Lack of interest in annulment of administrative order due to erga omnes effect of prior definitive judgment under Art. 23 Law No. 554/2004

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal sub numărul x/2/2013, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Inspectoratul General al Poliţiei Române, Ministrul Afacerilor Interne, Guvernul României şi Primul Ministru, ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună următoarele:

- anularea prevederilor art. 26 - 27 din Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 555/2001 privind procedurile pentru supunerea proiectelor de acte normative spre adoptare Guvernului;

- să se constate ca prevederile art. 27 alin. (3) din Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 555/2001 au fost abrogate prin efectul art. 25 din Legea 554/2001;

- să se constate inexistenţa juridică a Ordinului Ministerului Administraţiei şi Internelor nr. 400/2004 privind cercetarea disciplinară a personalului MAI şi inopozabilitatea acestuia fata de reclamant;

- anularea Ordinul MAI nr. 400/2004;

- inexistenţa juridică a Ordinului Ministerului Administraţiei şi Internelor nr. 600/2005 la data de 11 februarie 2013 şi inopozabilitatea acestuia fata de reclamant;

- anularea Ordinul MAI nr. 600/2005;

- anularea Deciziei primului-ministru nr. 183/2012 privind numirea chestorului principal de politie B. în funcţia de inspector general al Politiei Romane;

- să se constate ca s-a prescris dreptul de aplicare al sancţiunii disciplinare privind amânarea promovări în grade profesionale pe o perioada de 3 ani";

- anularea dispoziţiei Inspectorului General al Poliţiei Române din 19 octombrie 2012,prin care reclamantul a fost sancţionat disciplinar cu "amânarea promovări în grade profesionale pe o perioada de 3 ani".

Prin Sentinţa nr. 1633 din 26 mai 2014, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele:

- A respins ca nefondată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului ministrul afacerilor interne.

- A admis excepţia lipsei procedurii prealabile în privinţa Ordinul MAI nr. 600/2004.

- A respins ca inadmisibil capătul de cerere având ca obiect anularea Ordinul MAI nr. 600/2004.

- A admis în parte acţiunea privind pe reclamantul A. PRIN SINDICATUL C., în contradictoriu cu pârâtul Ministrul afacerilor interne,

- S-a anulat Ordinul MAI nr. 400/2004.

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond, D. - Viceprim-Ministru şi Ministrul Afacerilor Interne şi A. au formulat recurs, criticând soluţia instanţei de fond ca netemeinică şi nelegală.

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) noul C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 8 decembrie 2016, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) noul C. proc. civ.

Prin încheierea din 18 mai 2017 completul filtru, a constatat, în raport de conţinutul raportului întocmit în cauză, că cererile de recurs îndeplinesc condiţiile de admisibilitate şi pe cale de consecinţă a declarat recursurile ca fiind admisibile în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) noul C. pen., şi a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

Recursurile declarate de părţi.

Recursul declarat de recurentul-reclamant A..

Motivele de recurs invocate de către reclamant au fost încadrate de acesta în dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 4, 5 şi 6 C. proc. civ. criticându-se ca fiind formală şi nelegală în parte sentinţa atacată.

Se arată că soluţia instanţei de fond prin care a admis excepţia lipsei procedurii prealabile prevăzute de art. 7 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 554/2004 în ceea ce priveşte capătul de acţiune vizând ca obiect Ordinul MAI nr. 600/2005 este lovită de nulitate, încalcă dispoziţiile art. 6 din CEDO respectiv dreptul la un proces echitabil deoarece impune o condiţie formală pentru constatarea unui act administrativ cu caracter normativ, condiţie care nu este compatibilă cu dreptul său de acces liber la justiţie, el având dreptul de a-i fi soluţionată pe fond acţiunea având ca obiect anularea Ordinului MAI nr. 600/2005.

Se solicită admiterea recursului şi casarea în ceea ce priveşte soluţia inadmisibilităţii capătului de acţiune având ca obiect anularea Ordinului nr. 600/2005.

Recursul declarat de recurentul-pârât D. - viceprimar -ministru şi ministrul afacerilor interne se încadrează în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ. încadrându-se greşita aplicare a legii sub două aspecte.

Primul vizează greşita respingere a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive în raport de cadrul normativ al emiterii ordinelor contestate şi al doilea vizează lipsa de efect a Ordinului nr. 400/2004 asupra categoriei profesionale a poliţiştilor ca efect al Deciziei Curţii Constituţionale nr. 392/2004.

