Jurisdictional competence for cessation of Law 8/2006 creator allowance; absence of negative conflict due to non-reciprocal declination

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, la data de 02 martie 2016, sub nr. x/3/2016 reclamantul A. (numele fiind rectificat prin precizarea din 25 martie 2016) a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale, anularea Deciziei nr. 82546 din 05 ianuarie 2016 prin care s-a dispus încetarea plăţii indemnizaţiei prevăzute de Legea nr. 8/2006, repararea pagubei cauzate prin repunerea în drepturile avute anterior emiterii deciziei şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. Reclamantul a solicitat totodată şi suspendarea executării actului administrativ atacat până la soluţionarea definitivă a cauzei.

Cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 7, art. 8, art. 15 şi art. 18 din Legea nr. 554/2004.

La data de 25 martie 2016 reclamantul a depus o cerere prin care a arătat că renunţă la capătul de cerere privind suspendarea executării actului administrativ.

Pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale nu a înţeles să formuleze întâmpinare.

Prin Sentinţa civilă nr. 5507 din 6 octombrie 2016, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei şi, pe cale de consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

În argumentele prezentate în susţinerea soluţiei instanţa a reţinut că reclamantul a contestat Decizia nr. 82546 din 05 ianuarie 2016 emisă de Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale conform căreia la data de 01 ianuarie 2016 încetează plata indemnizaţiei acordate în baza Deciziei nr. 82546/2012, stabilite în temeiul Legii nr. 8/2006.

A arătat instanţa că Legea nr. 8/2006 reglementează indemnizaţia pentru pensionarii sistemului public de pensii, membri ai uniunilor de creatori legal constituite şi recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică.

Potrivit art. 5 alin. (4) din Legea nr. 8/2006 decizia casei de pensii referitoare la plata indemnizaţiei poate fi contestată de solicitant în condiţiile Legii nr. 554/2004.

Aşadar, instanţa a reţinut că actul contestat nu priveşte taxe, impozite, contribuţii, datorii vamale sau accesorii ale acestora, astfel că stabilirea competenţei de soluţionare a cauzei se face prin raportare la rangul autorităţii emitente. Având în vedere că actul contestat a fost emis de o autoritate centrală, competenţa de soluţionare a cauzei în primă instanţă revine curţii de apel.

În consecinţă, în temeiul art. 132 C. proc. civ. raportat la art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, tribunalul a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

Învestită cu soluţionarea cauzei, Curtea de Apel Bucureşti, prin Sentinţa nr. 2030 din 30 mai 2017, a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei, şi, în consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulate de către reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Totodată, a constatat ivit conflictul de competenţă, a suspendat din oficiu judecata cauzei şi a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului.

Pentru a se pronunţa astfel, curtea a reţinut, că instanţele de contencios administrativ sunt competente doar în ceea ce priveşte litigiile ce poartă asupra eliberării dovezii privind calitatea de membru al uniunilor de creatori, aşa cum rezultă din dispoziţiile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 8/2006. Toate celelalte chestiuni litigioase privind indemnizaţia prevăzută de Legea nr. 8/2006 intră în domeniul jurisdicţiei asigurărilor sociale, potrivit art. 9.

A mai reţinut instanţa că sensul care trebuie dat dispoziţiilor art. 5 alin. (4) din lege, potrivit cărora decizia de punere în plată poate fi contestată de solicitant în condiţiile Legii nr. 554/2004, este acela că sunt aplicabile condiţiile de contestare prevăzute de Legea contenciosului administrativ, precum necesitatea parcurgerii procedurii prealabile ori termenele de contestare.

A conchis instanţa în sensul că, legiuitorul a utilizat expresia "poate fi contestată potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004" în sensul că Legea nr. 554/2004 se aplică în ansamblul său, inclusiv în ceea ce priveşte dispoziţiile referitoare la competenţă, când s-a dorit să se confere instanţei de contencios administrativ competenţa de soluţionare a contestaţiilor privind dovada de membru în uniunile de creatori.

Dimpotrivă, a susţinut instanţa, când reglementează contestarea deciziei de punere în plată, legiuitorul a utilizat formularea "poate fi contestată de solicitant, în condiţiile Legii nr. 554/2004" - înţelegând aşadar să facă trimitere doar la condiţiile de contestare prevăzute de Legea nr. 554/2004.

Pe cale de consecinţă instanţa a reţinut că, în speţa de faţă, nu se atacă o decizie de punere în plată a indemnizaţiei, ci una de încetare a plăţii, astfel că art. 5 alin. (4) nu poate fi reţinut ca incident nici din această perspectivă.

Învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, Înalta Curte va constata inexistenţa în cauză a unui conflict negativ de competenţă, în considerarea celor ce succed:

Dispoziţiile art. 133 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe s-au declarat necompetente de a judeca aceeaşi pricină.

În speţă, din parcursul dosarului, nu se identifică premisa necesară naşterii unui conflict negativ de competenţă, analizat prin prisma art. 133 C. proc. civ., de vreme ce declinările nu au operat reciproc între instanţele aflate în acest ipotetic conflict de competenţă, respectiv Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru existenţa conflictului negativ de competenţă este necesar, însă, ca declinarea să fie reciprocă.

Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a declinat competenţa materială de soluţionare în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, însă aceasta nu a declinat competenţa materială de soluţionare în favoarea instanţei care a sesizat-o, ci către secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a Tribunalului Bucureşti.

Având în vedere că, potrivit dispoziţiilor noului C. proc. civ. există conflict negativ de competenţă inclusiv între secţiile specializate ale aceleiaşi instanţe, potrivit art. 136 C. proc. civ., în condiţiile în care în cauză nu există o declinare reciprocă de competenţă, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal care a constatat conflictul negativ de competenţă, nefiind sesizată de secţia a VIII- a conflicte de muncă şi asigurări sociale a Tribunalului Bucureşti, către care a declinat competenţa, Înalta Curte constată că nu există conflict negativ de competenţă şi va trimite cauza instanţei către care s-a declinat competenţa materială pentru continuarea judecăţii.

Stabilirea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Administrativ şi Fiscal blochează orice considerente ale Înaltei Curţi cu privire la stabilirea competenţei de soluţionare a cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată inexistenţa conflictului negativ de competenţă privind pe reclamantul A. şi pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale.

Trimite cauza la Tribunalul Bucureşti, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, pentru continuarea judecăţii.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 2 octombrie 2017.

Procesat de GGC - CT