Decizia nr. 79/A/2018 · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie — Secţia Penală

Asupra apelurilor penale de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 25/PI din 28.01.2016 pronunţată în dosarul nr. x/2014 de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, s-a dispus:

În baza art. 386 din C. proc. pen., s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei formulată de procuror, în sensul înglobării faptelor calificate ca fiind infracţiunea prev. de art. 6 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 în infracţiunea prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) şi c), alin. (2) din Legea nr. 241/2005.

În baza art. 386 din C. proc. pen., s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei formulată de inculpatul A. prin avocat B., privind înlăturarea din art. 9 alin. (1) lit. a) şi c), alin. (2) din Legea nr. 241/2005 a alin. (2).

I. În baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., a fost achitat inculpatul A. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 6 alin. (1) din Legea nr. 241/2005.

În baza art. 367 alin. (2) rap. la art. 367 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. şi cu aplic. art. 5 din C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la 3 (trei) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat.

În baza art. 65 din C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d), g) (de a ocupa funcţii de conducere în cadrul unei societăţi comerciale) şi lit. k) din C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 66 din C. pen., s-a interzice inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d), g) (de a ocupa funcţii de conducere în cadrul unei societăţi comerciale) şi lit. k) din C. pen., pe o perioadă de 3 (trei) ani după executarea pedepsei, ca pedeapsă complementară.

În baza art. 9 alin. (1) lit. a) şi c), alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la 6 (şase) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală.

În baza art. 65 din C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d), g) (de a ocupa funcţii de conducere în cadrul unei societăţi comerciale) şi lit. k) din C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 66 din C. pen., s-a interzice inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d), g) (de a ocupa funcţii de conducere în cadrul unei societăţi comerciale) şi lit. k) din C. pen., pe o perioadă de 3 (trei) ani după executarea pedepsei, ca pedeapsă complementară.

În baza art. 38 alin. (1) şi art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea, de 6 (şase) ani închisoare, la care s-a adaugat un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse, respectiv 1 (un) an închisoare, inculpatul având de executat o pedeapsă finală de 7 (şapte) ani închisoare, cu executare în regim de detenţie.

În baza art. 65 din C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d), g) (de a ocupa funcţii de conducere în cadrul unei societăţi comerciale) şi lit. k) din C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 66 din C. pen., s-a interzice inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d), g) (de a ocupa funcţii de conducere în cadrul unei societăţi comerciale) şi lit. k) din C. pen., pe o perioadă de 3 (trei) ani după executarea pedepsei, ca pedeapsă complementară.

II. În baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., a fost achitată inculpata D. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 241/2005.

În baza art. 367 alin. (2) rap. la art. 367 alin. (1) din C. pen. cu aplic. art. 5 din C. pen., a fost condamnată inculpata D. la 3 (trei) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat.

În baza art. 65 din C. pen., s-a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d), g) (de a ocupa funcţia de director economic sau contabil în cadrul unei societăţi comerciale) şi lit. k) din C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 66 din C. pen., s-a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d), g) (de a ocupa funcţia de director economic sau contabil în cadrul unei societăţi comerciale) şi lit. k) din C. pen., pe o perioadă de 3 (trei) ani după executarea pedepsei, ca pedeapsă complementară.

În baza art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. a) şi c), alin. (2) din Legea nr. 241/2005, a fost condamnată inculpata D. la 7 (şapte) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală.

În baza art. 65 din C. pen., s-a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d), g) (de a ocupa funcţia de director economic sau contabil în cadrul unei societăţi comerciale) şi lit. k) din C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 66 din C. pen., s-a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d), g) (de a ocupa funcţia de director economic sau contabil în cadrul unei societăţi comerciale) şi lit. k) din C. pen., pe o perioadă de 3 (trei) ani după executarea pedepsei, ca pedeapsă complementară.

În baza art. 38 alin. (1) şi art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatei în pedeapsa cea mai grea, de 7 (şapte) ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse, respectiv 1 (un) an închisoare, inculpata având de executat o pedeapsă finală de 8 (opt) ani închisoare, cu executare în regim de detenţie.

În baza art. 65 din C. pen., s-a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d), g) (de a ocupa funcţia de director economic sau contabil în cadrul unei societăţi comerciale) şi lit. k) din C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 66 din C. pen., s-a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d), g) (de a ocupa funcţia de director economic sau contabil în cadrul unei societăţi comerciale) şi lit. k) din C. pen., pe o perioadă de 3 (trei) ani după executarea pedepsei, ca pedeapsă complementară.

III. În baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., a fost achitat inculpatul E. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 241/2005.

În baza art. 367 alin. (2) rap. la art. 367 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. şi cu aplic. art. 5 din C. pen., a fost condamnat inculpatul E. la 2 (doi) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat.

În baza art. 65 din C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d), g) (dreptul de a exercita profesia de avocat) şi lit. k) din C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 66 din C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d), g) (dreptul de a exercita profesia de avocat) şi lit. k) din C. pen., pe o perioadă de 3 (trei) ani după executarea pedepsei, ca pedeapsă complementară.

În baza art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. a) şi c), alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul E. la 4 (patru) ani şi 8 (opt) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală.

În baza art. 65 din C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d), g) (dreptul de a exercita profesia de avocat) şi lit. k) din C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 66 din C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d), g) (dreptul de a exercita profesia de avocat) şi lit. k) din C. pen., pe o perioadă de 3 (trei) ani după executarea pedepsei, ca pedeapsă complementară.

În baza art. 38 alin. (1) şi art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea, de 4 (patru) ani şi 8 (opt) luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse, respectiv 8 (opt) luni închisoare, inculpatul având de executat o pedeapsă finală de 5 (cinci) ani şi 4 (patru) luni închisoare, cu executare în regim de detenţie.

În baza art. 65 din C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d), g) (dreptul de a exercita profesia de avocat) şi lit. k) din C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 66 din C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d), g) (dreptul de a exercita profesia de avocat) şi lit. k) din C. pen., pe o perioadă de 3 (trei) ani după executarea pedepsei, ca pedeapsă complementară.

IV. În baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., a fost achitat inculpatul F. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 241/2005.

În baza art. 367 alin. (2) rap. la art. 367 alin. (1) din C. pen. cu aplic. art. 5 din C. pen., a fost condamnat inculpatul F.la 3 (trei) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat.

În baza art. 65 din C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d), g) (de a exercita profesia de contabil în cadrul unei societăţi comerciale) şi lit. k) din C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 66 din C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d), g) (de a exercita profesia de contabil în cadrul unei societăţi comerciale) şi lit. k) din C. pen., pe o perioadă de 3 (trei) ani după executarea pedepsei, ca pedeapsă complementară.

În baza art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. a) şi c), alin. (2) din Legea nr. 241/2005, a fost condamnat inculpatul F. la 7 (şapte) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală.

În baza art. 65 din C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d), g) (de a exercita profesia de contabil în cadrul unei societăţi comerciale) şi lit. k) din C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 66 din C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d), g) (de a exercita profesia de contabil în cadrul unei societăţi comerciale) şi lit. k) din C. pen., pe o perioadă de 3 (trei) ani după executarea pedepsei, ca pedeapsă complementară.

În baza art. 38 alin. (1) şi art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea, de 7 (şapte) ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse, respectiv 1 (un) an închisoare, inculpatul având de executat o pedeapsă finală de 8 (opt) ani închisoare, cu executare în regim de detenţie.

În baza art. 65 din C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d), g) (de a exercita profesia de contabil în cadrul unei societăţi comerciale) şi lit. k) din C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 66 din C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d), g) (de a exercita profesia de contabil în cadrul unei societăţi comerciale) şi lit. k) din C. pen., pe o perioadă de 3 (trei) ani după executarea pedepsei, ca pedeapsă complementară.

V. În baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., a fost achitat inculpatul H. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 6 alin. (1) din Legea 241/2005.

În baza art. 367 alin. (2) rap. la art. 367 alin. (1) din C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (1) din C. pen. şi cu aplic. art. 5 din C. pen., a fost condamnat inculpatul H. la 3 (trei) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat.

În baza art. 65 din C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) şi k) din C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 66 din C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) şi k) din C. pen., pe o perioadă de 3 (trei) ani după executarea pedepsei, ca pedeapsă complementară.

În baza art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. a) şi c), alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (1) din C. pen., a fost condamnat inculpatul H., la 7 (şapte) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală.

În baza art. 65 din C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) şi k) din C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 66 din C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) şi k) din C. pen., pe o perioadă de 3 (trei) ani după executarea pedepsei, ca pedeapsă complementară.

În baza art. 38 alin. (1) şi art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea, de 7 (şapte) ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse, respectiv 1 (un) an închisoare, inculpatul având de executat o pedeapsă rezultantă de 8 (opt) ani închisoare.

În baza art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 rap. la art. 83 din C. pen. anterior, s-a dispus revocarea beneficiului suspendării condiţionate a pedepsei de 1 an şi 3 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 261 din 1 februarie 2011 a Judecătoriei Arad, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 527/R din 7 aprilie 2011 a Curţii de Apel Timişoara.

S-a adăugat pedeapsa de 1 an şi 3 luni închisoare menţionată mai sus, la pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare aplicată în prezenta cauză, inculpatul având de executat o pedeapsă finală de 9 (nouă) ani şi 3 (trei) luni închisoare, cu executare în regim de detenţie.

În baza art. 65 din C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) şi k) din C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 66 din C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) şi k) din C. pen., pe o perioadă de 3 (trei) ani după executarea pedepsei, ca pedeapsă complementară.

VI. În baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., a fost achitată inculpata persoană juridică SC C. SRL Arad, sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 6 alin. (1) din Legea nr. 241/2005.

În baza art. 367 alin. (2) rap. la art. 367 alin. (1) din C. pen. cu aplic. art. 5 din C. pen., a fost condamnată inculpata persoană juridică SC C. SRL - cu domiciliul fiscal în Arad, cod identificare fiscală x şi nr. ORC y, la 60.000 (şasezeci mii) lei amendă (200 zile amendă x 300 lei/zi), pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat.

