Annulment of professional trainer attestations for failure to meet statutory long-duration technical education requirements

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul cererii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Braşov, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei,Comerţului şi Mediului de Afaceri - Inspecţia de Stat pentru Controlul Cazanelor, Recipientelor sub Presiune şi Instalaţiilor de Ridicat - ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea Ordinului nr. 176/16.11.2012 emis de Inspectorul de Stat şef I.S.C.I.R., cu consecinţa restabilirii situaţiei anterioare, în ceea ce priveşte atestatele anulate prin respectivul Ordin, precum şi obligarea pârâtului la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că primit prin poştă adresa nr. x/20.11.2012 prin care i se făcea cunoscut că, prin Ordinul nr. 176/16.11.2012 al Inspectorului de Stat Şef al I.S.C.I.R., i s-au anulat Atestatele 5, 6, 7, Atestatul de Formator Expert şi cel de formator în domeniul RSVTI, interzicându-i-se desfăşurarea activităţilor pe care le putea efectua în baza acestor atestate.

Deoarece adresa sus-menţionată era nemotivată, s-a adresat cu plângere prealabilă, solicitând reanalizarea măsurilor dispuse, revenirea asupra ordinului şi comunicarea Ordinului nr. 176/2012 şi a actelor la care acesta se referea, dar în loc să răspundă demersului său, pârâtul a promovat o plângere penală pentru comiterea infracţiunilor din Titlul VII Cap. III al C. pen. în vigoare.

În opinia reclamantului, atâta timp cât actele sale autentice care atestă formele de învăţământ superior absolvite nu sunt declarate false printr-o hotărâre judecătorească definitivă, intimata nu era în drept să emită Ordinul nr. 176/2012 şi să anuleze atestatele obţinute urmare a desfăşurării activităţii în cadrul I.S.C.I.R. IT Braşov, în calitate de Inspector Şef - inspector de specialitate gradul profesional I.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin Sentinţa nr. 159 din 1 octombrie 2013, Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri - I.S.C.I.R.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele considerente:

Prin Ordinul nr. 176/16.11.2012 emis de Ministerul Economiei,Comerţului şi Mediului de Afaceri - I.S.C.I.R. - s-a dispus anularea următoarelor atestate obţinute de reclamantul A.:

- Atestat de "Formator Expert" eliberat la data de 03.03.2010;

- Atestat nr. 7 de "Formator pentru instruirea personalului tehnic de specialitate modulul 3.1. - Instalaţii sub presiune şi de ridicat-sudare clasice" eliberat la data de 10.02.2010;

- Atestat nr. 6 de "Formator pentru instruirea personalului tehnic de specialitate modulul 2.1. - Instalaţii de ridicat-clasice" eliberat la data de 10.02.2010;

- Atestat nr. 5 de "Formator pentru instruirea personalului tehnic d specialitate modulul 1.1. - Instalaţii sub presiune-clasice" eliberat la data de 10.02.2010;

- Atestat de "Formator în domeniul RSVTI" eliberat la data de 22.10.2010.

La emiterea ordinului s-au avut în vedere referatul din 12 noiembrie 2012 emis de Şeful Biroului Avizări/Autorizări şi aprobat de Inspectorul de Stat Şef, H.G. nr. 1340/2001 privind organizarea şi funcţionarea I.S.C.I.R., Ordinul nr. 941/2012 emis de pârâtul Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri.

În exercitarea atribuţiilor sale legale, prevăzute de art. 2 lit. "a" şi "k" şi art. 5 alin. (1)-(3) din H.G. nr. 1340/2001, pârâtul a emis o adresă către Universitatea Transilvania Braşov (nr. x/23.10.2012), prin care a solicitat să i se comunice care este situaţia diplomelor de absolvire a unor studii tehnice de către reclamantul A., acte în baza cărora acesta din urmă a obţinut o serie de atestate profesionale din partea I.S.C.I.R., având în vedere că instituţia a fost sesizată că reclamantul este o persoană fără studii de specialitate, prezentând diplome false.

