EU funding withdrawal annulled for lack of prior fraud referral to anti-fraud authorities

Deliberând, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 28 ianuarie 2014 sub nr. x/2/2014, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC A. SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună:

- anularea Deciziei nr. 22907 din 22 iulie 2013 emisă de Agenţie privind soluţionarea Contestaţiei nr. 34 din 20 iunie 2013 formulată de reclamantă;

- anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare emis de Agenţia nr. 15281 din 23 mai 2013;

- anularea măsurii de retragere a ajutorului financiar nerambursabil acordat A. în calitate de beneficiar al contractului de finanţare C 312C011012900021 din 06 aprilie 2011;

- anularea măsurii de reziliere a Contractului;

- anularea măsurii de stabilire în sarcina reclamantei a creanţei de 237.227,99 RON;

- obligarea Agenţiei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de litigiu conform art. 453 C. proc. civ.

Prin Sentinţa civilă nr. 2699 pronunţată în data de 13 octombrie 2014, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte acţiunea, a anulat în parte Decizia nr. 22907 din 22 iulie 2013 emisă de către pârâtă cu privire la respingerea contestaţiei formulată în privinţa neeligibilităţii sumei de 237.227,99 RON, a anulat procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare emis de pârâtă sub nr. x din 23 mai 2013 inclusiv cu privire la creanţa de 237.227,99 RON, măsura de retragere a ajutorului financiar nerambursabil acordat reclamantei în calitate de beneficiar al contractului de finanţare C 312C011012900021 din 06 aprilie 2011, măsura de reziliere a contractului de finanţare şi măsura de stabilire în sarcina reclamantei a obligaţiei de plată a creanţei de 237.227,99 RON, a respins cererea de anulare în integralitate a deciziei de soluţionare a contestaţiei ca neîntemeiată şi a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 9551 RON reprezentând taxă judiciară de timbru şi de 3000 RON, reprezentând onorariul de avocat, ambele cu titlu de cheltuieli de judecată.

2. Motivele de casare invocate

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor (AFIR).

Invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. (2010) a solicitat casarea sentinţei şi, rejudecând pe fond, respingerea acţiunii ca netemeinică.

În motivarea recursului se formulează, în esenţă, următoarele critici de nelegalitate:

- în mod nelegal Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că din verificarea documentelor comunicate de SC B. SRL şi SC C. SRL, la data deschiderii ofertelor, nu rezultă că acestea nu ar proveni în mod real de la cele două societăţi comerciale; în acest context, recurenta arată că SC B. SRL nu a recunoscut niciodată realitatea ofertei iar acest element este suficient pentru a reţine existenţa unei nereguli în sensul art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011;

- referitor la art. 8 şi art. 45 din O.U.G. nr. 66/2011, se arată că în mod nelegal prima instanţă a reţinut incidenţa în cauză a acestora; în realitate, în speţă e caz de neregulă nu de fraudă;

- referitor la înscrierea în fals, în mod greşit instanţa a reţinut că ar fi trebuit urmată această procedură care nu ar condus decât la tergiversarea judecăţii cauzei; în opinia recurentei este suficient că din probele administrate în cauză rezultă că ofertele celor două societăţi comerciale amintite nu sunt reale;

- în mod greşit s-a reţinut că nu ar fi întrunite elementele obiectiv şi subiectiv ale neregulii, potrivit practicii Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, deoarece elementul obiectiv rezultă din împrejurarea că oferta SC B. SRL nu este reală iar elementul subiectiv rezultă tocmai din recunoaşterea SC B. SRL a acestei stări de fapt;

- anularea măsurii de reziliere a contractului de finanţare încalcă prevederile Anexei V - Instrucţiuni de plată la contractul de finanţare, care dispun tocmai în acest sens.

3. Analiza motivului de casare

Examinând sentinţa recurată prin raportare la motivul de casare invocat în cauză, luând în considerare argumentele recurentei şi apărările intimatei formulate prin întâmpinare, ţinând cont de actele şi lucrările dosarului precum şi de dispoziţiile legale aplicabile cauzei, Înalta Curte reţine următoarele:

3.1 În esenţă, sub aspectele relevante în recurs, instanţa de control judiciar constată că prima instanţă, Curtea de Apel Bucureşti, a reţinut următoarea stare de fapt:

Prin Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 23 mai 2013 (Procesul-verbal) întocmit de pârâtă (recurenta în cauză) s-au reţinut în sarcina reclamantei intimate SC A. SRL următoarele trei nereguli:

- în procedura de achiziţie a unui încărcător frontal desfăşurată de reclamanta intimată, una din cele trei oferte obligatorii, respectiv cea făcută de SC B. SRL, nu a fost reală, în sensul că societatea comercială nu a făcut niciodată această ofertă; acest aspect este necontestat în cauză;