Se solicită admiterea recursului şi casarea în parte a sentinţei atacate în ceea ce priveşte capătul de acţiune având ca obiect anularea Ordinului MAI nr. 400/2004.

Excepţia nulităţii recursului declarat de recurentul-pârât, excepţie invocată de recurentul-reclamant a fost respinsă prin încheierea din 18 mai 2017, ambele recursuri fiind admise în principiu în baza art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

Motivat Curtea în şedinţa publică din 26 septembrie 2017 a admis cererea de sesizare formulată de reclamantul-recurent având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 554/2004.

În aceeaşi şedinţă recurentul-reclamant arată că Ordinul MAI nr. 400/2004 a mai fost anulat în alte două cauze privind pe numiţii E. şi F. ca efect al Deciziei Curţii Constituţionale nr. 392 din 2 iulie 2014 prin care au fost declarate neconstituţionale prevederile art. 59 alin. (2), art. 60 alin. (1) şi art. 62 alin. (3) din Legea nr. 360/2002.

Analizând recursurile declarate, Curtea apreciază pentru următoarele considerente că în parte sentinţa recurată este nelegală.

Recursul declarat de recurentul-reclamant este nefondat în schimb recursul declarat de recurentul-pârât este fondat în cauză fiind îndeplinită condiţia lipsei de interes în ceea ce priveşte capătul de acţiune având ca obiect anularea unui act administrativ cu caracter normativ, respectiv Ordinul MAI nr. 400/2004, ca efect al publicării hotărârii judecătoreşti de anulare în Monitorul Oficial al României în raport de dispoziţiile art. 23 din Legea nr. 554/2004.

Recursul declarat de recurentul-reclamant are ca obiect respingerea ca inadmisibil pentru lipsa procedurii prealabile prevăzute de art. 7 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 554/2004 a capătului de acţiune având ca obiect anularea Ordinului MAI nr. 600/2005, acţiune administrativă cu caracter normativ.

Fapt de necontestat anterior formulării acţiunii întemeiate pe dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 554/2004, recurentul-reclamant nu a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 prin care să solicite organului emitent reevocarea în tot sau în parte a ordinului contestat în condiţiile în care conform art. (11) "în cazul actului administrativ normativ, plângerea prealabilă poate fi formulată oricând".

În cauză nu pot fi reţinute aspectele de nelegalitate invocate recurentul-reclamant nefiind îndeplinite condiţiile motivelor de recurs prevăzute de art. 4, 5 şi 6 C. proc. civ., neputându-se reţine încălcarea dreptului la un proces echitabil şi încălcarea liberului acces la justiţie prin instituirea obligativităţii procedurii prealabile cca o condiţie de admisibilitate a acţiunii formulate în baza art. 1 din Legea nr. 554/2004.

Există o practică constantă a instanţelor judecătoreşti şi a instanţei de contencios - constituţional în sensul că nu este încălcat accesul la justiţie deoarece prin reglementarea procedurii prealabile s-a instituit un mijloc de remediere a eventualei nelegalităţi a actului administrativ atacat, prin reexaminarea lui de către organul emitent sau de organul ierarhic superior - Decizia Curţii Constituţionale nr. 184 din 6 martie 2007.

Reglementarea acestei proceduri prealabile ca o obligaţie şi ca o condiţie de admisibilitate a acţiunii şi a termenelor de exercitare prevăzute de art. 11 din Legea nr. 554/2004 nu constituie o încălcare a dreptului la accesul liber la justiţie şi la un proces echitabil, legiuitorul fiind îndreptăţit să reglementeze modalitatea de exercitare a drepturilor procedurale.

În prezenta cauză autoritatea emitentă nu a fost sesizată, lipsind o condiţie de exercitare a acţiunii în raport de dispoziţiilor Legii nr. 554/2004 fiind legală şi temeinică soluţia recurată prin care s-a respins ca inadmisibil capătul de acţiune având ca obiect anularea Ordinului MAI nr. 600/2005.

Faţă de cele expuse Curtea constată că este nefondat recursul declarat de recurentul-reclamant şi urmează a fi respins ca atare.

În ceea ce priveşte recursul declarat de recurentul-pârât, Curtea îl apreciază ca fondat, în parte sentinţa atacată urmând a fi casată în ceea ce priveşte capătul de acţiune având ca obiect anularea Ordinului MAI nr. 400/2004.

