Eligibility of fragmented rural development projects under Measure 312 and prohibition of artificially created conditions for non-reimbursable aid

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Obiectul acţiunii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2014, reclamanta S.C. "A." S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit şi Centrul Regional de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit Alba, a solicitat instanţei să dispună următoarele:

- anularea "Notificării solicitantului privind contestaţia depusă" - Măsura 312, sesiunea septembrie 2012 - înregistrată sub nr. y din 25 februarie 2014, emisă de pârâtul Oficiul Regional de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit Alba;

- anularea "Notificării cererilor de finanţare eligibile" înregistrată sub nr. x din 15 noiembrie 2013 emise de pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale;

- anularea poziţiei 967 din Raportul de evaluare din data de 8 noiembrie 2013 prin care în urma evaluării Cererii de finanţare nr. x, Proiectul reclamantei cu titlul "Fabrică de Tâmplărie ECO-PVC" a fost declarat neeligibil;

- obligarea pârâtului Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale să procedeze la o nouă evaluare a Cererii de finanţare nr. x;

- obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

Hotărârea instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 116 din 26 februarie 2015, Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamanta S.C. "A." S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit şi Centrul Regional de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit Alba, apreciind, în esenţă, că actele contestate sunt legale.

Calea de atac exercitată

Împotriva Sentinţei nr. 116/2015 din 26 februarie 2015 a Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs reclamanta S.C. "A." S.R.L. prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi rejudecând pe fond să se admită acţiunea astfel cum a fost formulată.

În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiate în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta arată că hotărârea recurată a fost pronunţată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material, respectiv a Ghidului Solicitantului, Regulamentul nr. 65/2011 al Comisiei Europene din 27 octombrie 2011 de stabilire a normelor de punere în aplicare a Regulamentului CE nr. 1698/2005 al Comisiei Uniunii Europene, art. 8 pct. 10 din Anexa la Ordinul MADR nr. 351/2009.

Instanţa de fond avea obligaţia să stabilească în mod obiectiv împrejurarea de fapt, să administreze probe urmând ca în raport de situaţia de fapt să se pronunţe în mod corespunzător.

Deşi reclamanta a arătat că în cuprinsul Notificărilor nr. x din 15 noiembrie 2013 şi y din 25 februarie 2014 nu au fost menţionat motivele de fapt şi drept pentru care contestaţia a fost respinsă, instanţa de fond prin hotărârea atacată nu a făcut nicio referire la acest aspect.

Cu privire la elementele apreciate de instanţă ca fiind comune cu proiectul propus de S.C. B. S.R.L., din simpla analiză a celor două proiecte rezultă fără echivoc că acestea sunt autonome funcţional iar finalitatea urmărită de schema de ajutor din cadrul FEADR poate fi atinsă.

Reclamanta şi S.C. B. S.R.L. nu se încadrează în prevederile art. 44 din Legea nr. 346/14 iulie 2004 şi nu pot fi considerate întreprinderi legate şi nici măcar partenere.

Alimentarea cu energie electrică pentru proiectul reclamantei se realizează exclusiv prin instalaţii proprii, racordate la reţeaua publică, neavând traseu sau părţi comune cu un alt proiect, iar la deservirea instalaţiilor termice ale celor două proiecte avute în vedere, există o eroare de formă a elaboratorului studiului de fezabilitate.

Astfel, deşi la S.C. Antrepriza de Construcţii Eco Civile S.R.L. sunt prevăzute în studiul de fezabilitate panouri solare şi aeroterme, iar la S.C. A. S.R.L. sunt prevăzute panouri solare şi o centrală termică în descrierile din studiul de fezabilitate din ambele proiecte se face referire numai la centrala termică din cauza faptului că studiile de fezabilitate pentru ambele proiecte au fost întocmite de acelaşi elaborator care a preluat în mod greşit aceeaşi descriere în ambele proiecte.

Eroarea de formă este des întâlnită în proiecte şi documente şi nu reprezintă o condiţie de eligibilitate, putând fi înlăturată prin informaţii suplimentare.

Caracteristicile principale ale obiectivelor investiţionale nu sunt similare, echipamentele, utilajele şi clădirile sunt complet diferite iar faptul că cele două clădiri nu sunt similare se poate observa şi din planşele foto.

