Illegality of penalty surcharge in concurrent offense aggregation under transitional criminal law

Deliberând asupra cererilor de recurs în casaţie de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 1662/A din 04.11.2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/2009 (x/2014) s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi de apelanţii inculpaţi A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T. împotriva Sentinţei penale nr. 1888/30.06.2014 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală şi apelurile declarate de apelanţii inculpaţi T., U., V., B., E., G., H., J., K., O., P., Q., W., D. şi M. împotriva Sentinţei penale nr. 1556/23.09.2015 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală.

S-au extins efectele apelurilor declarate de apelanţii inculpaţi împotriva Sentinţei penale nr. 1556/23.09.2015 şi cu privire la inculpaţii A., C., X., I., F., Y., L., Z., N., AA., BB., R., S. şi CC. şi S.C. DD. S.R.L.

S-au desfiinţat, în parte, sentinţele penale apelate şi, rejudecând, s-a înlăturat dispoziţia privind încetarea procesului penal faţă de inculpaţii A., EE., C., B. şi S.C. DD. S.R.L.

Faţă de inculpatul A. s-a descontopit pedeapsa rezultantă de 14 ani şi 6 luni închisoare şi s-au repus în individualitatea lor pedepsele componente.

În baza art. 396 alin. (6) rap. la art. 16 alin. (1) lit. i) C. proc. pen. s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului A. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, deoarece s-a constatat că există autoritate de lucru judecat.

S-a descontopit pedeapsa rezultantă stabilită faţă de inculpatul A. prin Sentinţa penală nr. 220/10.02.2015 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală şi s-au repus în individualitatea lor pedepsele componente şi sporul de 8 ani închisoare.

S-a constatat că, prin Sentinţa penală nr. 846/06.12.2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 1672/22.05.2012 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, inculpatul A. a fost condamnat definitiv pentru acte materiale ce intră în conţinutul infracţiunii de înşelăciune în formă continuată pentru care a fost trimis în judecată în prezenta cauză.

În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002 şi art. 5 C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 6 ani şi 6 luni închisoare, recalculată potrivit art. 43 C. pen. din 1969 şi s-au interzis drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) (dreptul de a avea orice calitate de decizie sau control într-o societate comercială) C. pen. din 1969 pe o perioadă de 5 ani.

În baza art. 36 alin. (1) rap. la art. 34 lit. b) C. pen. din 1969 s-a contopit pedeapsa aplicată prin prezenta cu următoarele pedepse:

- pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 846 din 06.12.2010 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003, astfel cum a fost redusă prin Sentinţa penală nr. 220/10.02.2015 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală;

- pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 şi pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 aplicate prin Sentinţa penală nr. 19 din 19.01.2010 a Tribunalului Arad, astfel cum au fost reduse prin Sentinţa penală nr. 220/10.02.2015 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală;

- pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 şi art. 320<SUP>1</SUP> C. proc. pen. din 1968, astfel cum a fost redusă prin Sentinţa penală nr. 220/10.02.2015 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, şi pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 11 lit. c) din Legea 87/1994 cu aplicarea art. 13 C. pen. din 1969 ambele aplicate prin Sentinţa penală nr. 60 din 14.02.2011 a Tribunalului Constanţa;

- cele două pedepse a câte 2 ani şi 6 luni închisoare aplicate pentru săvârşirea a două infracţiuni prev. de art. 215 alin. (2), (3) C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 320<SUP>1</SUP> C. proc. pen. din 1968 prin Sentinţa penală nr. 107/27.01.2014 pronunţată de Judecătoria Oradea, definitivă prin nerecurare.

S-a aplicat inculpatului A. pedeapsa cea mai grea de 6 ani şi 6 luni închisoare la care s-a adăugat sporul de 8 ani închisoare calculat prin Sentinţa penală nr. 220/10.02.2015 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, inculpatul având de executat pedeapsa de 14 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 36 alin. (1) rap. la art. 35 alin. (2) C. pen. din 1969 s-a aplicat pe lângă pedeapsa principală rezultantă pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), c) (dreptul de a avea orice calitate de decizie sau control într-o societate comercială) C. pen. din 1969 pe o perioadă de 5 ani.

În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b, c (dreptul de a avea orice calitate de decizie sau control într-o societate comercială) C. pen. din 1969, pe durata executării pedepsei principale.

S-a anulat MEPÎ nr. 541/24.02.2015 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, şi s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare.

S-a dedus din durata pedepsei rezultante, perioada executată de la 28.06.2006 până la 22.07.2006, de la 16.09.2008 la 02.02.2012 şi de la 03.02.2012 la zi.

Faţă de inculpatul G., s-a descontopit pedeapsa rezultantă de 10 ani, 10 luni şi 20 de zile închisoare şi s-au repus în individualitatea lor pedepsele componente.

S-a schimbat calificarea juridică dată faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată din infracţiunile prev. de 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. a) şi art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. a) C. pen. din 1969 în infracţiunile prev. de art. 367 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. şi prev. de art. 48 rap. la art. 244 alin. (1) şi 2 cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 41 alin. (1) C. pen.

În baza art. 367 cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen. a fost condamnat inculpatul G. la pedeapsa de 2 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) (dreptul de a avea orice calitate de decizie sau control într-o societate comercială) C. pen. pe durata de 3 ani.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. s-a interzis inculpatului G. exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) (dreptul de a avea orice calitate de decizie sau control într-o societate comercială) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 48 rap. la art. 244 alin. (1) şi (2) cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 41 alin. (1) C. pen. şi cu reţinerea art. 5 C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) (dreptul de a avea orice calitate de decizie sau control într-o societate comercială) C. pen. pe o durată de 3 ani.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. s-a interzis inculpatului G. exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) (dreptul de a avea orice calitate de decizie sau control într-o societate comercială) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

S-a descontopit pedeapsa rezultantă aplicată prin Sentinţa penală nr. 972/04.07.2012 a Judecătoriei Bistriţa în pedepsele componente, respectiv:

- pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. din 1969, pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 290 C. pen. din 1969 şi pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 215<SUP>1</SUP> alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, aplicate prin Sentinţa penală nr. 972/04.07.2012 a Judecătoriei Bistriţa, definitivă prin Decizia penală nr. 1812/R/18.12.2012 a Curţii de Apel Cluj;

- pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 257 C. pen. din 1969 rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 aplicată prin Sentinţa penală nr. 292/11.03.2008 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 3976/09.11.2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală;

- pedeapsa de 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. din 1969 pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (4) şi (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 alin. (1) lit. a) şi art. 76 alin. (2) C. pen. din 1969, aplicată prin Sentinţa penală nr. 216/28.09.2005 a Judecătoriei Bistriţa Năsăud, definitivă prin Decizia penală nr. 669/06.02.2007 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate prin prezenta cu pedepsele aplicate prin sentinţele menţionate, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare, la care s-a adăugat sporul de 5 ani şi 4 luni din restul pedepselor concurente, inculpatul având de executat în final pedeapsa de 9 ani şi 4 luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen. s-au contopit pedepsele complementare în pedeapsa prevăzută de art. 66 lit. a), b) şi g) (dreptul de a avea orice calitate de decizie sau control într-o societate comercială) pe durata de 3 ani.

În baza art. 45 alin. (5) rap. la alin. (3) C. pen. s-a aplicat inculpatului pe lângă pedeapsa principală rezultantă pedeapsa accesorie prevăzută de art. 66 lit. a), b) şi g) (dreptul de a avea orice calitate de decizie sau control într-o societate comercială).

S-a înlăturat dispoziţia privind deducerea vizând pedeapsa complementară.

În baza art. 40 alin. (3) C. pen. s-au dedus perioadele executate, de la 23.09.2004 la 25.05.2005 şi de la 3.11.2005 la 21.06.2006.

S-a anulat MEPÎ nr. 1035/2012 emis de Judecătoria Bistriţa şi s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei.

De asemenea, s-a mai dispus obligarea inculpatului A., în solidar cu alţi inculpaţi, la plata de daune materiale către părţile civile S.C. FF. S.A. -fostă GG. S.A., S.C. HH. S.A., S.C. II. S.A. şi S.C. JJ.

S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţelor penale apelate.

Pentru a dispune astfel, s-au reţinut următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 1888 din 30.06.2014 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, s-a încetat procesul penal sub aspectul infracţiunii prevăzute de art. 48 rap. la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. faţă de inculpatul A. şi alţii în privinţa a 19 acte materiale, apreciind că este incident art. 16 alin. (1) lit. i) C. proc. pen., iar în privinţa celorlalte infracţiuni deduse societăţii s-a făcut aplicarea art. 5 C. pen. şi s-a dispus, printre altele:

- condamnarea inculpatului A.:

- la pedeapsa de 7 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b), c) C. pen. din 1969 pe o perioadă de 10 ani pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1) cu aplicarea art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003;

- la pedeapsa de 10 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b), c) C. pen. din 1969 pe o perioadă de 10 ani pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 şi art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen. din 1969, s-au contopit pedepsele aplicate cu pedeapsa stabilită prin Sentinţa penală nr. 335/F din 19.02.2014 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, şi s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 12 ani şi 6 luni închisoare.

S-a aplicat un spor de 2 ani închisoare.

În final, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 14 ani şi 6 luni închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b), c) C. pen. din 1969 pe o perioadă de 10 ani şi s-a făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a), b), c) C. pen. din 1969.

S-au dedus perioadele executate, de la 28.06.2006 până la 22.07.2006, de la 16.09.2008 la 02.02.2012 şi de la 03.02.2012 la zi.

S-a dispus anularea MEPI emis în baza Sentinţei penale nr. 335/F din 19.02.2014 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, şi emiterea unui nou mandat.

- condamnarea inculpatului G.:

- la pedeapsa de 3 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. pe durata de 3 ani pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 367 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen.

