Reimbursement of FEADR rural development funds upheld; administrative demand to repay annulled for failure to prove artificial conditions and unfair advantage.

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

I. Procedura în faţa primei instanţe

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 15 iulie 2014, sub nr. x/2014, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală Şi Pescuit (devenită ulterior Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale), solicitând anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 8 mai 2014.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa nr. 75 din 16 ianuarie 2015, Curtea de Apel Bucureşti a admis cererea formulată de reclamanta A. S.R.L. şi a anulat Procesul-verbal de constatare şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 8 mai 2014.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut în esenţă că reclamanta a încheiat cu APDRP, la data de 28 mai 2010 Contractul de finanţare nr. x privind proiectul "Crearea şi diversificarea serviciilor pentru populaţia rurală din zona localităţii Ghimpaţi judeţul Giurgiu, prin dotarea cu utilaje şi echipamente agricole a microîntreprinderii A. SRL", proiect finanţat prin Program FEADR.

Prin procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 8 mai 2014, APDRP-CRPDRP 3 Sud Muntenia a constatat, în urma verificării documentare şi pe teren a cazului de suspiciune de nereguli înregistrat sub nr. 6675 din 26 septembrie 2014, ca urmare a nerespectării condiţiilor contractuale din contractul de finanţare nr. x din 28 mai 2010, existenţa unor condiţii de eligibilitate create în mod artificial cu scopul de a obţine un avantaj necuvenit, respectiv de a obţine sprijinul financiar nerambursabil, reţinând, în urma analizării elementelor obiective şi subiective, că a existat o activitate concertată de înfiinţare artificială a unor microîntreprinderi (A. S.R.L. şi B. SRL) în avantajul altei societăţi, care este în fapt beneficiara reală a ajutorului nerambursabil - C. S.A. şi care coordonează activitatea desfăşurată de cele două societăţi.

Instanţa a reţinut că actul administrativ atacat cuprinde trimiteri exprese la cadrul normativ şi convenţional încălcat, iar pe de altă parte, identifică neregula reţinută, care constă în crearea condiţiilor artificiale pentru obţinerea ajutorului financiar nerambursabil în cadrul programului FEADR.

A constatat că, prin Hotărârea din 12 septembrie 2013, pronunţată în cauza C-434/12, CJUE a stabilit că articolul 4 alineatul (8) din Regulamentul nr. 65/2011 trebuie interpretat în sensul că se opune ca o cerere de plată în temeiul schemei de ajutor din cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) să fie respinsă pentru simplul motiv că un proiect de investiţii, care candidează la acordarea unui ajutor din această schemă, nu are autonomie funcţională sau că există o legătură juridică între candidaţii la acordarea unui astfel de ajutor, fără ca celelalte elemente obiective din speţă să fi fost luate în considerare.

Rezultă, astfel, că este insuficient să se reţină, aşa cum s-a întâmplat şi în cazul de faţă, că proiectul nu ar avea autonomie funcţională sau că există o legătură între reclamantă şi o altă beneficiară de ajutor nerambursabil, pentru a se reţine crearea condiţiilor artificiale de obţinere a finanţării.

În cazul de faţă, de altfel, nu este argumentată concluzia potrivit căreia investiţia nu ar putea funcţiona eficient, ci ar reprezenta o fracţiune dintr-o investiţie totală care ar fi dată de cumularea proiectului reclamantei cu cel finanţat în favoarea B. S.R.L. Desigur, din datele cauzei, rezultă că există o legătură între C. S.A., A. S.R.L. şi B. S.R.L., însă împrejurarea că C. S.A. este clientul unic sau preponderent al celor două societăţi beneficiare ale finanţării nu reprezintă un element obiectiv pe baza căruia să se concluzioneze că finalitatea urmărită de schema de ajutor nu a fost atinsă. Dimpotrivă, investiţia finanţată în favoarea reclamantei a fost realizată, iar reclamanta derulează efectiv activitatea specifică proiectului finanţat. Nici împrejurarea că persoanele angajate de societatea reclamantă, în scopul îndeplinirii obligaţiei asumate prin contractul de finanţare de a crea noi locuri de muncă, au fost anterior angajate ale C. S.A. nu reprezintă un element obiectiv pe baza căruia să se concluzioneze că nu a fost atinsă finalitatea urmărită de schema de ajutor.

Pe de altă parte, accesarea fondurilor în cadrul măsurii 312 de către cele două beneficiare nu este dovedit că s-ar datora eşecului C. S.A. de a accesa fonduri asemănătoare în cadrul unei alte măsuri, care să justifice concluzia că s-ar fi urmărit în exclusivitate obţinerea unui avantaj care să contravină obiectivelor schemei menţionate, respectiv nu sunt indicii care să dovedească existenţa unei coordonării deliberate între persoanele juridice amintite.

