Suspension of administrative order banning live rabbit harvesting: lack of well-justified case and imminent damage.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2/18.08.2014, reclamanta Asociaţia A. Galaţi a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Departamentul pentru Ape, Păduri şi Piscicultură din cadrul Ministerului Mediului şi Schimbărilor Climatice, în principal, suspendarea executării Ordinului nr. 301/2.04.2014 emis de pârât şi, în subsidiar, suspendarea cel puţin a dispoziţiilor art. 2 din acest ordin.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa nr. 3140 din 18 noiembrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, s-a respins cererea de suspendare executare formulată de reclamanta Asociaţia A. Galaţi, în contradictoriu cu pârâtul Departamentul pentru Ape, Păduri şi Piscicultură din cadrul Ministerului Mediului şi Schimbărilor Climatice, ca neîntemeiată.

3. Recursul

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamanta Asociaţia A. Galaţi, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Prin cererea de recurs s-a solicitat admiterea recursului, casarea în totalitate a hotărârii recurate şi, în rejudecare, în principal admiterea cererii de suspendare a Ordinului nr. 301/02.04.2014 şi, în subsidiar, cel puţin suspendarea aplicării dispoziţiilor art. 2 din Ordinul nr. 301/02.04.2014.

În contextul prezentării situaţiei de fapt, s-a susţinut de către recurent că instanţa de fond nu a avut în vedere faptul că Ordinul nr. 301/02.04.2014 nu a ţinut seama de dispoziţiile imperative ale Legii nr. 24/2000 (r2) publicată în Monitorul Oficial nr. 260/2010.

Cu privire la condiţia cazului bine justificat, s-a considerat că instanţa de fond nu a analizat situaţia concretă ce rezultă din acest ordin, respectiv că acelaşi număr de iepuri poate fi recoltat prin împuşcare, dar se interzice recoltarea în stare vie şi comercializarea acestora, aspect care nu justifică scopul declarat al ordinului şi demonstrează efectul destabilizator pe care îl are aplicarea acestuia, atât asupra populaţiei de iepuri, cât şi asupra asociaţiilor gestionare.

Tot cu privire la acest aspect, s-a susţinut că prevederile Ordinului nr. 301/2014 contravin dispoziţiilor Ordinului nr. 1431/2011 privind modificarea şi completarea anexei Ordinului nr. 219/2008 pentru aprobarea modelului cadru al contractului de gestionare a faunei cinegetice de pe suprafaţa fondurilor de vânătoare.

S-a mai considerat că aparenţa de nelegalitate a actului rezidă, în principal, în imposibilitatea asigurării liberei circulaţii a mărfurilor în spaţiul comunitar şi, în subsidiar, în imposibilitatea realizării obligaţiilor asumate de către asociaţie în calitate de gestionar al fondurilor cinegetice.

Referitor la condiţia existenţei pagubei iminente, s-a considerat de către recurentă că, în condiţiile prevăzute de Ordinul atacat, asociaţia este pusă în situaţia de a nu putea onora contractul aflat în derulare şi pentru sezonul 2014 - 2015 şi nici realizarea veniturilor prevăzute în Bugetul de venituri şi cheltuieli al asociaţiei pentru anul 2015, prejudiciul material şi previzibil se ridică la suma de 90.720 Euro pentru anul 2015, cu repercusiuni şi pentru anii 2016, 2017, perioadă în care se interzice operaţiunea de valorificare a vânatului de iepuri vii.

În drept, recursul s-a întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1), (8) din C. proc. civ., art. 14, 15 şi 20 din Legea nr. 554/2004.

Prin răspunsul dat de recurenta-reclamantă la întâmpinarea formulată de intimatul - pârât au fost reiterate susţinerile prezentate prin cererea de recurs.

4. Apărările intimatului

Prin întâmpinarea depusă la dosar de către intimatul-pârât s-a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat şi menţinerea sentinţei recurate ca fiind temeinică şi legală, apreciindu-se, în esenţă, că motivele de casare nu se încadrează în cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., prin cererea de recurs fiind reiterate susţinerile din cererea de chemare în judecată.

5. Procedura în faţa instanţei de recurs

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 28 martie 2016, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat.

Prin Încheierea din Camera de Consiliu din data de 21 iunie 2016 s-a admis în principiu recursul declarat de Asociaţia A. Galaţi împotriva Sentinţei nr. 3140 din 18 noiembrie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

6. Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, a apărărilor cuprinse în întâmpinarea intimatului - pârât la motivele de recurs şi raportat la prevederile legale incidente din materia supusă verificării şi la dispoziţiile art. 488 pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat în considerarea celor în continuare arătate.

6.1 Argumente relevante

Potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (3) din Noul C. proc. civ. recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

În fapt, în Monitorul Oficial nr. 256/9.04.2014 a fost publicat Ordinul nr. 301/2014 privind adoptarea de măsuri pentru ameliorarea şi protecţia populaţiei de iepure de câmp din România, emis de Departamentul pentru Ape, Păduri şi Piscicultură din cadrul Ministerului Mediului şi Schimbărilor Climatice, ordin emis în temeiul dispoziţiilor art. 1 lit. s), art. 3 şi art. 6 alin. (1) lit. a) şi e) şi alin. (4) din Legea nr. 407/2006.