- la pedeapsa de 3 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. pe durata de 3 ani pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 48 rap. la art. 244 alin. (1) şi 2 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 41 alin. (1) C. pen. (parte vătămată KK. S.A., 8 acte materiale);

- la pedeapsa de 1 an închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. pe durata de 3 ani pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 48 rap. la art. 244 alin. (1) şi 2 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 41 alin. (1) C. pen. (parte vătămată S.C. FF. S.A., 3 acte materiale);

- două pedepse de câte 1 an închisoare pentru săvârşirea a două infracţiuni de complicitate la înşelăciune prevăzute de art. 48 rap. la art. 244 alin. (1) şi 2 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. (părţi vătămate S.C. HH. S.A. şi S.C. LL.), pe lângă fiecare din cele două pedepse aplicând pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. pe durata de 3 ani.

S-a descontopit pedeapsa rezultantă aplicată prin Sentinţa penală nr. 972/04.07.2012 a Judecătoriei Bistriţa în pedepsele componente, respectiv:

- pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. din 1969, pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 290 C. pen. din 1969 şi pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 215<SUP>1</SUP> alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, stabilite prin Sentinţa penală nr. 972/04.07.2012 a Judecătoriei Bistriţa;

- pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 257 C. pen. din 1969 rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 aplicată prin Sentinţa penală nr. 292/11.03.2008 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală;

- pedeapsa de 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. din 1969 pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (4) şi (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 alin. (1) lit. a) şi art. 76 alin. (2) C. pen. din 1969, reţinută prin Sentinţa penală nr. 216/28.09.2005 a Judecătoriei Bistriţa-Năsăud cu beneficiul suspendării executării sub supraveghere, ce a fost anulat prin Sentinţa penală nr. 292/11.03.2008 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, şi menţinut prin Sentinţa penală nr. 972/04.07.2012 a Judecătoriei Bistriţa.

În baza art. 38 - 39 alin. (1) lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate prin prezenta cu pedepsele concurente aplicate prin sentinţele menţionate şi s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare.

S-a adăugat un spor de 6 ani, 10 luni şi 20 de zile din restul pedepselor concurente.

În final, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 10 ani, 10 luni şi 20 de zile închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) şi 4 C. pen. s-au contopit pedepsele complementare în pedeapsa prevăzută de art. 66 lit. a), b), d) şi g) C. pen. pe durata de 3 ani.

S-a dedus pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) şi d) C. pen. de la 03.04.2012 la zi.

S-a făcut aplicarea art. 65 - 66 lit. a), b) şi g) C. pen.

În baza art. 40 alin. (3) C. pen. s-au dedus perioadele executate, de la 23.09.2004 la 25.05.2005 şi de la 3.11.2005 la 21.06.2006.

S-a disjuns soluţionarea acţiunii civile.

S-a menţinut măsura sechestrului asigurător, s-au confiscat corpurile delicte şi au fost obligaţi inculpaţii la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Curtea a constatat că faţă de situaţia juridică a inculpatului A. s-a impus descontopirea pedepsei rezultante de 14 ani şi 6 luni închisoare aplicată de prima instanţă şi repunerea în individualitatea lor a pedepselor componente, încetarea procesului penal pornit împotriva acestui inculpat sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, deoarece există autoritate de lucru judecat şi recalcularea pedepsei aplicate prin Sentinţa penală nr. 846/06.12.2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 1672/22.05.2012 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin care acesta a fost condamnat definitiv pentru acte materiale ce intră în conţinutul infracţiunii de înşelăciune în formă continuată pentru care a fost trimis în judecată în prezenta cauză potrivit art. 43 C. pen. din 1969.

S-a avut în vedere că, de la data rămânerii definitive a Sentinţei penale nr. 846/06.12.2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, pedeapsa aplicată a suferit modificări atât ca urmare a constatării faptului că acesta a mai fost condamnat definitiv pentru infracţiuni concurente, dar şi ca urmare a intervenirii unei legi penale noi, urmare a acestor modificări inculpatului fiindu-i stabilită o pedeapsă rezultantă de 13 ani închisoare prin Sentinţa penală nr. 220/10.02.2015 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, pedeapsă în executarea căreia se află inculpatul.

În acest context, Curtea a dispus descontopirea pedepsei rezultante şi repunerea în individualitatea lor a pedepselor componente, dar şi a sporului de 8 ani închisoare menţinut implicit prin sentinţa penală menţionată ca efect al Deciziei nr. 1/2014 dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dezlegarea unei chestiuni de drept. Cu privire la acest ultim aspect, Curtea a amintit că, prin decizia respectivă, instanţa supremă a statuat asupra mecanismului de aplicare a legii penale mai favorabile în cazul faptelor definitiv judecate, pentru ipoteza unui concurs de infracţiuni şi a stabilit că "În aplicarea legii penale mai favorabile, după judecarea definitivă a cauzei înainte de intrarea în vigoare a noului C. pen., pentru ipoteza unui concurs de infracţiuni, într-o primă etapă se verifică incidenţa dispoziţiilor art. 6 din C. pen., cu privire la pedepsele individuale. În a doua etapă se verifică dacă pedeapsa rezultantă aplicată potrivit legii vechi depăşeşte maximul la care se poate ajunge în baza legii noi, conform art. 39 din C. pen. În cazul în care pedeapsa rezultantă, aplicată potrivit legii vechi, depăşeşte maximul la care se poate ajunge în baza art. 39 din C. pen., pedeapsa rezultantă va fi redusă la acest maxim. În caz contrar, pedeapsa rezultantă va rămâne astfel cum a fost stabilită potrivit legii vechi".

S-a apreciat că inculpatul A. se află în această din urmă situaţie, respectiv, după reducerea fiecăreia dintre pedepse, s-a constatat că pedeapsa rezultantă nu depăşeşte maximul la care s-ar ajunge prin aplicarea sporului obligatoriu potrivit legii noi, fiind menţinută pedeapsa rezultantă, ceea ce, în opinia Curţii, a echivalat cu aplicarea unui spor la pedeapsa cea mai grea stabilită ca urmare a reducerii pedepselor la maximul special, spor egal cu diferenţa dintre aceasta şi pedeapsa rezultantă.

Subsecvent operaţiunii de repunere în individualitatea lor a pedepselor componente, Curtea a făcut aplicarea art. 43 C. pen. din 1969, a recalculat pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 846/06.12.2010 a Tribunalului Bucureşti, astfel cum a fost redusă prin Sentinţa penală nr. 220/10.02.2015 a aceleiaşi instanţe şi a aplicat inculpatului o pedeapsă unică de 6 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002 şi art. 5 C. pen.

La recalcularea cuantumului pedepsei, Curtea a avut în vedere, în principal, numărul actelor materiale ce au făcut obiectul prezentei cauze şi cuantumul prejudiciului cauzat persoanelor vătămate (aşa cum a fost menţionat în raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză).

În baza art. 36 alin. (1) rap. la art. 34 lit. b) C. pen. din 1969 s-a dispus contopirea pedepsei aplicate cu pedepsele la care inculpatul a fost condamnat pentru infracţiuni concurente, respectiv:

- pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 846 din 06.12.2010 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003, astfel cum a fost redusă prin Sentinţa penală nr. 220/10.02.2015 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală;

- pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 şi pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 aplicate prin Sentinţa penală nr. 19 din 19.01.2010 a Tribunalului Arad, astfel cum au fost reduse prin Sentinţa penală nr. 220/10.02.2015 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală;

- pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 şi art. 320<SUP>1</SUP> C. proc. pen. din 1968, astfel cum a fost redusă prin Sentinţa penală nr. 220/10.02.2015 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală şi pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 11 lit. c) din Legea 87/1994 cu aplicarea art. 13 C. pen. din 1969, ambele aplicate prin Sentinţa penală nr. 60 din 14.02.2011 a Tribunalului Constanţa;

- două pedepse a câte 2 ani şi 6 luni închisoare aplicate pentru săvârşirea a două infracţiuni prev. de art. 215 alin. (2) şi 3 C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 320<SUP>1</SUP> C. proc. pen. din 1968 prin Sentinţa penală nr. 107/27.01.2014 pronunţată de Judecătoria Oradea, definitivă prin nerecurare, inculpatul executând pedeapsa cea mai grea de 6 ani şi 6 luni închisoare la care s-a adăugat sporul de 8 ani închisoare menţinut potrivit Sentinţei penale nr. 220/10.02.2015 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, pedeapsa rezultantă fiind de 14 ani şi 6 luni închisoare.

S-a considerat că nu poate fi primit argumentul primei instanţe privind necesitatea considerării pedepsei stabilite urmare a aplicării art. 6 C. pen., ca pedeapsă unică, în sensul că hotărârile luate în cursul executării pedepselor sub aspectul modificării acestora pentru oricare dintre motivele prevăzute de lege se bucură de autoritate de lucru judecat atâta timp cât situaţia juridică rămâne neschimbată, acestea putând suferi modificări ori de câte ori intervine un element de noutate, art. 585 C. proc. pen. reglementând chiar procedura în cazul în care astfel de situaţii sunt constatate în cursul executării.

S-a apreciat că nu este fondată solicitarea inculpatului A. în sensul de a se da eficienţă Deciziei nr. 1/2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în dezlegarea unei chestiuni de drept, decizia menţionată stabilind mecanismul de aplicare a legii penale mai favorabile în cazul faptelor definitiv judecate, respectiv modalitatea de aplicare a art. 6 C. pen. în cazul pluralităţii de infracţiuni, or, în speţă, determinarea legii mai favorabile şi, în consecinţă, stabilirea tratamentului sancţionator urmează regulile conturate prin Decizia nr. 265/06.05.2014 pronunţată de Curtea Constituţională, fiind incident art. 5 C. pen. privind aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei. Din considerente identice, s-a apreciat că nici Decizia nr. 29/2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie dată în dezlegarea unei chestiuni de drept nu produce efecte în cauză, aceasta referindu-se la tratamentul concursului de infracţiuni aplicabil în cazul unor pedepse definitive pentru fapte concurente judecate separat.