În baza art. 138 rap. la art. 140 din C. pen., s-a aplicat inculpatei persoană juridică pedeapsa complementară a suspendării activităţii pe o perioadă de 3 (trei) luni după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

În baza art. 9 alin. (1) lit. a) şi c), alin. (2) din Legea nr. 241/2005, a fost condamnată inculpata persoană juridică, la 75.000 (şaptezeci şi cinci mii) lei amendă (250 zile amendă x 300 lei/zi), pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală.

În baza art. 138 rap. la art. 140 din C. pen., s-a aplicat inculpatei persoană juridică pedeapsa complementară a suspendării activităţii pe o perioadă de 3 (trei) luni după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

În baza art. 38 alin. (1) şi art. 39 alin. (1) lit. c) din C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatei persoană juridică în pedeapsa cea mai grea, de 75.000 (şaptezeci şi cinci mii) lei amendă, la care s-a adăugat un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse, respectiv 20.000 (douăzeci mii) lei, inculpata având de executat o pedeapsă rezultantă de 95.000 (nouăzeci şi cinci mii) lei amendă.

În baza art. 138 rap. la art. 140 din C. pen., s-a aplicat inculpatei persoană juridică pedeapsa complementară a suspendării activităţii pe o perioadă de 3 (trei) luni după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

În baza art. 25 alin. (1) rap. la art. 397 din C. proc. pen., s-a admis în parte acţiunea civilă exercitată de partea civilă A.N.A.F. - D.G.R.F.P. Timişoara - A.J.F.P. Arad, s-a constatat că prejudiciul în sumă de 2.156.081 lei a fost parţial reparat, prin recuperarea sumei de 1.228.466 lei de către partea civilă şi au fost obligaţi inculpaţii în solidar la plata sumei de 927.615 lei reprezentând prejudiciu nerecuperat către partea civilă A.N.A.F. - D.G.R.F.P. Timişoara - A.J.F.P. Arad, cu dobânzi, majorări de întârziere şi penalităţi până la data plăţii integrale a prejudiciului.

În baza art. 25 alin. (5) din C. proc. pen., a fost lăsată nesoluţionată acţiunea civilă exercitată de partea civilă A.N.A.F. - D.G.R.F.P. Timişoara - A.J.F.P. Arad pentru suma de 2.351.975 lei, pentru care partea civilă nu a emis decizie de impunere.

În baza art. 397 alin. (4) din C. proc. pen., s-a menţinut sechestrul asigurător dispus în cauză asupra bunurilor proprietatea inculpaţilor, prin încheierea penală din 23 septembrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. x/2014, până la concurenţa sumei de 927.615 lei.

În baza art. 397 alin. (5) din C. proc. pen., s-a menţinut sechestrul asigurător dispus în cauză asupra bunurilor proprietatea inculpaţilor, prin încheierea penală din 23 septembrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. x/2014, până la concurenţa sumei de 2.351.975 lei, măsură care încetează de drept în termen de 30 zile de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, dacă partea civilă A.N.A.F. - D.G.R.F.P. Timişoara - A.J.F.P. Arad nu introduce acţiune civilă separată la instanţa civilă.

În baza art. 274 alin. (1) din C. proc. pen., a fost obligat fiecare inculpat la câte 2.000 lei cheltuieli judiciare faţă de stat.

S-a dispus plata sumei de 820 lei din fondurile Ministerului Justiţiei în contul Baroului Timiş, reprezentând onorariu avocat oficiu J..

În baza art. 273 din C. proc. pen., s-a respins cererea formulată de procuror privind acordarea onorariului de expert pentru expertul asistent K..

În baza art. 7 din Legea nr. 26/1990, s-a dispus comunicarea către Oficiul Naţional al Registrului Comerţului a unei copii legalizate de pe hotărârea penală în termen de 15 zile de la data rămânerii definitive.

Pentru a pronunţa această soluţie, curtea de apel a reţinut următoarele:

SC C. SRL Arad a fost înfiinţată în anul 2012, având ca asociaţi iniţial pe numiţii L. şi M., la scurt timp asociata L. cesionând cu titlu gratuit părţile sociale aparţinând acesteia numitului M., însă activitatea efectivă a societăţii comerciale, care avea ca principal obiect de activitate efectuarea de curăţenie a clădirilor, era coordonată de inculpatul A. care avea calitatea de director general şi împuternicit al administratorului.

După o perioadă relativ scurtă de timp, urmare a faptului că SC C. SRL Arad avea datorii substanţiale faţă de bugetul de stat, iar în scopul reducerii acestor cheltuieli, inculpatul A. a constituit un grup infracţional organizat în sensul de a nu achita taxa pe valoarea adăugată, precum şi impozitul pe profit datorate bugetului de stat de către SC C. SRL Arad, prin crearea aparenţei desfăşurării unor operaţiuni economice reale, respectiv prin folosirea unor facturi false provenite de la diverse societăţi comerciale sau facturi reale care însă nu reflectau operaţiuni comerciale reale.

O altă modalitate de încercare a fraudării bugetului de stat a fost înfiinţarea succesivă a unor societăţi comerciale pe numele unor persoane care au fost racolate din rândul persoanelor cu dificultăţi materiale, iar după funcţionarea acestor societăţi comerciale o perioadă relativ scurtă de timp, se acumulau datorii de natură salarială iar aceste societăţi au fost abandonate prin deschiderea procedurii de insolvenţă, iar unele chiar radiate din Oficiul Registrului Comerţului.

Din probele dosarului a rezultat că, cu toate că martorul M. a figurat în evidenţele SC C. SRL Arad în calitate de administrator al societăţii, toată activitatea acestei societăţi, precum şi a celorlalte societăţi comerciale înfiinţate în scopul diminuării cheltuielilor societăţii comerciale inculpate, a fost coordonată de inculpatul A., acesta având calitatea de director general şi toate deciziile au fost luate de către acesta în principal şi în unele situaţii împreună cu inculpaţii D., F. şi E.

S-a menţionat că inculpata D. a fost angajată iniţial la SC N. SRL, controlată de asemenea de inculpatul A., iar apoi în anul 2013, la SC C. SRL Arad în calitate de director financiar, iar având această poziţie, lua parte în procesul decizional împreună cu inculpatul A. şi inculpatul E.

Inculpata a cunoscut că facturile înregistrate nu reflectă operaţiuni economice reale şi au fost înregistrate pentru diminuarea TVA şi impozitului pe profit, iar prin înfiinţarea consecutivă a mai multor societăţi comerciale controlate de inculpatul A., s-a evitat plata obligaţiilor fiscale, a acceptat transmiterea deciziilor inculpatului A., cunoscând consecinţele acestora, acordând astfel un ajutor la săvârşirea infracţiunilor.

Un alt membru al grupului infracţional organizat a fost inculpatul E., avocat în cadrul Baroului Arad, care asigura asistenţa juridică pentru SC C. SRL Arad, fiind, de asemenea, şi prieten cu inculpatul A., şi a ajutat la săvârşirea infracţiunilor prin aducerea în societate a unor facturi false prin care se măreau cheltuielile în scopul reducerii impozitului sau TVA-ului, inculpatul primind un comision de 4% din valoarea facturilor, aspect care a rezultat atât din declaraţia inculpatului E. cât şi a inculpatului A.

O altă contribuţie a acestui inculpat la funcţionarea angrenajului infracţional a fost aceea că inculpatul l-a racolat pe inculpatul H., ca acesta din urmă să găsească persoanele potrivite care să preia în calitate de administratori societăţile comerciale nou înfiinţate, unde a fost angajat personal din cadrul SC C. SRL Arad, ocupându-se şi de întocmirea formalităţilor necesare înfiinţării acestor societăţi comerciale, dar şi de intrarea lor în insolvenţă, respectiv radierea acestora în momentul în care se decidea abandonarea lor ca urmare a acumulării de datorii.

Implicarea activă a inculpatului E. rezultă şi din faptul că a acceptat ca sediul social a două societăţi nou înfiinţate, respectiv SC P. SRL şi SC Q. SRL să fie stabilit la adresa biroului său de avocatură din Arad, str.;x iar martorilor SSS. - administrator la SC S. SRL şi T. -administrator la SC U. SRL li s-au întocmit cărţi de identitate la adresa din Arad, str.x , proprietatea inculpatului.

Acest inculpat era retribuit pentru activităţile prestate, în principal pentru SC C. SRL Arad, dar şi în legătură cu înfiinţarea şi desfiinţarea societăţilor comerciale impropriu denumite "de leasing de personal", cu sume cuprinse între 2.000 şi 2.500 euro.

Inculpatul F. deţinea o firmă de contabilitate, respectiv SC G. SRL şi a asigurat efectuarea serviciilor de contabilitate până în cursul anului 2013, atât SC C. SRL Arad, cât şi a celorlalte societăţi controlate de inculpatul A., ajutându-l, de asemenea, cu cunoştinţele sale în domeniul economic - financiar, în activităţile infracţionale desfăşurate de inculpatul A., inculpatul F. fiind şi persoana care l-a determinat pe martorul V. să preia în calitate de administrator SC N. SRL, cunoscând că activitatea acestei societăţi va fi controlată efectiv de inculpatul A., societate care a fost folosită ulterior pentru a furniza facturi către SC C. SRL Arad, facturi care nu reflectau operaţiuni economice reale şi prin care se măreau cheltuielile în scopul reducerii impozitului sau TVA-ului datorat bugetului de stat.

Acelaşi inculpat se face vinovat şi de furnizarea unor facturi de la SC W. SRL care nu reflectau operaţiuni economice reale şi a fost implicat şi în preluarea formală a acestei societăţi de martorul X. în calitate de administrator, pentru aceste activităţi inculpatul F. primea un comision de 2% din valoarea fiecărei facturi, conform declaraţiei inculpatului A.

Persoana juridică SC C. SRL Arad a fost inculpată întrucât toate infracţiunile săvârşite de inculpaţii persoane fizice au fost în interesul acestei persoane juridice.