Instanţa a constatat că, prin implementarea proiectului, s-a realizat atât obiectivul general al Măsurii 312, cât şi obiectivele specifice şi cele operaţionale. Astfel, cei doi beneficiari ai fondurilor europene desfăşoară activităţi în sectorul agricol, fiind aşadar atins unul dintre obiectivele generale ale măsurii 312 din cadrul Axei III, constând în diversificarea economiei rurale. De asemenea, au fost atinse obiectivele specifice, constând în creşterea economică, creşterea standardului de viaţă, dezvoltarea durabilă a economiei rurale, crearea unor locuri de muncă.

Reclamanta a dovedit implementarea proiectului şi realizarea scopului schemei de ajutor, la controlul efectuat pe teren, au fost identificate utilajele achiziţionate prin FEADR. De asemenea, beneficiarul a prezentat echipei de control facturi fiscale şi contracte de prestări servicii cu aceste utilaje, ceea ce atestă realitatea prestării serviciilor agricole, neavând nicio relevanţă, din această perspectivă, că C. S.A. este clientul preponderent.

În concluzie, a fost atinsă finalitatea urmărită de schema de ajutor, astfel încât obligarea reclamantei la restituirea fondurilor încalcă prevederile Regulamentul nr. 1698/2005, astfel cum au fost interpretate de CJUE.

În ceea ce priveşte "elementele comune între cele două societăţi beneficiare de finanţare FEADR", identificate de echipa de control, instanţa a reţinut, în acord cu jurisprudenţa CJUE, că toate aceste elemente de fapt nu pot constitui în sine elemente care probează crearea condiţiilor artificiale, în măsura în care pârâta nu a demonstrat că cele trei societăţi sunt integrate într-un grup economic care să fi urmărit obţinerea unui avantaj care să contravină obiectivelor schemei de ajutor acordate.

Autoritatea pârâtă nu a dovedit că entităţile juridice vizate au fost create cu scopul de a eluda regula de minimis, ci doar a constatat existenţa unor elemente de fapt, pe care le-a cunoscut, de altfel, încă de la momentul depunerii cererilor de finanţare şi care nu sunt în măsură să fundamenteze cele reţinute în procesul-verbal contestat, în condiţiile în care, pe de o parte, nu se coroborează cu alte aspecte relevante în ceea ce priveşte intenţia cu care s-a acţionat şi, pe de altă parte, având în vedere împrejurarea că proiectele au fost implementate.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, pentru următoarele motive de casare:

Instanţa a apreciat că "elementele de fapt nu sunt suficiente pentru a justifica rambursarea finanţării, în condiţiile în care nu se coordonează cu alte împrejurări care să constituie indicii temeinice în sensul că reclamanta ar fi urmărit obţinerea unui avantaj care să contravină obiectivelor schemei de ajutor în cadrul FEADR ... iar în cauză nu s-a dovedit elementul obiectiv constând în crearea unor condiţii artificiale, nici elementul subiectiv, constând în urmărirea obţinerii obţinerii unui avantaj care să contravină obiectivele schemei de ajutor".

Prin această motivare, instanţa de fond a încălcat normele de drept material reprezentate de Regulamentele CE nr. 65/2011, nr. 1975/2006 şi nr. 2988/1995.

A apreciat, în mod greşit, că nelegalitatea actului administrativ atacat rezultă din faptul că din cuprinsul procesului-verbal a cărui anulare se solicită nu rezultă că autoritatea pârâtă ar fi constatat că, prin implementarea proiectului de către reclamantă, nu au fost realizate obiectivele generale, specifice şi operaţionale ale Măsurii 312.

Prin Cererea de Finanţare, intimata a propus în cadrul obiectului de investiţie "Crearea şi diversificarea serviciilor pentru populaţia rurala din zona localităţii Ghimpaţi, judeţul Giurgiu prin dotarea cu utilaje şi echipamente agricole a microîntreprinderii A. SRL" dezvoltarea activităţii prin achiziţie de utilaje pentru prestări servicii pentru populaţia rurala din zona localităţii Ghimpaţi, jud. Giurgiu (combina agricola şi heder păioase).

Echipa de control a efectuat verificarea pe teren în data de 12 decembrie 2013, atât la A. S.R.L., cât şi la S.C. B. S.R.L., beneficiară a Contractului de finanţare x din 31 august 2011 pentru proiectul "Achiziţii utilaje pentru prestări servicii de către S.C. B. S.R.L. în localitatea Naipu, comuna Ghimpaţi, judeţul Giurgiu". Pentru cele două societăţi beneficiare ale finanţării prin Program FEADR, echipa de control reţinut o serie de legături.

