Securitate officer label upheld as appeal against CNSAS declaration fails

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, la data de 12.04.2013, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul A., ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate calitatea pârâtului de lucrător al Securităţii.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa nr. 2268 din 9 iulie 2013, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional Pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul A. şi a constatat calitatea pârâtului de lucrător al Securităţii.

Pe fondul cauzei, instanţa a reţinut că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, pârâtul A. a avut gradul de locotenent-major (1983, 1984, 1985) şi respectiv, căpitan (1987), în cadrul Inspectoratului Judeţean de Securitate Buzău, Serviciul 1, calitate în care s-a remarcat prin acţiuni ce au avut ca efect îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

3. Recursul pârâtului

Pârâtul A. a declarat recurs împotriva Sentinţei nr. 2268 din 9 iulie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, criticând-o pentru nelegalitate.

Recurentul nu şi-a motivat în drept calea de atac, însă criticile invocate în cererea de recurs pot fi subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

A susţinut recurentul că, deşi nu contestă faptul că a activat în cadrul Securităţii, activitatea desfăşurată nu se încadrează în prevederile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.

4. Examinarea recursului în completul-filtru

Raportul întocmit în cauză în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul-filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din 14.11.2014, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Părţile nu au depus puncte de vedere referitoare la concluziile raportului întocmit asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Prin Încheierea din 23.01.2015 completul filtru, având în vedere raportul întocmit în cauză a constatat că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a declarat recurs pârâtului ca fiind admisibil în principiu, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ. şi a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Înalta Curte constată că nu se impune casarea hotărârii recurate prin prisma motivului de nelegalitate prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., reţinând în acest sens, în dezacord cu recurentul, că analiza documentelor ataşate Notei de constatare nr. DI/I/3088/17.12.2012 conduce la concluzia că în cauză se conturează întrunirea cerinţelor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2004.

Astfel, potrivit dispoziţiilor legale menţionate, pentru a se putea constata calitatea de "lucrător al Securităţii" se impune îndeplinirea următoarelor condiţii:

Persoana să aibă calitatea de ofiţer, inclusiv acoperit sau subofiţer al Securităţii în perioada 1945 - 1989. În cauză, recurentul-pârât a avut gradul de locotenent-major (1980, 1981, 1983, 1984 şi 1985) şi, respectiv căpitan (1985 - 1988) în cadrul Inspectoratului Judeţean de Securitate Buzău - Serviciul 1. De altfel, acest aspect nu este contestat de recurentul-pârât.

Cea de-a doua cerinţă a normei citate constă în desfăşurarea de către pârât a unor activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.

Criticile recurentului privind încadrarea eronată a activităţii sale în prevederile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 sunt nefondate.

Verificarea calităţii pârâtului de lucrător al Securităţii s-a realizat la cerere, în temeiul art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008, în acest sens existând două solicitări (cererea nr. x din 21.04.2010 şi nr. y din 9.12.2010).

Legiuitorul a reglementat procedura verificării, la cerere, a calităţii de lucrător al Securităţii, doar pentru ofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului ce formează obiectul cererii persoanei îndreptăţite şi doar dacă din probele existente rezultă implicarea pârâtului în desfăşurarea unor activităţi prin care să fi fost afectate drepturile şi libertăţile fundamentale ale petenţilor.

Astfel, numele pârâtului apare în cele două dosare de urmărire vizate de cererile de verificare, respectiv dosarul x - titular B. şi dosarul y - titular C..

În ambele dosare recurentul-pârât a dispus măsuri de supraveghere ce au fost puse în aplicare, măsuri de natură a îngrădi dreptul la viaţă privată - art. 17 din Pactul Internaţional cu privire la drepturile civile şi politice.

În dosarul nr. x/1905 - titular B., pârâtul "a dirijat o sursă din legătura personală a domniei sale, pe lângă cel urmărit, în scopul de a-l contacta şi a-l aborda în discuţii cu caracter politic".

De asemenea, în dosarul x, pârâtul a participat activ la supravegherea informativă a preotului B.G., urmărit pentru "trecutul său politic şi antecedentele şi pregătirii sale", prin măsurile dispuse.

Aşa cum reiese din nota la adresa din 18 noiembrie 1980 a IJS Buzău, măsura interceptării corespondenţei numitului B.G. a fost pusă în aplicare.

Şi în această acţiune informativă pârâtul a dirijat o sursă din legătura domniei sale pentru a afla "unde se deplasează dimineaţa, cine îl vizitează, cu cine stă de vorbă", măsură ce a fost pusă în aplicare, sursa "D." furnizând mai multe note informative în acest sens.

Aşadar, măsurile depuse de pârât au încălcat drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, garantate prin legile în vigoare la acea dată, critica recurentului-pârât cu privire la neîncadrarea activităţii pe care a desfăşurat-o în dispoziţiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 fiind nefondată.

6. Soluţia instanţei de recurs

Toate considerentele expuse, converg către concluzia că soluţia pronunţată de instanţa de fond este legală, motiv pentru care recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat potrivit art. 497 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva Sentinţei nr. 2268 din 9 iulie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 aprilie 2015.

Procesat de GGC - CL