Cu privire la actele materiale care au rezultat din întregul material probator, instanţa de fond a constatat că au fost dovedite următoarele activităţi cu caracter infracţional:

1. SC C. SRL Arad a înregistrat în evidenţa contabilă în luna iunie 2012, factura din 28.06.2012 şi din 29.06.2012 în valoare de câte 440.105 lei, reprezentând 16 bucăţi utilaje pentru curăţenie industrială de la SC W. SRL, aceste achiziţii fiind facturate ulterior către operatorul intracomunitar Y. din Italia, la valoarea de 200.000 euro, echivalentul a 880.210 lei, în baza facturilor din 07.08.2012, pentru stingerea obligaţiilor dintre societăţi fiind încheiat un contract de cesiune de creanţă pentru suma de 890.160 lei.

Din probele administrate, în speţă verificările efectuate de către organele financiare, a rezultat că SC W. SRL nu a desfăşurat nicio activitate, iar ulterior acţionarul iniţial i-a cesionat părţile sociale către martorul X., iar din declaraţiile acestuia a rezultat că în cursul anului 2012 s-a deplasat în localitatea Alba Iulia împreună cu inculpatul F. şi un cetăţean italian pe nume Z., sub pretextul angajării acestuia, şi l-au pus să semneze pe martor diferite acte, care martorul a crezut că sunt în vederea angajării, însă de fapt a semnat documentele de preluare a SC W. SRL, iar după deplasarea făcută la Alba Iulia şi revenirea sa în localitatea Arad, nu a mai fost contactat de aceste persoane.

Martorul X. a mai declarat atât în cursul urmăririi penale, cât şi în faţa instanţei de judecată, că a fost convins de faptul că a semnat actele în vederea angajării la o societate comercială, însă datorită pregătirii sale nu a cunoscut că a semnat documentele de preluare a SC W. SRL, arătând în acelaşi timp că nu a semnat nicio factură în numele acestei societăţi şi nu cunoaşte cine a fost împuternicit să efectueze tranzacţii bancare pentru societate şi nici cine le-a efectuat.

Faptul că aceste operaţiuni comerciale au fost fictive rezultă în primul rând din declaraţia inculpatului A., care a arătat că aceste facturi au fost primite de la inculpatul F., dar şi din faptul că din consultarea bazei de date din sistemul VIES s-a constatat că operatorul intracomunitar Y. din Italia nu a declarat prestarea de servicii intracomunitare către SC C. SRL Arad în luna iunie 2012, trăgându-se astfel concluzia că a fost înscenat un lanţ de tranzacţii comerciale în urma cărora a rezultat o cheltuială nereală şi un TVA deductibil fictiv ce a avut ca scop prejudicierea bugetului de stat prin evitarea plăţii TVA şi a impozitului pe profit.

Având în vedere facturile nr. 3 şi 4 din anul 2012 în sumă de 880.210 lei, s-a considerat că este nedeductibilă în cazul impozitului pe profit aferent anului 2012, întrucât se încalcă disp. art. 21 din Legea nr. 571/2003, aceeaşi situaţie fiind şi în cazul sumei de 890.160 lei aferentă facturii nr. 51 din 28.06.2013 de la Y. din Italia şi suma de 12.701 lei înregistrată în mod nejustificat cu titlu de cheltuieli diferenţe curs valutar rezultată din tranzacţia cu furnizorul din Italia, care de asemenea au fost calificate ca fiind cheltuieli nedeductibile.

De asemenea, sunt cheltuieli nedeductibile suma de 31.224 lei reprezentând cheltuieli cu amortizarea mijloacelor fixe şi suma de 50.928 lei reprezentând cheltuieli cu obiectele de inventar, ca urmare a unei alte operaţiuni financiare fictive, reprezentând factura provenită de la SC W. SRL cu nr. 109 din 4 ianuarie 2013, în valoare de 480.000 lei reprezentând utilaje de curăţenie, iar ideea acestor operaţiuni comerciale aparţinând inculpatului F., conform declaraţiei inculpatului A., acesta fiind şi persoana care a adus facturile emise de SC W. SRL.

În aceste condiţii, s-a concluzionat că organele financiare au stabilit că nu există drept de deducere pentru TVA în sumă de 326.450 lei aferentă facturilor emise de SC W. SRL.

Pe parcursul procesului penal au fost făcute apărări de către inculpatul F. în momentul efectuării raportului de expertiză fiscală, încercând să acrediteze ideea că aceste operaţiuni legate de SC W. SRL ar fi avut un caracter real, însă din toate probele administrate în cauză, respectiv declaraţia inculpatului A. care a recunoscut săvârşirea faptelor descrise în rechizitoriu, coroborate cu probele cu înscrisuri, cu constatările organelor financiare care au verificat faptul că aceste operaţiuni comerciale nu au fost înregistrate în sistemul VIES, rezultă în mod evident fictivitatea acestora şi în consecinţă existenţa caracterului infracţional al operaţiunilor comerciale săvârşite.

Inclusiv opinia expertului AA. a fost în acest sens, acesta arătând că achiziţiile de la SC W. SRL nu au la bază un document justificativ prin care să se facă dovada intrării în gestiune, operaţiunile nu au un suport economic, iar conform calculelor realizate prejudiciul datorat bugetului de stat s-ar cifra la suma de 449.323 lei.

2. O altă operaţiune fictivă realizată de SC C. SRL Arad este legată de contravaloarea facturii nr. 25 din 1.10.2012, în numele BB. Slovacia, în sumă de 103.909 lei, echivalentul a 25.000 euro, reprezentând brokering services, iar din consultarea bazei de date din sistemul VIES s-a constatat că operatorul intracomunitar BB. din Slovacia nu a declarat prestarea de servicii intracomunitare, iar coroborând această constatare a organelor financiare cu declaraţia inculpatului A., care a recunoscut că a primit factura de la inculpatul F. pentru creşterea cheltuielilor, s-a constatat în mod evident că această operaţiune este fictivă şi suma de 103.909 lei aferentă acestei facturi, nu este deductibilă la calculul impozitului pe profit pe anul 2012.

Expertiza efectuată de expertul AA. consideră de asemenea că operaţiunea descrisă mai sus nu are suport economic, această operaţiune nefiind realizată în scopul obţinerii de venituri impozabile, ci doar în vederea creşterii cheltuielilor deductibile pentru a diminua sumele datorate cu titlu de impozit pe profit către bugetul de stat, iar prejudiciul produs ca urmare a acestei operaţiuni este în sumă totală de 21.081 lei.

3. În cursul anului 2012 SC C. SRL Arad a achiziţionat de la SC N. SRL bunuri şi servicii în valoare totală de 2.062.568 lei, din care suma de 399.207 lei a reprezentat TVA, iar facturile reprezentând prestări servicii, marketing, reclamă şi publicitate au avut valori până la limita sumei de 5.000 lei pentru a se evita plata prin bancă, fiind achitate în numerar, iar cu privire la facturile de achiziţii şi materiale s-a stabilit că operaţiunile derulate sunt fictive, iar SC N. SRL a înregistrat achiziţii cu valori foarte mari de la mai multe societăţi comerciale, cum ar fi SC CC. SRL, SC W. SRL, SC DD. SRL, SC EE. SRL, însă s-a constatat că aceste operaţiuni sunt fictive, societatea neputând face dovada prestărilor de servicii, iar contractul prezentat (din 20.06.2012) între SC N. SRL şi SC C. SRL Arad nu a avut nicio relevanţă cu privire la desfăşurarea acestor activităţi comerciale.

Din administrarea probelor a rezultat în mod clar că asociaţii SC N. SRL au fost martorii V. şi FF., care în schimbul sumei de 100 euro pe lună au preluat această firmă în acte, fără însă a desfăşura nicio activitate concretă, iar după înfiinţarea firmei inculpata D. s-a ocupat de întocmirea documentelor acestei societăţi, iar evidenţa contabilă a fost asigurată de inculpatul F..

În aceste condiţii, s-a stabilit în mod clar, inclusiv prin actul de control al A.N.A.F., care se coroborează cu declaraţia inculpatului A. şi a martorilor V. şi FF., că toate activităţile acestei societăţi au fost fictive în raporturile cu SC C. SRL Arad, iar astfel sumele de 168.387 lei reprezentând prestări servicii şi de 308.642 lei reprezentând achiziţii materiale şi prestări servicii, nu pot fi considerate deductibile din punct de vedere fiscal la calculul impozitului pe profit aferent anului 2012.

Aceeaşi situaţie se poate constata şi la calculul impozitului pe profit aferent anului 2013, raportat la relaţia comercială între SC N. SRL şi SC C. SRL Arad, fiind considerate nedeductibile sumele de 52.751 lei, 84.677 lei şi 1.369 lei.

Legat de aceeaşi relaţie comercială, s-a constatat în mod corect de către organele de inspecţie fiscală şi confirmat ulterior prin celelalte probe ale dosarului, că nu poate fi dedus nici TVA-ul în sumă de 97.095 lei aferent achiziţiilor de prestări servicii, întrucât aceste servicii nu au fost efectuate, iar stingerea obligaţiilor s-a efectuat prin înregistrarea de chitanţe care nu au la bază un flux de numerar, dar nici pentru suma de 88.467 lei care rezultă din facturile emise în perioada iunie 2012 - februarie 2013, întrucât nu au la bază operaţiuni reale.

O altă operaţiune nelegală din punct de vedere fiscal sesizată iniţial de către organele de control fiscal se referă la suma de 1.020.133 lei provenită din contravaloarea facturilor emise de SC N. SRL, nedeductibile din punct de vedere fiscal la calculul impozitului pe profit al anului 2012, reprezentând servicii administrare personal, având la bază contractul de prestări servicii nr. 1 din 22.06.2012, întrucât serviciile executate şi facturate de către P. SRL către SC N. SRL au fost refacturate către SC C. SRL Arad, care nu deţinea personal pentru executarea serviciilor de curăţenie, având doar utilaje pentru curăţenie, iar din administrarea probei cu martorul H. , care se coroborează cu consultarea bazei de date A.N.A.F., rezultă că acesta în calitate de asociat unic nu a desfăşurat nici un fel de activitate, fiind cooptat de inculpatul H., iar în schimbul sumei de 150 euro a preluat această firmă pe numele său.