În ceea ce priveşte încălcarea normelor de drept material reprezentate de Regulamentele CE nr. 65/2011, nr. 1290/2005 şi nr. 2988/1995, recurenta a arătat că instanţa nu a analizat toate aspectele invocate, înţelegând a se raporta la cele reţinute printr-o hotărâre a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, apreciind în mod neîntemeiat că prin această hotărâre Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a dat o interpretare obligatorie pentru toate ţările UE, a prevederilor art. 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011.

Dimpotrivă, rezultă chiar din cuprinsul acestei hotărâri, "că revine instanţei naţionale sarcina de a stabili existenţa acestor două elemente, care trebuie să fie dovedite în conformitate cu normele din dreptul naţional, în măsura în care nu se aduce atingere eficacităţii dreptului Uniunii (a se vedea în acest sens Hotărârea din 14 decembrie 2000, Emsland-Stärke, C-110/99, pct. 54). În acest context trebuie interpretate noţiunile "crearea artificială" a condiţiilor necesare pentru a beneficia de o plată şi "avantaj care contravine" în sensul articolului 4 alineatul (8) din Regulamentul nr. 65/2011".

De asemenea, la judecata prezentei cauze trebuie avute în vedere cele menţionate în Hotărârea din 21 iulie 2005, Eichsfelder Schlachtbetrieb, C-515/03, pct. 39, prin care Curtea a statuat că:

"proba unei practici abuzive a potenţialului beneficiar de un astfel de ajutor impune, pe de o parte, un ansamblu de circumstanţe obiective din care rezultă că, în pofida respectării formale a condiţiilor prevăzute de reglementarea relevantă, obiectivul urmărit de această reglementare nu a fost atins şi, pe de altă parte, un element subiectiv care constă în intenţia de a obţine un avantaj rezultat din reglementarea Uniunii creând în mod artificial condiţiile necesare pentru obţinerea acestuia".

Un al doilea motiv de recurs este legat de reţinerea instanţei, în mod neîntemeiat, a faptului că "în speţă nu sunt îndeplinite cele două condiţii obligatorii pentru a se concluziona că reclamanta a creat în mod artificial condiţiile necesare pentru a obţine aceste plăţi, în scopul obţinerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor."

În mod greşit instanţa nu a reţinut că cele două companii, respectiv A. S.R.L. şi B. S.R.L., operează în cadrul unui grup economic mai mare controlat de C. S.A.

Nu se poate considera că proiectul funcţionează autonom, atât timp cât cele două societăţi sunt înfiinţate artificial, au acţionari unici, iar administratorii acestora sunt numiţi formal în cadrul societarilor, singurul beneficiar real al proiectelor finanţate prin Program FEADR fiind C. S.A. care coordonează activitatea desfăşurată de cele două societăţi.

A arătat recurenta că, de regulă, procedura pe care o aplică titularii entităţilor care au beneficiat deja de fonduri pentru investiţii este aceea de a crea o companie nouă, legal independentă de prima, dar în fapt controlată direct sau indirect de către titularii beneficiarului iniţial vor solicita, la rândul lor, sprijin pentru investiţii, echipamentele achiziţionate astfel servind însă exclusiv intereselor financiare ale beneficiarului iniţial.

Obiectivul general al Măsurii 312, care vizează dezvoltarea durabilă a economiei rurale prin încurajarea activităţilor non-agricole în scopul creşterii numărului de locuri de muncă şi a veniturilor adiţionale, nu este îndeplinit în cauză deoarece: A. S.R.L. şi B. S.R.L. operează în cadrul unui grup economic mai mare controlat de C. S.A., constatându-se elemente comune între cele două societăţi beneficiare de finanţare FEADR, îndeplinirea obiectivului specific al Măsurii 312 de a crea şi a diversifica serviciile pentru populaţia rurală prestate de către micro - întreprinderi, nu a fost atins întrucât din analiza contractelor de prestări servicii ale cele două beneficiare îşi prestează servicii reciproc etc.

Legăturile reale ale angajaţilor actuali ai reclamantei cu S.C. C. S.A., care rezultă din adresa emisă de ORC Giurgiu nr. x din 27 ianuarie 2014 şi din adresa nr. x din 18 februarie 2014 emisă de ITM Giurgiu, nu au fost analizate de instanţa de fond.

Or, în speţă nu s-a dovedit îndeplinirea unuia din obiectivele specifice măsurii, respectiv acela de creare a locurilor de muncă în mediul rural şi de dezvoltare a economiei, obiectiv ce nu poate fi realizat prin preluarea angajaţilor de la o societate la alta, ci doar prin înfiinţarea efectivă a unor locuri de muncă.