În drept, prin Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 s-au instituit proceduri speciale de suspendare a executării actului administrativ, proceduri prevăzute de art. 14 şi art. 15 din lege, atât în faza procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din actul normativ indicat, cât şi în faza sesizării instanţei cu cererea de anulare a respectivului act administrativ.

Actul administrativ se bucură de prezumţia de legalitate care, la rândul său, se bazează pe prezumţia de autenticitate şi de veridicitate, acest act administrativ constituind el însuşi titlu executoriu.

Art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 prevede că "În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea în condiţiile art. 7 a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond".

Deci, cu alte cuvinte, un act administrativ va putea fi suspendat din executarea sa în situaţia în care instanţa va constata în mod temeinic îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii: existenţa unui caz bine justificat şi necesitatea evitării unei pagube iminente ireparabile sau dificil de reparat.

Noţiunea de caz bine justificat a fost definită la art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, ca fiind acele împrejurări legate de starea de fapt şi de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.

În jurisprudenţa sa constantă, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a Înaltei Curţi a reţinut că pentru conturarea cazului temeinic justificat, care să impună suspendarea unui act administrativ, instanţa nu trebuie să procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăşi cererea de anulare a actului administrativ, ci trebuie să-şi limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt şi/sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumţiei de legalitate de care se bucură un act administrativ.

Nu pot fi subsumate condiţiei cazului bine justificat aprecierile referitoare la nelegalitatea unui act administrativ, a cărui suspendare se cere, întrucât acceptarea unui asemenea raţionament ar echivala cu o prejudecare a fondului litigiului, care priveşte examinarea legalităţii.

Înalta Curte, analizând actul atacat prin prisma aspectelor invocate şi în limitele expuse anterior, constată că nu sunt indicii de nelegalitate a acestuia, neexistând nicio împrejurare vădită de fapt sau de drept care să producă o îndoială serioasă asupra prezumţiei de legalitate a actului administrativ.

Din aceasta perspectiva, a neprejudicierii fondului, nu pot fi reţinute criticile recurentei referitoare la neanalizarea de către prima instanţă a tuturor susţinerilor şi argumentelor din acţiune, curtea de apel reţinând doar acele aspecte care pot fi circumscrise condiţiei cazului bine justificat.

Apreciază şi instanţa de control judiciar că nu este întemeiată critica referitoare la depăşirea competenţelor autorităţii pârâte ordinul fiind emis în baza art. 6 alin. (5) din Hotărârea Guvernului nr. 428/2013 privind organizarea şi funcţionarea Departamentului pentru Ape, Păduri şi Piscicultură, organ de specialitate al administraţiei publice centrale în aceste domenii, abilitat să emită ordine şi instrucţiuni.

Invocarea dispoziţiilor Legii nr. 407/2006 nu poate constitui un motiv care să justifice cazul bine justificat, aceasta fiind legea cadru aplicabilă, şi, de asemenea, nu reiese la o analiză sumară a conţinutului ordinului încălcarea principiului ierarhiei actelor normative, fiind într-adevăr vorba despre reluarea unor dispoziţii ale legii în conţinutul actului.

De asemenea, este neîntemeiată şi critica privind încălcarea prevederilor Ordinului nr. 1431/2011 şi aducerea unor modificări contractelor de gestiune ale fondurilor cinegetice, recurenta omiţând a observa că prin emiterea ordinului autoritatea competentă adoptând doar măsuri cu caracter temporar în scopul ameliorării populaţiei de iepure de câmp din România.

Înalta Curte mai reţine că, prin Sentinţa nr. 878 din data de 27 martie 2015 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca nefondată, acţiunea formulată de reclamantă având ca obiect anularea actului administrativ.

Nefiind definitivă, această sentinţă are numai o putere de lucru judecat relativă, însă aceasta constituie un reper în verificarea aparenţei de nelegalitate, pentru că judecătorul fondului a avut posibilitatea administrării şi interpretării unor probe şi a efectuării unei evaluări aprofundate, pe care mecanismul procesual al suspendării de executare nu o îngăduie.

În cea ce priveşte noţiunea de pagubă iminentă, potrivit dispoziţiilor 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004, rezultă că aceasta are în vedere producerea unui prejudiciu.

În cauză, într-adevăr punerea în executare a unui act administrativ va avea drept consecinţă diminuarea bugetului instituţiei, însă câtă vreme acest lucru are la bază un act administrativ care se bucură de prezumţia de legalitate, diminuarea patrimoniului are caracter prezumat legal, care nu se circumscrie cerinţelor art. 2 alin. (1) lit. ş) din lege.

Prin urmare, criticile recurentelor sunt nefondate, dezlegarea dată litigiului cu care a fost învestită prima instanţă reflectă, aşadar, interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente.

6.2 Temeiul legal al soluţiei adoptate

Constatând că sentinţa recurată este legală şi temeinică şi că nu există motive care să atragă casarea sau modificarea acesteia, în conformitate cu prevederile art. 496 teza a II- a C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Asociaţia A. Galaţi împotriva Sentinţei nr. 3140 din 18 noiembrie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 ianuarie 2017.

Procesat de GGC - GV