Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 1582/2015 AI generated

Judicial review of CSM refusal to appoint trainee prosecutor as judge: proportionality of probationary continuity requirement vs. right to switch career tracks

Case Number Decizia nr. 1582/2015
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Dismissed

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice dismissed the administrative appeal as unfounded, thereby upholding the Supreme Council of the Magistracy's decision to deny the applicant's request to be appointed as a trainee judge, leaving the original 2014 CSM Plenary decision in force. The dispute arose when a trainee prosecutor challenged the Plenary's refusal to transfer him from the Ploiești Prosecutor's Office to a trainee judge position, arguing that his right to change professional orientation after passing the capacity exam should override institutional needs. The Court ruled that the Plenary acted within its legal discretion and adhered to the principle of proportionality; applying Article 61(1) of Law No. 303/2004 and Article 22 of the CSM Regulation No. 193/2006, the Court found that the denial was justified by the public interest in ensuring the smooth functioning of the prosecutor's office, which suffered from a high case load and vacant posts, as well as the necessity for the magistrate to complete his probationary period with professional continuity before exercising his option to switch tracks.

Legislator headnote

AI generated

art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, art. 30 din Legea nr. 303/2004, art. 22 din Legea nr. 303/2004, art. 61 din Legea nr. 303/2004, art. 21 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, art. 35 lit. b) din Legea nr. 317/2004; Judicial review of CSM refusal to appoint trainee prosecutor as judge: proportionality of probationary continuity requirement vs. right to switch career tracks: The dispute arose when a trainee prosecutor challenged the Plenary's refusal to transfer him from the Ploiești Prosecutor's Office to a trainee judge position, arguing that his right to change professional orientation after passing the capacity exam should override institutional needs. The Court ruled that the Plenary acted within its legal discretion and adhered to the principle of proportionality; applying Article 61(1) of Law No. 303/2004 and Article 22 of the CSM Regulation No. 193/2006, the Court found that the denial was justified by the public interest in ensuring the smooth functioning of the prosecutor's office, which suffered from a high case load and vacant posts, as well as the necessity for the magistrate to complete his probationary period with professional continuity before exercising his option to switch tracks.

Keywords

AI generated
probationary period judicial law magistrate administrative discretion cassation review professional career

Cited Legislation

AI generated
art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004
Procedural basis cited in the dispositive to dismiss the administrative appeal challenging the CSM Plenary's decision.
art. 30 din Legea nr. 303/2004
317/2004, contestatorul a arătat, contrar celor reţinute în motivarea hotărârii atacate, că solicitarea sa este oportună, în condiţiile în care legea permite schimbarea opţiunii profesionale după promovarea examenului de capacitate (art. 30 din Legea nr.
art. 22 din Legea nr. 303/2004
303/2004), împrejurare care ar impune şi crearea unui cadru care să permită magistraţilor stagiari să beneficieze de avantajele anului de stagiu şi, în temeiul art. 22 din Legea nr. 303/2004, să se formeze în profesia pe care "în mod inevitabil" o vor alege după susţinerea examenului de capacitate.
art. 61 din Legea nr. 303/2004
În altă ordine de idei, contestatorul a arătat că art. 61 din Legea nr.
art. 21 alin. (1) din Legea nr. 303/2004
303/2004 are în vedere numai situaţia procurorilor şi judecătorilor definitivi, deja numiţi prin decret al Preşedintelui României, în timp ce numirea unui procuror stagiar în funcţia de judecător stagiar poate fi dispusă de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, în temeiul art. 21 alin.
art. 35 lit. b) din Legea nr. 317/2004
303/2004 şi al art. 35 lit. b) din Legea nr. 317/2004.
art. 61 alin. (1) din Legea nr. 303/2004
Prin întâmpinarea depusă la dosar, Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat respingerea contestaţiei, ca nefondată, arătând, în esenţă, că hotărârea atacată a fost adoptată cu aplicarea corectă a prevederilor art. 61 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 şi ale art.
AI generated

Key legal questions extracted by Legislator

AI generated
art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004

Procedural basis cited in the dispositive to dismiss the administrative appeal challenging the CSM Plenary's decision.

