Jurisdiction over suspension of presidential decree removing judge based on non-applicability of special magistrate appeal rules

Asupra cererii de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 7 august 2017 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, petentul A., în contradictoriu cu pârâta Administraţia Prezidenţială, a solicitat ca instanţa să dispună suspendarea Decretului Preşedintelui României nr. 668 din 20 iulie 2017 publicat în M. Of. nr. 583/21.07.2017 şi a efectelor acestuia prin care a fost eliberat din funcţia de judecător ca urmare a condamnării definitive pentru săvârşirea unei infracţiuni.

În argumentele prezentate în susţinerea cererii petentul a arătat că a deţinut funcţia de judecător la Judecătoria Bacău, în mod continuu, din data de 05 decembrie 1996 până la data de 21 iulie 2017.

A mai arătat că, prin Rechizitoriul nr. x/P/2012 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău a fost trimis în judecată iar, prin Sentinţa penală nr. 17 din 01 martie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală, în Dosar nr. x/2013, în privinţa petentului s-a dispus: achitarea pentru complicitate la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 290 C. pen. deoarece fapta nu există, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. achitarea pentru complicitate la infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat Ia art. 215 alin. (1), (2) C. pen., pentru că fapta nu există, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

Prin Decizia penală nr. 25/A din 30 iunie 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosar nr. x/2013, la pct. III s-a dispus respingerea apelului declarat de subsemnatul, ca fiind nefondat.

Ca urmare a pronunţării Deciziei definitive nr. 251/A din 30 iunie 2017 de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a fost adoptată de către Plenul Consiliului Superior al Magistraturii Hotărârea nr. 787 din 04 iulie 2017, având ca obiect propunerea de eliberare din funcţia de judecător la Judecătoria Bacău a subsemnatului.

Arată în continuare că ulterior, a fost emis Decretul Preşedintelui României nr. 668 din 20 iulie 2017 publicat în M. Of. nr. 583/21.07.2017 prin care a fost eliberat din funcţia de judecător.

În concluzie, a solicitat suspendarea Decretului Preşedintelui României mai sus menţionat având în vedere că au fost formulate următoarele cereri în justiţie, înregistrate la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, la secţiile penală şi de contencios administrativ şi fiscal, după cum urmează: recurs în casaţie, înregistrat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 18 iulie 2017; contestaţie în anulare, înregistrat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 18 iulie 2017, ce formează obiectul Dosarului nr. x/2017; acţiune în contencios administrativ formulată în contradictoriu cu Consiliul Superior al Magistraturii, înregistrat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 27 iulie 2017, ce formează obiectul Dosarului nr. x/2017.

A mai arat că Hotărârea nr. 787 din 04 iulie 2017 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii s-a emis în condiţiile în care completul de judecată de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a dispus admiterea cererii referitoare la excepţia de neconstituţionalitate şi sesizarea Curţii Constituţionale a României în vederea soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate dispoziţiilor art. 60 alin. (6) din Legea nr. 51/1995, republicată.

În acest context, nefiind posibilă suspendarea cauzei penale instanţa de apel a menţinut condamnarea subsemnatului pentru complicitate la infracţiunea prevăzută de art. 60 alin. (6) din Legea nr. 51/1995, republicată, existând posibilitatea - dacă textul va fi declarat neconstituţional - să se formuleze revizuire - cale extraordinară de atac - în condiţiile art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.

Aşa fiind, dacă textul art. 60 alin. (6) din Legea nr. 51/1995, republicată va fi declarat neconstituţional există posibilitatea rejudecării în revizuire urmând să se pronunţe achitarea subsemnatului.

În privinţa eliberării din funcţie eventuala admitere a excepţiei de neconstituţionalitate şi eventuala achitare a petentului în revizuire nu ar produce efecte asupra repunerii în funcţie.

În aceste condiţii, petentul ar putea fi achitat iar Decretul Preşedintelui României ar fi acela de eliberare din funcţie ca urmare a condamnării definitive!

De asemenea, în Dosarul nr. x/2017 aflat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a fost depusă împreună cu cererea introductivă de chemare în judecată o excepţie de neconstituţionalitate privind art. 65 alin. (11) din Legea nr. 303/2004, republicată, privind statutul judecătorilor şi procurorilor care, în condiţiile în care va fi încuviinţată de instanţa de judecată, şi dacă textul va fi declarat neconstituţional ar fi posibilă funcţionarea în magistratură.