În baza art. 36 alin. (1) rap. la art. 35 alin. (2) C. pen. din 1969, instanţa a aplicat pe lângă pedeapsa principală rezultantă pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b, c (dreptul de a avea orice calitate de decizie sau control într-o societate comercială) C. pen. din 1969 pe o perioadă de 5 ani, subsecvent reducerii duratei de 10 ani a pedepsei complementare aplicate de instanţa fondului, durată pe care Curtea a apreciat-o excesivă în considerarea momentului de la care începe executarea, respectiv la împlinirea duratei pedepsei, durată considerabilă pe parcursul căreia, de asemenea, inculpatului îi era interzisă exercitarea acestora.

De asemenea, Curtea a modificat şi conţinutul pedepsei complementare, dar şi a pedepsei accesorii în sensul că nu a interzis inculpatului exercitarea dreptului de a alege, având în vedere exigenţele Curţii Europene a Drepturilor Omului, reflectate în Hotărârea din 6 octombrie 2005, în cauza Hirst împotriva Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, în care Curtea a apreciat, păstrând linia stabilită prin decizia Sabou şi Pîrcălab împotriva României, că nu se impune interzicerea ope legis a drepturilor electorale, aceasta trebuind să fie dispusă în funcţie de natura faptei sau de gravitatea deosebită a acesteia, or, infracţiunea dedusă judecăţii nu are conotaţie electorală sau vreo gravitate specială, astfel că nu se impune interzicerea dreptului de a alege ca pedeapsă complementară şi accesorie.

Totodată, s-a dispus anularea MEPÎ nr. 541/24.02.2015 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, emiterea unui nou mandat de executare şi deducerea perioadei executate din pedepsele aplicate pentru infracţiuni concurente: de la 28.06.2006 până la 22.07.2006, de la 16.09.2008 la 02.02.2012 şi de la 03.02.2012 la zi.

În ceea ce priveşte inculpatul G.

Curtea a considerat că legea penală nouă este mai favorabilă acestuia, deoarece chiar şi prin aplicarea sporului obligatoriu de o treime din pedepsele ce nu se mai execută, pedeapsa rezultantă este mai mică decât minimul de 10 ani închisoare.

Curtea a descontopit pedeapsa rezultantă şi a repus în individualitatea lor pedepsele componente, pentru ca, subsecvent, să se dispună calificarea juridică a faptelor în infracţiunile prev. de art. 367 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. şi a prevederilor art. 48 rap. la art. 244 alin. (1) şi (2) cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 41 alin. (1) C. pen.

S-a reţinut că, la individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpatului s-au avut în vedere criteriile prev. de art. 74 C. pen., gravitatea faptelor, periculozitatea infractorului, precum şi rolul pe care inculpatul l-a îndeplinit în cadrul grupului, de facilitare a obţinerii finanţărilor prin depunerea dosarelor la un angajat care în mod evident a favorizat activitatea infracţională, cel puţin prin modalitatea superficială în care şi-a realizat atribuţiile, dar şi faptul că inculpatul, având nevoie de bani, a propus şi a convins administratorii societăţilor comerciale să obţină lichidităţi în această manieră frauduloasă, în mod repetat, paguba fiind una semnificativă.

De asemenea, s-au apreciat relevante pentru evaluarea persoanei inculpatului numeroasele condamnări suferite de acesta, care constituie primul termen al recidivei postcondamnatorii, caracterul organizat şi repetat al faptelor ilicite judecate, cât şi faptul că acesta mai era condamnat şi pentru alte fapte concurente, ceea ce relevă că inculpatul îşi procura în mod obişnuit avantaje financiare prin săvârşirea de infracţiuni, aspect care nu a putut fi contracarat de datele cu privire la persoana sa expuse în apărare.

Mai mult, văzând că inculpatul s-a sustras executării pedepsei aplicate prin Sentinţa penală nr. 972/04.07.2012 a Judecătoriei Bistriţa, Curtea a înlăturat dispoziţia privind scăderea din durata pedepsei complementare rezultante, a părţii executate din pedeapsa complementară până la data contopirii, dat fiind că aceasta nici nu a început să curgă.

Astfel, Curtea a dispus condamnarea inculpatului G. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 367 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen. şi la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 48 rap. la art. 244 alin. (1) şi 2 cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 41 alin. (1) C. pen. şi cu reţinerea art. 5 C. pen.

Totodată, în considerarea faptului că pedeapsa complementară este obligatorie în cazul infracţiunii de "constituirea unui grup infracţional organizat", dar şi faţă de criteriile prev. de art. 67 C. pen., natura şi gravitatea infracţiunilor, precum şi persoana inculpatului, care denotă un potenţial criminogen ridicat, Curtea a aplicat pe lângă fiecare dintre pedepsele principale, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) şi g) (dreptul de a avea orice calitate de decizie sau control într-o societate comercială) pe durata de 3 ani şi pedeapsa accesorie constând în interzicerea aceloraşi drepturi, potrivit art. 65 alin. (1) C. pen.

Totodată, Curtea a considerat că Decizia nr. 29/2015 dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dezlegarea unei chestiuni de drept nu produce efecte în cauză, aceasta referindu-se la tratamentul concursului de infracţiuni aplicabil în cazul unor pedepse definitive pentru fapte concurente judecate separat, pluralitatea de infracţiuni fiind constatată ca atare în cursul executării.

Referitor la critica apelantului privind greşita reţinere a stării de recidivă, Curtea a arătat că pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 216/F/28.09.2005 pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, definitivă prin Decizia penală nr. 669/06.02.2007 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituie primul termen al recidivei postcondamnatorii, infracţiunile ce fac obiectul cauzei, fiind comise în termenul de încercare.

Având în vedere faptul că prin Sentinţa penală nr. 292/11.03.2008 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 3976/09.11.2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, s-a dispus anularea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei şi contopirea cu pedeapsa de 3 ani închisoare la care acesta a fost condamnat în cauza respectivă, s-a apreciat incidentă Decizia nr. 42/2008 dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii. Astfel, s-a susţinut că decizia amintită stabileşte mecanismul de aplicare a dispoziţiilor legale în situaţia în care sunt incidente simultan dispoziţiile prev. de art. 83 şi de art. 85 C. pen. din 1969, instanţa supremă statuând în sensul că are prioritate anularea suspendării, urmată de contopirea potrivit regulilor de la concursul de infracţiuni, argumentele deciziei fiind valabile mutatis mutandis în cauza de faţă.

Împotriva Deciziei penale nr. 1662/A din data de 04 noiembrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală au declarat recurs în casaţie inculpaţii A. şi G.

Dosarul având ca obiect recursurile în casaţie declarate de inculpaţii A. şi G. a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la data de 11 august 2017, sub nr. x/3/2009*, termenul pentru examinarea admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie, conform art. 440 C. proc. pen., a fost stabilit iniţial la data de 04 octombrie 2017 şi apoi la 15 noiembrie 2017, fără citarea părţilor.

În dezvoltarea motivelor de recurs în casaţie, în susţinerea cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., recurentul inculpat A. a arătat că instanţa de apel a dispus o soluţie nelegală adăugând pedepsei celei mai grele de 6 ani şi 6 luni închisoare un spor de 8 ani închisoare, mai mare decât maximul prevăzut de lege, respectiv 5 ani închisoare, reţinându-se în mod eronat că sporul de pedeapsă a fost aplicat prin Sentinţa penală nr. 220/10.02.2015 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, solicitând înlăturarea greşită a aplicării legii prin reducerea sporului de 8 ani închisoare la maximul prevăzut legal de 5 ani şi aplicarea unei pedepse rezultante de 11 ani şi 6 luni închisoare şi emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei. Recurentul inculpat, a făcut referire la Decizia nr. 29/2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul privind dezlegarea unor chestiuni de drept.

În dezvoltarea motivelor de recurs în casaţie, recurentul inculpat G. a invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., susţinând că prin hotărârea atacată s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege solicitând, în baza dispoziţiilor art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. b) C. proc. pen., admiterea recursului, casarea deciziei pronunţată de instanţa de apel şi, în baza art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., rejudecarea cauzei, urmând ca instanţa să se pronunţe strict cu privire la faptele ce au făcut obiectul judecăţii, respectiv infracţiunile de constituire de grup infracţional organizat şi înşelăciune, urmând ca procesul de contopire a pedepselor să se realizeze separat, în cadrul unui alt dosar. Recurentul inculpat a făcut referire la Decizia nr. 29/2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul privind dezlegarea unor chestiuni de drept şi la Decizia Curţii Constituţionale a României nr. 265/05.05.2014.

A mai susţinut recurentul inculpat că instanţa de apel a pronunţat o soluţie contrară legii, în condiţiile în care a combinat dispoziţii din C. pen. de la 1969 care au fost aplicate cu autoritate de lucru judecat prin hotărârile judecătoreşti la care a făcut referire instanţa de apel, cu dispoziţii din noua legislaţie aplicate cu privire la infracţiunile deduse judecăţii în prezenta cauză, cât şi în ceea ce priveşte regulile referitoare la sancţionarea concursului de infracţiuni.

La termenul din camera de consiliu din 04.10.2017, cauza a fost amânată pentru termenul din 15.11.2017 pentru depunerea raportului de către magistratul asistent în vederea examinării admisibilităţii în principiu a recursului în casaţie.

Prin încheierea din 15.11.2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. x/2009, s-a admis, în principiu, recursul în casaţie declarat de inculpaţii A. şi G. împotriva Deciziei penale nr. 1662/A din 04 noiembrie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, şi s-a trimis cauza în vederea judecării recursului în casaţie la Completul C3, cu citarea recurenţilor inculpaţi şi asigurarea apărării.

