Incompatibility of local councilor with contractual employment in mayor’s office under Law 161/2003 and 215/2001

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii

Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul la Tribunalului Vrancea la data de 20.11.2013, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integrare, a solicitat anularea raportului de evaluare nr. x/G/II/4.11.2013, precum şi suspendarea acestui raport până la soluţionarea definitivă a capătului de cerere privind anularea actului administrativ contestat.

Analizând cu prioritate excepţia invocată în cauză, Tribunalul Vrancea a admis excepţia necompetenţei materiale prin Sentinţa civilă nr. 731 din 11 aprilie 2014, reţinând incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 22 din Legea nr. 176/2010 şi a art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/91/19.05.2014.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa nr. 215 din 24 octombrie 2014 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, s-a respins acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, având ca obiect anulare act administrativ, ca fiind nefondată.

3. Recursul

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Prin cererea de recurs au fost invocate motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.

În contextul unei succinte prezentări a situaţiei de fapt, s-a susţinut de către recurent că, în considerentele sentinţei recurate, instanţa de fond nu a efectuat o analiză completă şi complexă asupra stării de fapt, considerând, pe baza unui probatoriu restrâns depus de ANI, că raportul de evaluare întocmit de aceasta este legal.

S-a mai considerat că prima instanţă nu a avut în vedere toate aspectele invocate prin cererea de chemare în judecată, hotărârea fiind dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material, respectiv a art. 88 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003.

Apreciază că un prim aspect interpretat greşit de judecătorul fondului priveşte dispoziţiile Legii nr. 215/2001 referitoare la existenţa aparatului de specialitate al primarului, iar nu al aparatului de specialitate al consiliului local, făcând trimitere, în acest sens, la prevederile art. 36 alin. (2) lit. c), art. 61 alin. (3) şi art. 77 din actul normativ menţionat şi la împrejurarea că reclamantul deţine funcţia de angajat în aparatul propriu al primarului.

În fine, s-a considerat că instanţa de fond a dat o interpretare greşită prevederilor art. 132 din Legea nr. 215/2001, care a modificat Legea nr. 161/2003, atunci când a constatat că nu poate fi reţinut punctul de vedere al reclamantului cu privire la incidenţa în cauză a prevederilor art. 88 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003, decât în raport cu art. 132 din Legea nr. 215/2001, invocând cu privire la acest aspect clauzele contractului individual de muncă nr. 3396/17.10.2008 în care se menţionează că angajatorul este Primăria comunei B., în opinia sa, neavând relevanţă înlocuirea în cuprinsul actelor normative menţionate a denumirii de aparat propriu de specialitate al consiliului local cu aparat propriu de specialitate al primarului.

A fost invocată, cu titlu de practică judiciară, Sentinţa nr. 906 din 10 februarie 2012 a Curţii de apel Bucureşti.

În drept, recursul s-a întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.

4. Apărările intimatului

Prin întâmpinarea depusă la dosar la de către intimata-pârâtă a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat şi menţinerea sentinţei recurate ca fiind temeinică şi legală, apreciindu-se, în esenţă, că raportul de evaluare nr. x/G/II/04.11.2013 a fost întocmit de Agenţia Naţională de Integritate cu respectarea prevederilor legale.

5. Procedura în faţa instanţei de recurs

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 28 martie 2016, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat.

Prin Încheierea din Camera de Consiliu din data de 21 iunie 2016 s-a admis în principiu recursul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinţei nr. 215 din 24 octombrie 2014 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.

6. Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, a apărărilor cuprinse în întâmpinarea pârâtei intimate la motivele de recurs şi raportat la prevederile legale incidente din materia supusă verificării, Înalta Curte reţine că sunt incidente în cauză motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., în considerarea celor în continuare arătate.

6.1 Argumente relevante

Cu privire la motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.:

Verificând considerentele hotărârii recurate, Înalta Curte apreciază că acestea îndeplinesc exigenţele dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., explicând în mod convingător soluţia pronunţată în dispozitiv, prin argumente de fapt şi de drept care demonstrează că judecătorul fondului a analizat în mod adecvat situaţia de fapt şi susţinerile părţilor, trecându-le prin filtrul propriei sale aprecieri.

Astfel, nu se poate reţine incidenţa acestui motiv de nelegalitate.

Pe fondul cauzei se reţine că intimata Agenţia Naţională de Integritate a întocmit raportul de evaluare nr. x/G/II/04.11.2013 prin care a constatat că reclamantul s-a aflat în stare de incompatibilitate începând cu data de 17.10.2008, încălcând prevederile legale referitoare la incompatibilităţi, prin deţinerea simultană a calităţii de consilier local în cadrul Consiliului Local al com. B. şi a funcţiei de conducător auto în cadrul aparatului de specialitate al primarului comunei B., judeţul Vrancea.

În drept, sunt incidente dispoziţiile art. 88 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003 potrivit cărora Funcţia de consilier local sau consilier judeţean este incompatibilă cu exercitarea următoarelor funcţii sau calităţi: c) calitatea de funcţionar public sau angajat cu contract individual de muncă în aparatul propriu al consiliului local respectiv sau în aparatul propriu al consiliului judeţean ori al prefecturii din judeţul respectiv;

Dispoziţiile mai sus arătate se completează cu dispoziţiile Legii nr. 215 din 23 aprilie 2001, republicată, care prevăd la art. 132 că Denumirea aparat propriu de specialitate se înlocuieşte, în cuprinsul tuturor actelor normative în vigoare, cu denumirea aparat de specialitate. Denumirea aparat propriu de specialitate al consiliului local se înlocuieşte, în cuprinsul tuturor actelor normative în vigoare, cu denumirea aparat de specialitate al primarului.

Or, prima instanţă a făcut o corectă aplicare a normelor de drept material în condiţiile în care, începând cu data de 16 octombrie 2008 recurentul a fost angajat în funcţia de conducător auto în cadrul aparatului de specialitate al primarului comunei B., cu contract individual de muncă, iar acelaşi recurent a fost validat în funcţia de consilier local în cadrul Consiliului Local al comunei B., judeţul Vrancea, din data de 19.06.2008.

Astfel, starea de incompatibilitate a fost generată de exercitarea funcţiei de consilier local concomitent cu cea de conducător auto în cadrul aparatului de specialitate al primarului, astfel cum legiuitorul a prevăzut prin art. 132 din legea nr. 215 din 23 aprilie 2001.

Din această perspectivă nu poate fi primită interpretarea trunchiată a textului de lege şi distincţia pe care o realizează recurentul, respectiv, că legea vizează doar incompatibilitatea consilierului local cu calitatea de funcţionar public în cadrul aparatului propriu al consiliului loca.

Totodată, se constată că incompatibilitatea vizează atât funcţionarii publici cât şi personalul contractual [art. 88 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003], iar aceasta nu este condiţionată de existenţa vreunui interes, referirea la dispoziţiile art. 47 (46) din Legea nr. 215/2001 neavând nicio legătura cu prezenta cauză, fiind sancţionat cumulul de funcţii şi nu omisiunea de a se abţine de la adoptarea unor hotărâri în care are un interes.

6.2 Temeiul legal al soluţiei adoptate

Constatând că sentinţa recurată este legală şi temeinică şi că nu există motive care să atragă casarea sau modificarea acesteia, în conformitate cu prevederile art. 496 teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva Sentinţei nr. 215 din 24 octombrie 2014 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 ianuarie 2017.

Procesat de GGC - GV