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Asupra contestaţiei de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Hotârârea supusă controlului judecătoresc

Prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1340 din 27 noiembrie 2014 a fost respinsă cererea formulată de A., procuror stagiar la Parchetul de pe lângă Judecăroria Ploieşti, de eliberare din funcţia de procuror şi numire în funcţia de judecător la Judecătoria Focşani, Judecătoria Braşov, Judecătoria Ploieşti, Judecătoria Iaşi, Judecătoria Sibiu, Judecătoria Târgovişte, Judecătoria Câmpeni, Judecătoria Deva, Judecătoria Petroşani, Judecătoria Agnita, judecătoria Moincşti, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, Judecătoria Giurgiu, Judecătoria Bolintin Vale, Judecătoria Videle, Judecătoria Năsăud, Judecătoria Târgu Lăpuş, Judecătoria Constanţa, Judecătoria Macin, Judecătoria Craiova, Judecătoria Târgu Jiu, Judecătoria Drobeta-Turnu Severin, Judecătoria Slatina, Judecătoria Corabia, Judecătoria Brăila, Judecăroria Paşcani, Judecătoria Hârlâu, Judecătoria Satu Marc, Judecătoria Piteşti, judecătoria Curtea de Argeş, Judecătoria Câmpulung, Judecătoria Costeşti, Judecătoria Drăgăşani, Judecătoria Brezoi, Judecătoria Suceava, Judecătoria Botoşani, Judecătoria Lugoj, Judecătoria Gurahonţ, Judecătoria Chişineu Criş, Judecătoria Reşiţa, Judecătoria Odorheiu Secuiesc, Judecătoria Buftea sau Judecătoria Timişoara.

Pentru a adopta această hotărâre, Plenul CSM a reţinut, cu privire la posturile vacante la judecătoriile unde s-a solicitat numirea în funcţia de judecător, că au transmis avize favorabile: Curtea de Apel Craiova, Curtea de Apel Oradea, Tribunalul Bucureşti, Tribunalul Giurgiu, Tribunalul Gorj, Tribunalul Satu Mare, Tribunalul Vrancea, Judecătoria Buftea, Judecătoria Bolintin Vale, Judecătoria Costeşti, Judecătoria Focşani, Judecătoria Giurgiu, judecătoria Ploieşti şi Judecătoria Satu Mare.

Curtea de Apel Bucureşti a comunicat un aviz favorabil pentru numirea ca judecător la Judecătoria Bolintin Vale, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, Judecătoria Giurgiu, în timp ce Tribunalul Ilfov a comunicat un aviz favorabil pentru numirea ca judecător la Judecătoria Buftea.

Au comunicat avize nefavorabile: Judecătoria Alexandria, Judecătoria Brăila, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, Judecătoria Turnu Măgurele, Judecătoria Videle şi Judecătoria Zimnicea, în timp ce Tribunalul Brăila a comunicat un aviz nefavorabil pentru numirea ca judecător la Judecătoria Brăila.

Din evidenţele Direcţiei de resurse umane din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, rezultă că la Judecătoria Braşov, Judecătoria Brezoi, Judecătoria Craiova, Judecătoria Hârlău, Judecătoria Iaşi, Judecătoria Suceava, Judecătoria Târgu Lăpuş şi Judecătoria Videle, instanţe la care se solicită numirea în funcţia de judecător, nu există posturi vacante în prezent sau posturi ce urmează a se vacanta în sensul prevăzut de art. 2 alin. (1) din Regulamentul privind transferul si detaşarea judecătorilor şi procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor şi procurorilor în alte funcţii de conducere, precum şi numirea judecătorilor în funcţia de procuror şi a procurorilor în funcţia de judecător, aprobat prin Hotărârea nr. 193/2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, cu modificările şi completările ulterioare.