De precizat în legătură cu preluarea societăţii comerciale de către martorul H. , că inculpatul H., respectiv inculpatul E., s-au ocupat de formalităţile de preluare a firmei, rezultând şi din acest fapt modul de lucru al inculpaţilor, fiecare inculpat având un rol bine definit în angrenajul infracţional.

4. Din probele dosarului a rezultat că, în cursul anului 2013, SC C. SRL Arad a înregistrat facturi de la următoarele societăţi comerciale: SC N. SRL în sumă de 173.600 lei, SC P. SRL în valoare de 884.613 lei, SC Q. SRL în valoare de 498.877 lei, SC HH. SRL în valoare de 328.849 lei, SC S. SRL în valoare de 60.588 lei, SC U. SRL în valoare de 14.799 lei.

Cu privire la aceste societăţi comerciale, s-a constatat, din actele şi lucrările dosarului, că au fost înfiinţate cu bună ştiinţă, cu scopul de a eluda prin activităţile economico-financiare, plata contribuţiilor la bugetul consolidat de stat, prin creşterea cheltuielilor pentru SC C. SRL Arad, motiv pentru care au fost racolate pentru preluarea în calitate de asociaţi ai acestor societăţi comerciale persoane cu situaţii materiale modeste şi cu pregătire minimală în materie de cunoştinţe de specialitate despre societăţile comerciale, persoane care în necunoştinţă de cauză au semnat acte de preluare a acestor societăţi comerciale, figurând scriptic în calitate de asociaţi, fără însă a efectua o activitate lucrativă şi fără a cunoaşte ce fel de operaţiuni derulează persoanele împuternicite de către acestea.

Astfel, s-a arătat că SC P. SRL a fost înfiinţată la 7.01.2013, având ca asociat unic pe martora II., fiind racolată de inculpatul H., acceptând preluarea societăţii comerciale pentru suma de 150 euro, inculpaţii H. şi E. ocupându-se de formalităţile de înfiinţare a societăţii, care a fost ulterior falimentată, iar martora II., după semnarea documentelor de preluare a societăţii, nu a mai desfăşurat nicio activitate concretă şi nici nu a fost vreodată la sediul societăţii.

Cu privire la firma SC Q. SRL, s-a reţinut că a fost înfiinţată la 28.12.2012, avându-l ca asociat unic şi administrator pe martorul AAA., acesta fiind racolat de inculpatul H. contra sumei de 150 euro, inculpaţii H. şi E. ocupându-se de derularea formalităţilor, iar ulterior semnării acestor documente, martorul nu a mai desfăşurat nici un fel de activitate şi nici nu a fost la sediul societăţii, firma intrând ulterior în faliment.

Referitor la SC HH. SRL, s-a reţinut că a fost înfiinţată la 31.01.2013, având ca asociat unic şi administrator pe numitul KK., situaţia acestuia fiind identică cu cea a martorilor AAA. şi II.

Cu privire la SC S. SRL, s-a reţinut că aceasta a fost înfiinţată la data de 18.06.2013, având ca asociat unic şi administrator pe martora SSS., care a fost racolată de asemenea de inculpatul H., martoră care în schimbul sumei de 150 euro a acceptat să fie administrator la această societate, iar de formalităţi s-au ocupat inculpatul H. şi inculpatul E., aceasta însă nu a desfăşurat nicio activitate ulterior semnării actelor şi nici nu a fost vreodată la sediul societăţii. Cu toate acestea, SC S. SRL a emis un număr de 14 facturi în valoare de 60.558 lei reprezentând prestări servicii.

Referitor la SC U. SRL s-a constatat că aceasta a fost înfiinţată la data de 16.07.2013, având ca asociat unic şi administrator pe martora T., care a fost racolată de asemenea de inculpatul H., iar martora, în schimbul sumei de 150 euro, a acceptat să fie administrator, inculpaţii H. şi E. ocupându-se de formalităţi, însă din declaraţia martorei a rezultat fără dubiu că nu a desfăşurat nicio activitate în societate şi nici măcar nu a trecut pe la sediul acesteia.

S-a mai reţinut că martora nu deţinea decât un act de identitate provizoriu şi i s-a întocmit o carte de identitate la adresa din Arad, str.x, proprietatea inculpatului E., iar contabilitatea societăţii a fost ţinută de numita LL., soţia inculpatului E.

Cu privire la societăţile comerciale menţionate, s-a reţinut că persoanele care au avut calitatea de asociat şi administrator erau racolate de către inculpatul H. (o parte din acestea fiind rude îndepărtate ale inculpatului), pentru sume modice raportat la prejudiciul care urma să fie creat, acestea au fost conduse la instituţiile competente pentru întocmirea documentelor necesare înfiinţării şi preluării societăţilor comerciale, aceste persoane (având în prezent calitatea de martori) nemaiavând nici un fel de tangenţă cu aceste societăţi după semnarea actelor, operaţiunile comerciale ulterioare fiind desfăşurate de către inculpaţi.

Majoritatea acestor societăţi comerciale au încheiat contracte de leasing de personal cu SC C. SRL Arad, prin care acestea acordă folosinţa personalului propriu pentru prestarea serviciilor de curăţenie de către această din urmă societate.

În aceste condiţii, prima instanţă a constatat că, activitatea persoanelor care prestau serviciile de curăţenie şi care figurau angajate la aceste societăţi, era coordonată de către SC C. SRL Arad, mai precis de către inculpatul A., iar angajaţii de fapt erau salariaţi ai SC C. SRL Arad, aceasta suportând costurile salariale cu deplasările, deţinând şi dotarea tehnică necesară activităţii de curăţenie.

Societăţile SC P. SRL, SC P. SRL, SC Q. SRL, SC HH. SRL, SC S. SRL şi SC U. SRL nu puteau desfăşura activităţi de leasing de personal întrucât nu erau autorizate în acest sens de către Ministerul Muncii, au funcţionat o perioadă de timp după care acumulau datorii şi erau abandonate prin deschiderea procedurii de insolvenţă, unele chiar radiate, iar bugetul de stat era prejudiciat datorită faptului că nu au fost achitate obligaţiile fiscale declarate.

Organele fiscale au considerat că facturile pentru suma de 1.967.898 lei nu pot fi apreciate deductibile fiscal cu privire la SC C. SRL Arad, deoarece nu reflecta conţinutul economic şi legal al tranzacţiei, scopul facturilor fiind de a creşte artificial cheltuielile şi TVA-ul deductibil la SC C. SRL Arad şi de a nu achita obligaţiile fiscale aferente.

O situaţie deosebită s-a creat în urma acestor practici în care au fost implicate societăţile SC P. SRL, SC P. SRL, SC Q. SRL, SC HH. SRL, SC S. SRL şi SC U. SRL, întrucât nu au fost achitate nici contribuţiile aferente drepturilor salariale, respectiv contribuţiile la asigurări sociale, la asigurările de sănătate şi fondul de şomaj, aceste debite cifrându-se la suma de 1.983.655 lei, iar organele fiscale au apreciat că întreaga sumă trebuie să fie preluată de către SC C. SRL Arad, aceeaşi argumentaţie fiind folosită în actul de sesizare a instanţei.

S-a stabilit că, urmare a faptului că facturile emise de aceste societăţi comerciale nu au reflectat conţinutul economic al operaţiunilor înscrise în acestea, s-a considerat că nu există dreptul de deducere al TVA la SC C. SRL Arad pentru facturile primite de la aceste societăţi, în sumă totală de 634.651 lei.

5. Instanţa de fond a constatat că au existat relaţii de natură fiscală între SC C. SRL Arad şi SC MM. SRL în anul 2012, însă suma de 157.258 lei nu poate fi considerată cheltuială deductibilă întrucât acest lucru nu se justifică, deoarece prestarea serviciilor între cele două entităţi nu este reală, iar astfel nu s-a acordat dreptul de deducere a TVA-ului în sumă de 37.742 lei.

6. De asemenea, din probatoriul administrat a rezultat că în cursul anului 2012 SC C. SRL Arad a înregistrat mai multe cheltuieli nedeductibile din punct de vedere fiscal, exemplu: facturi în sumă de 6.907 lei pentru achiziţii care nu au legătură cu obiectul de activitate al societăţii, motiv pentru care TVA-ul în sumă de 3.573 lei nu este deductibil; facturi în valoare de 1.972 lei pentru servicii de cazare nu este sumă deductibilă şi nici TVA în sumă de 1.972 lei; în aceeaşi situaţie fiind şi suma de 24.200 lei la calculul impozitului pe profit, suma reprezentând contravaloarea a 50% aferentă cheltuielilor pentru autoturisme.

7. De asemenea, în anul 2012 nu s-a putut considera deductibilă suma de 934 lei la calculul impozitului pe profit, suma la care s-a raportat având destinaţia de cheltuieli de protocol.

8. În cursul anului 2013, SC C. SRL Arad a înregistrat facturi emise de SC DD. SRL Vâlcea în valoare de 422.468 lei, reprezentând servicii publicitare, prospectare piaţă, consultanţă, însă aceste facturi nu au fost declarate de către SC DD. SRL, care a şi confirmat că nu a avut relaţii comerciale cu SC C. SRL Arad, iar facturile au fost aduse de inculpatul E. la solicitarea inculpatului A. în vederea creşterii cheltuielilor şi diminuarea implicită a impozitului pe profit şi TVA, aspecte confirmate de către cei doi inculpaţi, iar inculpata D. era cea care s-a ocupat de înregistrarea acestora.

În aceste condiţii, suma de 422.468 lei rezultată din aceste facturi nu poate fi considerată ca şi cheltuială deductibilă din punct de vedere fiscal la calculul impozitului pe profit pe anul 2013 şi implicit nu s-a putut acorda dreptul de deducere pentru TVA în sumă de 101.392 lei de către organele de control fiscal.

