Negative conflict of jurisdiction: application of alternative territorial competence and plaintiff's election of domicile in public service suspension actions
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction by definitively assigning the case to the Bucharest Court of Appeal, rejecting the alternative territorial competence claim by the Constanza Court of Appeal. The dispute arose from a civil action seeking the suspension and annulment of a public service employment decision, where the plaintiff filed suit in Bucharest based on her registered domicile, while the defendant, an administrative authority based in Constanza, argued for competence based on its location, leading both lower courts to decline jurisdiction. The High Court determined that under Article 10(3) of Law No. 554/2004 and Article 116 of the Code of Civil Procedure, territorial jurisdiction in administrative contentious matters is alternative, allowing the plaintiff to choose between the domicile of the applicant or the defendant. Applying the principle of *peremptory* or *avens* competence, the court held that once the plaintiff exercised her right to file in her domicile court of Bucharest, that choice was binding, and the Constanza court could not decline jurisdiction merely because the defendant was located there; therefore, the Bucharest court was confirmed as the competent forum.
Legislator headnote
AI generatedart. 10 alin. (3) din Legea nr. 55/2004, art. 135 alin. (1) C. proc. civ, art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, art. 116 C. proc. civ, art. 91 C. civ; Negative conflict of jurisdiction: application of alternative territorial competence and plaintiff's election of domicile in public service suspension actions: The dispute arose from a civil action seeking the suspension and annulment of a public service employment decision, where the plaintiff filed suit in Bucharest based on her registered domicile, while the defendant, an administrative authority based in Constanza, argued for competence based on its location, leading both lower courts to decline jurisdiction. The High Court determined that under Article 10(3) of Law No. 554/2004 and Article 116 of the Code of Civil Procedure, territorial jurisdiction in administrative contentious matters is alternative, allowing the plaintiff to choose between the domicile of the applicant or the defendant. Applying the principle of *peremptory* or *avens* competence, the court held that once the plaintiff exercised her right to file in her domicile court of Bucharest, that choice was binding, and the Constanza court could not decline jurisdiction merely because the defendant was located there; therefore, the Bucharest court was confirmed as the competent forum.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis cited in the dispositive for the High Court's power to settle the negative conflict of jurisdiction by assigning the case to the competent court.
Full text
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Obiectul acţiunii şi hotărârea primei instanţe sesizate
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 5 noiembrie 2016, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Teritorial de Muncă Constanţa, suspendarea deciziei de sancţionare a raportului de serviciu nr. 50 din 28 martie 2015 până la soluţionarea definitivă a cauzei, anularea deciziei de suspendare a raportului de serviciu, reintegrarea în funcţia publică deţinută anterior suspendării.
Tribunalul Bucureşti a reţinut că, deşi reclamanta a menţionat că domiciliază în Bucureşti, în fapt aceasta domiciliază în Constanţa, astfel cum rezultă, fără echivoc, din înscrisurile depuse de pârât.
Prin Sentinţa civilă nr. 2634 din 26 aprilie 2017, Tribunalul Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Tribunalul Constanţa, prin Sentinţa civilă nr. 1272 din 24 august 2017, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei şi a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.
Tribunalul Constanţa a reţinut că reclamanta a optat pentru soluţionarea cererii de către instanţa de la domiciliu, art. 10 alin. (3) din Legea nr. 55/2004 trimite în mod expres la domiciliul părţilor şi nu la reşedinţa acestora.
Constatându-se ivit conflict negativ de competenţă, în baza art. 134 şi art. 135 alin. (1) C. proc. civ., s-a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea acestuia.
Considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă
Înalta Curte constată că obiectul litigiului dedus judecăţii îl constituie cererea de suspendare şi anulare a deciziei de suspendare a raportului de serviciu nr. 50 din 28 martie 2015 emisă de Inspectoratul Teritorial de Muncă Constanţa, precum şi la integrarea sa în funcţia publică obţinută anterior suspendării.
Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, persoana care se consideră vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim prin nesoluţionarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluţionare a unei cereri, poate sesiza instanţa de contencios administrativ competentă.
Conform art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, reclamantul se poate adresa instanţei de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului.
De asemenea, conform art. 116 C. proc. civ., reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente.
Prin urmare, în cauză, în raport cu obiectul acţiunii reclamantei, competenţa teritorială este alternativă, aparţinând atât instanţei de la domiciliul său, cât şi instanţei de la sediul pârâtului.
Potrivit art. 91 C. civ., dovada domiciliului se face cu menţiunile cuprinse în cartea de identitate.
În cauză, reclamanta a înţeles să se adreseze instanţei de la domiciliul său, aflat în Municipiul Bucureşti. De altfel, reclamanta a şi invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Constanţa şi a depus, în susţinere, copia cărţii sale de identitate, din care rezultă că domiciliază în Bucureşti, sector 3.
Cu referire la competenţa teritorială alternativă, în doctrină şi jurisprudenţă s-a reţinut, în virtutea principiului disponibilităţii care guvernează procesul civil, că, odată ce, prin introducerea cererii, partea şi-a exercitat dreptul de a opta pentru una dintre instanţele competente teritorial potrivit legii, nici reclamantul nu mai poate reveni asupra opţiunii sale şi nici instanţa nu poate, din oficiu, să îşi decline competenţa.
Temeiul legal al soluţiei adoptate asupra conflictului de competenţă
Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A. şi pârâtul Inspectoratul Teritorial de Muncă Constanţa, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 octombrie 2017.
Procesat de GGC - MM