Inadmissibility of appeal against interlocutory order denying auxiliary intervention in illegality exception proceedings under art. 52(2) C. proc. civ.

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 25 februarie 2014, Tribunalul Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, a învestit Curtea de Apel Bucureşti cu soluţionarea excepţiei de nelegalitate a prevederilor art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 1025/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului, cu modificările şi completările ulterioare, invocată de reclamanta A..

La data de 8 aprilie 2014, Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale a formulat cerere de intervenţie în interesul pârâtului Guvernul României, în temeiul art. 49 C. proc. civ., justificându-şi cerere exclusiv pe calitatea de iniţiator a actului normativ a cărui nelegalitate s-a invocat.

Prin încheierea de şedinţă din 28 mai 2014, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea de intervenţie accesorie ca inadmisibilă şi a acordat termen de pentru continuarea judecăţii, la data de 25 iunie 2014.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că cererea de intervenţie este inadmisibilă, în raport cu dispoziţiile art. 4 coroborat cu art. 28 din Legea nr. 554/2004, respectiv cu reglementarea procedurală specială excepţiei de nelegalitate, ca o procedură urgentă având ca finalitate înlăturarea din proces a actului administrativ care ar fi constatat nelegal, reglementare incompatibilă cu procedura de soluţionare a unei cereri de intervenţie de drept comun.

Curtea de apel a reţinut că titularul cererii de intervenţie accesorie nici nu a justificat, de altfel, un interes personal care să justifice intervenţia în cauză.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, în temeiul art. 304 pct. 9 şi art. 304<SUP>1</SUP> din C. proc. civ.

În motivare, recurentul a arătat, în esenţă, că încheierea este pronunţată cu aplicarea greşită a legii, deoarece instanţa nu a apreciat în mod corect asupra circumstanţelor şi situaţiei de fapt, deşi cunoştea prevederile legale care au precedat elaborarea şi intrarea în vigoare a H.G. nr. 1025/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului, cu modificările şi completările ulterioare.

Prin întâmpinare, intimata-reclamantă A. a invocat inadmisibilitatea recursului, în raport cu prevederile art. 52 alin. (2) C. proc. civ., arătând, totodată, că recursul este şi lipsit de interes, faţă de dispozitivul Sentinţei nr. 2734 din 15 octombrie 2014, întrucât excepţia de nelegalitate a fost respinsă.

Pe de altă parte, intimata apreciază că recursul este şi prematur formulat, deoarece recurentul nu justifică un interes în cauză, iar pe fond, a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.

Examinând cauza prin prisma prevederilor legale incidente, inclusiv art. 304<SUP>1</SUP> C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este inadmisibil.

Potrivit dispoziţiilor art. 52 alin. (2) din C. proc. civ., din 1865, aplicabile în cauză, încheierea pronunţată asupra încuviinţării în principiu a intervenţiei "nu se poate ataca decât odată cu fondul".

Din economia normei procedurale rezultă că încheierea prin care instanţa dispune asupra încuviinţării în principiu a cererii de intervenţie nu este susceptibilă de a fi atacată pe cale separată, legiuitorul înţelegând să menţioneze expres această interdicţie.

Unul din principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalităţii căilor de atac şi presupune că părţile pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, doar de mijloacele procedurale prevăzute de lege.

Prin urmare, părţile nu pot exercita decât căile de atac prevăzute de lege, iar în speţă, calea de atac exercitată de titularul cererii de intervenţie excede dispoziţiilor C. proc. civ., având în vedere că hotărârea recurată nu poate fi atacată decât odată cu fondul.

În consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice împotriva încheierii din 28 mai 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 aprilie 2015.

Procesat de GGC - CL