În drept a invocat dispoziţiile art. 1 şi art. 5 din Legea nr. 554/2004, art. 21 alin. (1), (2) şi (3) din Constituţia României.

Apărările formulate în cauză

Intimata Administraţia Prezidenţială, prin întâmpinare a invocat excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea prezentei cauze, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi excepţia inadmisibilităţii cererii de suspendare prin raportare la art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Considerentele Înaltei Curţi asupra excepţiei de necompetenţă materială

La termenul de judecată din data de 2 octombrie 2017, în temeiul art. 131 şi art. 132 C. proc. civ., art. 248 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., Înalta Curte a pus în discuţie şi a rămas în pronunţare cu privire la excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi în soluţionarea prezentei cereri, excepţie care se impune a fi analizată cu prioritate faţă de celelalte excepţii şi cereri formulate şi pe care o apreciază a fi întemeiată pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare, împrejurare ce face de prisos expunerea şi cercetarea celorlalte excepţii invocate de intimată, cercetarea în fond a pricinii, precum şi cererea formulată de petent de înaintare a prezentului dosar la o altă cauză înregistrată pe rolul acestei instanţe, nr. x/1/2017, în vederea conexării.

Analizând actele dosarului, prin prisma excepţiei invocate, prin întâmpinare de către intimata Administraţia Prezidenţială, şi a dispoziţiilor legale aplicabile în materie, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, republicată, hotărârile Plenului Consiliului Superior al Magistraturii privind cariera şi drepturile judecătorilor şi procurorilor pot fi atacate cu recurs, de orice persoană interesată, în termen de 15 zile de la comunicare sau de la publicare, la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Acest text este o normă de excepţie şi, pentru a fi aplicabilă, pentru a fi competentă secţia contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, se cere să se conteste o hotărâre a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, iar hotărârea să vizeze "cariera şi drepturile judecătorilor şi procurorilor".

Numai dacă sunt îndeplinite aceste condiţii cumulativ se poate considera că sunt aplicabile prevederile art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004.

În temeiul art. 457 C. proc. civ., instanţa poate califica din punct de vedere juridic o cerere pentru exercitarea unei căi de atac, chiar dacă poartă o denumire greşită.

În cauză, însă, nu se contestă o hotărâre a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii care să vizeze cariera şi drepturile reclamantului, în sensul prevăzut de Legea nr. 303/2004, privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată. Astfel, calea folosită de petent nu poate fi considerată recurs, în condiţiile în care nu se contestă o hotărâre a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, nefiind aplicabil art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004.

Raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, sunt incidente dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, care prevăd că litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 1.000.000 RON se soluţionează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind acte administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale precum şi accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică nu se prevede altfel; de asemenea, dispoziţiile art. 15 alin. (1) din acelaşi act normativ, potrivit cărora suspendarea executării actului administrativ poate fi solicitată instanţei competente pentru anularea actului atacat.

Din perspectiva acestor dispoziţii, Înalta Curte, având în vedere că se solicită suspendarea Decretului Preşedintelui României nr. 668 din 20 iulie 2017 şi a efectelor acestuia, având ca obiect eliberarea din funcţie a petentului ca urmare a condamnării definitive, aşadar un act administrativ emis de o autoritate a administraţiei publice centrale, în funcţie de norma de competenţă enunţată mai sus, constată că revine Curţii de apel, secţia de contencios administrativ şi fiscal, competenţa de a soluţiona cauza în primă instanţă.

Pentru toate aceste motive, faţă de dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, coroborate cu cele ale art. 96 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., având în vedere şi dispoziţiile art. 131 şi art. 132 C. proc. civ., Înalta Curte constată că instanţa competentă în soluţionarea prezentei cauze este Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, va admite excepţia necompetenţei materiale invocată de intimatul Administraţia Prezidenţială şi va declina competenţa materială de soluţionare a cererii în favoarea acestei instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, invocată de intimatul Administraţia Prezidenţială.

Declină competenţa de soluţionare a cererii formulată de petentul A. privind suspendarea Decretului Preşedintelui României nr. 668 din 20 iulie 2017 şi a efectelor acestuia, având ca obiect eliberarea din funcţie a petentului ca urmare a condamnării definitive, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 2 octombrie 2017.

Procesat de GGC - CT