Reversal of rural development aid revocation due to lack of reasoned judicial review

Asupra cauzei de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată pe Curţi de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 20 decembrie 2013, sub nr. x/2/2013, reclamanta SC A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit:

(i) anularea Deciziei nr. 19081 din 25 iunie 2013 emisă de Agenţie privind soluţionarea Contestaţiei nr. 30 din 17 mai 2013 formulată de A.;

(ii) anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 16 aprilie 2013;

(iii) anularea măsurii de retragere a ajutorului financiar nerambursabil acordat A., în calitate de beneficiar al contractului de finanţare x din 06 aprilie 2011;

(iv) anularea măsurii de reziliere a Contractului;

(v) anularea măsurii de stabilire în sarcina reclamantei a creanţei de 212.667,28 RON;

(vi) obligarea Agenţiei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu conform art. 453 C. proc. civ.

1.2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa nr. 2501 pronunţată în data de 26 septembrie 2014, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamanta SC A. SRL, a anulat Decizia nr. 19081 din 25 iunie 2013 emisă de pârâtă, procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 16 aprilie 2013 emis de pârâtă şi măsura de retragere a ajutorului financiar nerambursabil acordat reclamantei în baza contractului de finanţare x din 06 aprilie 2011, măsura de reziliere a contractului şi măsura de stabilire în sarcina reclamantei a creanţei de 212.667,28 RON, obligând pârâta să plătească reclamantei suma de 3250 RON cheltuieli de judecată.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva Sentinţei nr. 2501 din 26 septembrie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, solicitând modificarea în parte a acesteia, în sensul respingerii în totalitate a cererii de anulare, pentru motive încadrate în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea cererii, recurenta a reiterat situaţia de fapt şi neregulile constatate prin procesul-verbal contestat şi a argumentat, în esenţă, că instanţa de fond a ignorat dispoziţiile legale, probatoriul administrat în cauză, clauzele contractuale şi situaţia de fapt expusă în chiar hotărârea recurată.

Este evident, în condiţiile în care SC B. SRL susţine că nu a primit cereri de oferte şi nu a transmis oferte către SC A. SRL, iar aceste oferte se regăsesc la dosarele de achiziţii, că beneficiarul a acţionat cu intenţie în scopul vicierii procedurii de achiziţie, iar acest element este suficient în sensul dovedirii producerii unei nereguli din perspectiva contractului de finanţare şi a O.U.G. nr. 66/2011.

Prin decizia emisă în soluţionarea contestaţiei formulată de intimată, recurenta a luat în considerare toate susţinerile contestatoarei, dar şi situaţia de fapt, clauzele contractuale şi dispoziţiile legale incidente, decizia fiind emisă cu respectarea, atât a termenului legal, cât şi a art. 50 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011.

În mod neîntemeiat a reţinut instanţa de fond faptul că recurenta şi-a depăşit atribuţiile în emiterea actelor administrative contestate, făcând aprecieri asupra veridicităţii ofertei depuse de SC B. SRL.

În stabilirea valorii creanţei, recurenta s-a raportat la dispoziţiile art. 2 şi 17 din O.U.G. nr. 66/2011, dispunând retragerea finanţării nerambursabile aferente achiziţiei afectate de nereguli.

1.4. Apărările intimatului

Legal citată, intimata SC A. SRL a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, argumentând, în esenţă, că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică.

2. Procedura de soluţionare a recursului

2.1 Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) noul C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 24 mai 2016, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) noul C. proc. civ.

Prin încheierea din 7 martie 2017, completul filtru a constatat, faţă de conţinutul raportului întocmit în cauză, că recursul îndeplineşte condiţiile de admisibilitate, a declarat recursul formulat de pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale ca fiind admisibil în principiu, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., republicat, şi a fixat termen pentru judecata pe fond a acestuia.

2.2. Cu privire la cererea de recurs. Soluţia şi considerentele instanţei de control judiciar

Înalta Curte, examinând hotărârea atacată, constată incident motivul de casare de ordine publică prevăzut de dispoziţiile art. 488 pct. 6 C. proc. civ., în sensul că sentinţa atacată cu recurs nu cuprinde motivele pe care se întemeiază.

Potrivit dispoziţiilor art. 425 C. proc. civ., hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă, printre altele, "motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor".

Motivarea este, aşadar, un element esenţial al hotărârii judecătoreşti, o puternică garanţie a imparţialităţii judecătorului şi a calităţii actului de justiţie, precum şi o premisă a exercitării corespunzătoare de către instanţa superioară a atribuţiilor de control judiciar de legalitate şi temeinicie. Obligativitatea motivării hotărârilor judecătoreşti constituie o condiţie a procesului echitabil, garantat de art. 21 alin. (3) din Constituţia României şi art. 6 alin. (1) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Orice parte, în cadrul unei proceduri, are dreptul să prezinte judecătorului observaţiile şi argumentele sale şi dreptul ca acesta să le examineze în mod efectiv. Dreptul la un proces echitabil, prin urmare, nu poate fi considerat efectiv decât dacă toate cererile şi observaţiile părţilor sunt corect examinate de către instanţă, aceasta având în mod necesar obligaţia de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor şi elementelor de probă.

În speţă, intimata-reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ cu examinarea legalităţii Deciziei nr. 19081 din 25 iunie 2013 emisă de APDRP privind soluţionarea Contestaţiei nr. 30 din 17 mai 2013 formulată de intimată şi a Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 16 aprilie 2013, prin care s-a dispus măsura retragerii a ajutorului financiar nerambursabil acordat A., în calitate de beneficiar al contractului de finanţare x din 06 aprilie 2011, până la data efectuării controlului, precum şi rezilierea contractului.

Prima instanţă a admis cererea de chemare în judecată şi a anulat actele administrative contestate.

Din analiza hotărârii astfel pronunţate se constată, însă, că instanţa de fond s-a limitat la a da aparenţa unei minime examinări a legalităţii actelor administrative contestate, reluând, exclusiv şi în integralitatea lor, argumentele reclamantei, expuse în acţiunea introductivă de instanţă.

Însuşirea evidentă a poziţiei procesuale a uneia dintre părţi, fără a expune o analiză proprie a aspectelor de fapt şi de drept relevante, nu răspunde exigenţelor impuse de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. şi art. 6 parag. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului privind dreptul la un proces echitabil.

Această conduită face practic imposibilă exercitarea controlului judiciar, impunându-se casarea hotărârii cu trimitere spre rejudecare, pentru a asigura părţilor accesul la dublul grad de jurisdicţie.

În fond după casare, instanţa de trimitere urmează să examineze toate aspectele de fapt şi de drept invocate de părţi, pentru a pronunţa o hotărâre legală şi temeinică, administrând orice altă probă apreciată ca utilă şi pertinentă în cauză.

Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte, în baza dispoziţiilor art. 497 C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va admite recursul, va casa hotărârea recurată şi va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale împotriva Sentinţei civile nr. 2501 din 26 septembrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată.

Trimite cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 octombrie 2017.

Procesat de GGC - CT