Instalaţiile de paratrăsnet ale societăţilor sunt identice din punct de vedere tehnic, dar sunt distincte, fiecare societate având propria instalaţie de paratrăsnet.

Instanţa de fond trebuia să se raporteze la regulile aplicabile proiectului, valabile la data depunerii acestuia şi anume art. 1 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011 al Comisiei Europene din 27 ianuarie 2011 de stabilire a normelor de punere în aplicare a Regulamentului CE nr. 1698/2005 al Consiliului Uniunii Europene.

Din documentaţia aferentă cererii de finanţare a reclamantei, nu se poate concluziona că au fost create condiţii artificiale pentru a beneficia de sprijin financiar nerambursabil.

Procedurile de evaluare şi selecţie ale proiectelor depuse pentru obţinerea finanţării se desfăşoară exclusiv pe baza condiţiilor şi criteriilor publicate în Ghidul Solicitantului de la data depunerii Proiectului, care constituie baza legală în obţinerea finanţării.

Verificarea cererii de finanţare a fost făcută prin raportare la procedura specificată în Ghidul Solicitantului modificat la data de 26 martie 2013, modificări care nu sunt aplicabile Proiectului reclamantei, la analiza cererii de finanţare urmând a se raporta la procedura şi regulile aplicabile evaluării Proiectului de la data depunerii acesteia.

Ca urmare, atât decizia rezultă ca urmare a alicării procedurii de selecţie prin care Proiectul reclamantei a fost declarat neeligibil, cât şi decizia de respingere a contestaţiei sunt neîntemeiate, cererea de acordare a finanţării nefiind analizată în raport de prevederile stabilite pentru Măsura 312.

La capitolul 2 din Ghidul Solicitantului, se precizează cine poate beneficia de fondurile nerambursabile, menţionându-se beneficiari eligibili pentru sprijinul acordat prin Măsura 312, categoriile de beneficiari pentru care finanţarea unui proiect din cadrul Măsurii 312 derulată prin PNDR este restricţionată iar la pct. 2.2 din Ghidul Solicitantului, sunt prevăzute Condiţiile minime obligatorii pentru acordarea sprijinului.

Reclamanta nu se regăseşte printre categoriile de beneficiari pentru care finanţarea este restricţionată, aceasta îndeplinind condiţiile prevăzute la pct. 2.2 din Ghidul Solicitantului.

În susţinerea recursului, recurenta a depus la doar practică judicioasă, respectiv Sentinţa civilă nr. 77/2017 a Curţii de Apel Cluj vizând situaţia S.C. Antrepriza de Construcţii Eco Civile S.R.L.

Apărările formulate în cauză

Intimatul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale-Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, a depus întâmpinare, prin care solicită, în esenţă, respingerea recursului ca nefondat, apreciind că sentinţa recurată este temeinică şi legală iar actele contestate au fost elaborate cu respectarea dispoziţiilor legale incidente.

Cu privire la motivul de recurs vizând inexistenţa elementelor comune între cele două proiecte intimata arată că instanţa de fond a reţinut corect situaţia de fapt şi drept, reclamanta cât şi ceilalţi doi solicitanţi au fracţionat un proiect cu scopul creării în mod artificial a condiţiilor necesare îndeplinirii condiţiilor de eligibilitate specificate de Ghidul Solicitantului pentru Măsura 312. Faptul că solicitanţii au sediul social la aceeaşi adresă, că implementarea investiţiei se propune a fi realizată pe două loturi cadastrale aflate în imediata vecinătate şi că acţionarii/administratorii celor trei firme sunt membrii ai aceleiaşi familii, sunt elemente sustenabile pentru a concluziona că s-a procedat la crearea în mod artificial a condiţiilor pentru accesarea sprijinului acordat în cadrul Măsurii 312.

Din probatoriul administrat rezultă că există similitudine şi elemente comun între societăţi, existând premisele creării de condiţii artificiale pentru a beneficia de plăţi prin depăşirea plafonului maxim alocat Măsurii 312 iar practica de divizare a unui proiect complex este interzisă prin dispoziţii legale, respectiv art. 3 alin. (3) din H.G. nr. 224/2008.

Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit a acţionat în conformitate cu prevederile legale în ceea ce priveşte administrarea fondurilor europene iar pe de altă parte, reclamanta nu a probat faptul că îndeplineşte toate criteriile de eligibilitate pentru a obţine punctajul ce îi permitea depunerea unui proiect eligibil şi selectabil.

Procedura de filtru a recursului

În procedura de filtru a recursului, reglementată de dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., pe baza motivelor de recurs formulate, a întâmpinării, prin raportare la dispoziţiile legale incidente, s-a întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, raport ce a fost comunicat părţilor.

Prin încheierea de şedinţă din data de 25 aprilie 2017, instanţa a admis în principiu recursul formulat şi a dispus citarea părţilor în şedinţă publică, conform dispoziţiilor art. 493(7) C. proc. civ.

Hotărârea instanţei de recurs

Analizând sentinţa recurată în raport de criticile formulate, de apărările invocate prin raportare la dispoziţiile legale incidente, se constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente.

Recurenta-reclamantă S.C. "A." S.R.L. a solicitat prin cererea de finanţare cu titlu "Fabrica de tâmplărie Eco PVC" înregistrată cu nr. x, sprijin în finanţarea proiectului, finanţare obţinută prin Fondul European de Dezvoltare Regională, Programul Operaţional Regional 2007 - 2013, Axa III - "Îmbunătăţirea calităţii vieţii în zonele rurale şi diversificarea economiei rurale", Măsura 312.

Prin Notificarea înregistrată sub nr. x din 15 noiembrie 2013, s-a comunicat reclamantei că Proiectul este neeligibil, neîndeplinind criteriile de eligibilitate întrucât au fost create condiţii artificiale pentru a beneficia de sprijinul financiar nerambursabil iar împotriva notificării menţionate s-a formulat contestaţie ce a fost respinsă prin Notificarea nr. y din 25 februarie 2014.

Recurenta-reclamantă a investit instanţa de contencios administrativ să verifice legalitatea celor două acte, respectiv Notificarea înregistrată sub nr. x din 15 noiembrie 2013 şi Notificarea nr. y din 25 februarie 2014, acţiunea reclamantei fiind respinsă de instanţa de fond.

Înalta Curte, având în vedere situaţia de fapt rezultată din probele administrate în cauză, raportat la dispoziţiile legale incidente, constată că soluţia primei instanţe este legală şi temeinică, considerentele expuse de instanţa de fond fiind împărtăşite de instanţa de recurs.

Fără a relua situaţia de fapt expusă pe larg de prima instanţă, se constată că proiectul propus de recurentă a fost declarat neeligibil, având în vedere că a fost constatată crearea unor condiţii artificiale de către solicitant, pentru a beneficia de sprijin financiar nerambursabil.

O primă critică expusă de recurentă în recursul formulat, vizează obligativitatea instanţei de fond de a stabili împrejurările de fapt necesare şi administrarea probelor concludente.

Este de observat că instanţa de fond cu respectarea dispoziţiilor art. 22 (2) C. proc. civ. a stabilit pe deplin situaţia de fapt iar hotărârea pronunţată cuprinde elementele obligatorii prevăzute de art. 425 (2) C. proc. civ., considerente care sprijină soluţia pronunţată, motivele de fapt şi drept avute în vedere, fiind expuse pe larg de instanţă, în raport de probatoriul administrat.

În condiţiile în care instanţa de fond a analizat pe larg condiţiile de eligibilitate, arătând totodată conţinutul celor două notificări contestate şi dispoziţiile legale incidente avute în vedere nu se poate reţine critica recurentei în sensul că instanţa de fond nu a făcut nicio referire cu privire la Notificările nr. x/2013 şi nr. y/2014.

Doctrina şi jurisprudenţa au statuat, cu caracter unitar, că judecătorul nu este obligat să răspundă fiecărui argument din cele pe care părţile le invocă în susţinerea uneia şi aceleiaşi cereri. Atâta timp cât instanţa de fond, în considerentele expuse, a stabilit împrejurările de fapt şi drept esenţiale în cauză, evocând pe larg normele substanţiale incidente, analizând totodată probele administrate prin raportare la criteriile de eligibilitate stabilite prin Ghidul Solicitantului, la dispoziţiile comunitare şi naţionale incidente, nu se poate reţine critica vizând neanalizarea motivelor privind nemotivarea actului administrativ.