Instanţa de fond nu a analizat toate neregulile constatate şi reţinute în procesul-verbal, iar una dintre acestea vizează elementele comune între cele două societăţi beneficiare de finanţare FEADR, A. S.R.L. şi B. S.R.L., ce au denumiri asemănătoare, adrese apropiate ale sediului şi ale locului de amplasare ale proiectului, acelaşi consultant al proiectelor (SC D. SRL), acelaşi proprietar cu care au încheiate contracte de locaţiune pentru amplasamentul investiţiei respectiv S.C. C. S.A., acelaşi contabil în persoana doamnei E., precum şi faptul că S.C. C. S.A. este clientul preponderent (aprox. 95 % din totalul serviciilor) al S.C. A. S.R.L., dar şi unic client pentru S.C. B. S.R.L.

În vederea îndeplinirii elementului obiectiv s-au analizat şi celelalte elemente reale existente, astfel că nu este suficient ca beneficiara unui proiect să îndeplinească elementul obiectiv (finalitatea proiectului), ci este urmărit şi modul în care acesta s-a îndeplinit. Or, prin prestarea de servicii către o societate unde beneficiara are şi calitatea de asociat se încalcă prevederile Legii nr. 346/2004, art. 44 şi art. 45.

Cu privire la argumentul instanţei de fond în sensul că "nu este îndeplinită condiţia elementului subiectiv, întrucât niciunul dintre cei trei beneficiari ai Măsurii 312 nu a urmărit obţinerea unui avantaj care să contravină obiectivelor schemei de ajutor din cadrul FEADR", acesta nu este întemeiat.

Pentru elementele subiective, trebuie stabilit mai întâi scopul principal şi real al cererii de finanţare, adică elementele reale care pot fi luate în considerare pentru a se stabili natura artificială a condiţiilor create în vederea obţinerii de finanţare FEADR, sunt legăturile juridice, economice şi/sau personale între persoanele implicate în investiţia respectivă.

Existenţa unui element subiectiv constă în urmărirea în exclusivitate, a obţinerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei anterior menţionate, din analiza aspectelor consemnate în cuprinsul procesului-verbal de constatare rezultă în mod evident o coordonare deliberată între angajaţi cu scopul evident de a obţine fonduri nerambursabile peste limita legală admisă de lege.

În acelaşi sens s-a stabilit şi prin Nota directoare pentru Auditori nr. 22 din data de 10 octombrie 2013 emisă de Comisia Europeană - Direcţia Generală pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală - Consilier Antifraudă.

Elementul subiectiv al legăturilor poate însemna şi situaţia în care mai mulţi investitori solicită sprijin prin FEADR, dar proiectele sunt identice şi prezintă legături geografice, economice, funcţionale, legale sau legături de ordin personal.

La verificarea prezentei finanţări, s-a avut în vedere depistarea de indicatori externi, fizici (de exemplu: o societate are aceeaşi adresa sau se regăseşte alături de una sau mai multe alte societăţi într-o identitate de spaţii sau spaţii alăturate; are asigurate identic aceleaşi facilităţi - fax, telefon, echipamente IT gen imprimante, xerox, etc; aceleaşi depozite pentru echipamente sau utilaje; împart aceleaşi utilităţi - electricitate, apa, canal, gunoi, etc), care, bineînţeles au fost identificaţi şi menţionaţi în procesul-verbal contestat; indicatorii structurali, legali, juridici (de exemplu: una sau mai multe societăţi au aplicat/primit finanţare, iar investiţia poate fi folosită numai în relaţie cu altele obţinute de celelalte obiectul finanţării; pentru obţinerea finanţării mai multe societăţi au apelat la acelaşi consultant - proiectele fiind identice sau aflate într-o strânsă interdependenţă; aceeaşi persoană este responsabilul legal/managerul mai multor companii legate între ele; managerii sunt diferiţi ca persoană, dar între aceştia există relaţii de rudenie sau sunt afini; managerii unei companii sunt angajaţii celeilalte/celorlalte companii aflate în legătură; asociatul/managerul unei societăţi care deşi nu este asociat/responsabil legal în celelalte deţine controlul conturilor sau are o influenţă dominantă asupra celeilalte societăţi; societăţile aflate în legătură îşi asigură sau garantează, una alteia, partea de cofinanţare privată, etc.), de asemenea identificaţi şi menţionaţi în procesul-verbal; indicatorii financiar-contabili (de exemplu: o societate are ca furnizor(i) sau/şi client(i) exclusiv aceeaşi/aceleaşi altă/alte societăţi; facturile cuprind preţuri ale serviciilor/bunurilor favorizante, nereale - fie peste, fie sub preţul pieţii; facturi care deşi au preţuri reale, acestea nu sunt achitate ci se invocă aşa zisele compensări pentru care nu există dovezi că s-au realizat, invocându-se înţelegeri verbale; o societate se divide în doua sau mai multe societăţi, dar rezultă din documentele financiar - contabile ulterioare că îşi continuă activitatea ca o singură societate).