9. O situaţie asemănătoare este în cazul unor facturi provenite de la SC EE. SRL Timişoara, în valoare de 603.242 lei, reprezentând servicii prospectare piaţă, consultanţă şi marketing, însă din probele cu înscrisuri şi verificările efectuate de către organele fiscale a rezultat că nu au existat relaţii comerciale între aceste două societăţi, şi aceste facturi fiind aduse de inculpatul E. la solicitarea inculpatului A., motiv pentru care, fiind false, nu au putut fi considerate cheltuieli deductibile din punct de vedere fiscal la calculul impozitului pe profit pe anul 2013, şi astfel nu s-a acordat dreptul de deducere pentru TVA în sumă de 144.778 lei.

10. O situaţie identică s-a remarcat şi în cazul facturilor provenite de la SC NN. SRL Bucureşti în valoare de 12.016 lei, reprezentând prestări servicii consultanţă şi marketing, însă din probele administrate a rezultat că nu au existat relaţii comerciale între cele două societăţi, iar facturile au fost aduse de inculpatul E. la solicitarea inculpatului A., iar datorită faptului că aceste facturi sunt false, nu s-a acordat drept de deducere pentru TVA în sumă de 2.884 lei provenite din facturile respective.

11. S-a constatat că nu există cheltuieli nedeductibile nici cu privire la suma de 19.335 lei la calculul impozitului pe profit aferent anului 2013, suma reprezentând facturi emise de SC OO. SRL reprezentând prestări servicii, întrucât acestea nu reprezintă operaţiuni comerciale reale, astfel că nu s-a acordat drept de deducere pentru TVA în sumă de 4.645 lei provenit din facturile respective.

12. În cursul anului 2013, SC C. SRL Arad a înregistrat cheltuieli deductibile reprezentând contravaloarea unor facturi în valoare de 7.981 lei emise de diverse societăţi comerciale care nu au nicio legătură cu obiectul de activitate al societăţii (abonament sală fitness, produse cosmetice, încălţăminte etc.), astfel că la calculul impozit pe profit aferent anului 2013 nu a putut fi considerată deductibilă suma respectivă.

13. SC C. SRL Arad în cursul anului 2013 a înregistrat cheltuieli de protocol în sumă de 19.442 lei, însă s-a apreciat de către organele de control fiscal că suma este nedeductibilă.

S-a arătat că această stare de fapt a rezultat fără dubiu din întreg materialul probator existent în cauză, mai precis din probele cu înscrisuri, actul de control al A.N.A.F., declaraţiile inculpaţilor A. şi E. care au recunoscut integral săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina lor, iar prin aceasta modul amănunţit al derulării activităţilor infracţionale, inculpatul A. fiind cel care a participat practic la toate actele materiale reţinute şi descrise mai sus, iar inculpatul E. doar la o parte dintre acestea, însă având şi el un rol important în întreg angrenajul infracţional, începând cu aducerea unor facturi fictive până la întocmirea documentaţiei de înfiinţare a societăţilor comerciale, precum şi desfiinţarea ulterioară a acestora, coroborarea acestor probe cu declaraţiile martorilor H. , SSS., AAA., II., T., V., PP., QQ., M., RR., SS., TT., X., UU., şi cu raportul de expertiză fiscală întocmit de către expertul AA..

Cu privire la modul de înfiinţare a societăţilor comerciale SC P. SRL, SC P. SRL, SC Q. SRL, SC HH. SRL, SC S. SRL şi SC U. SRL, pe lângă declaraţiile inculpaţilor A. şi E. de recunoaştere a faptelor, există declaraţiile martorilor SSS. (SC S. SRL), AAA. (SC Q. SRL), T. (SC U. SRL), V. (SC OO. SRL), TTT. (SC P. SRL), II. (SC P. SRL), precum şi probele cu înscrisuri şi rezultă că aceste persoane au fost racolate de către inculpatul H. pentru sume modice (150 euro), semnând documentele necesare preluării firmelor la organele competente, fiind conduse de către acelaşi H., în unele situaţii având tangenţă şi cu inculpatul E..

Cu privire la modul de lucru în cadrul firmei SC C. SRL Arad, au fost audiate mai multe persoane, respectiv martorii UU., încadrată în perioada iulie - octombrie 2013 în calitate de specialist resurse umane, SS., încadrată în perioada aprilie - decembrie 2013 în calitate de contabil, TT., încadrată în perioada 2000-2014 la SC G. SRL Arad în calitate de contabil, efectuând contabilitatea SC C. SRL Arad, M., administrator al SC C. SRL Arad, RR. încadrată în perioada martie - mai 2013, efectuând contabilitate primară, PP. încadrată în perioada mai - august 2013, efectuând contabilitate primară, QQ. - inspector resurse umane, din coroborarea cărora a rezultat modul de lucru în cadrul SC C. SRL Arad, martorii subliniind neregulile constatate, prezentarea având o anumită nuanţare din dorinţa de a nu se autoincrimina, iar mărturia acestora completează tabloul probaţional în care figurează raportul de control fiscal ca punct de plecare pentru întreaga acuzare, multiplele probe cu înscrisuri contabile, dar şi declaraţiile de recunoaştere ale inculpaţilor A. şi E., toate aceste concluzii desprinse din aceste probe fiind validate de expertiza fiscală judiciară efectuată în speţa de faţă.

Pentru a fi verificate aspectele de natură fiscală, respectiv realitatea actelor de control fiscal efectuate de inspectorii A.N.A.F., instanţa de fond a apreciat că se impune efectuarea unei expertize fiscale judiciare de către un expert independent, desemnat în persoana expertului AA., iar părţile au fost reprezentate de către expertul asistent VV. pentru inculpatul F. şi expertul asistent K. pentru DIICOT - Serviciul Teritorial Timişoara.

Expertul a confirmat în mare măsură constatările organelor de control fiscal ale A.N.A.F., având o opinie diferită cu privire la reîncadrarea ca activitate dependentă a salariaţilor societăţilor subcontractante a SC C. SRL Arad, precum şi că nu s-a ţinut cont de reîncadrarea veniturilor ca venituri neimpozabile în urma vânzării de utilaje către WW. SRL.

În opinia expertului, organele de inspecţie fiscală trebuiau să cuprindă în raportul de inspecţie fiscală şi sumele suplimentare privind contribuţiile salariale stabilite în sarcina SC C. SRL Arad şi să emită o decizie de impunere cu privire la acestea.

De asemenea, a stabilit cuantumul prejudiciului creat bugetului de stat, care ar fi în sumă totală de 3.827.761 lei, a arătat că suma de 1.983.655 lei este însumarea contribuţiilor salariale regăsite în fişele de plătitor ale celor şase societăţi subcontractante, expertul apreciind că valoarea reală a acestora este de 1.729.966 lei.

Cu privire la operaţiunile economice cu W. SRL şi BB. a apreciat că operaţiunile nu au avut un suport economic şi au fost create prejudicii bugetului de stat întrucât s-a urmărit creşterea cheltuielilor deductibile pentru a diminua sumele datorate cu titlu de impozit pe profit şi TVA către bugetul de stat.

Cu privire la relaţia comercială dintre SC C. SRL Arad şi SC N. SRL, a considerat că tranzacţiile au fost artificiale iar dreptul de deducere a cheltuielilor şi al TVA-ului aferent acestora nu poate fi acordat, în esenţă aceleaşi concluzii emiţând şi în situaţia tranzacţiilor dintre SC OO. SRL şi SC C. SRL Arad, prejudiciul fiind în sumă totală de 678.855 lei, iar cu privire sumele suplimentare aferente circuitului de facturi dintre SC C. SRL Arad şi societăţile prestatoare de servicii în valoare de 1.002.380.000 lei, expertul a arătat că ea se constituie din suma de 824.860 lei TVA, respectiv 177.520 lei dobânzi şi penalităţi TVA.

Cu privire la această expertiză au fost formulate obiecţiuni de către inculpatul F., iar în răspunsul dat de către expertul AA., acesta şi-a menţinut în mare parte concluziile exprimate, dar a apreciat că în legătură cu obiectivul nr. 2, doar dobânzile în sumă de 186.104 lei reprezintă echivalentul prejudiciului, iar suma de 137.642 lei reprezintă penalităţi de întârziere care au caracter sancţionator (calcul debite salariale), apoi şi-a reconsiderat poziţia cu privire la deductibilitatea la cheltuieli raportat la situaţia activităţii comerciale a SC C. SRL Arad în relaţia cu SC N. SRL.

S-a arătat că din analiza întregului material probator administrat în cauză a rezultat că inculpaţii A., E., F. şi SC C. SRL Arad, în perioada 2012 - 2013 au constituit un grup infracţional organizat cu scopul de a nu achita taxa pe valoarea adăugată, respectiv impozitul pe profit datorate bugetului de stat de SC C. SRL Arad, prin folosirea unor facturi false provenite de la diverse societăţi comerciale sau facturi reale care nu reflectau operaţiuni comerciale reale, precum şi înfiinţarea succesivă a unor societăţi comerciale pe numele unor persoane racolate din rândul celor cu dificultăţi sociale şi materiale, iar după înfiinţarea şi funcţionarea pe o perioadă de timp relativ scurtă a acestora, se acumulau datorii considerabile de natură salarială prin neplata cu intenţie a contribuţiilor sociale, iar ulterior aceste firme au fost abandonate prin deschiderea procedurii de insolvenţă şi chiar radiate, cauzându-se astfel un prejudiciu bugetului de stat.

La acest grup infracţional organizat, coordonat de inculpatul A., au mai aderat inculpaţii D. şi H., fiecare membru al grupului având sarcini concrete pe perioada funcţionării acestui grup.

Astfel, inculpatul A. a fost coordonatorul grupului infracţional organizat, acesta fiind persoana care deţinea puterea decizională în cadrul SC C. SRL Arad, având funcţia de director general, martorii audiaţi în cauză confirmând că fără aprobarea acestei persoane nu se luau decizii de nicio natură în această societate comercială, ceilalţi membri ai grupului infracţional organizat supunându-se hotărârilor dispuse de către acest inculpat.

