Material competence between court of appeal and county court for termination of central authority's administrative financing contract

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, sub numărul de mai sus, reclamanta Administraţia Fondului pentru Mediu, în contradictoriu cu pârâta Comuna Homocea, a solicitat rezilierea unilaterală a Contractului de finanţare nerambursabilă nr. 225/N din 24 mai 2011.

Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

Prin Sentinţa civilă nr. 570 din data de 1 februarie 2017, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

În argumentele prezentate în susţinerea soluţiei, tribunalul a reţinut că între părţi a fost încheiat un contract asimilat unui contract administrativ care a dat naştere unor raporturi juridice de drept administrativ, astfel că, în temeiul art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reclamanta este o autoritate publică centrală iar competenţa de soluţionare a cauzei revine secţiei de contencios administrativ a Curţii de Apel Bucureşti.

Învestită cu soluţionarea cauzei, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 2410 din 19 iunie 2017, a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecarea cauzei privind pe reclamanta Administraţia Fondului pentru Mediu, în contradictoriu cu Comuna Homocea şi a înaintat cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, pentru soluţionarea conflictului de competenţă.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa, analizând, cu prioritate, excepţia necompetentei materiale a Curţii de Apel Bucureşti, invocată din oficiu, faţă de dispoziţiile art. 131, art. 224 şi art. 248 C. proc. civ., a constatat că este întemeiată, potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

A reţinut că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 10 alin. (11) din Legea nr. 554/2004, întrucât contractul de finanţare nu are ca obiect sume reprezentând finanţarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, ci finanţare nerambursabilă din sursă internă (fonduri naţionale).

A conchis instanţa, în sensul că litigiul de faţă vizează sume de bani pe care legea specială le asimilează datoriilor fiscale, făcând deci parte din acea categorie de cauze pentru soluţionarea cărora art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 a prevăzut un criteriu special exclusiv valoric pentru delimitarea competenţei materiale de soluţionare în fond între secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale tribunalelor de cele corespunzătoare ale curţilor de apel, plafonul maxim pentru care competenţa revine tribunalului fiind de 1.000.000 RON.

Soluţia Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134 şi art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii.

Argumente de fapt şi de drept relevante

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta Administraţia Fondului pentru Mediu a învestit instanţa cu o acţiune prin care a solicitat în contradictoriu cu pârâta Comuna Homocea să se constate intervenită rezilierea unilaterală a Contractului de finanţare nerambursabilă nr. 225/N din 24 mai 2011, obligarea pârâtei la plata sumei de 29.742,55 lei către reclamantă reprezentând valoarea finanţată în baza contractului precum şi dobânda aferentă sumei de recuperat la care se adaugă majorări de întârziere de 0,1%/zi de întârziere, conform legii fiscale aplicabile creanţelor bugetare.

Într-adevăr, între părţile litigante a fost încheiat un contract asimilat unui contract administrativ care a dat naştere unor raporturi juridice de drept administrativ.

În raport de cele reţinute, competenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi fiscal este reglementată de dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 astfel cum a fost modificat prin pct. 2 din Legea nr. 76/2012 potrivit cărora:

"Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel".

Art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reglementează competenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi fiscal, în raport cu organul emitent al actului şi în funcţie de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat.

Astfel, reclamanta Administraţia Fondului pentru Mediu (A.F.M.) a acordat beneficiarului, pârâta Comuna Homocea, o finanţare nerambursabilă pentru implementarea proiectului intitulat "Îmbunătăţirea calităţii mediului prin realizarea de spatii verzi în Comuna Homocea, judeţul Vrancea", conform H.G. nr. 110 din 09 februarie 2011.

Reiese că, în cauza pendinte, se solicită rezilierea unui contract administrativ încheiat de o autoritate publică centrală, respectiv Administraţia Fondului pentru Mediu (A.F.M.) astfel că, în raport de prevederile sus-menţionate, competenţa se va stabili prin aplicarea criteriului rangului autorităţii emitente şi nu a criteriului valoric, întrucât contractul în cauză nu prevede taxe, impozite, contribuţii sau datorii vamale.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta Administraţia Fondului pentru Mediu şi pârâta Comuna Homocea, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 2 octombrie 2017.

Procesat de GGC - CT