Din analiza şi coroborarea tuturor acestor indicatori şi pe baza a diverse dovezi materiale,rezultă că prin înfiinţarea celor două societăţi, nu s-au realizat microîntreprinderi de-sine-stătătoare, apte să realizeze obiectivul general al Măsurii 312 - acela de a promova spiritul întreprinzător prin crearea de noi locuri de muncă şi de a consolida astfel structura economică în zona rurală (Art. 52 (a) (ii) R1698/2005), ci societăţi care au scopul clar de a obţine în mod artificial o intensitate mai mare a sprijinului financiar nerambursabil.

În speţă, sunt aplicabile prevederile Regulamentului (CE) nr. 1998/2006, care la art. 2 alin. (2) dispune:

"Valoarea totală a ajutoarelor de minimis acordate unei aceeaşi întreprinderi nu depăşeşte 200 000 EUR pe durata a trei exerciţii fiscale. (...) Aceste plafoane se aplică indiferent de forma ajutorului de minimis sau de obiectivul urmărit şi indiferent dacă ajutorul acordat de statul membru este finanţat în totalitate sau parţial din resurse de origine comunitară. Perioada se determină prin raportare la exerciţiile fiscale folosite de către întreprinderea din statul membru în cauză."

Aceste aspecte au fost evidenţiate şi în Ghidul solicitantului aferent Măsurii 312, care dispune astfel: "Sprijinul acordat prin aceasta măsură se va face conform Regulamentului Comisiei (CE) nr. 1998/2006 de aplicare a Art. 87 şi 88 al Tratatului privind ajutorul "de minimis". Jurnalul Oficial L 379 din 28 decembrie 2006 şi conform prevederilor Ordinului Ministrului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale nr. 567/2008 pentru aprobarea Schemei de ajutor de minimis "Sprijinirea activităţilor economice în vederea diversificării economiei rurale şi a creşterii calităţii vieţii în spaţiul rural " (valoarea totală a ajutoarelor de minimis primite pe perioada a 3 ani fiscali de către un beneficiar nu va depăşi plafonul maxim al ajutorului public de 200.000 Euro/beneficiar şi 100.000 Euro/beneficiar în cazul sectorului de transport rutier).

Se vor urmări cei trei ani de la momentul depunerii cererii de finanţare. Aceste plafoane se aplică indiferent de forma ajutorului "de minimis" sau de obiectivul urmărit şi indiferent daca ajutorul acordat de Statul Membru este finanţat în totalitate sau parţial din surse de origine comunitara. Cumulul ajutoarelor "de minimis" se realizează pentru toate ajutoarele "de minimis" primite având ca data de referinţă 1 ianuarie 2007. În cazul în care beneficiarul accesează în paralel, pentru acelaşi proiect, sprijin acordat în cadrul programului din fondurile de garantare pentru garanţii bancare, ajutorul total cumulat acordat acestuia nu va depăşi cuantumul prevăzut în cadrul măsurii."

În cauză s-a apreciat că societăţile au procedat la fracţionarea artificială a unui proiect de investiţii, încercând să depăşească plafonul maxim de sprijin financiar.

Obligaţia recurentei pârâte A.F.I.R. de recuperare a integrală a sumelor acordate beneficiarilor care au încercat eludarea schemei de ajutor reiese din prevederile Art. 5 alin. (1) "Recuperarea sumelor plătite necuvenit" din Regulamentul (UE) Nr. 65/2011.

Potrivit art. 26 din O.U.G. nr. 66/2011, "în cazul în care, pe parcursul perioadei de monitorizare, autoritatea cu competenţe în gestionarea fondurilor europene sesizează că proiectul nu respectă cerinţele de durabilitate/sustenabilitate prevăzute de reglementările aplicabile se va proceda la întocmirea de procese-verbale de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, prin aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 20 şi 21, în scopul recuperării creanţei bugetare rezultate din nereguli, cu excepţia cazurilor în care regulile stabilite de donatorul public internaţional prevăd altfel."

Conform art. 2 pct. 7 din Regulamentul nr. 1083/2006, "neregularitate" înseamnă orice încălcare a unei dispoziţii a dreptului comunitar care rezultă dintr-un act sau dintr-o omisiune a unui operator economic care are sau ar putea avea ca efect un prejudiciu la adresa bugetului general al Uniunii Europene prin imputarea unei cheltuieli necorespunzătoare bugetului general.

În temeiul art. 4 din Regulamentul nr. 2988/95, "orice abatere atrage după sine retragerea avantajului obţinut nejustificat, prin obligaţia de a vărsa sumele datorate sau de a rambursa sumele primite nejustificat sau prin pierderea totală sau parţială a garanţiei constituite în sprijinul cererii de a beneficia de un avantaj acordat sau în momentul primirii unui avans".