De altfel, prin Notificarea cererii de finanţare nr. 23256/2013 pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a arătat care au fost motivele pentru care proiectul a fost declarat neeligibil.

Împotriva actului administrativ menţionat a formulat contestaţie ce a fost respinsă prin Notificarea înregistrată sub nr. x/2014. Faptul că în Notificarea nr. y/2014 nu au fost reluate motivele avute în vedere pentru care proiectul a fost declarat neeligibil, nu duce la anularea actului administrativ în cauză, recurentul-reclamant nefiind vătămat în drepturile sale, având posibilitatea legală, valorificată de altfel, să solicite instanţei de judecată să analizeze legalitatea actelor, legalitate ce a fost analizată pe deplin de prima instanţă.

De asemenea, nu pot fi reţinute susţinerile recurentei cu privire la elementele apreciate de instanţă ca fiind comune cu proiectul propus de S.C. Antrepriza de Construcţii Eco Civile S.R.L.

Astfel, este de reţinut că aspectele vizând legătura funcţională, geografică, economică şi juridică între proiectul propus de S.C. B. S.R.L. şi proiectul propus de recurentă a fost analizat în Dosarul nr. x/2014 al Curţii de Apel Cluj în care prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 2405 din 23 ianuarie 2017, s-a concluzionat că între cele două entităţi există legături prin indicatorii externi fizici având un obiect de activitate complementar.

Din probatoriul administrat în cauză rezultă fără echivoc că sistemul pentru instalaţii termice şi sistemul solar de producere a ANC este unic, sistemul pentru instalaţiile termice fiind acelaşi pentru ambele proiecte, instanţa de fond detaliind pe larg considerentele avute în vedere, iar susţinerea recurentei cu privire la "eroarea de formă a elaboratorului studiului de fezabilitate" nu poate fi reţinută comparând proiectul propus de recurentă şi proiectul propus de S.C. B. S.R.L.

Cu privire la critica vizând interpretarea greşită a art. 4 alin. (7) din Regulamentul UE nr. 65/2011 a Comisiei din 27 ianuarie 2011, trebuie reţinută Hotărârea CJUE pronunţată în cauza C 43/12 prin care s-a statuat că "Articolul 4 alin. (8) din Regulamentul UE trebuie interpretat în sensul că, condiţiile de punere în aplicare a acestora necesită prezenţa unui element obiectiv şi a unui element subiectiv".

Instanţa de fond a analizat şi interpretat corect dispoziţiile legale evocate, proiectul propus de recurenta S.C. "A." S.R.L. nefiind autonom, iar obiectivul Măsurii 312, în sensul de a crea şi a diversifica serviciul pentru populaţia rurală de către micro-întreprinderi, nu a fost atins.

Prin Anexa la Ordinul nr. 567/2008 pentru aprobarea Schemei de ajutor de minimis sunt stabilite obiectivele schemei de ajutor de minimis şi anume:

1. Obiectivele generale (a) care vizează dezvoltarea durabilă a economiei rurale, care să contribuie la creşterea numărului de locuri de muncă şi a veniturilor alternative, conform fişei tehnice a măsurii 312;

2. Obiectivele specifice care vizează crearea şi menţinerea locurilor de muncă în spaţiul rural;

3. Obiectivele operaţionale, respectiv crearea de microîntreprinderi, precum şi dezvoltarea celor existente în scopul non agricol;

Instanţa de fond a analizat în raport de probatoriul administrat obiectivul general al Măsurii 312, reţinând prin considerentele expuse existenţa elementelor comune din proiectul solicitantului S.C. "A." S.R.L. şi proiectul solicitantului de S.C. B. S.R.L., cu atât mai mult cu cât administratorii/acţionarii celor două societăţi sunt membrii aceleiaşi familii, întreprinderi legate prin raportare la art. 44 şi 45 din Legea nr. 346/2004, proiectul propus de recurenta S.C. "A." S.R.L. nefiind autonome, considerentele expuse fiind apreciate de instanţa de recurs ca fiind corecte.

