EU-Funded Tourism Payment Claims Return Upheld as Procedural, Not Normative

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Asociaţia A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Economiei, Comerţului şi Turismului şi Autoritatea Naţională pentru Turism - Direcţia Gestionare Fonduri Comunitare pentru Turism:

- anularea Scrisorii de returnare a cererii de plată înregistrată la DFCT din 29 ianuarie 2015, a Scrisorii de returnare a cererii de plată, înregistrată la DFCT din 10 februarie 2015 şi Scrisorii de returnare a cererii de plată, înregistrată la DFCT din 25 februarie 2015;

- obligarea pârâţilor, fie la primirea, analizarea şi achitarea sumei din cererea de plată nr. 3 în valoare de 387.824,50 RON fără TVA din cadrul proiectului "Etno-folclor şi artă populară în inima Bucovinei" (Cod proiect 28611, fie la suspendarea verificării dosarului cererii de plată nr. 3 până la finalizarea verificărilor ce urmează a fi realizate în legătură cu Suspiciunea de fraudă din 29 ianuarie 2015.

2. Soluţia primei instanţe

Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 117 din 16 iunie 2015 a respins, ca nefondată, acţiunea formulată de reclamanta Asociaţia A. - prin Preşedinte B. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Economiei, Comerţului şi Turismului şi Autoritatea Naţională pentru Turism - Direcţia Gestionare Fonduri Comunitare pentru Turism.

3. Cererea de recurs

Împotriva Sentinţei nr. 117 din 16 iunie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Suceava a declarat recurs reclamanta Asociaţia A., criticând-o pentru nelegalitate din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 8 din C. proc. civ., republicat.

Recurenta-reclamantă susţine, în esenţă, că instanţa de fond a încălcat normele de drept material aplicabile speţei, respectiv, pe de o parte, art. 11 alin. (1) şi (2) şi pe cele ale art. 12 alin. (3) din Legea nr. 24/2000, republicată, privind obligativitatea publicării actelor administrative normative în Monitorul Oficial în vederea intrării lor în vigoare, iar, pe de altă parte, dispoziţiile art. 8 din O.U.G. nr. 66/2011 care reglementează soluţia suspendării plăţilor/rambursărilor în caz de suspiciune de fraudă.

Se mai susţine că instanţa de fond a încălcat principiul neretroactivităţii legii civile, întemeindu-şi soluţia pe prevederile Instrucţiunii nr. 130 din 10 februarie 2015, act emis ulterior restituirii cererii de plată nr. 3.

II.Analiza cererii de recurs

1. Motivele de fapt şi de drept relevante

Cu referire la lipsa calităţii procesuale pasive a pârâtei-intimate, Înalta Curte constată că în raport de prevederile H.G. nr. 24/2017 Ministerul Turismului are calitatea de a sta ca parte în prezentul litigiu, în urma reorganizării instituţionale dispuse normativ.

Cât priveşte cererea de recurs, un prim motiv l-ar constitui încălcarea dispoziţiilor art. 11 şi art. 12 din Legea nr. 24/2000 ce impun publicarea actelor administrative în Monitorul Oficial, cu referire la Instrucţiunile nr. 130 din 10 februarie 2015 ale Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice (MDRAP) - AMPOR.

În realitate Instrucţiunile sus menţionate nu sunt acte cu caracter normativ emise în conformitate cu prevederile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă, cu modificările şi completările ulterioare, ele reglementează proceduri interne de lucru şi aducerea la cunoştinţa celor interesaţi şi se realizează prin postarea pe site-ul oficial al Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, în cadrul căruia funcţionează Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Regional.

De asemenea, în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 1 din 4 ianuarie 2013 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, cu modificările şi completările ulterioare şi a Acordului-cadru de delegare a atribuţiilor privind implementarea domeniului major de intervenţie 5.3." Promovarea potenţialului turistic şi crearea infrastructurii necesare, în scopul creşterii atractivităţii României ca destinaţie turistică" din cadrul Programului Operaţional Regional, în îndeplinirea atribuţiilor ce îi revin AMPOR emite instrucţiuni, care devin obligatorii pentru Organismul Intermediar din momentul comunicării acestora.

De altfel, contrar celor susţinute de reclamanta-recurentă, art. 11 din Legea nr. 24/2000 se referă la actele normative emise de conducătorii organelor administrative în timp ce în situaţiile de faţă "instrucţiunile" nu sunt date "în vederea aplicării legii" ci doar explicitează o procedură de lucru. De altfel, în raport şi de susţinerea referitoare la inaplicabilitatea Instrucţiunilor în raport de prima Scrisoare de returnare a cererii de plată înregistrată la intimata ANPF Direcţia Gestionare Fonduri Comunitare pentru Turism din 29 ianuarie 2015, această procedură se regăseşte şi în Manualul Management Financiar, Verificare şi Autorizare a Cheltuielilor, act despre care de asemenea se susţine a avea caracter normativ, deşi din chiar titlul, dar şi conţinutul său, rezultă că scopul acestuia este doar de a descrie în detaliu procedurile privind verificarea cererilor, în speţă a celor de rambursare, ca proceduri interne de lucru.

