Securitate worker status: whether counter-intelligence surveillance of foreign contacts constituted suppression of fundamental rights under O.U.G. 24/2008

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2/17.06.2014, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a formulat prezenta acţiune în constatare, prin care a solicitat ca instanţa să aprecieze asupra calităţii de lucrător al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe pârâtul A.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa nr. 3228 din 26 noiembrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, s-a admis acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul A. şi s-a constatat calitatea acestuia de lucrător al Securităţii.

3. Recursul

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs pârâtul A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

S-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate cu consecinţa respingerii acţiunii ca neîntemeiată.

În contextul prezentării situaţiei de fapt, s-a susţinut de către recurent că instanţa de fond a reţinut că, în cauză, sunt întrunite cumulativ cele două condiţii prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, deşi situaţia de fapt prezentată contrazice considerentele hotărârii.

Astfel, s-a arătat că prima instanţă nu a avut în vedere că profilul în care a acţionat pârâtul a fost acela de Contraspionaj, făcându-se o confuzie voită între natura meseriei sale şi structura Securităţii interne cu atribuţii de opresiune la adresa populaţiei.

S-a mai susţinut că nici apărările pârâtului în sensul că persoana în discuţie a încălcat legislaţia în vigoare la acea dată şi cea referitoare la durata scurtă a desfăşurării în care aceasta a fost ţinută sub observaţie nu au fost luate în considerare de către judecătorul fondului.

În fine, s-a apreciat de către recurent că activitatea sa de la acea vreme nu se circumscrie dispoziţiilor art. 2 lit. a) ultima teză din O.U.G. nr. 24/2008, în sensul că nu a desfăşurat activităţi prin care a suprimat drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.

Recursul nu a fost întemeiat în drept.

Prin răspunsul la întâmpinare, recurentul - pârât a precizat că temeiul de drept al recursului îl reprezintă dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., apreciind că hotărârea recurată cuprinde motive contradictorii şi este dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material.

4. Apărările intimatului

Prin întâmpinarea depusă la dosar de către intimatul-reclamant s-a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat şi menţinerea sentinţei recurate ca fiind temeinică şi legală.

Prin întâmpinare, intimatul a invocat şi excepţia nulităţii recursului faţă de împrejurarea că aspectele invocate de recurent nu se încadrează în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

5. Procedura în faţa instanţei de recurs

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 7 aprilie 2016, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat.

Prin Încheierea din Camera de Consiliu din data de 21 iunie 2016 s-a admis în principiu recursul declarat de pârâtul A. împotriva Sentinţei nr. 3228 din 26 noiembrie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, încheiere prin care Completul de filtru a constatat şi netemeinicia excepţiei nulităţii recursului invocată de intimatul-reclamant prin întâmpinare.

6. Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, a apărărilor cuprinse în întâmpinarea pârâtei intimate la motivele de recurs şi raportat la prevederile legale incidente din materia supusă verificării şi la dispoziţiile art. 488 pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, în considerarea celor în continuare arătate.

6.1 Argumente relevante

În fapt, pârâtul A., având gradul de locotenent în cadrul Inspectoratului Judeţean de Securitate Suceava, Serviciul III (1989), a participat activ la urmărirea informativă a unei persoane, muzeograf la "B." din Suceava, aflată în atenţia organelor de Securitate pentru relaţii cu cetăţeni străini.

În drept, potrivit dispoziţiilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 este lucrător al Securităţii "orice persoană care, având calitatea de ofiţer sau de subofiţer al Securităţii sau al Miliţiei cu atribuţii pe linie de Securitate, inclusiv de ofiţer acoperit, în perioada 1945 - 1989, a desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului".

Cu privire la motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., se reţine că recurentul nu a formulat nicio critică care se subscrie textului de lege invocat. Verificând considerentele hotărârii recurate, Înalta Curte apreciază că acestea îndeplinesc exigenţele dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., explicând în mod convingător soluţia pronunţată în dispozitiv, prin argumente de fapt şi de drept care demonstrează că judecătorul fondului a analizat în mod adecvat situaţia de fapt şi susţinerile părţilor, trecându-le prin filtrul propriei sale aprecieri.