Totodată, s-a cerut confirmarea autenticităţii diplomelor invocate sau infirmarea acestora, cu precizarea că, dacă sunt întrunite formele de fals "se va înainta parchetului toată documentaţia."

La această solicitare Universitatea Transilvania a răspuns în sensul că Diploma de subinginer nr. 359743 a fost eliberată de Universitate la data de 21.06.1979 pe numele reclamantului, iar în cadrul Facultăţii de Mecanică specializarea Electrotehnică promoţia 1985 "nu este înregistrat nici un absolvent pe numele A. "Diploma de inginer seria B nr. 2308 figurează în evidenţele Universităţii dar a fost eliberată unei alte persoane.

Prima instanţă a reţinut că de aceste diplome s-a folosit reclamantul în obţinerea atestatelor emise de către pârât, pe care emitentul le-a anulat ulterior prin Ordinul 176/2012, contestat prin prezenta acţiune în contencios administrativ.

Împotriva reclamantului, pârâtul a formulat şi plângere penală pentru săvârşirea infracţiunilor de fals şi uz de fals, plângerea fiind înregistrată sub nr. x/P/2012.

Condiţia esenţială pentru obţinerea atestatelor sus-menţionate de către reclamant era aceea de a fi absolvent de studii superioare tehnice de lungă durată, cerinţă pe care, în urma verificărilor efectuate de către pârât în limitele competenţelor sale legale, a rezultat că reclamantul nu a îndeplinit-o.

3. Recursul reclamantului

Reclamantul A. a atacat cu recurs sentinţa menţionată, solicitând modificarea ei în sensul respingerii acţiunii, pentru motive pe care le-a încadrat în prevederile art. 304<SUP>1</SUP> C. proc. civ.:

În esenţă, recurentul-reclamant a arătat că soluţia primei instanţe a fost întemeiată greşit pe prevederile art. 2 lit. a) şi k) şi art. 5 alin. (1)-(3) din H.G. nr. 1340/2001, care reglementează organizarea şi funcţionarea I.S.C.I.R., în condiţiile în care actul administrativ contestat nu este motivat, nu este rezultatul unui control al respectării reglementărilor I.S.C.I.R. şi a urmărit eliminarea sa de pe piaţa formatorilor profesionali.

În acest sens, a mai arătat că din interpretarea sistematică a prevederilor art. 3 alin. (1) lit. c), d), e) şi k) din H.G. nr. 1340/2001 rezultă că activitatea de supraveghere, prin acţiuni periodice şi inopinate, a persoanelor pe care I.S.C.I.R. le-a autorizat, nu are nicio tangenţă cu activitatea de atestare a formatorilor profesionali, concluzie confirmată şi de prevederile legii cadru în domeniu - art. 5 alin. (1) lit. b) şi art. 8 alin. (1) din Legea nr. 64/2008 -, conform cărora autorizarea este activitatea de evaluare şi atestare, efectuată de I.S.C.I.R. a competenţei şi capabilităţii unei persoane fizice sau juridice de a desfăşura activităţi de construire, montare, instalare, punere în funcţiune şi control nedistructiv, de supraveghere şi verificare tehnică în utilizare, de revizie, reparaţie şi lucrări de întreţinere pentru instalaţiile/echipamentele stabilite de lege (instalaţii sub presiune, de ridicat şi aparate consumatoare de combustibil).

Îndeplinind funcţia de inspector-şef al Inspectoratului Teritorial I.S.C.I.R. Braşov, recurentul-reclamant susţine că a beneficiat de procedura derogatorie stabilită prin Ordinul nr. 465/2009 al Inspectorului Şef al Inspecţiei de Stat pentru Controlul Cazanelor, Recipientelor sub Presiune şi Instalaţiilor de Ridicat, fiind desemnat formator prin ordin al conducătorului I.S.C.I.R., pe baza evaluării conform procedurii speciale.

Instanţa a reţinut greşit că pentru a obţine atestatele erau obligatorii studii superioare tehnice de lungă durată, aşa cum stipulează art. 7 alin. (3) lit. a) din Ordinul nr. 465/2009, întrucât această dispoziţie a fost citată trunchiat, în realitate fiind menţionate şi alte domenii tehnice sau universitare acceptate de I.S.C.I.R., or la dosarul său profesional a depus diplome de studii pe care I.S.C.I.R. le-a acceptat anterior intrării în vigoare a Ordinului nr. 465/2009.