Analizând recursurile în casaţie formulate de recurenţii inculpaţi G. şi A. împotriva Deciziei penale nr. 1662/A din data de 04 noiembrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) şi 2 C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată următoarele:

Relevantă pentru stabilirea tratamentului sancţionator prezintă antecedenţa penală a inculpatului A., astfel:

Prin Sentinţa penală nr. 19/19.01.2010 a Tribunalului Arad, în Dosarul nr. x/2007, a fost condamnat inculpatul A.:

- la pedeapsa de 12 (doisprezece) ani închisoare pentru iniţierea şi constituirea unui grup infracţional organizat prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003;

În baza art. 7 alin. (1) din aceeaşi lege raportat la art. 65 alin. (2) C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe perioada de 3 ani ca pedeapsă complementară.

- la pedeapsa de 10 (zece) ani închisoare pentru înşelăciune în formă continuată în dauna a 27 părţi vătămate prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 215 alin. (5) C. pen. raportat la art. 65 alin. (2) C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. ca pedeapsă complementară pe perioada de 3 ani.

S-au contopit pedepsele principale aplicate inculpatului în cea mai grea de 12 (doisprezece) ani închisoare, ce s-a dispus a fi executată în regim de detenţie.

Pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.

În temeiul art. 35 alin. (3) C. pen. alături de pedeapsa principală s-a aplicat şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., pe durata a 3 ani de la executarea pedepsei principale.

Prin Sentinţa penală nr. 846/06.12.2010 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/2008, s-a dispus condamnarea inculpatului A.:

- la pedeapsa de 9 ani închisoare în temeiul disp. art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003.

În temeiul disp. art. 71 din C. pen. s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) din C. pen.

În temeiul disp. art. 65 din C. pen. s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) din C. proc. pen. o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

- la pedeapsa de 9 ani închisoare în temeiul disp. art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. cu aplicarea art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002.

În temeiul disp. art. 71 din C. pen. s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) din C. pen.

În temeiul disp. art. 65 din C. pen. s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) şi lit. c) din C. pen. (dreptul de a ocupa funcţia de director sau administrator la societăţi comerciale) pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul disp. art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) din C. pen. s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare.

În temeiul disp. art. 71 din C. pen. s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) din C. pen.

În temeiul disp. art. 35 alin. (2) din C. pen. rap. la art. 65 din C. pen. s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) din C. proc. pen. o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul disp. art. 88 din C. pen. s-a dedus prevenţia de la 16.09.2008 la zi.

Prin Sentinţa penală nr. 677 din 03.08.2012 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2012, în baza art. 449 lit. a) C. proc. pen., s-a admis cererea de contopire a pedepselor formulată de condamnatul A.

S-au repus în individualitatea lor pedepsele ce compun pedeapsa rezultantă de 9 ani închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 846 din 06.12.2010 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2008, definitivă prin Decizia penală nr. 1672/22.05.2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, astfel:

- pedeapsa de 9 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.

- pedeapsa de 9 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002 şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.

S-au repus în individualitatea lor pedepsele ce compun pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 19 din 19.01.2010 a Tribunalului Arad, pronunţată în Dosarul nr. x/2007, definitivă prin Decizia penală nr. 288/31.01.2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, astfel:

- pedeapsa de 12 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

- pedeapsa de 10 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

S-au repus în individualitatea lor pedepsele ce compun pedeapsa rezultantă de 6 ani şi 8 luni închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 60 din 14.02.2011 a Tribunalului Constanţa, pronunţată în Dosarul nr. x/2007, modificată şi definitivă prin Decizia penală nr. 997/03.04.2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, astfel:

- pedeapsa de 6 ani şi 8 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 320<SUP>1</SUP> alin. (7) C. proc. pen. şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) C. pen.

- pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 11 lit. c) din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 13 C. pen.

În baza art. 36 în referire la art. 33 - 34 C. pen., s-au contopit pedepsele, condamnat urmând să execute pedeapsa principală cea mai grea de 12 ani închisoare.

- s-a aplicat un spor de 1 an închisoare.

În final, condamnatul având de executat pedeapsa principală de 13 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) şi c) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis condamnatului pe durata executării pedepsei exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II -a, b) C. pen.

În baza art. 36 alin. (3) C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioadele de arest preventiv de la 28.06.2006 până la 22.07.2006 (în Sentinţa penală nr. 60/2011 a Tribunalului Constanţa), de la 16.09.2008 la 02.02.2012 (în Sentinţa penală nr. 846/2010 a Tribunalului Bucureşti), şi pe cea executată de la 03.02.2012 la zi (în baza MEPI 25/2012 a Tribunalului Arad).

S-a dispus anularea mandatelor de executare emise în baza Sentinţei penale nr. 846 din 06.12.2010 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, Sentinţa penală nr. 19 din 19.01.2010 a Tribunalului Arad şi Sentinţa penală nr. 60 din 14.02.2011 a Tribunalului Constanţa şi emiterea unui nou mandat de executare pentru pedeapsa principală de 13 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

Prin Sentinţa penală nr. 107/27.01.2014 pronunţată de Judecătoria Oradea, în Dosarul nr. x/2012, a fost condamnat inculpatul A. şi MM., cu antecedente penale:

- la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare în baza art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen. (pct. 4 din rechizitoriu) cu aplicarea art. 320<SUP>1</SUP> alin. (7) C. proc. pen.

- la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare în baza art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen. (pct. 6 din rechizitoriu), cu aplicarea art. 320<SUP>1</SUP> alin. (7) C. proc. pen.

S-a constatat că faptele din prezenta cauză sunt concurente cu cele din Sentinţa penală nr. 677/03.08.2012 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2012, definitivă prin Decizia penală nr. 1922/09.10.2012 a Curţii de Apel Bucureşti.

S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 13 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. pe o perioadă de 3 ani aplicată prin Sentinţa penală nr. 677/03.08.2012 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2012, definitivă prin Decizia penală nr. 1922/09.10.2012 a Curţii de Apel Bucureşti, care la rândul ei a fost descontopită în pedepsele individuale, respectiv:

- pedeapsa de 12 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani aplicată prin Sentinţa penală nr. 19/09.01.2010 a Tribunalului Arad, în Dosarul nr. x/2007, definitivă prin Decizia penală nr. 288/31.01.2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care la rândul ei a fost descontopită în următoarele pedepse individuale:

- pedeapsa de 12 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani;

- pedeapsa de 10 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani;

- pedeapsa de 9 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani aplicată prin Sentinţa penală nr. 846/06.12.2010 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2008, definitivă prin Decizia penală nr. 1672/22.05.2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care la rândul ei a fost descontopită în pedepsele individuale, respectiv:

- pedeapsa de 9 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani;

- pedeapsa de 9 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002 şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. pe o perioadă de 3 ani;

- pedeapsa de 6 ani şi 8 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani aplicată prin Sentinţa penală nr. 60/14.02.2011 a Tribunalului Constanţa, în Dosarul nr. x/2007, definitivă prin Decizia penală nr. 997/03.04.2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care la rândul a fost descontopită în următoarele pedepse individuale:

- pedeapsa de 6 ani şi 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 320<SUP>1</SUP> alin. (7) C. proc. pen. şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani;

- pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 11 lit. c) din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 13 C. pen.

- s-a înlăturat sporul de 1 an închisoare aplicat prin Sentinţa penală nr. 677/03.08.2012 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2012.

În baza art. 33, art. 34, art. 35, art. 39 şi art. 66 C. pen., s-au contopit pedepsele astfel cum au fost repuse în individualitatea lor şi s-a aplicat inculpatului cea mai grea dintre ele, respectiv 12 ani închisoare.

- s-a adăugat un spor de pedeapsa de 1 an închisoare.

În final, inculpatul A. având de executat pedeapsa rezultantă de 13 ani închisoare, în regim de detenţie şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), lit. b), c) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen., pe durata executării pedepsei principale s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 36 alin. (3) C. pen. raportat la art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive din 28.06.2006 până la 22.07.2006, din 16.09.2008 până la 02.02.2012 şi din 03.02.2012 la zi.

S-a anulat Mandatul de executare a pedepsei nr. 25/2012 a Tribunalului Arad (emis în baza Sentinţei penale nr. 19/2010) şi s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei la data rămânerii definitive a hotărârii.

Sentinţa penală nr. 107/27.01.2014 pronunţată de Judecătoria Oradea, în Dosarul nr. x/2012 a rămas definitivă prin Decizia penală nr. 228/A/08.05.2014 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, faţă de inculpatul A., prin nerecurare.

Prin Sentinţa penală nr. 335 din 19.02.2014 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2014, în baza art. 23 din Legea nr. 255/2013 raportat la art. 595 C. proc. pen., s-a admis contestaţia la executare privind pe condamnatul A.

S-a dispus descontopirea pedepsei rezultante de 13 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) şi c) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale aplicată prin Sentinţa penală nr. 677/03.08.2012 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, în pedepsele componente, respectiv:

- pedeapsa de 9 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 şi pedeapsa de 9 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002 şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. ambele aplicate prin Sentinţa penală nr. 846 din 06.12.2010 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală;

- pedeapsa de 12 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. şi pedeapsa de 10 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., ambele aplicate prin Sentinţa penală nr. 19 din 19.01.2010 a Tribunalului Arad, pronunţată în Dosarul nr. x/2007, definitivă prin Decizia penală nr. 288/31.01.2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie;

- pedeapsa de 6 ani şi 8 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 320<SUP>1</SUP> alin. (7) C. proc. pen. şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) C. pen. şi pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 11 lit. c) din Legea 87/1994 cu aplic. art. 13 C. pen. ambele aplicate prin Sentinţa penală nr. 60 din 14.02.2011 a Tribunalului Constanţa, pronunţată în Dosarul nr. x/2007, modificată şi definitivă prin Decizia penală nr. 997/03.04.2012 a Înaltei Curţi de Casaţie.