Un alt membru al grupului infracţional organizat a fost inculpatul E., avocat în cadrul Baroului Arad, care a prestat servicii de asistenţă juridică SC C. SRL Arad, se ocupa de formalităţile de înfiinţare şi apoi de desfiinţare (prin declanşarea procedurii de insolvenţă şi apoi radierea acestora din evidenţele Oficiului Registrului Comerţului) a societăţilor comerciale SC P. SRL, SC P. SRL, SC Q. SRL, SC HH. SRL, SC S. SRL şi SC U. SRL în modalitatea arătată la descrierea stării de fapt, însă mai mult decât atât, s-a implicat în activităţi care îi depăşeau sfera de activitate prin aducerea unor facturi false sau care nu reflectau conţinutul economic real al acestora, în scopul fraudulos de a mări cheltuielile deductibile ale SC C. SRL Arad, cu consecinţa evidentă a diminuării contribuţiilor datorate la bugetul de stat privind TVA şi impozitul pe profit.

Inculpatul E. în declaraţia sa a recunoscut integral această activitate infracţională, arătând că a procedat în această manieră la solicitarea inculpatului A., care îi era şi prieten în acelaşi timp.

Inculpatul F., având cunoştinţe în domeniul economico-financiar, a asigurat până în cursul anului 2013 prin firma sa SC G. SRL contabilitatea la SC C. SRL Arad, precum şi la celelalte societăţi implicate, arătate mai sus, l-a ajutat pe inculpatul A. să-şi mărească în mod artificial cheltuielile deductibile ale SC C. SRL Arad prin furnizarea unor facturi de la SC W. SRL, facturi care nu reflectau operaţiuni economice reale, fiind chiar implicat şi în preluarea formală a acestei societăţi de către martorul X. în calitate de administrator.

Acelaşi inculpat ar fi fost cu ideea înfiinţării societăţilor "de leasing personal" cu scopul bine determinat de a se mări cheltuielile SC C. SRL Arad şi pentru a nu se atrage răspunderea acestei din urmă societăţi, mai mult decât atât, l-ar fi determinat şi pe martorul V. să preia calitatea de administrator al SC N. SRL Arad în condiţiile în care cunoştea că societatea ar fi fost controlată efectiv de inculpatul A., societate care a fost folosită ulterior pentru a furniza facturi către SC C. SRL Arad, facturi care nu reflectau operaţiuni economice reale şi prin care se măreau în mod artificial cheltuielile în scopul reducerii impozitului şi TVA-ului datorat bugetului de stat de către această din urmă societate.

Inculpata persoană juridică SC C. SRL Arad, prin reprezentanţii acesteia, a participat la această constituire a grupului infracţional organizat, întrucât întreaga activitate infracţională a fost realizată şi prin intermediul acestei societăţi şi cu scopul evident pentru această societate, cu consecinţa ca aceasta să nu plătească sumele datorate bugetului de stat constând în impozit pe profit şi TVA la nivelul determinat de lege, ci la un nivel mult inferior, ca urmare a deducerii cheltuielilor mărite în mod artificial prin folosirea de facturi false sau facturi reale dar care nu au avut un conţinut economic real, creând astfel un prejudiciu substanţial bugetului de stat.

Fără participarea acestei societăţi comerciale nu putea funcţiona mecanismul grupului infracţional organizat, iar scopul infracţiunii de constituire a grupului infracţional organizat nu putea subzista fără acordul acestei inculpate persoană juridică, motiv pentru care şi faţă de aceasta subzistă infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat.

La acest grup infracţional organizat descris mai sus, a mai aderat inculpata D., angajată iniţial la SC N. SRL, controlată tot de inculpatul A., iar ulterior, la începutul anului 2013, la SC C. SRL Arad în calitate de director financiar, aceasta fiind persoana care participa la luarea unor decizii cu caracter economic, dar şi mai important, deciziile luate le ducea la îndeplinire atât personal cât şi prin transmiterea ordinelor către ceilalţi angajaţi din subordine, cunoscând că multe din activităţile efectuate sunt ilegale.

Din actele şi lucrările dosarului, mai precis din declaraţiile martorelor PP. şi RR., a rezultat că au preferat să demisioneze din cadrul SC C. SRL Arad întrucât au conştientizat că activităţile de natură economico-financiară nu sunt conform legii.

Un alt inculpat care a aderat la grupul infracţional organizat este inculpatul H., racolat de inculpatul E., acesta având rolul de a găsi persoane potrivite care să preia în calitate de asociat şi administrator societăţile înfiinţate în mod special, la care a fost angajat personalul cu care lucra SC C. SRL Arad, aceste persoane fiind vulnerabile din punct de vedere economic, material şi social, persoane cu cunoştinţe minime în domeniul economico-financiar sau juridic, necunoscând mecanismele de preluare a unei societăţi comerciale şi responsabilitatea de a prelua chiar şi scriptic o firmă, neînţelegând de multe ori semnificaţia unor acte juridice semnate.

Inculpatul H., în afară de racolarea unor persoane potrivite în optica grupului infracţional organizat pentru a prelua aceste societăţi comerciale pentru sume modice, urmând ca ulterior să fie controlate de grupul infracţional organizat, avea rolul de a conduce aceste persoane la diverse instituţii pentru întocmirea formalităţilor necesare preluării societăţilor comerciale (bănci, notar, A.N.A.F. etc.).

În concluzie, s-a arătat că faptele inculpaţilor A., E., F., D., H. şi SC C. SRL Arad, aşa cum au fost descrise mai sus, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de constituire sau aderare la un grup infracţional organizat, prev. de art. 367 alin. (2) din C. pen., fiind vorba de varianta agravată a infracţiunii prev. de art. 367 alin. (1) din C. pen., întrucât infracţiunea care intră în scopul grupului infracţional organizat este sancţionată de lege cu închisoare mai mare de 10 ani, respectiv infracţiunea de evaziune fiscală în forma prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) şi c), alin. (2) din Legea nr. 241/2005 întrucât la această încadrare juridică a infracţiunii de evaziune fiscală limitele minime şi maxime ale pedepsei sunt majorate cu 5 ani faţă de forma de bază a infracţiunii de evaziune fiscală, respectiv cea încadrată la art. 9 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, limitele de pedeapsă astfel fiind între 7 ani şi 13 ani închisoare, iar în aceste condiţii, procurorul în mod corect a încadrat faptele inculpaţilor de constituire sau aderare la un grup infracţional organizat în disp. art. 367 alin. (2) C. pen. rap. la art. 367 alin. (1) din C. pen.

Verificând îndeplinirea condiţiilor existenţei grupului infracţional organizat prev. de art. 367 alin. (6) din C. pen., Curtea a constatat că acest grup structurat era format iniţial din patru persoane (trei persoane fizice şi una juridică), la care ulterior au mai aderat două persoane fizice, fiind astfel îndeplinită condiţia să fie format grupul din 3 sau mai multe persoane, acest grup a funcţionat în perioada anilor 2012 - 2013, deci o anumită perioadă de timp, acţiunea fiind coordonată în scopul comiterii infracţiunii de evaziune fiscală, respectiv prin comiterea de acte materiale care să aibă scopul final de sustragere de la plata sumelor constituind TVA şi impozit pe profit datorate de către SC C. SRL Arad către bugetul de stat, şi prin aceasta prejudicierea bugetului consolidat al statului.

În ceea ce priveşte infracţiunea de evaziune fiscală, din probele dosarului, dar în special din raportul de inspecţie fiscală întocmit de organele de control fiscal din cadrul A.N.A.F. existent la dosar, respectiv probele cu înscrisuri şi expertiza judiciară fiscală întocmită de expertul AA., coroborate cu declaraţiile de recunoaştere ale inculpaţilor A. şi E., a rezultat indubitabil săvârşirea acestei infracţiuni, în calitate de autor în cazul inculpaţilor A. şi SC C. SRL Arad, respectiv de complicitate la infracţiunea de evaziune fiscală în cazul inculpaţilor D., E., F. şi H., conform disp. art. 48 alin. (1) din C. pen., întrucât prin activităţile lor, aşa cum s-a stabilit în starea de fapt, au acordat cu intenţie un ajutor autorilor faptelor de evaziune fiscală.

Inculpaţii A. şi SC C. SRL Arad au acţionat în sensul celor arătate la starea de fapt menţionată mai sus, iar inculpaţii D., E., F. şi H. au efectuat acte materiale de înlesnire sau ajutare a autorilor la comiterea infracţiunii de evaziune fiscală, cu consecinţa sustragerii de la plata impozitului pe profit şi TVA datorate bugetului de stat de către SC C. SRL Arad pe anii 2012 şi 2013, prin actele materiale de majorare artificială şi nelegală a cheltuielilor deductibile ale acestei societăţi comerciale, având ca urmare diminuarea sumelor datorate bugetului de stat cu titlu de TVA şi impozit pe profit, fapta fiind încadrată în mod corect de către procuror ca fiind cea prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) şi c), alin. (2) din Legea nr. 241/2005, care arată că, constituie infracţiuni de evaziune fiscală şi se pedepsesc cu închisoare de la 2 ani la 8 ani şi interzicerea unor drepturi următoarele fapte săvârşite în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale: a) ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile şi c) evidenţierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale ori evidenţierea altor operaţiuni fictive.

Inculpaţii au criticat încadrarea juridică în sensul neaplicabilităţii prevederilor art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, apreciind că în speţă nu s-au efectuat acte materiale cu caracter infracţional privitoare la ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile, ci doar au fost evidenţiate în actele contabile cheltuieli care nu au la bază operaţiuni reale ori evidenţierea altor operaţiuni fictive, solicitându-se achitarea inculpaţilor pentru această infracţiune conform disp. art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen.

Această critică nu a fost acceptată de către instanţa de fond, întrucât din actele materiale săvârşite şi descrise pe larg la starea de fapt, rezultă că au fost evidenţiate în actele contabile cheltuieli care nu au la bază operaţiuni reale, fiind înregistrate facturi false sau facturi care nu au conţinut economic real, însă prin această evidenţiere în actele contabile ale SC C. SRL Arad a fost diminuată sursa impozabilă, cele două elemente îmbinându-se practic, motiv pentru care încadrarea corectă a fost stabilită ca fiind art. 9 alin. (1) lit. a) şi c) din Legea nr. 241/2005, solicitarea de achitare a inculpaţilor pentru infracţiunea prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 fiind netemeinică.