Obligaţia de recuperare a fondurilor UE intervine automat, la constatarea neregulilor sau fraudelor, fără a fi necesară demonstrarea vreunui prejudiciu.

A solicitat recurenta să se constate că A.F.I.R. a acţionat conform prevederilor contractuale, respectându-şi obligaţiile legale, iar emiterea procesului-verbal de constatare contestat în cauză nu este consecinţa voinţei unilaterale a A.F.I.R., ci rezultatul conduitei defectuoase a intimatei reclamante în derularea contractului de finanţare, care nu a respectat obligaţiile pe care şi le-a asumat prin semnarea acestuia.

II. Procedura în faţa instanţei de recurs

Intimata reclamantă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Prin Încheierea de şedinţă din 9 mai 2017, pronunţată în condiţiile art. 493 din C. proc. civ., recursul a fost admis în principiu.

În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi.

III. Analiza motivelor de casare

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de casare invocate, pe baza probelor administrate şi a dispoziţiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

Între Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit şi A. S.R.L. a fost încheiat la data de 28 mai 2010 Contractul de finanţare nr. x privind acordarea unei finanţări nerambursabile de către Autoritatea Contractantă pentru implementarea proiectului "Crearea şi diversificarea serviciilor pentru populaţia rurală din zona localităţii Ghimpaţi, judeţul Giurgiu prin dotarea cu utilaje şi echipamente agricole a microîntreprinderii A. SRL", valoarea maximă a finanţării nerambursabile fiind în sumă de 532.188,00 RON, echivalentul a maxim 123.899,00 euro, iar durata de realizare a investiţiei şi implementare a proiectului de 12 luni.

Prin Cererea de Finanţare beneficiarul proiectului a propus în cadrul obiectivului de investiţie dezvoltarea activităţii sale, prin achiziţie de utilaje pentru prestări servicii pentru populaţia rurală din zona localităţii Ghimpaţi, jud. Giurgiu, prin dotarea cu următoarele echipamente pentru lucrări agricole, conform memoriului justificativ: combină agricolă şi heder păioase.

Activitatea ce urma a fi realizată de către solicitant, urmare a implementării proiectului, trebuia să fie una de prestări servicii agricole, contribuind astfel la diversificarea activităţilor de acest gen în mediul rural, la promovarea ocupării forţei de muncă, precum şi la consolidarea potenţialului uman, factori de natură a creşte atractivitatea investiţiilor în mediul rural.

Obiectivul general al proiectului de investiţii constă în dezvoltarea durabilă a economiei rurale prin încurajarea activităţilor non agricole, în scopul creşterii numărului de locuri de muncă şi a veniturilor adiţionale.

În data de 12 decembrie 2013, conform Scrisorilor de misiune nr. 19966 din 4 decembrie 2013 şi nr. 19965 din 4 decembrie 2013 şi a Scrisorii de Informare nr. 19964 din 4 decembrie 2013 autoritatea recurentă a efectuat un control ex-post la locul de realizare al investiţiei (localitatea Ghimpaţi, jud. Giurgiu), unde au fost identificate utilajele achiziţionate şi s-au verificat documentele contabile, rezultând că echipamentele şi utilajele achiziţionate prin proiectul FEADR sunt în proprietatea beneficiarului A. S.R.L. şi că acesta are încheiate contracte de prestări servicii (în baza cărora s-au emis facturi) cu următorii clienţi: F. S.R.L., C. S.A. şi G..

În urma consultării documentului "Furnizare informaţii extinse" extras din site-ul www.onrc.ro, pentru aceşti clienţi echipa de control constată că nu există legături între acţionariatul/administratorul beneficiarului A. S.R.L. şi acţionariatul/administratorul agenţilor economici/persoane fizice către care a prestat servicii, conform Legii nr. 346 din 14 iulie 2004 privind stimularea înfiinţării şi dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii.

Elementele comune identificate de autoritatea recurentă intre intimata reclamantă A. S.R.L. şi clientul B. S.R.L., la rândul său beneficiar de finanţare FEADR ("denumiri asemănătoare, salariaţi comuni, faptul că C. S.A. este unic client pentru B. S.R.L. şi client preponderent al A. S.R.L., faptul că din extrasele de cont depuse la dosarele cererilor de plată de cele două societăţi, reiese că utilajele achiziţionate prin Program FEADR de către cele două societăţi (A. S.R.L. şi B. SRL) au fost achitate cu sume virate în conturile lor de către C. SA).

S-a identificat, de asemenea, faptul că C. S.A. a depus, în data de 2 decembrie 2008, o cerere de finanţare nr. x în cadrul Măsurii 121 Program FEADR, având ca obiectiv "Modernizarea exploataţiei agricole aparţinând C. S.A. prin achiziţia de maşini şi utilaje agricole noi", însă proiectul său nu a primit punctajul necesar în vederea obţinerii finanţării nerambursabile.