Referitor la diplomele considerate false, recurentul-reclamant a arătat că nu el le-a depus la dosar şi că măsura anulării atestatelor nu putea fi dispusă înaintea finalizării unei anchete penale cu privire la fals şi în lipsa unei anchete administrative care să stabilească autorul depunerii celor două fotocopii la dosar.

În fine, recurentul-reclamant a amintit că anterior intrării în vigoare a Ordinului nr. 465/2009 era în vigoare Ordinul nr. 8/2009 care permitea obţinerea calităţii de formator posesorilor de studii superioare tehnice/universitare de lungă sau scurtă durată în domeniile enumerate - inclusiv Construcţii - sau în alte domenii conexe, situaţie în care se găsesc mulţi alţi formatori profesionali.

4. Apărările intimatei

Prin întâmpinarea depusă la dosar, Inspecţia de Stat pentru Controlul Cazanelor, Recipientelor sub Presiune şi Instalaţiilor de Ridicat - I.S.C.I.R. a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, arătând că sentinţa primei instanţe este legală şi temeinic motivată.

Cu privire la situaţia litigioasă, intimata a arătat că Inspecţia de Stat pentru Controlul Cazanelor, Recipientelor sub Presiune şi Instalaţiilor de Ridicat a respectat legislaţia în vigoare şi a urmărit interesul public al dezvoltării mediului concurenţial pe piaţa formatorilor profesionali, dar din verificările efectuate a rezultat că recurentul-reclamant nu avea studii superioare de specialitate, de lungă durată.

5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând cauza prin prisma motivelor invocate de recurentul-reclamant şi a prevederilor art. 304<SUP>1</SUP> C. proc. civ., ţinând seama şi de proba cu înscrisuri noi, administrată în calea de atac, potrivit menţiunilor din practicaua prezentei decizii, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.

Actul administrativ supus controlului instanţei specializate, în temeiul art. 1 alin. (1) şi art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, este Ordinul I.S.C.I.R. nr. 176 din 16 noiembrie 2012, prin care s-a dispus anularea unor atestate de formator eliberate de Inspecţia de Stat pentru Controlul Cazanelor, Recipientelor sub Presiune şi Instalaţiilor de Ridicat pe numele recurentului-reclamant şi indicate expres în dispozitivul ordinului.

Măsura a fost dispusă în aplicarea Hotărârii Guvernului nr. 1340/2001 privind organizarea şi funcţionarea Inspecţiei de Stat pentru Controlul Cazanelor, Recipientelor sub Presiune şi Instalaţiilor de Ridicat (I.S.C.I.R.), cu modificările şi completările ulterioare, în conformitate cu Ordinul nr. 941/2012 emis de către Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri şi a avut în vedere, pentru motivarea în fapt, referatul din 12 noiembrie 2012, emis de Şeful Biroului Avizări/Autorizări şi aprobat de Inspectorul de Stat Şef.

În cuprinsul referatului este menţionată adresa din 5 noiembrie 2012, transmisă de Universitatea Transilvania din Braşov la solicitarea I.S.C.I.R., potrivit căreia A. este titularul diplomei de subinginer din 21 iunie 1979, absolvind Facultatea de Silvicultură şi Exploatări Forestiere, Specializarea Construcţii civile, industriale şi agricole, sesiunea iunie 1979, consemnată şi în carnetul de muncă, la cap. VI şi VII, dar în cadrul Facultăţii de Mecanică, specializarea Electrotehnică, promoţia 1985, nu este înregistrat nici un absolvent cu numele respectiv, iar diploma de inginer Seria B nr. 2308 figurează în evidenţele universităţii ca fiind eliberată altei persoane.

Potrivit înscrierilor din carnetul de muncă Seria A.H. nr. 591281, recurentul - reclamant este subinginer construcţii civile, industriale şi agricole, conform diplomei de mai sus, şi absolvent al Academiei de Studii Economice, Facultatea de Management, cu diploma nr. 2180/20.11.2001, având calificarea de economist.