- în procedura de achiziţie a unei cositoare, una din cele trei oferte obligatorii, respectiv ce făcută de SC C. SRL, nu a fost reală, în sensul că societatea comercială nu a făcut niciodată această ofertă; acest aspect a fost contestat şi din verificări ulterioare a rezultat că SC C. SRL şi-a schimbat opinia şi a recunoscut oferta;

- reclamanta intimată, în calitate de beneficiară a finanţării, nu şi-a îndeplinit obligaţia de a crea 6 noi locuri de muncă cu normă întreagă; contestaţia administrativă prealabilă sesizării primei instanţe a fost admisă sub acest aspect, cu motivarea că reclamanta a remediat între timp situaţia (Decizia nr. 22907 din 22 iulie 2013); de aceea, această din urmă neregulă nu a făcut şi nu face obiectul judecăţii.

3.2 În baza acestei stări de fapt Curtea de Apel Bucureşti a admis în parte acţiunea, conform celor arătate la pct. 1 din prezentele considerente.

Sentinţa este legală pentru următoarele considerente:

Aşa cum corect a arătat prima instanţă, în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, potrivit cărora prin "neregulă" se înţelege "orice abatere de la legalitate, regularitate şi conformitate în raport cu dispoziţiile naţionale şi/sau europene, precum şi cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziţii, ce rezultă dintr-o acţiune sau inacţiune a beneficiarului ori a autorităţii cu competenţe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaţionali şi/sau fondurile publice naţionale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit".

În cauză sunt incidente dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 66/2011, potrivit cărora prin "fraudă" se înţelege "infracţiunea săvârşită în legătură cu obţinerea ori utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, incriminată de C. pen. ori de alte legi speciale".

Astfel, oferta SC B. SRL în procedura de achiziţie a unui încărcător frontal nu a fost reală, în sensul că societatea comercială nu a făcut niciodată această ofertă, ceea ce înseamnă că înscrisurile care atestă oferta sunt false şi, deci, este caz de posibilă fraudă.

În ce priveşte oferta SC C. SRL, în condiţiile în care nu s-a cercetat motivul pentru care reprezentantul/reprezentanţii acestei societăţi dau declaraţii contradictorii (iniţial contestă realitatea ofertei după care o confirmă), există de asemenea indicii de posibilă fraudă.

Potrivit art. 8 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, "Autorităţile cu competenţe în gestionarea fondurilor europene au obligaţia să sesizeze de îndată DLAF şi organele de urmărire penală în cazul constatării unor indicii de fraudă sau de tentativă de fraudă."

Potrivit art. 45 alin. (4) din aceeaşi ordonanţă de urgenţă, "În cazul în care existenţa creanţei bugetare depinde de existenţa unei fapte penale, respectiv a unei fraude, şi a fost sesizat/sesizată DLAF/Agenţia Naţională de Integritate - ANI, autorităţile competente prevăzute la art. 20 suspendă de drept emiterea titlului de creanţă până la obţinerea deciziei definitive a instanţei privind caracterul penal sau nepenal al faptei incriminate şi dispun aplicarea măsurilor asiguratorii prevăzute la art. 40 alin. (1), cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 8 alin. (2)."

Or, pârâta recurentă a omis să sesizeze autorităţile competente să cerceteze posibila fraudă şi a emis direct titlul de creanţă contestat în prezenta cauză.

Procedând astfel, a încălcat dispoziţiile mai sus amintite.

Drept consecinţă, măsurile luate de recurentă şi anulate de prima instanţă (măsura de retragere a ajutorului financiar nerambursabil acordat reclamantei în calitate de beneficiar al contractului de finanţare C 312C011012900021 din 06 aprilie 2011, măsura de reziliere a contractului de finanţare şi măsura de stabilire în sarcina reclamantei a obligaţiei de plată a creanţei de 237.227,99 RON) sunt de asemenea lipsite de suport legal.

Toate argumentele invocate de recurentă în cererea de recurs pleacă de la premisa eronată că reclamanta intimată a săvârşit o neregulă. Or, aşa cum bine a arătat prima instanţă, probele administrate în cauză nu dovedesc neregula, în sensul dat acestei noţiuni de art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, ci probează indiciile săvârşirii unei fraude. De aceea, instanţa de control judiciar le va înlătura în întregime.

3.3 Aşa fiind, Înalta Curte, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 497 C. proc. civ. (2010), va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Respinge recursul declarat de pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale împotriva Sentinţei civile nr. 2699 din 13 octombrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 3 octombrie 2017.

Procesat de GGC - CT