond a interpretat greşit condiţiile de acordare a finanţării prin FEADR, finanţare nerambursabilă, care are la bază atât beneficiile aduse reclamantei, societate din mediul rural cât şi beneficiile aduse comunităţii din zona de implementare a investiţiei. Deoarece de aparatele de cafea beneficiază în principal persoane din mediul urban, nu mai există beneficii pentru comunitatea rurală din localitatea în care se implementează proiectul.

Cerinţa asigurării unei investiţii eficiente şi profitabile nu poate reprezenta motiv pentru care clienţii care utilizează expresoarele să fie persoane fizice şi firme din mediul urban, unde cererea este mai mare, deoarece finanţarea prin programul accesat de către reclamantă este destinat exclusiv populaţiei din mediul rural.

În ceea ce priveşte eventuala indecenţă a art. 8 (3) din contract, măsura de a soma beneficiarul cu privire la remedierea unor deficienţe nu a fost posibilă întrucât efectele contractului fuseseră epuizate, textul nefiind aşadar aplicabil.

Art. 8 (5) lit. a), făcând trimitere la gradul de afectare a executării contractului şi la gravitatea faptelor, face vorbire despre recuperarea integrală a ajutorului financiar nerambursabil prin rezilierea contractului în cazul în care se constată că nu se mai respectă condiţiile de implementare respectiv nu mai sunt îndeplinite obiectivele proiectului.

Înalta Curte reţine că neregula este orice abatere de la legalitate, regularitate şi conformitate, precum şi orice nerespectare a prevederilor memorandumurilor de finanţare, acordurilor de finanţare, reglementarilor în vigoare privind asistenţa financiară nerambursabilă acordată României de Comunitatea Europeana, precum şi a prevederilor contractului de finanţare, caz în care cheltuiala este neeligibilă şi are ca efect prejudicierea bugetului general al Comunitarilor Europene sau a bugetelor administrate de acestea ori în numele lor şi a bugetului naţional.

Având în vedere că activitatea desfăşurată de beneficiar a devenit neeligibilă în cadrul FEADR, acest fapt, în sine, reprezintă o neregulă.

Înalta Curte apreciază că, în cauză, neregula prezintă gravitate întrucât încalcă principiile de bază ale finanţării din FEADR, nemaifiind respectate condiţiile de implementare a contractului şi obiectivele proiectului, fiind astfel justificată măsura de recuperare integrală cu atât mai mult cu cât, aşa cum s-a arătat anterior, remedierea nu mai era posibilă.

Faţă de cele expuse mai sus, în baza art. 496(1) C. proc. civ., se va admite recursul, va fi casată sentinţa atacată în sensul că va fi respinsă acţiunea reclamantei, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale împotriva Sentinţei civile nr. 367 din 5 februarie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi, rejudecând cauza, respinge acţiunea formulată de reclamanta Întreprinderea Individuală A., ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 octombrie 2017.

Procesat de GGC - MM