La soluţionarea cererii, Plenul C.S.M. a avut în vedere motivele de ordin profesional invocate, precum şi faptul că magistratul în cauză are o vechime de 2 ani şi o lună în funcţia de procuror, din care 1 an şi 9 luni - auditor de justiţie şi doar 3 luni şi 29 zile la Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploieşti, astfel încât numirea acestuia ca judecător în perioada stagiului nu este o măsură oportună, dat fiind că în procesul de învăţare şi asimilare a noţiunilor teoretice şi practice specifice activităţii de procuror, continuitatea este un factor important.

De asemenea, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a reţinut că la Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploieşti, unitatea de parchet la care funcţionează domnul procuror A., sunt prevăzute în schemă 20 posturi de procuror-functie de execuţie, dintre care 16 posturi sunt ocupate, existând 4 posturi vacante, în situaţia în care încărcătura de dosare pe procuror înregistrată la această unitate de parchet în anul 2013, precum şi în primul semestru al anului 2014 s-a situat semnificativ peste media naţională.

Având în vedere necesitatea asigurării bunei funcţionări a Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploieşti, unitatea de parchet la care funcţionează magistratul în cauză, ca urmare a numărului posturilor vacante şi a încărcăturii de dosare pe procuror care se înregistrează Ia acest parchet, luând în considerare faptul că domnul procuror se află în perioada stagiaturii, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii va dispus respingerea cererii formulate de domnul procuror A..

2. Motivele invocate în contestaţie

Contestatorul A. a solicitat anularea Hotărârii nr. 1340 din 27 noiembrie 2014 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii şi obligarea intimatului să emită o nouă hotărâre prin care să dispună admiterea cererii de numire în funcţia de judecător la una dintre judecătoriile la care existau posturi vacante la data soluţionării acesteia.

În motivarea demersului său procesual, întemeiat pe prevederile art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, contestatorul a arătat, contrar celor reţinute în motivarea hotărârii atacate, că solicitarea sa este oportună, în condiţiile în care legea permite schimbarea opţiunii profesionale după promovarea examenului de capacitate (art. 30 din Legea nr. 303/2004), împrejurare care ar impune şi crearea unui cadru care să permită magistraţilor stagiari să beneficieze de avantajele anului de stagiu şi, în temeiul art. 22 din Legea nr. 303/2004, să se formeze în profesia pe care "în mod inevitabil" o vor alege după susţinerea examenului de capacitate.

În altă ordine de idei, contestatorul a arătat că art. 61 din Legea nr. 303/2004 are în vedere numai situaţia procurorilor şi judecătorilor definitivi, deja numiţi prin decret al Preşedintelui României, în timp ce numirea unui procuror stagiar în funcţia de judecător stagiar poate fi dispusă de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, în temeiul art. 21 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 şi al art. 35 lit. b) din Legea nr. 317/2004.

În consecinţă, contestatorul susţine că în soluţionarea cererii sale nu sunt aplicabile criteriile prevăzute în art. 23 alin. (1<SUP>1</SUP>) din Hotărârea Plenului CSM nr. 193/9 martie 2006, pentru aprobarea Regulamentului privind transferul şi detaşarea judecătorilor şi procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor şi procurorilor în alte funcţii de conducere, precum şi numirea judecătorilor în funcţia de procuror şi a procurorilor în funcţia de judecător.

Totodată, a arătat că motivaţia volumului mare de dosare aflat pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploieşti apare ca neîntemeiată raportat la politica de resurse umane a Consiliului Superior al Magistraturii, de vreme ce la data de 20 noiembrie 2014 au fost admise cererile de transfer ale unor procurori definitivi, şi că nu s-a avut în vedere volumul de activitate la fel de mare înregistrat la Judecătoria Ploieşti.