Acest act administrativ cu caracter normativ a fost emis de recurentul-pârât, care în cauză are calitate procesual pasivă în calitate de autoritate emitentă.

Capătul de acţiune având ca obiect anularea acestui ordin cu caracter normativ, capăt de cerere admis prin sentinţa atacată apare ca lipsit de interes în raport de dispoziţiile art. 23 din Legea nr. 554/2004 şi de faptul publicării în Monitorul Oficial al României Partea I nr. 286 la data de 24 aprilie 2017 a hotărârii judecătoreşti definitive şi irevocabile prin care s-a anulat în tot sau în parte un act administrativ cu caracter normativ.

Ordinul MAI nr. 400/2004, act administrativ cu caracter normativ anulat prin sentinţa atacată a mai făcut obiectul constatării în două dosare distincte acţiuni formulate de E. şi F. fapt necontestat de recurentul-reclamant.

Curtea constată că hotărârea judecătorească privind pe numitul G. respectiv Sentinţa 1219 din 25 februarie 2016 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal rămasă definitivă prin Decizia Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal la data de 6 februarie 2017, a fost publicată în Monitorul Oficial al României nr. 286 din 24 aprilie 2017.

Conform art. 23 din Legea nr. 554/2004, prin care se derogă de la principiul efectului relativ al hotărârilor judecătoreşti, se statuează că hotărârea judecătorească de anulare a unui act administrativ normativ produce efecte erga omnes, faţă de toate subiectele de drept, pentru viitor, ca şi deciziile Curţii Constituţionale conform art. 147 alin. final din Constituţia României.

În prezenta cauză efectele erga omnes ale Sentinţei civile nr. 1219 din 25 februarie 2016 a Tribunalului Bucureşti prin care s-a anulat Ordinul MAI nr. 400/2004 se produc începând cu data de 24 aprilie 2017 numai pentru viitor în baza art. 23 din Legea nr. 554/2004, inclusiv faţă de recurentul-reclamant din prezenta cauză.

Această situaţie de fapt şi în raport de dispoziţiile art. 23 din Legea nr. 554/2004 determină în prezenta cauză lipsa de interes a cererii reclamantului având ca obiect anularea Ordinului MAI nr. 400/2004 condiţia interesului actual şi legitim, ca o condiţie a exercitării acţiunii fiind necesar a exista pe tot parcursul soluţionării cauzei, ordinul contestat fiind anulat nu produce efecte faţă de reclamant şi alte persoane.

Faţă de faptul că din data de 24 aprilie 2017 efectele erga omnes ale Sentinţei civile nr. 1219 din 25 februarie 2016 se produc pentru viitor în cauză capătul de acţiune având ca obiect anularea Ordinului MAI nr. 400/2004 este lipsit de interes şi urmează a fi respins ca atare. Aceasta deoarece Ordinul MAI nr. 400/2004, ca act administrativ cu caracter normativ definitiv anulat, ca efect al publicării, nu-şi mai produce faţă de reclamant, terţ faţă de litigiul în care s-a pronunţat sentinţa de anulare, niciun efect, efectele hotărârii judecătoreşti fiind opozabile "erga omnes" din data de 24 aprilie 2017, fapt care determină lipsa de interes a acestui capăt de acţiune.

Faţă de cele expuse, Curtea în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ. va casa în parte sentinţa atacată în sensul că va respinge ca lipsit de interes capătul de acţiune având ca obiect anularea Ordinului MAI nr. 400/2004, lipsa de interes fiind o condiţie de fond privind exercitarea acţiunii în baza art. 1 din Legea nr. 554/2004.

În raport de faptul că recursul declarat de recurentul-reclamant este apreciat ca nefondat şi urmează a fi respins, Curtea va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate privind soluţionarea excepţiilor şi a cererii având ca obiect anularea Ordinului nr. 600/2005.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva Sentinţei nr. 1633 din 26 mai 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Admite recursul declarat de D. - Viceprim-Ministru şi Ministrul Afacerilor Interne împotriva Sentinţei nr. 1633 din 26 mai 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează în parte sentinţa recurată în sensul că respinge ca lipsit de interes capătul de acţiune având ca obiect anularea Ordinului MAI nr. 400/2004

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 10 octombrie 2017.

Procesat de GGC - MM