Aceasta fiind situaţia de fapt, instanţa de fond a reţinut corect că recurentul - reclamant nu era absolvent de studii superioare tehnice de lungă durată pentru a obţine legal atestat de formator în domeniile aflate în competenţa Inspecţiei de Stat pentru Controlul Cazanelor, Recipientelor sub Presiune şi Instalaţiilor de Ridicat.

Criticile privind interpretarea şi aplicarea greşită a prevederilor legale care stabilesc atribuţiile şi domeniul de supraveghere al I.S.C.I.R. sunt nefondate, pentru că toate atestatele anulate au fost emise în cursul anului 2010 (10 februarie 2010, 3 martie 2010 şi 22 octombrie 2010), când era în vigoare Ordinul nr. 465/2009, privind aprobarea Metodologiei de atestare a personalului tehnic de specialitate în domeniul I.S.C.I.R., metodologie care include formatorii atestaţi, definiţi la art. 2 alin. (1) lit. i), în categoriile de personal din domeniul I.S.C.I.R., iar conform art. 2 alin. (1) lit. g), domeniul I.S.C.I.R. cuprinde toate activităţile pentru care este nevoie de autorizare, aprobare, avizare, acceptare sau atestare din partea instituţiei publice respective.

Art. 7 alin. (1) din Metodologie instituie atribuţia I.S.C.I.R. de a atesta formatorii, pe baza unei proceduri reglementate în articolele următoare, iar în mod corespunzător, conform principiului simetriei juridice, autoritatea emitentă poate modifica sau revoca actul, în condiţiile legii.

Condiţia unor studii superioare tehnice de lungă durată este prevăzută expres în art. 7 alin. (3) lit. a) din Metodologia aprobată prin Ordinul nr. 465/2009, în forma în vigoare la data emiterii atestatelor:

"(3) În vederea atestării, candidatul trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe:

a) să fie absolvent al unei forme de învăţământ superior tehnic de lungă durată în domeniul: mecanică, electromecanică, energetică, automatizări, transporturi, metalurgie, chimiei construcţii, instalaţii sau în alte domenii conexe tehnice sau universitare acceptate de către Inspecţia de Stat pentru Controlul Cazanelor, Recipientelor sub Presiune şi Instalaţiilor de Ridicat."

Recurentul-reclamant susţine că această dispoziţie a fost citată trunchiat, dar punctul său de vedere porneşte de la o interpretare greşită a textului, care instituie condiţia generală a absolvirii unei forme de învăţământ superior tehnic de lungă durată, în domeniile expres enumerate sau în alte domenii conexe acceptate de I.S.C.I.R..

Normele derogatorii cuprinse în art. 8 alin. (1) lit. g) şi art. 8 alin. (6) din Metodologie pentru inspectorii de specialitate şi pentru cei cu funcţii de conducere, pe care le invocă recurentul-reclamant, se referă la procedura de examinare sau de evaluare în vederea obţinerii atestatului de formator, iar nu la condiţiile de fond reglementate în art. 7.

Motivul de recurs privind nemotivarea actului administrativ va fi, de asemenea, înlăturat, pentru că în speţă cerinţa motivării este îndeplinită prin trimiterea, făcută în preambulul ordinului, la referatul din 12 noiembrie 2012, în care este expusă situaţia diplomelor de studii eliberate de Universitatea Transilvania din Braşov.

Susţinerile privind nefinalizarea unei anchete penale asupra existenţei şi autorului falsului în înscrisuri exced cauza de faţă, pentru că actul dedus judecăţii are natura juridică a unei măsuri administrative dispuse ca efect al constatării neîndeplinirii condiţiilor de studii detaliate mai sus, neavând o conotaţie penală.

Cu această motivare, Înalta Curte, ca instanţă de control judiciar, constată că soluţia de respingere a acţiunii este legală şi temeinică, urmând ca, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., să respingă recursul formulat potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinţei nr. 159 din 1 octombrie 2013 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 aprilie 2015.

Procesat de GGC - CL