3. Apărările intimatului

Prin întâmpinarea depusă la dosar, Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat respingerea contestaţiei, ca nefondată, arătând, în esenţă, că hotărârea atacată a fost adoptată cu aplicarea corectă a prevederilor art. 61 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 şi ale art. 22 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea nr. 193/2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, în care se face trimitere la criteriile prevăzute în art. 23 alin. (1<SUP>1</SUP>) din acelaşi Regulament.

După o expunere detaliată a împrejurărilor de fapt supuse analizei în soluţionarea cererii contestatorului şi rezumate în hotărârea contestată (pct. 1 din prezenta decizie), intimatul a arătat că, în speţă, nu este vorba de un refuz nejustificat de a soluţiona o cerere, aşa cum refuzul este definit în cuprinsul art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, respectiv exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinţei de a nu rezolva cererea unei persoane, întrucât respingerea cererii contestatorului s-a făcut în limitele competenţelor legale şi cu respectarea dispoziţiilor regulamentare incidente.

De asemenea, potrivit art. 2 alin. (1) lit. n) din acelaşi act normativ, excesul de putere este definit ca fiind exercitarea dreptului de apreciere al autorităţilor publice prin încălcarea limitelor competenţei prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, situaţie care nu poate fi reţinută în speţă, contrar susţinerilor contestatorului.

4. Considerentele Înaltei Curţi asupra contestaţiei

Actul administrativ supus controlului judecătoresc pe calea prevăzută în art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 este Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1340 din 27 noiembrie 2014, prin care contestatorului, procuror stagiar la Parchetul de pe lângă judecătoria Ploieşti, i-a fost respinsă cererea de numire în funcţia de judecător stagiar la una dintre instanţele indicate în cerere.

Plenul Consiliul Superior al Magistraturii a reţinut corect că solicitarea contestatorului este supusă prevederilor generale cuprinse în art. 61 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 ("La cererea motivată, judecătorii pot fi numiţi în funcţia de procuror, iar procurorii, în funcţia de judecător, prin decret al Preşedintelui României, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, cu respectarea condiţiilor prevăzute în prezenta lege"), cu particularităţile pe care le atrage calitatea de procuror stagiar şi respectiv, aceea de judecător stagiar, în care solicită a fi numit.

Conform art. 22 din Regulamentul privind transferul şi detaşarea judecătorilor şi procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor şi procurorilor în alte funcţii de conducere, precum şi numirea judecătorilor în funcţia de procuror şi a procurorilor în funcţia de judecător, aprobat prin Hotărârea nr. 193/2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, cu modificările şi completările ulterioare, cererile de numire din funcţia de judecător în funcţia de procuror şi din funcţia de procuror în funcţia de judecător se soluţionează pe baza criteriilor prevăzute în art. 23 alin. (1<SUP>1</SUP>), şi anume:

- volumul de activitate al instanţelor şi parchetelor implicate, numărul de posturi vacante şi dificultăţile de ocupare a acestora;

- vechimea efectivă în funcţia de judecător sau procuror;

- vechimea la instanţa sau parchetul de unde provine solicitantul;

- vechimea în gradul aferent instanţei sau parchetului la care se solicită numirea.

În speţă au fost examinate aceste criterii, ajungându-se la concluzia respingerii cererii, având în vedere necesitatea asigurării bunei funcţionări a Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploieşti, unitatea de parchet la care funcţionează magistratul în cauză, ca urmare a numărului posturilor vacante şi a încărcăturii de dosare pe procuror care se înregistrează la acest parchet, şi luând în considerare faptul că petentul se află în perioada stagiaturii.

În examinarea criticilor privind oportunitatea soluţiei administrative, Înalta Curte porneşte de la premisa că raportul de drept administrativ este supus principiului proporţionalităţii între măsurile individuale dispuse de autorităţile publice şi interesul public pe care acestea au misiunea de a-l aduce la îndeplinire. Acest principiu impune ca actele administrative să nu depăşească limitele a ceea ce este adecvat şi necesar pentru a atinge scopul urmărit, astfel ca inconvenientele cauzate destinatarului să nu fie excesiv de împovărătoare.

În Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, o concretizare a acestui principiu poate fi regăsită în art. 2 alin. (1) lit. n) care, definind excesul de putere, face referire la exercitarea dreptului de apreciere al autorităţilor publice prin încălcarea drepturilor sau libertăţilor cetăţenilor.

Ţinând seama de împrejurarea că actul administrativ trebuie să aibă calitatea de a satisface atât rigorile legii, cât şi o nevoie socială determinată, limitele legale ale exercitării dreptului de apreciere se raportează la scopul legii, iar analiza respectării acestora vizează, în final, respectarea principiului proporţionalităţii, a echilibrului necesar între măsurile individuale şi interesul public ocrotit, potrivit sumei de atribuţii ce constituie competenţa legală a autorităţii publice (în speţă - interesul public al bunei funcţionări a justiţiei).

Din această perspectivă, nu se poate afirma că intimatul s-ar fi îndepărtat de la scopul legii sau ar fi acţionat în mod nerezonabil, încălcând limitele marjei de apreciere, atunci când a respins cererea contestatorului, reţinând că acesta se află în perioada de stagiu şi are nevoie de continuitate în procesul de învăţare şi asimilare a noţiunilor teoretice şi practice specifice activităţii sale.

Contestatorul încearcă să convingă instanţa că soluţia adoptată de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii este contrară scopului prevederilor art. 22 din Legea nr. 303/2004, conform cărora în perioada stagiului judecătorii şi procurorii au obligaţia să continue formarea profesională, iar conducerii instanţelor şi parchetelor îi revine obligaţia de a asigura toate condiţiile pentru buna desfăşurare a stagiului. Cu alte cuvinte, susţine că, de vreme ce după promovarea examenului de capacitate intenţionează oricum să opteze pentru un post de judecător, aşa cum îi permite art. 30 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 303/2004, ar trebui să i se recunoască dreptul de a beneficia de o formare profesională corespunzătoare, din postura de judecător stagiar.

Abordarea contestatorului nu ţine seamă însă de scopul prevederilor art. 19 alin. (2) şi 21 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 şi al normelor administrative cuprinse în art. 32 din Regulamentul privind concursul de admitere şi examenul de absolvire a Institutului Naţional al Magistraturii, aprobat prin Hotărârea nr. 439/2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, potrivit cărora numirea în funcţie de judecător sau procuror stagiar se face în funcţie de opţiunea exprimată de absolvenţi şi pe baza mediei generale obţinute.

Perioada de stagiu este o etapă specifică în formarea şi evoluţia profesională a judecătorilor şi procurorilor, concepută ca o continuare a procesului de formare derulat în calitate de auditor de justiţie, iar continuitatea menţionată în motivarea hotărârii contestate răspunde, pe de o parte, interesului public al bunei funcţionări a justiţiei şi nu atrage, pe de altă parte, o consecinţă împovărătoare pentru judecătorul sau procurorul stagiar, de vreme ce acesta are posibilitatea să-şi schimbe opţiunea iniţială după promovarea examenului de capacitate, conform art. 30 din Legea nr. 303/2004.

În acest context, consideraţiile referitoare la politica de resurse umane a Consiliului Superior al Magistraturii, care tind la demonstrarea unei exercitări abuzive a dreptului la apreciere în aplicarea criteriilor legate de volumul de activitate şi de numărul de posturi vacante la Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploieşti şi la judecătoriile implicate, sunt de asemenea nefondate; situaţiile invocate de contestator sunt total diferite, constând în admiterea cererilor de transfer formulate de unii procurori la alte unităţi de parchet, iar nu a unor cereri de numire din funcţia de procuror în cea de judecător.

Având în vedere toate considerentele expuse, Înalta Curte va respinge contestaţia formulată în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia formulată de A. împotriva Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1340 din 27 noiembrie 2014, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 aprilie 2015.

Procesat de GGC - CL