În baza art. 6 din Legea nr. 286/2009, s-a redus pedeapsa de 9 ani închisoare, aplicată condamnatului prin Sentinţa penală nr. 846 din 06.12.2010 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, la pedeapsa de 5 ani închisoare.

În baza art. 6 din Legea nr. 286/2009, s-a redus pedeapsa de 9 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002 şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen., aplicată condamnatului prin Sentinţa penală nr. 846 din 06.12.2010 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, la pedeapsa de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) şi g) C. pen.

În baza art. 6 din Legea nr. 286/2009, s-a redus pedeapsa de 12 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., aplicată prin Sentinţa penală nr. 19 din 19.01.2010 a Tribunalului Arad la pedeapsa de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 6 din Legea nr. 286/2009, s-a redus pedeapsa de 10 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., aplicată condamnatului prin Sentinţa penală nr. 19 din 19.01.2010 a Tribunalului Arad la pedeapsa de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 6 din Legea nr. 286/2009 s-a redus pedeapsa de 6 ani şi 8 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 320<SUP>1</SUP> alin. (7) C. proc. pen. şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) C. pen. aplicată prin Sentinţa penală nr. 60 din 14.02.2011 a Tribunalului Constanţa la pedeapsa de 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 38 în referire la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele, condamnatul urmând să execute pedeapsa rezultanta de 12 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), lit. b) şi lit. g) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen. s-a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei principale drepturile prevăzute de art. 66 lit. a), lit. b) şi lit. g) C. pen.

S-a dedus din durata pedepsei rezultante aplicate, perioada executată de la 28.06.2006 până la 22.07.2006 (în Sentinţa penală nr. 60/2011 a Tribunalului Constanţa), de la 16.09.2008 la 02.02.2012 (în Sentinţa penală nr. 846/2010 a Tribunalului Bucureşti) şi de la 03.02.2012 la zi.

S-a dispus anularea Mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 1333/12.10.2012 emis de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, şi s-a dispus emiterea unui nou mandat.

Prin Sentinţa penală nr. 821/18.03.2014 pronunţată de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, în Dosarul nr. x/2014, în baza art. 595 C. proc. pen. rap. la art. 23 Legea nr. 255/2013 şi art. 6 C. pen., s-a admis în parte contestaţia la executare formulată de instanţă din oficiu având ca obiect sesizarea Comisiei de evaluare a incidenţei aplicării legii mai favorabile din Penitenciarul Rahova, privind pe condamnatul A. şi MM.

S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 13 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), b), c) C. pen. aplicată prin Sentinţa penală nr. 107/27.01.2014 pronunţată de Judecătoria Oradea, în Dosarul nr. x/2012, definitivă prin nerecurare, în pedepsele componente, respectiv:

- 2 ani şi 6 luni închisoare, în baza art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 320<SUP>1</SUP> alin. (7) C. proc. pen.

- 2 ani şi 6 luni închisoare, în baza art. 26 C. pen. rap la art. 215 alin. (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 320<SUP>1</SUP> alin. (7) C. proc. pen.

- 9 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., aplicată prin Sentinţa penală nr. 846 din 06.12.2010 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/2008, definitivă prin Decizia penală nr. 1672/22.05.2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie;

- 9 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002 şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen., aplicată prin Sentinţa penală nr. 846 din 06.12.2010 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/2008, definitivă prin Decizia penală nr. 1672/22.05.2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie;

- 12 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., aplicată prin Sentinţa penală nr. 19 din 19.01.2010 a Tribunalului Arad, pronunţată în Dosarul nr. x/2007, definitivă prin Decizia penală nr. 288/31.01.2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie;

- 10 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., aplicată prin Sentinţa penală nr. 19 din 19.01.2010 a Tribunalului Arad, pronunţată în Dosarul nr. x/2007, definitivă prin Decizia penală nr. 288/31.01.2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie;

- 6 ani şi 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 320<SUP>1</SUP> alin. (7) C. proc. pen. şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) C. pen.

- 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 11 lit. c) din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 13 C. pen., aplicată prin Sentinţa penală nr. 60 din 14.02.2011 a Tribunalului Constanţa, pronunţată în Dosarul nr. x/2007, modificată şi definitivă prin Decizia penală nr. 997/03.04.2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

- sporul de 1 an închisoare.

În baza art. 6 C. pen. s-a redus pedeapsa de 9 ani închisoare, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 la noul maxim de 5 ani închisoare, potrivit disp. art. 367 alin. (1) C. pen.

În baza art. 6 C. pen. s-a redus pedeapsa de 9 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002 la noul maxim de 8 ani închisoare, potrivit disp. art. 244 C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen.

În baza art. 6 C. pen. s-a redus pedeapsa de 12 ani închisoare, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 la noul maxim de 5 ani închisoare, potrivit disp. art. 367 C. pen.

În baza art. 6 C. pen. s-a redus pedeapsa de 10 ani închisoare, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. la noul maxim de 8 ani închisoare, potrivit disp. art. 244 C. pen. cu aplic art. 35 C. pen.

S-a constatat că pedeapsa rezultantă stabilită iniţial de 13 ani închisoare este mai mică decât cea calculată potrivit disp. art. 39 C. pen. (18 ani, 4 luni şi 20 zile închisoare).

S-a menţinut pedeapsa rezultantă de 13 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de disp. art. 66 lit. a), b), c) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale şi s-a făcut aplicarea disp. art. 65 C. pen. rap. la art. 66 lit. a), b) C. pen.

S-a dedus din pedeapsa perioada executată de la 28.06.2006 la 22.07.2006, de la 16.09.2008 la 2.02.2012 şi de la 3.02.2012 la zi.

S-a dispus anularea M.E.P.Î. 176/2014 din 19.02.2014 emis de Judecătoria Oradea şi emiterea unui nou mandat pentru pedeapsa de 13 ani închisoare la rămânerea definitivă a hotărârii.

Prin Decizia penală nr. 684/C din 29.05.2014 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2014, s-a respins, ca nefondată, contestaţia formulată de către petentul condamnat contestator A. împotriva Sentinţei penale nr. 821 din data de 18.03.2014 pronunţată de către Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti.

Prin Sentinţa penală nr. 220 din 10.02.2015 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2014, în baza art. 462 raportat la art. 453 alin. (1) lit. e) C. proc. pen. s-a admis cererea de revizuire formulată de condamnatul A. constatând că Sentinţa penală nr. 335/19.02.2014 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 288/C/28.05.2014 a Curţii de Apel Bucureşti şi Sentinţa penală nr. 821/18.03.2014 pronunţată de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 684/C/29.05.2014 a Tribunalului Bucureşti nu se pot concilia.

S-a anulat Sentinţa penală nr. 335/19.02.2014 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 288/C/28.05.2014 a Curţii de Apel Bucureşti, precum şi mandatul de executare a pedepsei de 12 ani şi 6 luni închisoare emis în baza acesteia, respectiv MEPI nr. 624/02.06.2014 al Tribunalului Bucureşti.

De asemenea, s-a dispus anularea Sentinţei penale nr. 821/18.03.2015 pronunţată de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 684/C/29.05.2014 a Tribunalului Bucureşti, precum şi a mandatului de executare a pedepsei de 13 ani închisoare emis în baza acesteia, respectiv MEPI nr. 1030/02.06.2014 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

În baza art. 595 C. proc. pen. rap. la art. 23 din Legea 255/2013 şi art. 6 C. pen. s-a admis contestaţia la executare având ca obiect sesizarea Comisiei de evaluare a incidenţei aplicării legii penale mai favorabile din Penitenciarul Rahova, privind condamnarea dispusă faţă de A. prin Sentinţa penală nr. 107/27.01.2014 pronunţată de Judecătoria Oradea, definitivă prin nerecurare şi în consecinţă:

S-a constatat că prin Sentinţa penală nr. 107/27.01.2014 pronunţată de Judecătoria Oradea, definitivă prin nerecurare, s-au contopit pedepsele aplicate în cauză cu cele din Sentinţa penală nr. 677/03.08.2012 a Tribunalului Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 1922/09.10.2012 a CAB, sentinţă prin care au fost, la rândul lor, contopite pedepsele aplicate prin sentinţele penale nr. 846/06.12.2010 a Tribunalului Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 1672/22.05.2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, nr. 19/19.01.2010 a Tribunalului Arad, definitivă prin Decizia penală nr. 288/31.01.2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi nr. 60/14.02.2011 a Tribunalului Constanţa, definitivă prin Decizia penală nr. 997/03.04.2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

S-au repus în individualitatea lor toate pedepsele aplicate prin toate aceste sentinţe penale după cum urmează:

- pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare aplicată în baza art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 320<SUP>1</SUP> alin. (7) C. proc. pen. şi pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare aplicată în baza art. 26 C. pen. rap.la art. 215 alin. (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 320<SUP>1</SUP> alin. (7) C. proc. pen., ambele aplicate prin Sentinţa penală nr. 107/27.01.2014 pronunţată de Judecătoria Oradea, definitivă prin nerecurare;

- pedeapsa de 12 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev.de art. 64 lit. a), b) C. pen. aplicată în baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003;

- pedeapsa de 10 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev.de art. 64 lit. a), b) C. pen. aplicată în baza art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen. cu art. 41 alin. (2) C. pen., ambele aplicate prin Sentinţa penală nr. 19/19.01.2010 a Tribunalului Arad, definitivă prin Decizia penală nr. 288/31.01.2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie;

- pedeapsa de 9 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev.de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. aplicată în baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 şi pedeapsa de 9 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. aplicată în baza art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002, ambele aplicate prin Sentinţa penală nr. 846/06.12.2010 a Tribunalului Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 1672/22.05.2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie;

- pedeapsa de 6 ani şi 8 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev.de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. aplicată în baza art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 320<SUP>1</SUP> alin. (7) C. proc. pen. şi pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată în baza art. 11 lit. c) din Legea 87/1994 cu art. 13 C. pen., ambele aplicate prin Sentinţa penală nr. 60/14.02.2011 a Tribunalului Constanţa, definitivă prin Decizia penală nr. 997/03.04.2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

- sporul de 1 an închisoare aplicat în urma contopirii tuturor acestor pedepse.