S-a arătat că, în speţa de faţă sunt aplicabile şi dispoziţiile alin. (2) ale art. 9 din Legea nr. 241/2005, care prevede că dacă prin faptele prevăzute la alin. (1) s-a produs un prejudiciu mai mare de 100.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, limita minimă a pedepsei prevăzute de lege şi limita maximă a acesteia se majorează cu 5 ani, pentru că prejudiciul efectiv creat prin faptele socialmente periculoase ale inculpaţilor depăşeşte suma de 100.000 euro, respectiv de 450.000 lei, chiar dacă o parte din prejudiciu în momentul de faţă a fost deja recuperat prin acte de executare silită de către A.N.A.F.

În acest context, solicitarea de schimbare a încadrării juridice a faptei formulată de inculpatul A. în sensul înlăturării alin. (2) din art. 9 din Legea nr. 241/2005 a fost apreciată ca nefondată, întrucât prejudiciul creat prin fapta socialmente periculoasă inclusiv a inculpatului A. depăşeşte suma de 100.000 euro, iar în acest caz agravanta prevăzută de lege este obligatorie.

În acelaşi context, s-a arătat că solicitarea inculpatului E. de a fi condamnat doar pentru infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală în forma prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, respectiv fără aplicarea alin. (2) din acelaşi articol, întrucât facturile aduse de acesta la firmă la solicitarea inculpatului A. ar fi sub limita de 450.000 lei, este nefondată, întrucât a fost avută în vedere întreaga activitate infracţională la care a participat inculpatul E. în calitate de complice şi implicit rezultatul final produs prin activitatea infracţională.

Astfel, faptele inculpatului A. care în calitate de director general al SC C. SRL Arad, în perioada 2012-2013, a efectuat acte materiale de înregistrare în actele contabile a unor facturi false sau facturi reale dar fără conţinut economic real, în scopul majorării artificiale a cheltuielilor deductibile la această societate comercială, cu consecinţa sustragerii de la plata unor sume importante către bugetul de stat cu titlu de impozit pe profit şi TVA, creându-se astfel un prejudiciu bugetului consolidat al statului, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) şi c), alin. (2) din Legea nr. 241/2005.

Aceeaşi infracţiune a fost reţinută cu privire la persoana juridică SC C. SRL Arad, prin intermediul căreia s-a efectuat întreaga activitate infracţională reţinută în dosar, iar de rezultatul faptelor cu caracter infracţional urma să beneficieze această inculpată persoană juridică.

În ceea ce o priveşte pe inculpata D., aceasta în perioada 2012 - 2013 a ajutat în mod direct, în calitate de director financiar al societăţilor SC C. SRL Arad şi SC N. SRL, a îndeplinit toate ordinele inculpatului A. pe linie financiar-contabilă, cunoscând că unele din acestea au un caracter fraudulos, infracţional, efectuând astfel acte de ajutor sau înlesnire a activităţilor de evaziune fiscală, motiv pentru care cu privire la această inculpată sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală, prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. a) şi c), alin. (2) din Legea nr. 241/2005.

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul E., s-a reţinut că faptele acestuia, în aceeaşi perioadă, de a aduce facturi false prin care se măreau cheltuielile SC C. SRL Arad în scopul de reducere a impozitului pe profit şi a TVA datorate bugetului de stat, dar şi prin ajutorul dat pe linie juridică acestei societăţi comerciale, precum şi rolul său în înfiinţarea şi apoi lichidarea firmelor "de leasing de personal" impropriu denumite de apărare, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală, prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. a) şi c), alin. (2) din Legea nr. 241/2005.

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul H., acesta a acţionat pe linia racolării persoanelor cu vulnerabilităţi social - economice, în vederea preluării calităţii de asociat şi administrator al societăţilor "de leasing de personal" contra unor sume modice, societăţi care ulterior au fost folosite de către inculpatul A. prin efectuarea de operaţiuni contabile pentru a mări cheltuielile SC C. SRL Arad, cu scopul final de a se sustrage această societate de la plata unor sume importante de bani către bugetul consolidat al statului, reprezentând taxa pe valoarea adăugată şi impozit pe profit, fapte care întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală, prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. a) şi c), alin. (2) din Legea nr. 241/2005.

Cu privire la acelaşi inculpat instanţa a constatat că este irelevant faptul că nu a avut tangenţă directă cu actele contabile ale societăţii SC C. SRL Arad, dar prin activitatea sa concretă a înlesnit comiterea infracţiunii de evaziune fiscală de către inculpaţii A. şi SC C. SRL Arad, contribuind la rezultatul final de prejudiciere a bugetului consolidat al statului, cunoscând consecinţele faptelor sale, iar atitudinea de minimalizare a activităţii infracţionale arătată cu ocazia concluziilor depuse, nu a fost însuşită de prima instanţă.

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul F., s-a reţinut că faptele acestuia de furnizare a unor facturi care nu reflectau operaţiuni economice reale, în condiţiile în care până în anul 2013 a asigurat contabilitatea SC C. SRL Arad, precum şi a celorlalte firme controlate de inculpatul A., implicarea acestuia în preluarea formală a societăţii SC W. SRL de către martorul X. în calitate de administrator, ulterior folosită pentru furnizarea de facturi nereale în vederea creşterii cheltuielilor deductibile, precum şi la preluarea funcţiei de administrator de către martorul V. a SC N. SRL Arad în acelaşi scop, fructificându-şi cunoştinţele economic - financiare în acţiunea de creştere a cheltuielilor deductibile ale SC C. SRL Arad în scopul diminuării nelegale a sumelor datorate statului de această societate comercială cu titlu de TVA şi impozit pe profit, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală, prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. a) şi c), alin. (2) din Legea nr. 241/2005.

Cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 6 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, reţinută în sarcina inculpaţilor din dosar în forma autoratului sau a complicităţii, s-a arătat că textul de lege incriminator a fost declarat neconstituţional de către Curtea Constituţională prin Decizia nr. 363/2015, iar ulterior, până în prezent, legiuitorul nu a intervenit cu privire la această infracţiune, această situaţie echivalând cu o dezincriminare a acestei infracţiuni, motiv pentru care în speţa de faţă sunt incidente disp. art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., inculpaţii fiind achitaţi în temeiul acestei dispoziţii legale.

Solicitarea de schimbare a încadrării juridice a faptei formulată de către procuror în sensul înglobării faptelor calificate ca fiind infracţiunea prev. de art. 6 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 în infracţiunea prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) şi c), alin. (2) din Legea nr. 241/2005, a fost apreciată ca netemeinică întrucât procurorul de caz, la data întocmirii actului de sesizare a instanţei, în mod corect a apreciat că faptele inculpaţilor de a nu dispune plata sau ajutorul dat în acest sens, în termenul legal de 30 de zile a contribuţiilor legale cu reţinere la sursă datorate bugetului de stat, reprezentând contribuţii la asigurările de sănătate, contribuţiile la fondul de şomaj, respectiv contribuţiile către asigurările sociale (fondul de pensii), puteau întruni elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 6 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 în forma de participare a autoratului sau a complicităţii, ele neputând fi calificate ca fapte de ascundere a bunului sau a sursei impozabile (conform art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005), cu atât mai puţin de înregistrare a unor acte contabile false sau cu conţinut economic nereal (conform art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005), faptele neîntrunind elementele laturii obiective a infracţiunilor arătate.

Simplul fapt că pe parcursul procesului penal textul incriminator al art. 6 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 a fost declarat neconstituţional, iar această situaţie echivalează cu o dezincriminare a acestei infracţiuni în lipsa unei intervenţii legislative cu privire la acest tip de infracţiune, nu poate constitui un motiv de schimbare a încadrării juridice a faptei pentru simplul motiv că latura obiectivă a acesteia nu poate fi asimilată cu cel prevăzut de textul incriminator al art. 9 alin. (1) lit. a) şi c) din Legea nr. 241/2005, astfel că cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de către procuror a fost apreciată ca neîntemeiată, cu atât mai mult cu cât cererea scrisă depusă la dosar, nu conţine o motivare concretă a acesteia, astfel că a fost respinsă în consecinţă.

În aceste condiţii, instanţa de fond a constatat că faptele de constituire sau aderare la un grup infracţional organizat, prev. de art. 367 alin. (2) rap. la art. 367 alin. (1) din C. pen., respectiv infracţiunile de evaziune fiscală comise în forma autoratului sau a complicităţii, conform art. 9 alin. (1) lit. a) şi c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, au fost dovedite dincolo de orice dubiu, prezumţia de nevinovăţie a inculpaţilor fiind răsturnată în speţa de faţă, astfel că se impune sancţionarea penală a acestora conform legii.

Cu privire la legea aplicabilă în cauză, s-a constatat că se impune aplicarea dispoziţiilor legale din C. pen. nou întrucât regimul sancţionator cu privire la infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat este favorabil în C. pen. nou, deoarece dispoziţiile art. 367 din C. pen. nou pedepsesc această infracţiune cu închisoare de la 1 la 5 ani, iar pe de altă parte aceeaşi infracţiune reglementată în legislaţia anterioară de art. 7 din Legea nr. 39/2003 era pedepsită cu închisoare de la 5 la 20 ani.

Cu privire la infracţiunea de evaziune fiscală, s-a pus problema aplicării legii penale noi, această infracţiune în forma reglementată de art. 9 din Legea nr. 241/2005 suferind mai multe modificări în cursul anului 2013, iar în luna martie a acestui an s-a modificat articolul de lege menţionat, în forma în care există şi în prezent, în condiţiile în care ultimele acte materiale din infracţiunile care alcătuiesc infracţiunea menţionată mai sus au fost consumate ulterior acestei date, motiv pentru care a fost aplicat art. 9 din Legea nr. 241/2005 cu ultimele modificări.