Astfel, nu se poate reţine incidenţa acestui motiv de nelegalitate.

În ceea ce priveşte motivul de recurs privind greşita aplicare a normelor de drept material, instanţa reţine că, în esenţă, teza principală afirmată de recurent porneşte de la ideea că în cadrul Serviciului III în care a funcţionat ca ofiţer în perioada vizată de înscrisurile depuse în probaţiune de CNSAS - 1945 - 1989 - a desfăşurat numai activităţi specifice de contraspionaj, care justificau imixtiunile în viaţa particulară a persoanelor suspectate de spionaj/trădare.

Contrar celor susţinute de recurent şi în acord cu prima instanţă, Înalta Curte reţine că, cel puţin în privinţa titularei, muzeograf la "B.", nu există nici un element care să poată justifica rezonabil supravegherea sa informativă, din raţiuni conexe culegerii de informaţii în favoarea unui stat străin.

Măsurile propuse de către pârât, şi care nu sunt contestate, au vizat punerea sub control a corespondenţei interne şi externe pe o perioadă de 6 luni, încadrarea informativă la locul de muncă pentru a stabili: atitudinea, comportamentul şi preocupările la locul de muncă al celei în cauză; preocupări extraprofesionale, vicii, pasiuni, dacă face deplasări în ţară - îndeosebi la Bucureşti, perioadă şi scop; dacă solicită sau primeşte diferite cărţi de la Biblioteca Americană din Bucureşti, intenţii de călătorie în exterior; persoanele care o vizitează la locul de muncă.

Potrivit înscrisurilor administrate măsurile au fost puse în aplicare, pârâtul fiind menţionat prin indicativul Serv. III/T.C., ca destinatar al notelor de transcriere a corespondenţei interceptate, aparţinând obiectivului "SIMONA" datate 05.12.1989, 07.12.1989 şi 13 - 15.12.1989; pe notele de transcriere din 13 - 15.12.1989, semnând olograf (Dosar nr. x/1945 - cotă C.N.S.A.S.).

Or, simpla relaţie cu un cetăţean străin nu putea justifica imixtiunea în viaţa privată a unei persoane în absenţa unui risc rezonabil pentru ordinea de drept şi pentru interesul naţional, acţiunile recurentului încălcând art. 17 din Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice.

Textul de lege nu impune ca această încălcare să fie de o anumită durată, astfel că aprecierea recurentului - pârât privind termenul foarte scurt al activităţilor de supraveghere, va fi înlăturată. În egală măsură, nu se impune nici condiţia producerii vreunei daune materiale.

În fine, recurentul nu se poate apăra invocând natura muncii desfăşurate în baza raporturilor de serviciu şi la ordinele superiorilor întrucât, în preambulul O.U.G. nr. 24/2008, s-a definit scopul reglementării ca fiind:

"Continuarea într-un mecanism nou a procesului de devoalare a activităţilor exercitate de regimul comunist" care a desfăşurat, în special prin intermediul Securităţii, "o permanentă teroare împotriva cetăţenilor ţării, a drepturilor şi libertăţilor lor fundamentale".

Curtea Constituţională a reţinut consecvent în jurisprudenţa sa (de ex. în Decizia nr. 267 din 24 februarie 2009) că "deconspirarea Securităţii, prin consemnarea publică a abuzurilor (...) contribuie la o mai bună înţelegere a prezentului şi la o proiectare adecvată a viitorului societăţii româneşti" şi că "scopul ordonanţei răspunde unor exigenţe politice ale societăţii româneşti şi dreptului la informaţie consacrat prin art. 31 din Constituţia României".

6.2 Temeiul legal al soluţiei adoptate

Constatând că sentinţa recurată este legală şi temeinică şi că nu există motive care să atragă casarea sau modificarea acesteia, în conformitate cu prevederile art. 496 teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva Sentinţei nr. 3228 din 26 noiembrie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 ianuarie 2017.

Procesat de GGC - GV