În baza art. 6 C. pen. s-a redus pedeapsa de 9 ani închisoare aplicată în baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 la noul maxim de 5 ani închisoare potrivit art. 367 alin. (1) C. pen.

În baza art. 6 C. pen. s-a redus pedeapsa de 9 ani închisoare aplicată în baza art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002 la noul maxim de 5 ani închisoare potrivit art. 244 alin. (2) C. pen.;.

În baza art. 6 C. pen. s-a redus pedeapsa de 12 ani închisoare aplicată în baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 la noul maxim de 5 ani închisoare potrivit art. 367 alin. (1) C. pen.

În baza art. 6 C. pen. s-a redus pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată în baza art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. la noul maxim de 5 ani închisoare potrivit art. 244 alin. (2) C. pen.

În baza art. 6 C. pen. s-a redus pedeapsa de 6 ani şi 8 luni închisoare aplicată în baza art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 320<SUP>1</SUP> alin. (7) C. proc. pen. la noul maxim de 5 ani închisoare potrivit art. 244 alin. (2) C. pen.

S-a constatat că pedeapsa rezultantă stabilită iniţial, de 13 ani închisoare, prin Sentinţa penală nr. 107/27.01.2014 pronunţată de Judecătoria Oradea, definitivă prin nerecurare, este mai mică decât cea calculată potrivit art. 38 şi art. 39 din noul C. pen.

S-a menţinut pedeapsa rezultantă de 13 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) şi g) C. pen. după executarea pedepsei principale.

S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 65 rap. la art. 66 lit. a), b) şi g) C. proc. pen. durata executării pedepsei.

S-a dedus din durata pedepsei perioadele executate de la 28.06.2006 la 22.07.2006 (Sentinţa penală nr. 60/2011 a Tribunalului Constanţa), de la 16.09.2008 la 02.02.2012 (Sentinţa penală nr. 846/2010 a Tribunalului Bucureşti) şi de la 03.02.2012 la zi.

S-au anulat MEPI nr. 1333/12.10.2012 emis de Tribunalul Bucureşti în baza Sentinţei penale nr. 677/03.08.2012 pronunţată de Tribunalul Bucureşti şi MEPI nr. 176/19.02.2014 emis de Judecătoria Oradea în baza Sentinţei penale nr. 107/27.01.2014 pronunţată de Judecătoria Oradea.

S-a constatat că mandatele de executare emise în baza Sentinţelor penale nr. 846/2010 a Tribunalului Bucureşti, nr. 19/2010 a Tribunalului Arad şi nr. 60/2011 a Tribunalului Constanţa au fost anulate prin Sentinţa penală nr. 677/2012 a Tribunalului Bucureşti.

S-a dispus emiterea unui nou MEPI pentru executarea pedepsei de 13 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) şi g) C. pen. după executarea pedepsei principale.

În ceea ce priveşte recursul în casaţie declarat de inculpatul A.

Recurentul a criticat modalitatea stabilirii şi determinării pedepsei rezultante prin includerea sporului de 8 ani.

În cadrul tratamentului sancţionator pentru inculpatul A., instanţa de apel a introdus o premisă neatestată de antecedenţa penală, o ficţiune juridică, considerând predeterminat un spor de 8 ani închisoare, care însă nu era calculat şi aplicat prin hotărâri anterioare.

Sporul de 8 ani reţinut în cadrul tratamentului sancţionator, pentru recurentul A., prin decizia atacată, ca rezultând dintr-o hotărâre anterioară, este nelegal, nefiind determinat, aplicat sau adăugat prin nicio hotărâre din antecedenţa sa penală. Ca urmare, acest spor şi adăugarea sa în cadrul stabilirii tratamentului sancţionator, prin decizia atacată cu recurs în casaţie, nu pot fi considerate consecinţă sau efect al puterii lucrului judecat în raport cu Sentinţa penală nr. 220 din 10.02.2015 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2014.

Potrivit acestei hotărâri pronunţate în materia revizuirii, formulată de condamnatul A. s-a constatat că nu se pot concilia şi au fost anulate:

- Sentinţa penală nr. 335/19.02.2014 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 288/C/28.05.2014 a Curţii de Apel Bucureşti, precum şi mandatul de executare a pedepsei de 12 ani şi 6 luni închisoare emis în baza acesteia, respectiv MEPI nr. 624/02.06.2014 al Tribunalului Bucureşti.

- Sentinţei penale nr. 821/18.03.2015 pronunţată de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 684/C/29.05.2014 a Tribunalului Bucureşti, precum şi a mandatului de executare a pedepsei de 13 ani închisoare emis în baza acesteia, respectiv MEPI nr. 1030/02.06.2014 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

S-a admis contestaţia la executare având ca obiect aplicarea legii penale mai favorabile, privind condamnarea dispusă faţă de A. prin Sentinţa penală nr. 107/27.01.2014 pronunţată de Judecătoria Oradea, definitivă prin nerecurare.

S-a constatat că prin Sentinţa penală nr. 107/27.01.2014 s-au contopit pedepsele cu cele din Sentinţa penală nr. 677/03.08.2012 a Tribunalului Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 1922/09.10.2012 a CAB, sentinţă prin care au fost, la rândul lor, contopite pedepsele aplicate prin Sentinţele penale nr. 846/06.12.2010 a Tribunalului Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 1672/22.05.2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, nr. 19/19.01.2010 a Tribunalului Arad, definitivă prin Decizia penală nr. 288/31.01.2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi nr. 60/14.02.2011 a Tribunalului Constanţa, definitivă prin Decizia penală nr. 997/03.04.2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

S-au repus în individualitatea lor toate pedepsele aplicate prin toate aceste sentinţe penale şi sporul de 1 an închisoare, după cum urmează:

- pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare aplicată în baza art. 26 C. pen. rap.la art. 215 alin. (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 320<SUP>1</SUP> alin. (7) C. proc. pen. şi pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare aplicată în baza art. 26 C. pen. rap.la art. 215 alin. (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 320<SUP>1</SUP> alin. (7) C. proc. pen., ambele aplicate prin Sentinţa penală nr. 107/27.01.2014 pronunţată de Judecătoria Oradea, definitivă prin nerecurare.

- pedeapsa de 12 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev.de art. 64 lit. a), b) C. pen. aplicată în baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003;

- pedeapsa de 10 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev.de art. 64 lit. a), b) C. pen. aplicată în baza art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen. cu art. 41 alin. (2) C. pen., ambele aplicate prin Sentinţa penală nr. 19/19.01.2010 a Tribunalului Arad, definitivă prin Decizia penală nr. 288/31.01.2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

- pedeapsa de 9 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev.de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. aplicată în baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 şi pedeapsa de 9 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev.de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. aplicată în baza art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002, ambele aplicate prin Sentinţa penală nr. 846/06.12.2010 a Tribunalului Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 1672/22.05.2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

- pedeapsa de 6 ani şi 8 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev.de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. aplicată în baza art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 320<SUP>1</SUP> alin. (7) C. proc. pen. şi pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată în baza art. 11 lit. c) din Legea 87/1994 cu art. 13 C. pen., ambele aplicate prin Sentinţa penală nr. 60/14.02.2011 a Tribunalului Constanţa, definitivă prin Decizia penală nr. 997/03.04.2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

- sporul de 1 an închisoare aplicat în urma contopirii tuturor acestor pedepse.

În baza art. 6 C. pen. s-a redus pedeapsa de 9 ani închisoare aplicată în baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 la noul maxim de 5 ani închisoare potrivit art. 367 alin. (1) C. pen.

În baza art. 6 C. pen. s-a redus pedeapsa de 9 ani închisoare aplicată în baza art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002 la noul maxim de 5 ani închisoare potrivit art. 244 alin. (2) C. pen.;

În baza art. 6 C. pen., s-a redus pedeapsa de 12 ani închisoare aplicată în baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 la noul maxim de 5 ani închisoare potrivit art. 367 alin. (1) C. pen.

În baza art. 6 C. pen., s-a redus pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată în baza art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. la noul maxim de 5 ani închisoare potrivit art. 244 alin. (2) C. pen.

În baza art. 6 C. pen., s-a redus pedeapsa de 6 ani şi 8 luni închisoare aplicată în baza art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 320<SUP>1</SUP> alin. (7) C. proc. pen. la noul maxim de 5 ani închisoare potrivit art. 244 alin. (2) C. pen.

S-a constatat că pedeapsa rezultantă principală stabilită iniţial, de 13 ani închisoare, prin Sentinţa penală nr. 107/27.01.2014 pronunţată de Judecătoria Oradea, definitivă prin nerecurare, este mai mică decât cea calculată potrivit art. 38 şi art. 39 din noul C. pen. şi a menţinut pedeapsa rezultantă de 13 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) şi g) C. pen. după executarea pedepsei principale.

Înalta Curte, în cadrul prezentului recurs în casaţie, constată că această sentinţă nu a statuat asupra vreunui spor de 8 ani închisoare, respectiv nu a calculat şi aplicat sau adăugat un spor care, odată cu rămânerea definitivă, să intre în puterea lucrului judecat. În realitate, instanţa a menţinut pedeapsa rezultantă iniţială de 13 ani închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 107/27.01.2014 pronunţată de Judecătoria Oradea, definitivă prin nerecurare, în conţinutul căreia nu intra un spor de 8 ani. Sporul intrat în puterea lucrului judecat, în raport cu antecedenţa penală este de 1 an închisoare.