Astfel, conform articolului 7 din Acordul-cadru de delegare a atribuţiilor privind implementarea meniului major de intervenţie 5.3. "Promovarea potenţialului turistic şi crearea infrastructurii necesare, în scopul creşterii atractivităţii României ca destinaţie turistică" din cadrul Programului Operaţional Regional 2007 - 2013 (Acord), OI şi AMPOR se angajează să ducă la îndeplinire în mod corespunzător atribuţiile şi obligaţiile ce le revin în baza acordului, cu respectarea legislaţiei naţionale şi comunitare aplicabile, şi ale procedurilor «terne relevante. Mai mult decât atât, conform art. 13, alin. (3) din Acord, OI se obligă să răspundă în faţa AMPOR pentru îndeplinirea corespunzătoare şi la timp a atribuţiilor delegate, în conformitate cu prevederile legislaţiei naţionale şi comunitare aplicabile, şi ale procedurilor interne relevante.

Conform pct. 2. Operaţiuni efectuate la nivelul Organismului Intermediar pentru autorizarea cererilor de plată, subcapitolul 10.5.3 Autorizarea Cererilor de plată intermediare/finale, capitolul 10 Procedura de autorizare a cheltuielilor din Manualul de Management Financiar, Verificarea şi Autorizarea Cheltuielilor, "Cererea de plată nu se suspendă, se returnează beneficiarului"(pag. 136).

Motivul de recurs raportat la dispoziţiile art. 8 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011 cu referire la suspendarea plăţilor/rambursărilor în cazul suspiciunii de fraudă şi nu a returnării cererilor apare, de asemenea, neîntemeiată.

Astfel, în contractul de finanţare încheiat de reclamantă, în calitate de beneficiar se prevedea ca mecanism de finanţare cererea de rambursarea a cheltuielilor efectuate, conform anexei nr. 1 la contractul de finanţare intitulată "instrucţiuni de prefinanţare şi rambursare a cheltuielilor". De asemenea, în conformitate cu art. 9 alin. (2) din acelaşi contract de finanţare, beneficiarul Asociaţia A. "se obligă să implementeze Proiectul pe propria răspundere în conformitate cu prevederile prezentului Contract şi ale legislaţiei comunitare şi naţionale în vigoare. Beneficiarul va fi singurul răspunzător în faţa AMPOR/OI pentru îndeplinirea obligaţiilor asumate prin Contract, pentru implementarea Proiectului şi pentru realizarea obiectivelor prevăzute în Anexa IV - Cererea de finanţare la prezentul Contract".

În concluzie, la data încheierii contractului de finanţare, beneficiarul s-a obligat să implementeze proiectul care face obiectul contractului pe propria răspundere, iar mecanismul de finanţare prevăzut în contract era cererea de rambursare.

Începând cu intrarea în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 84/2013 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 64/2009 privind gestionarea financiară a instrumentelor structurale şi utilizarea acestora pentru obiectul convergenţă, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi pentru adoptarea unor măsuri financiare pentru creşterea gradului de absorbţie a fondurilor europene, a fost introdus ca mecanism de decontare şi mecanismul cererii de plată.

Astfel, în temeiul acestui act normativ a fost emisă instrucţiunea nr. 109 din 16 septembrie 2013 care prevede modalităţile de implementare a mecanismului decontării cererilor de plată, instrucţiuni completate cu instrucţiunea nr. 130 din 10 februarie 2015.

Începând cu intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 84/2013, reclamanta are posibilitatea de a beneficia de mecanismul finanţării sub forma cererii de plată.

Invocarea de către reclamantă a prevederilor art. 8 din O.U.G. nr. 66/2011 nu apar incidente în speţă, având în vedere faptul că atât în momentul adoptării acestui act normativ, cât şi la data la care a fost semnat contractul de finanţare, legislaţia care reglementa modalităţile de finanţare a programelor europene nu prevedea ca mecanism de finanţare cererea de plată.

În concluzie, fiind vorba despre cereri diferite de rambursare, respectiv de plată, câtă vreme s-a utilizat mecanismul cererii de plată pentru finanţare nu se poate realiza o aplicare secvenţială a celor două proceduri, respectiv a temeiurilor generate de actele normative aplicabile.

Concluzionând, în raport de motivele invocate, hotărârea instanţei de fond apare ca temeinică şi legală.

2. Temeiul de drept al soluţiei adoptate în recurs

Cum, în raport de analiza mai sus detaliată recursul nu se încadrează în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004 urmează a-l respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta Asociaţia A. împotriva Sentinţei nr. 117 din data de 16 iunie 2015 a Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 11 octombrie 2017.

Procesat de GGC - MM