Nici obiectivul specific al Măsurii 312 nu a fost atins, deoarece, aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, analizând planurile de situaţie aferente celor două proiecte, rezultă că amplasamentul celor două proiecte este constituit din două parcele alăturate, ambele suprafeţe de teren destinate implementării proiectelor fiind achiziţionate de la S.C. C. S.R.L., având asociat unic şi administrator pe dna. D..

Recurenta S.C. "A." S.R.L. a fost organizată ca microîntreprinderi care urma să-şi desfăşoare activitatea în spaţiul rural în sectorul non agricol la fel ca solicitantul S.C. Antrepriza de Construcţii Eco Civile S.R.L. dar cele două entităţi au un obiect de activitate complementar, obiectivul operaţional al Măsurii 312, nefiind atins.

Analizând cererea de finanţare nr. x formulată de recurentă pentru realizarea Proiectului "Fabrica de tâmplărie Eco PVC" şi cererea de finanţare nr. x formulată de S.C. Antrepriza de Construcţii Eco Civile S.R.L. pentru realizarea Proiectului "Fabrica de glafuri, învelitori din tablă şi fier forjat" rezultă că obiectele de activitate ale celor două entităţi sunt complementare în condiţiile în care activitatea recurentei viza producţia de tâmplărie PVC, producţia de ferestre de dimensiuni standard sau la comandă de PVC, iar obiectul de activitate al S.C. Antrepriza de Construcţii Eco Civile S.R.L. (având ca administrator pe D.) vizează crearea unui flux tehnologic pentru fabricarea glafurilor, ca accesorii pentru tâmplăria din PVC şi aluminiu, scopul urmărit de recurentă prin divizarea proiectelor fiind de a eluda dispoziţiile legale vizând suma maximă ce se acordă pentru fiecare beneficiar, existând o coordonare deliberată între membrii familiei E., asociat unic al recurentei fiind F..

În cauză sunt aplicabile dispoziţiile din Ghidul Solicitantului aferente Măsurii 312, în vigoare la data formulării şi analizării cererilor prin raportare la prevederile Regulamentului CE nr. 1998/2006 din 15 decembrie 2006 privind aplicarea art. 87 şi art. 88 din Tratat, a Regulamentului Comisiei CE nr. 1698/2005 şi a prevederilor Ordinului Ministrului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale nr. 567/2008 pentru aprobarea Schemei de ajutor de minimis dar şi a dispoziţiilor art. 44 şi 45 din Legea nr. 346/2004, cu referire la raporturile privind întreprinderile legate, dispoziţii interpretate şi aplicate corect de prima instanţă în raport de situaţia factuală expusă din care rezultă că între proiectul propus de recurenta S.C. "A." S.R.L. şi proiectul propus de S.C. B. S.R.L. există o legătură geografică, funcţională şi juridică.

În acord cu practica CJUE cu referire la cauza C-110/13, ţinând cont de probatoriul administrat în cauză, se reţine că instanţa de fond în mod corect a reţinut lipsa autonomiei funcţionale între cele două proiecte de investiţii dar şi complementaritatea lor, recurenta urmărind prin fracţionarea proiectului eludarea dispoziţiilor legale privind mărimea proiectelor eligibile şi suma maximă ce putea fi obţinută de fiecare beneficiar.

Recurenta a invocat prin motivele de recurs, ca practică judiciară, Sentinţa civilă nr. 77 din 4 februarie 2015 a Curţii de Apel Cluj, dar această sentinţă a fost modificată prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 2405/2017, pronunţată în Dosarul nr. x/2014, acţiunea reclamantei S.C. Antrepriza de Construcţii Eco Civile S.R.L. fiind respinsă, hotărâre relevantă în cauza de faţă.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 496(1) C. proc. civ., raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va respinge ca nefondat recursul formulat de reclamanta S.C. "A." S.R.L. împotriva Sentinţei civile nr. 116/2015 din 26 februarie 2015 a Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta S.C. "A." S.R.L. împotriva Sentinţei civile nr. 116/2015 din 26 februarie 2015 a Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 11 octombrie 2017.

Procesat de GGC - MM