Acest spor de 1 an închisoare aplicat prin Sentinţa penală nr. 107/27.01.2014 a Judecătoriei Oradea (definitivă prin Decizia penală nr. 228/A/08.05.2014 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori), a fost menţinut prin Sentinţa penală nr. 821/18.03.2014 a Judecătoriei sector 5 Bucureşti (definitivă prin Decizia penală nr. 684/C din 29.05.2014 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală) şi prin Sentinţa penală nr. 220/10.02.2015 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală (definitivă prin necontestare).

De altfel, întreaga antecedenţă penală a acestui condamnat nu atestă aplicarea unui spor de 8 ani închisoare, nici chiar cumulat, prin hotărârile anterioare diferite, dar definitive. Evaluarea legii mai favorabile prin Sentinţa nr. 220 din 10.02.2015 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, nu a condus la stabilirea şi aplicarea unui spor de 8 ani, ci la menţinerea unei pedepse anterioare ce nu includea un spor în acest cuantum.

Singurul spor aplicat faţă de acest condamnat este în cuantum de 1 an închisoare, spor stabilit iniţial prin Sentinţa nr. 677/2012, pronunţată de Tribunalul Bucureşti şi menţinut prin Sentinţa de contopire nr. 107/2014, pronunţată de Judecătoria Oradea.

Revenind la prezenta cauză şi în urma casării deciziei pronunţate în apel, faţă de inculpatul A., Înalta Curte va reţine ca fiind justă evaluarea instanţei de fond referitoare la necesitatea sporului în condiţiile antecedenţei penale multiple a recurentului A. şi va menţine sporul de 2 ani închisoare aplicat de Tribunalului Bucureşti, prin Sentinţa penală nr. 1888/30.06.2014.

Ca urmare a înlăturării sporului nelegal de 8 ani închisoare, dar adăugării unui spor total de 3 ani (1+2), pedeapsa rezultantă aplicată, calculată aritmetic, devine 9 ani şi 6 luni închisoare, iar nu 14 ani şi 6 luni închisoare.

Se va constata că pedeapsa rezultantă astfel determinată a fost integral executată sub forma arestului preventiv şi detenţiei, în perioada 28.06.2006 - 22.07.2006 şi în perioada 16.09.2008 - 16.03.2018 şi va dispune punerea în libertate de îndată a recurentului, dacă nu este arestat în altă cauză.

Consecinţa prezentei decizii pronunţate în cadrul recursului în casaţie este aceea că toate hotărârile ulterioare, ce au evaluat şi valorificat pedeapsa aplicată prin Sentinţa nr. 1888/30.06.2014, trebuie conformate tratamentului sancţionator stabilit prin prezenta decizie, ceea ce impune retragerea sau anularea tuturor mandatelor de executare emise în baza Sentinţei penale nr. 1888/30.06.2014 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, cu privire la inculpatul A.

Ca urmare, Înalta Curte va admite recursul în casaţie declarat şi, în urma casării deciziei atacate, va proceda la reducerea pedepsei rezultante în limitele şi condiţiile menţionate anterior.

În ceea ce priveşte recursul în casaţie declarat de inculpatul G.

Recurentul a criticat modalitatea contopirii pedepselor în contextul în care, dacă aceasta se realiza separat de judecata acţiunii penale, ar fi generat o soluţie de favoare. Recurentul a făcut referire la Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul privind dezlegarea unor chestiuni de drept, nr. 29/2015 şi la Decizia Curţii Constituţionale a României nr. 265/05.05.2014.

Decizia nr. 29/2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul privind dezlegarea unor chestiuni de drept, a statuat în sensul că în procedura de modificare a pedepsei prevăzută de art. 585 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., în cadrul operaţiunii de contopire a unei pedepse cu închisoarea aplicată în temeiul C. pen. anterior pentru o infracţiune săvârşită sub imperiul acestei legi cu o pedeapsă cu închisoarea aplicată în temeiul noului C. pen. pentru o infracţiune săvârşită sub C. pen. anterior, se impune determinarea legii penale mai favorabile condamnatului conform art. 5 din C. pen.

În considerentele acestei decizii se arată: Dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 187/2012 sunt aplicabile numai în situaţia în care cel puţin una dintre infracţiunile concurente a fost comisă după intrarea în vigoare a noului C. pen., când tratamentul sancţionator al concursului de infracţiuni va fi obligatoriu, cel prevăzut de noul C. pen. - art. 39 - 40, mai sever, deoarece sub imperiul acestuia s-a desăvârşit, finalizat pluralitatea infracţională.

Per a contrario, în situaţia în care niciuna dintre infracţiunile concurente pentru care s-au aplicat pedepse individuale prin hotărâri definitive nu a fost comisă după intrarea în vigoare a noului C. pen., tratamentul sancţionator al pluralităţii de infracţiuni va fi cel prevăzut de C. pen. anterior - care, în acest caz, este legea penală mai favorabilă condamnatului căruia i se stabileşte în procedura reglementată de art. 585 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. pentru prima dată pedeapsa rezultantă.

În această situaţie tranzitorie, nu există temei legal pentru a aplica tratamentul sancţionator al concursului de infracţiuni prevăzut de noul C. pen.

Această decizie pronunţată în unificarea practicii judiciare este ulterioară Deciziei Curţii Constituţionale a României nr. 265/05.05.2014, potrivit căreia dispoziţiile art. 5 din C. pen. sunt constituţionale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea şi aplicarea legii penale mai favorabile.

Art. 5 din C. pen. se referă la aplicarea legii mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei, iar art. 6 din C. pen. se referă la aplicarea legii mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei.

În cazul recurentului în contopire au intrat deopotrivă pedepse definitive şi nedefinitive. În aceste condiţii susţinerea apărării este pertinentă, în condiţiile în care infracţiunile sunt toate săvârşite sub imperiul legii anterioare.

Totuşi apărarea pleacă de la premisa că în cazul contopirii tuturor pedepselor, în condiţiile legii anterioare mai favorabile, nu se putea ajunge la acest cuantum al pedepsei, implicit la sporul de 5 ani şi 4 luni închisoare.

Potrivit art. 33 şi 34 C. pen. de la 1968, în cazul contopirii, când erau aplicate pedepse numai cu închisoarea, se aplica pedeapsa cea mai grea, care putea fi sporită până la maximul ei special, iar când acest maxim nu era îndestulător, se putea adăuga un spor de până la 5 ani.

În acest context maximul pedepsei la care se putea ajunge, determinat aritmetic, este maximul special 15 ani pentru infracţiunea de înşelăciune (art. 215 alin. (1), (3) C. pen. 1969) plus 5 ani închisoare spor, în total 20 ani. Potrivit art. 34 alin. final C. pen. de la 1968, în cazul contopirii nu se putea depăşi totalul pedepselor stabilite pentru infracţiunile concurente, total ce în cazul recurentului era de 16 ani şi 8 luni închisoare.

Pedeapsa rezultantă aplicată faţă de recurent, de 9 ani şi 4 luni închisoare, este sub acest cuantum determinat pe baza legii evaluate ca fiind mai favorabilă şi ca urmare nu se poate considera ca fiind nelegală (recurentul execută pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 5 ani şi 4 luni, în final, execută pedeapsa rezultantă de 9 ani şi 4 luni închisoare).

De asemenea, nici modalitatea calculării pedepsei în baza legii actuale, considerate ca fiind aplicabilă de instanţa de apel, nu generează o pedeapsă rezultantă în cuantum nelegal.

Amintim totuşi, deşi recursul în casaţie a trecut de faza filtrului, că jurisprudenţa anterioară a atestat faptul că alegerea legii penale mai favorabile în sine, nu poate face obiectul analizei în cazul recursului în casaţie, dacă aceasta a condus la pedepse principale şi rezultante în limite determinate de textele reţinute (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, s.p., Încheierea nr. 79/RC din data de 14 martie 2018, Dosar nr. x/2015; Încheierea nr. 404/RC din 18 octombrie 2017 pronunţată în Dosarul nr. x/2014; Încheierea nr. 55/RC/2015 din 10 februarie 2015, Decizia nr. 395/RC din 8 decembrie 2015 pronunţată în Dosarul nr. x/2015, Decizia nr. 231/RC din 7 iunie 2017 pronunţată în Dosarul nr. x/2013).

Pentru aceste argumente urmează a se respinge recursul în casaţie promovat de condamnatul G.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va suporta cheltuielile ocazionate de judecata recursului în casaţie promovat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Cu majoritate:

I. Admite recursul în casaţie declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 1662/A din data de 04 noiembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Casează, în parte, Decizia mai sus menţionată şi Sentinţa penală nr. 1888/30.06.2014 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, numai în ceea ce îl priveşte pe inculpatul A. referitor la cuantumul pedepsei rezultante aplicate acestuia şi, rejudecând în aceste limite:

Înlătură sporul de 8 ani închisoare reţinut în decizia recurată.

Menţine sporul de 2 ani închisoare aplicat de instanţa de fond prin Sentinţa penală nr. 1888/30.06.2014 a Tribunalului Bucureşti.

Menţine sporul de 1 an închisoare aplicat prin Sentinţa penală nr. 107/27.01.2014 a Judecătoriei Oradea (definitivă prin Decizia penală nr. 228/A/08.05.2014 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori), menţinut prin Sentinţa penală nr. 821/18.03.2014 a Judecătoriei sector 5 Bucureşti (definitivă prin Decizia penală nr. 684/C din 29.05.2014 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală) şi prin Sentinţa penală nr. 220/10.02.2015 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală (definitivă prin necontestare).

Reduce pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului A. de la 14 ani şi 6 luni închisoare la pedeapsa de 9 ani şi 6 luni închisoare.

Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.

Constată că pedeapsa rezultantă a fost executată sub forma arestului preventiv şi detenţiei, în perioada 28.06.2006 - 22.07.2006 şi în perioada 16.09.2008 - 16.03.2018.

