Appeal rejected: signing negative visa proposal suffices to declare former officer a "Securitate worker" under O.U.G. no. 24/2008.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, la data de 25 martie 2013, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul A., ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate calitatea pârâtului de lucrător al Securităţii.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa nr. 2009 din 17 iunie 2013, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional Pentru Studierea Arhivelor Securităţii şi a constatat calitatea pârâtului A., de lucrător al Securităţii.

3. Recursul declarat de A.

Împotriva sentinţei curţii de apel a declarat recurs pârâtul A., invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., respectiv că:

•au fost încălcate dispoziţiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 şi ale pct. 3 din Legea nr. 293/2008, care prevăd fără echivoc că lucrător al Securităţii este doar acela care a "suprimat sau îngrădit drepturi fundamentale ale omului", în timp ce în cazul său soluţia se bazează pe simple presupuneri;

• nu s-a ţinut seama de faptul că nici dreptul la viaţă privată şi nici dreptul la libera circulaţie nu erau prevăzute în Constituţia din 1965 iar Declaraţia Universală a Drepturilor Omului ori Pactul Internaţional privind drepturile civile şi politice nu erau "opozabile" cetăţenilor români, pentru că legea fundamentală nu conţinea dispoziţii în acest sens; s-au încălcat dispoziţiile art. 15 alin. (2) din actuala Constituţie;

• i s-a reţinut în sarcină propunerea făcută în legătură cu solicitarea de deplasare în străinătate a unui lector universitar, deşi singurul competent să decidă avizarea negativă era şeful Securităţii; nici pretinsa îngrădire a dreptului la viaţă privată nu îi poate fi imputată, întrucât notele de interceptare nu îi aparţin, el doar le-a ataşat la dosarul de urmărire informativă.

4. Apărările Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii

Prin întâmpinarea formulată la 24 decembrie 2013, intimatul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat constatarea nulităţii recursului pentru că nu a fost redactat de un avocat şi nu s-a ataşat o delegaţie avocaţială.

Cât priveşte motivele de recurs, a susţinut că sunt nefondate, reiterându-se apărările de la judecata în primă instanţă.

În esenţă, intimatul s-a prevalat de Raportul din 23 iunie 1989 din conţinutul căruia rezultă fără dubiu că recurentul s-a implicat direct în supravegherea conferenţiarului MG, cunoscând şi consemnând explicit motivele politice ale urmăririi, precum şi elemente din viaţa privată a acestuia.

A mai arătat că recurentul nu era un simplu funcţionar care transporta şi ataşa mecanic documente la dosar, ci era implicat direct în activitatea de urmărire informativă, iar aceasta presupunea ingerinţa în viaţa personală şi familială a persoanei urmărire.

5. Procedura derulată în recurs

În raport de susţinerile din întâmpinare, prin răspunsul la întâmpinare înregistrat la 30 ianuarie 2014, recurentul a indicat că atât declaraţia de recurs, cât şi motivele căii de atac au fost redactate de avocatul B. din Baroul Iaşi, conform împuternicirii avocaţiale ataşate.

Cât priveşte fondul cauzei, a insistat pe ideea că la data faptelor era ofiţer începător, angajat în cadrul Departamentului Securităţii Statului la data de 1.10.1988; activitatea a debutat efectiv la data de 1.02.1989, după ce a urmat cursurile şcolii de pregătire.

A mai arătat că a fost ofiţer de informaţii pe linie de contraspionaj în cadrul Serviciului 3 şi în această calitate a preluat dosarele celor suspecţi de activitate de spionaj. Nu a acţionat din motive politice, asupra lui MG plana suspiciunea de spionaj, iar aceasta era infracţiune, fiind pedepsită de legea penală.

A ataşat adeverinţa nr. x/239 din 22 aprilie 2013 eliberată de UM 0807 Iaşi privind perioada în care a activat în structurile Securităţii şi Serviciului Român de Informaţii.

Prin raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, întocmit conform dispoziţiilor art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ. s-a concluzionat în sensul respingerii excepţiei nulităţii recursului, fiind satisfăcută condiţia de formă prevăzută de art. 486 alin. (1) lit. e) şi alin. (2) C. proc. civ. Totodată s-a apreciat recursul ca fiind admisibil, prefigurându-se incidenţa dispoziţiilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

În şedinţa din 14 noiembrie 2014, completul de filtru a dispus comunicarea raportului către părţi însă acestea nu au formulat un punct de vedere.

În şedinţa din 23 ianuarie 2015 s-a admis în principiu recursul declarat de A., fixându-se termen de judecată pe fond la data de 3 aprilie 2015.

6. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate şi a apărărilor CNSAS, Înalta Curte constată că nu există motive pentru reformarea acesteia.

Intimatul-reclamant Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a învestit instanţa de contencios administrativ competentă, în temeiul art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, cu o acţiune având ca obiect constatarea calităţii de lucrător al Securităţii a recurentului-pârât A..

Verificările au fost efectuate de CNSAS ca urmare a solicitării formulate în acest sens de către MG, în calitate de "persoană, subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de Securitate" (art. 1 alin. (7) din ordonanţa de urgenţă).