Ulterior, prin depunerea cererii de finanţare din data de 3 decembrie 2009, intimata reclamantă A. S.R.L. a obţinut punctajul necesar obţinerii unei finanţări nerambursabile în suma de 115.679,61 euro în cadrul Măsurii 312 - Program FEADR, iar prin depunerea cererii de finanţare din data de 13 iulie 2010, societatea B. S.R.L. a obţinut punctajul necesar obţinerii unei finanţări nerambursabile în suma de 83.311,16 euro, în cadrul aceleiaşi Măsuri 312.

Ţinând cont de cele prezentate mai sus, echipa de control consideră că cele două companii, respectiv A. S.R.L. şi B. S.R.L., operează în cadrul unui grup economic mai mare controlat de C. S.A. care, în urma neobţinerii finanţării în cadrul măsurii 121 - FEADR, a creat condiţii artificiale de eligibilitate în vederea obţinerii finanţării nerambursabile în cadrul măsurii 312, respectiv cele două societăţi au fost înfiinţate artificial, acţionarii unici şi administratorii acestora fiind numiţi formal în cadrul societarilor, singurul beneficiar real al proiectelor finanţate prin Program FEADR fiind C. S.A. care coordonează activitatea desfăşurată de cele două societăţi, poziţie prin care şi-a propus să realizeze investiţii similare prin fracţionarea investiţiei totale, astfel încât la finalizarea investiţiilor acestea pot funcţiona eficient numai ca o singură entitate.

S-a constatat, din acest motiv, nemenţinerea eligibilităţii proiectului x din 28 mai 2010 finanţat prin FEADR, prin nerespectarea criteriilor de eligibilitate.

În ceea ce priveşte noţiunea de "condiţii artificiale", Înalta Curte reţine că Regulamentul CE nr. 2988/1995, Regulamentul CE nr. 1975/2006 şi Regulamentul CE nr. 65/2011 nu cuprind o definiţie a acestei noţiuni, conturarea acesteia revenind statelor membre.

Din analiza art. 4 alin. (8) din Regulamentul 65/2011 ("fără a aduce atingere dispoziţiilor speciale, nu se efectuează nicio plată către beneficiari în cazul cărora s-a stabilit că au creat în mod artificial condiţiile necesare pentru a obţine aceste plăţi, în scopul obţinerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor.") şi luând în considerare jurisprudenţa constantă a Curţii de Justiţie a UE (inclusiv, hotărârea pronunţată în cauza C-434/12 Slancheva), pentru a se reţine neregula menţionată, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: existenţa unui element obiectiv constând în crearea unor condiţii artificiale pentru obţinerea plăţilor, cu consecinţa ca finalitatea urmărită de schema de ajutor din cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) să nu poată fi atinsă, precum şi existenţa unui element subiectiv constând în urmărirea de către candidatul la acordarea unei astfel de plăţi a obţinerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor.

Este adevărat că au fost identificate o serie de elemente comune între cele două societăţi în discuţie, dar tot astfel se poate reţine faptul că societăţile nu au acţionari sau administratori comuni, nu desfăşoară activităţi complementare, ci au achiziţionat acelaşi tip de utilaje, contractele lor de finanţare au fost încheiate la interval de peste 1 an şi din chiar susţinerile recurentei valorile finanţărilor nerambursabile solicitate au fost de 115.679,61 euro (A. SRL) şi, respectiv, 83.311,16 euro (B. SRL), care cumulate nu depăşesc plafonul de 200.000 euro, pentru a se considera justificată concluzia fracţionării unui proiect unic, în scopul obţinerii de fonduri peste maximul permis.

Nici critica privind neanalizarea de către judecătorul fondului a "legăturilor reale" ale angajaţilor actuali ai intimatei cu S.C. C. S.A. nu poate fi reţinută ca întemeiată.

În cauză interesează relaţiile care au fost constatate de autoritatea recurentă între intimata A. S.R.L. şi cealaltă beneficiară a finanţării (B. SRL), nu cu C. S.A., iar faptul că foşti salariaţi ai acestei din urmă societăţi au fost ulterior angajaţi la societatea intimată nu înseamnă că nu s-a îndeplinit obiectivul specific Măsurii 312 de creare a locurilor de munca în mediul rural, de vreme ce intimata reclamantă a înfiinţat efectiv locurile de muncă pentru a putea face angajările, iar în speţă nu există dovezi că simultan ar fi fost desfiinţate posturile corespunzătoare de la S.C. C. S.A.

De altfel, Înalta Curte reţine faptul că nu a fost relevată nicio interdicţie care să fie prevăzută în legislaţia naţională sau în cea europeană, referitoare la "elementele comune" identificate de echipa de control.