Constată executată integral pedeapsa rezultantă aplicată.

Anulează MEPÎ emise în baza Sentinţei penale nr. 1888/30.06.2014 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, cu privire la inculpatul A. şi dispune punerea în libertate de îndată a acestuia, dacă nu este arestat în altă cauză.

II. Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de inculpatul G. împotriva Deciziei penale nr. 1662/A din data de 04 noiembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Obligă recurentul inculpat G. la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat A. în sumă de 260 RON rămâne în sarcina statului.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat G. în sumă de 70 RON rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 martie 2018.

În dezacord cu soluţia pronunţată cu majoritate, formulez opinie separată în sensul respingerii, ca nefondate, a recursurilor în casaţie declarate de inculpaţii A. şi G. împotriva Deciziei penale nr. 1662/A din data de 04 noiembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Recurenţii au invocat dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. - s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, susţinând că, în mod greşit, instanţa de apel a aplicat greşit sporul de pedeapsă.

1. În motivarea cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., recurentul inculpat A. a arătat că instanţa de apel a dispus o soluţie nelegală adăugând pedepsei celei mai grele de 6 ani şi 6 luni închisoare un spor de 8 ani închisoare, reţinut ca fiind aplicat prin Sentinţa penală nr. 220/10.02.2015 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, solicitând înlăturarea greşită a aplicării legii prin reducerea sporului de 8 ani închisoare.

Examinând o cerere întemeiată pe cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., instanţa analizează acele nelegalităţi care au determinat ca pedeapsa aplicată să se situeze în afara limitei (minime sau maxime). Aşadar, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în examinarea recursului în casaţie bazat pe acest caz de casare nu analizează orice nelegalitate a pedepsei, ci numai acele situaţii în care, dată fiind încălcarea unor dispoziţii legale o persoană ajunge să fie condamnată la o pedeapsă care se situează în afara limitelor prevăzute de lege pentru infracţiunea respectivă.

Instanţa de casare nu judecă procesul propriu-zis, ci judecă exclusiv dacă, din punct de vedere al dreptului, în limita cazurilor de casare prevăzute expres şi limitativ de legiuitor la art. 438 C. proc. pen., hotărârea atacată este corespunzătoare.

Recursul în casaţie nu are ca obiect rezolvarea unei acţiuni penale, ci desfiinţarea sentinţelor şi deciziilor care sunt contrare legii. În această procedură nu se judecă raportul juridic dedus judecăţii în faţa primei instanţe ori în apel, ci se judecă exclusiv dacă hotărârea atacată este conformă cu regulile de drept, în cazuri şi condiţii expres prevăzute de lege.

Prin urmare, ceea ce a generat opinia separată este imposibilitatea cenzurii din partea instanţei supreme în procedura căii extraordinare de atac a recursului în casaţie a remedierii sporului aplicat de instanţa de apel ca urmare a antecedenţei penale a inculpatului A. Recursul în casaţie este reglementat ca o cale extraordinară de atac ce trebuie să asigure echilibrul între principiul legalităţii şi principiul respectării autorităţii de lucru judecat.

Astfel, prin sentinţa ce face obiectul prezentului recurs în casaţie s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului A. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, deoarece există autoritate de lucru judecat. Totodată, instanţa de apel a constatat că faptele de înşelăciune pentru care inculpatul A. a fost trimis în judecată, constituie acte materiale ale infracţiunii de înşelăciune pentru are acest inculpat fusese condamnat Sentinţa penală nr. 846/06.12.2010, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 1672/22.05.2012 pronunţată de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Faţă de această împrejurare, instanţa de apel a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 43 C. pen. din 1969 privitoare la recalcularea pedepsei în cazul inculpatul este judecat ulterior pentru alte acţiuni sau infracţiuni care intră în conţinutul aceleiaşi infracţiuni.

Totodată, se constată că, de la data rămânerii definitive a Sentinţei penale nr. 846/06.12.2010, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a Ii-a penală, pedeapsa aplicată a suferit modificări atât ca urmare a constatării faptului că acesta a mai fost condamnat definitiv pentru infracţiuni concurente, dar şi ca urmare a intervenirii unei legi penale noi. Astfel, urmare a acestor modificări inculpatului A. i-a fost stabilită o pedeapsă rezultantă de 13 ani închisoare prin Sentinţa penală nr. 220/10.02.2015, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, pedeapsă în executarea căreia se află inculpatul.

În urma operaţiunii de repunere în individualitatea lor a pedepselor componente, instanţa de apel a procedat la recalculare pedepsei de 5 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 846/06.12.2010 a Tribunalului Bucureşti, astfel cum a fost redusă prin Sentinţa penală nr. 220/10.02.2015 a aceleiaşi instanţe şi a aplicat inculpatului o pedeapsă unică de 6 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. din 1969 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002 şi art. 5 C. pen.

Totodată, consider că în mod corect instanţa de apel a dispus contopirea acestei pedepsei (stabilite în urma recalculării) cu pedepsele la care inculpatul a fost condamnat pentru infracţiuni concurente, în conformitate cu dispoziţiile art. 36 alin. (1) C. pen. din 1969 rap. la art. 34 lit. b) C. pen. din 1969, respectiv:

- pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 846 din 06.12.2010 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003, astfel cum a fost redusă prin Sentinţa penală nr. 220/10.02.2015 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală;

- pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 şi pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi 5 C. pen. din 1969 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 aplicate prin Sentinţa penală nr. 19 din 19.01.2010 a Tribunalului Arad, astfel cum au fost reduse prin Sentinţa penală nr. 220/10.02.2015 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală;

- pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen. din 1969 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 şi art. 320<SUP>1</SUP> C. proc. pen. din 1968, astfel cum a fost redusă prin Sentinţa penală nr. 220/10.02.2015 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, şi pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 11 lit. c) din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 13 C. pen. din 1969, ambele aplicate prin Sentinţa penală nr. 60 din 14.02.2011 a Tribunalului Constanţa;

- cele două pedepse a câte 2 ani şi 6 luni închisoare aplicate pentru săvârşirea a două infracţiuni prev. de art. 215 alin. (2), (3) C. pen. din 1969 cu aplic. art. 320<SUP>1</SUP> C. proc. pen. din 1968 prin Sentinţa penală nr. 107/27.01.2014 pronunţată de Judecătoria Oradea, definitivă prin nerecurare;

în final, a stabilit ca inculpatul A. să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani şi 6 luni închisoare la care se adaugă sporul de 8 ani închisoare menţinut potrivit Sentinţei penale nr. 220/10.02.2015 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, pedeapsa rezultantă fiind de 14 ani şi 6 luni închisoare.

Aşadar, prima instanţă a aplicat pedeapsa pentru infracţiunea ce a făcut obiectul judecăţii (infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. din 1969 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002 şi art. 5 C. pen.), în limitele prevăzute de lege, dispunând subsecvent recontopirea acesteia (în urma recalculării) cu celelalte pedepse ce făcut obiectul contopirii (în urma reducerii acestora) prin Sentinţa penală nr. 220/10.02.2015 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală.

Apreciez că această din urmă sentinţă nu poate fi modificată în prezenta cauză, având în vedere că obiectul recursului în casaţie îl constituie o altă hotărâre.

Pe de altă parte, înalta Curte, în opinie separată, constată că aspectele invocate de recurentul inculpat A. subsumate cazului de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., exced cenzurii instanţei de recurs, textul nepermiţând cenzurarea oricărui alt aspect de nelegalitate care, în final, ar putea produce consecinţe asupra cuantumului pedepsei, ci doar aplicarea unei pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

În consecinţă, raportat la motivele recursului în casaţie, înalta Curte constată că pedeapsa de 14 ani şi 6 luni închisoare la care a fost condamnat în mod definitiv recurentul inculpat A. se situează în limitele prevăzute de lege pentru infracţiunile săvârşite de acesta, astfel că aspectele criticate nu pot fi valorificate în contextul cazului de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

2. În ceea ce priveşte susţinerile recurentului inculpat G. referitoare la faptul că în cadrul tratamentului privind concursul de infracţiuni s-au combinat dispoziţii din vechea şi noua legislaţie penală, în contradicţie cu jurisprudenţa aplicabilă în materie, făcând referire la Decizia nr. 29/2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul privind dezlegarea unor chestiuni de drept şi la Decizia Curţii Constituţionale a României nr. 265/05.05.2014 şi că dacă procesul de contopire a pedepselor reţinute în sarcina inculpatului s-ar fi realizat în cadrul altui proces, separat, s-ar fi pronunţat o soluţie favorabilă acestuia, consider nu au relevanţă în considerarea cazului de casare promovat de inculpat.

Recurentul G. a invocat dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., respectiv că s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, susţinând că, în mod greşit, instanţa de apel a făcut aplicarea greşită a legii mai favorabile în ceea ce priveşte aplicarea sporului şi a contopirii pedepselor, apreciind că legea penală mai favorabilă este C. pen. anterior în ceea ce priveşte contopirea pedepselor.

Însă, potrivit dispoziţiilor C. pen. anterior cuantumul pedepselor concurente este de 16 ani şi 8 luni închisoare, deci cu mult peste pedeapsa rezultantă aplicată acestuia de instanţa de apel.

Aşadar, pedeapsa rezultantă aplicată de instanţa de apel de 9 ani şi 4 luni închisoare este în limite legale.

Pe de altă parte, în jurisprudenţa recentă a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a statuat că aspecte legate de aplicarea legii penale mai favorabile nu pot fi supuse cenzurii instanţei de recurs în casaţie, o asemenea cerere excedând competenţei instanţei de recurs în casaţie în limita cazurilor de casare expres şi limitativ reglementate de art. 438 alin. (1) lit. 12 C. proc. pen.

Pentru aceste considerente, consider, în opinie separată, că ambele recursuri în casaţie sunt nefondate.

Procesat de GGC - NN