Potrivit dispoziţiilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 este lucrător al Securităţii "orice persoană care, având calitatea de ofiţer (...) al Securităţii (...), în perioada 1945 - 1989, a desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului".

Curtea de apel a ajuns la concluzia că sunt îndeplinite condiţiile legale pentru constatarea calităţii de lucrător în privinţa pârâtului întrucât, în calitate de ofiţer al Securităţii, a participat în mod direct la instrumentarea activităţii de urmărire desfăşurată împotriva lui MG, titular al dosarului informativ nr. x, încălcându-i dreptul la liberă circulaţie şi dreptul la viaţă privată.

Concluzia curţii de apel este corectă, fiind adoptată şi de instanţa de control judiciar în urma propriului demers de analiză a înscrisurilor administrate şi a cadrului normativ incident cauzei.

După cum rezultă din expunerea criticilor recurentului, acesta impută primei instanţe, în primul rând, că a pronunţat o sentinţă pe baza unor simple presupuneri iar nu a unor dovezi clare că a suprimat sau îngrădit drepturi fundamentale ale omului.

Contrar recurentului, Înalta Curte constată că prima instanţă a analizat punctual elementele invocate de părţile litigante în dovedirea, respectiv combaterea implicării nemijlocite a ofiţerului de Securitate A. în instrumentarea dosarului persoanei urmărite şi încălcarea drepturilor fundamentale ale acestuia, făcând trimitere la înscrisuri concrete din dosarul informativ, iar nu la "simple presupuneri" (pag. 5 şi 6 din sentinţă).

Astfel, prin raportul din 23.06.1989, întocmit şi semnat olograf de recurent, locotenent major la I.J. Iaşi - Serviciul 3, a propus "avizarea negativă a cererii de plecare în străinătate a numitului MG". În apărarea sa, recurentul a invocat că era începător în munca de securitate (a lucrat efectiv în această structură abia din 1 februarie 1989), că persoana urmărită era suspectă de "spionaj" şi că nu el decidea în final cu privire la cererea de plecare în străinătate.

Toate apărările sunt inconsistente.

În accepţiunea O.U.G. nr. 24/2008, vechimea în serviciu a ofiţerului de Securitate nu prezintă relevanţă. La fel, natura consultativă a propunerii formulat nu poate înlătura de la aplicare textul legal câtă vreme raportul său a stat la baza avizului negativ/refuzului aprobării plecării în străinătate a lui MG, exprimat de superiorul său ierarhic.

Nici susţinerea că demersurile sale ar fi avut un caracter justificat nu are suport, câtă vreme în motivarea raportului său a arătat că "cel în cauză are manifestări ostile la adresa politicii partidului şi statului nostru exprimate în trimiterile poştale adresate unor persoane din ţară" ori că "a realizat legături cu emigraţia reacţionară din străinătate".

Totodată, în cuprinsul aceluiaşi raport, recurentul a prezentat şi aspecte care ţineau de viaţa privată a persoanei urmărite, referitor la comportamentul în familie şi cu fosta soţie.

Chiar dacă s-ar primi punctul de vedere al recurentului referitor la lipsa sa de implicare în obţinerea celor două note de interceptare din 18 şi 21 iulie 1989 a corespondenţei lui MG, lector universitar la Institutul Politehnic din Iaşi, el având potrivit propriilor afirmaţii, doar rolul "de a le ataşa la dosar", soluţia rămâne aceeaşi.

Pentru atribuirea calităţii de lucrător al Securităţii este suficientă dovedirea unei singure situaţii în care sunt îndeplinite condiţiile impuse de art. 2 lit. a) din ordonanţa de urgenţă, or, în privinţa raportului pe care recurentul l-a întocmit la dat de 23 iunie 1989 ipoteza normativă se regăseşte cu evidenţă.

În fine, nici susţinerea recurentului în sensul că dreptul la libera circulaţie şi dreptul la viaţă privată nu erau proteguite de Constituţia din 1965 nu poate fi primită pentru că, atât Pactul Internaţional pentru Drepturile Civile şi Politice, cât şi Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, fuseseră ratificate de România la momentul desfăşurării activităţii informative. Împrejurarea că drepturile fundamentale recunoscute prin aceste documente internaţionale erau recunoscute doar "formal" în România nu poate fi exoneratoare pentru recurent, câtă vreme el, ca agent al statului comunist, a contribuit la această stare de lucruri.

Conchizând, Înalta Curte reţine că recurentul nu se poate apăra invocând contextul politic al vremii, natura muncii desfăşurate ori ordinele superiorilor întrucât, în preambulul O.U.G. nr. 24/2008 s-a definit scopul reglementării ca fiind "continuarea într-un mecanism nou a procesului de devoalare a activităţilor exercitate de regimul comunist"care a desfăşurat, în special prin intermediul Securităţii "o permanentă teroare împotriva cetăţenilor ţării, a drepturilor şi libertăţilor lor fundamentale".

Ca urmare, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge recursul de faţă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinţei nr. 2009 din 17 iunie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 aprilie 2015.

Procesat de GGC - CL