În plus, prin hotărârea pronunţată în cauza C-434/12, Curtea de Justiţie a UE a stabilit că:

"totuşi, o astfel de împrejurare nu permite în sine excluderea faptului că proiectul de investiţii va contribui la atingerea obiectivelor prevăzute. În această privinţă, dacă se reproşează societăţii S. S.A. că a urmărit să eludeze restricţiile privind mărimea proiectelor eligibile şi suma maximă a ajutorului per beneficiar, este de competenţa instanţei de trimitere să examineze dacă această intenţie are drept consecinţă faptul că obiectivele prevăzute la art. 52 lit. a) pct. ii) din Regulamentul nr. 1698/2005 nu pot fi atinse".

Prin Decizia nr. 721 din 28 februarie 2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, invocată de intimata-reclamantă în apărare, s-a menţinut soluţia de admitere a acţiunii similare formulate, în contradictoriu cu A.F.I.R., de către B. S.R.L., întreprindere în legătură cu care s-a afirmat în prezenta cauză că a acţionat concertat cu intimata reclamantă A. S.R.L. pentru crearea de condiţii artificiale în vederea accesării fondurilor nerambursabile.

Înalta Curte constată că, prin această decizie definitivă, s-a reţinut împrejurarea că însăşi recurenta pârâtă A.F.I.R. este cea care a aprobat finanţarea ambelor proiecte, după analizarea documentaţiilor aferente prin prisma îndeplinirii condiţiilor legale, şi cea care a încheiat contractele de finanţare cu cele două societăţi, în baza cărora a plătit ulterior sumele la care s-a obligat.

Instanţa de recurs a constatat că aceeaşi autoritate administrativă, pe baza aceloraşi documente, a emis două opinii diferite, la interval de 3 ani, fără a oferi o justificare rezonabilă a acestei conduite.

A constatat, de asemenea, pe baza probelor administrate şi a prevederilor regulamentare şi jurisprudenţiale, că nu sunt întrunite condiţiile pentru a se reţine că societăţile menţionate de autoritate (A. S.R.L. şi B. S.R.L., care ar opera în cadrul unui grup economic controlat de C. SA) au creat în mod artificial condiţiile necesare pentru a obţine finanţarea nerambursabilă, în scopul obţinerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor.

Astfel, în ceea ce priveşte elementul obiectiv, s-a reţinut că nu este îndeplinit, de vreme ce prin implementarea proiectului, constatată la faţa locului, a fost atinsă finalitatea urmărită de schema de ajutor din cadrul FEADR şi fiecare dintre investiţiile celor doi beneficiari este autonomă, astfel că nu se poate vorbi despre o fracţionare a investiţiei.

În ceea ce priveşte elementul subiectiv, s-a constatat că autoritatea pârâtă a fundamentat concluzia sa (că beneficiara, împreună cu alte două societăţi, ar fi urmărit obţinerea unui avantaj nejustificat) pe o serie de elemente de fapt constând în asemănarea denumirilor societăţilor, apropierea dintre sediile sociale, existenţa unor împrumuturi de la aceeaşi societate etc., aspecte necontestate de beneficiară, dar care nu fac, în sine, dovada intenţiei de eludare a schemei de ajutor.

Pe de altă parte, Înalta Curte nu poate ignora caracterul definitiv al Deciziei nr. 721 din 28 februarie 2017, pronunţată cu privire la B. S.R.L., dar prin care s-a statuat asupra situaţiei de fapt şi de drept ce priveşte, deopotrivă, şi pe intimata reclamantă A. S.R.L., în condiţiile în care în prezenta cauză nu au fost relevate împrejurări diferite, care să fie de natură să genereze o altă soluţie.

Faţă de împrejurările de fapt şi de drept expuse, Înalta Curte constată că este temeinică şi legală hotărârea recurată, prin care s-a stabilit că obligarea intimatei reclamante la rambursarea finanţării nerambursabile este nelegală, neputându-se reţine în cauză, nici elementul obiectiv constând în crearea de condiţii artificiale, nici elementul subiectiv constând în urmărirea obţinerii unui avantaj care să contravină obiectivului schemei de ajutor.

IV. Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia

În baza dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va menţine ca legală şi temeinică sentinţa instanţei de fond, urmând să respingă ca nefondat recursul declarat de pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale.

În baza art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., va obliga recurenta-pârâtă să plătească intimatei-reclamante cheltuieli de judecată în cuantum de 992 RON, reprezentând onorariu de avocat în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale împotriva Sentinţei civile nr. 75 din 16 ianuarie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta-pârâtă să plătească intimatei-reclamante cheltuieli de judecată în cuantum de 992 RON, reprezentând onorariu de avocat în recurs.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 11 octombrie 2017.

Procesat de GGC - MM