Infracţiunea prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) şi c), alin. (2) din Legea nr. 241/2005 este aplicabilă în forma în care minimul şi maximul prevăzut de legea penală se majorează cu 5 ani în mod obligatoriu, iar în aceste condiţii limitele de pedeapsă sunt între 7 şi 13 ani, în urma majorării limitelor de pedeapsă standard de 2 până la 8 ani, întrucât prejudiciul global suferit de către bugetul consolidat al statului ca urmare a infracţiunilor săvârşite de către inculpaţi, se ridică peste suma de 450.000 lei, respectiv 100.000 euro, motiv pentru care această agravantă a alin. (2) subzistă.

În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepselor, instanţa de fond a avut în vedere criteriile prev. de art. 74 din C. pen., gradul de pericol social al infracţiunilor, modalitatea şi împrejurările comiterii faptelor, gradul de participaţie a fiecărui inculpat, întinderea prejudiciului creat bugetului de stat, dar şi circumstanţele personale ale inculpaţilor, care rezultă din înscrisurile depuse, precum şi din referatele de evaluare efectuate de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Arad.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul A., s-a reţinut că acesta a avut contribuţia cea mai mare în întreaga activitate infracţională, fiind considerat coordonatorul întregii activităţi infracţionale, respectiv a grupului infracţional organizat, reflectând astfel o periculozitate sporită sub acest aspect, dar pe de altă parte a avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal în faza judecăţii, uzând de procedura simplificată a recunoaşterii vinovăţiei prev. de art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., cu consecinţa reducerii limitelor de pedeapsă cu o treime, iar conform concluziilor referatului de evaluare acesta prezintă un risc mediu crescut de a comite din nou infracţiuni, având antecedente penale care nu atrag starea de recidivă, motiv pentru care instanţa de fond a dispus condamnarea acestuia la pedepse care depăşesc limita minimă prevăzută de legea penală pentru infracţiunile reţinute în sarcina sa.

Cu privire la inculpatul E., s-a constatat că şi acesta a avut un rol bine definit în angrenajul infracţional, şi cu toate că, fiind avocat de profesie, a conştientizat riscurile la care se expune, a participat în mod curent la actele materiale cu caracter infracţional, fapt care conduce la ideea că acesta desconsideră valorile ocrotite de lege, iar pe de altă parte a avut o atitudine de recunoaştere a comiterii faptelor în faţa instanţei de judecată, uzând de procedura simplificată a recunoaşterii vinovăţiei prev. de art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., cu consecinţa reducerii limitelor de pedeapsă cu o treime, iar conform concluziilor referatului de evaluare acesta prezintă un risc scăzut de a reitera comportamentul infracţional, dispunând de resurse interne, comunitare şi familiale care să contribuie la reintegrarea sa socială, nu are antecedente penale, motiv pentru care instanţa de fond a dispus condamnarea acestuia la pedepse orientate la minimul prevăzut de legea penală pentru infracţiunile reţinute în sarcina sa.

În ceea ce o priveşte pe inculpata D., s-a reţinut că aceasta a avut a avut un rol bine definit în angrenajul infracţional, a participat în mod curent la actele materiale cu caracter infracţional, fapt care conduce la ideea că aceasta desconsideră valorile ocrotite de lege, a avut o atitudine nesinceră pe parcursul procesului penal, aspect care conduce la ideea că nu a conştientizat gravitatea faptelor sale, negând cu vehemenţă săvârşirea infracţiunilor, iar conform concluziilor referatului de evaluare aceasta prezintă un risc scăzut de a reitera comportamentul infracţional, dar şi incapacitatea persoanei de a-şi identifica, recunoaşte şi asuma vinovăţia, care poate deveni un factor determinant în repetarea actelor sale antisociale pe plan profesional, nu are antecedente penale, motiv pentru care instanţa de fond a dispus condamnarea acesteia la pedepse orientate la minimul prevăzut de legea penală pentru infracţiunile reţinute în sarcina sa.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul F., s-a reţinut că şi acesta a avut a avut un rol bine definit în angrenajul infracţional, a participat în mod curent la actele materiale cu caracter infracţional, fapt care conduce la ideea că acesta desconsideră valorile ocrotite de lege, a avut o atitudine nesinceră pe parcursul procesului penal, aspect care denotă faptul că nu a conştientizat gravitatea faptelor sale, negând cu vehemenţă săvârşirea infracţiunilor, iar conform concluziilor referatului de evaluare aceasta prezintă un risc scăzut de a reitera comportamentul infracţional, dar şi acceptarea pasivă a ilegalităţilor, incapacitatea de a găsi soluţii responsabile în sistarea acestora, aspect care poate deveni un factor determinant în repetarea actelor sale antisociale pe plan profesional, nu are antecedente penale, motiv pentru care instanţa de fond a dispus condamnarea acestuia la pedepse orientate la minimul prevăzut de legea penală pentru infracţiunile reţinute în sarcina sa.

Cu privire la solicitarea inculpatului F. de a se dispune reducerea cu jumătate a limitelor de pedeapsă conform dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, pe baza referatului întocmit de DIICOT - Serviciul Teritorial Timişoara la data de 20.11.2015, instanţa a constatat că această cerere este neîntemeiată.

Astfel, din analiza referatului aflat la fila 266 vol. IV dosar instanţă, a rezultat că inculpatul F. în timpul judecăţii a formulat un denunţ privind activităţi infracţionale prev. de art. 367 din C. pen. şi art. 9 din Legea nr. 241/2005, iar pe baza acestui denunţ a fost întocmit un dosar penal şi s-a dispus începerea urmăririi penale în cauză, cercetările fiind în curs, concluzionându-se de către procuror că inculpatul ar beneficia de prevederile art. 19 din Legea nr. 682/2002, care prevăd că persoana care are calitatea de martor, în sensul art. 2 lit. a) pct. 1, şi care a comis o infracţiune gravă, iar înaintea sau în timpul urmăririi penale ori al judecăţii denunţă şi facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit astfel de infracţiuni, beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege.

Analizând acest text de lege, instanţa de fond a reţinut că trebuie îndeplinite în mod cumulativ două condiţii esenţiale, respectiv formularea unui denunţ penal în timpul urmăririi penale sau al judecăţii, iar acest denunţ să aibă ca urmare identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane, care echivalează cu situaţia emiterii unui rechizitoriu, ceea ce nu s-a întâmplat în speţa de faţă, doar s-a început urmărirea penală (nespecificându-se dacă "in rem" sau "in personam"), practica judiciară fiind în acest sens.

În speţa de faţă, inculpatul F. a formulat un denunţ penal în cursul judecăţii cauzei, înregistrat la DIICOT - Serviciul Teritorial Timişoara cu privire la săvârşirea unor infracţiuni prev. de art. 367 din C. pen. şi art. 9 din Legea nr. 241/2005, dar nu a avut ca rezultat identificarea făptuitorilor şi tragerea la răspundere a acestora concretizată cel puţin în emiterea unui rechizitoriu, motiv pentru care nu sunt întrunite condiţiile impuse de lege, respectiv art. 19 din Legea nr. 682/2002, indiferent de concluziile procurorului inserate în cuprinsul referatului existent la dosar, motiv pentru care instanţa s-a aflat în situaţia de imposibilitate a aplicării art. 19 din Legea nr. 682/2002, conform solicitării inculpatului.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul H., s-a reţinut că acesta a avut a avut un rol mai mic, dar bine definit în angrenajul infracţional, a participat în mod curent la actele materiale cu caracter infracţional legate de înfiinţarea firmelor având ca obiect "leasing de personal", fapt care conduce la ideea că acesta desconsideră valorile ocrotite de lege, a avut o atitudine nesinceră pe parcursul procesului penal, aspect care denotă faptul că nu a conştientizat gravitatea faptelor sale, negând cu vehemenţă săvârşirea infracţiunilor, iar conform concluziilor referatului de evaluare acesta prezintă un risc mediu spre crescut de a reitera comportamentul infracţional, are antecedente penale care atrag starea de recidivă, motiv pentru care instanţa de fond a dispus condamnarea acestuia la pedepse orientate la minimul prevăzut de legea penală pentru infracţiunile reţinute în sarcina sa.

S-a constatat, de asemenea, că inculpatul H. a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an şi 3 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 261 din 1 februarie 2011 a Judecătoriei Arad, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 527/R din 7 aprilie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, fiind în stare de recidivă postcondamnatorie, întrucât inculpatul, în termenul de încercare, a comis o parte din activităţile infracţionale reţinute în sarcina sa în această cauză, motiv pentru care s-a revocat beneficiul suspendării condiţionate a executării pedepsei de 1 an şi 3 luni închisoare arătată mai sus, care s-a adăugat la pedeapsa rezultantă stabilită pentru infracţiunile deduse judecăţii în prezentul dosar.

În ceea ce priveşte inculpata persoană juridică SC C. SRL Arad s-a reţinut că aceasta a fost firma prin care şi pentru care au fost comise infracţiunile deduse judecăţii, însă pe de altă parte nu are antecedente penale, motiv pentru care a fost stabilită o pedeapsă cu amenda orientată peste minimul special prevăzut de legea penală.

Instanţa de fond a constatat că se impune şi aplicarea unor pedepse accesorii şi complementare, respectiv interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d), k) C. pen. pentru toţi inculpaţii din cauza de faţă, iar pentru inculpaţii care au comis infracţiunile în cadrul exercitării unor meserii, profesii, ocupaţii, se impune şi interzicerea unor drepturi de a exercita continuarea unor astfel de activităţi, cum ar fi dreptul de a ocupa funcţii de conducere în cadrul unor societăţi comerciale (A.), de a ocupa funcţia de director economic sau contabil în cadrul unor societăţi comerciale (D. şi F.) sau dreptul de a exercita profesia de avocat (E.).

S-a constatat că se impune aplicarea pentru inculpata persoană juridică şi a unei pedepse complementare, însă nu cea mai drastică solicitată de procuror, respectiv dizolvarea societăţii comerciale, ci una mai blândă, respectiv suspendarea activităţii pe o perioadă de 3 luni după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

Cu privire la latura civilă a cauzei, s-a constatat că există o constituire de parte civilă în cauză formulată de partea civilă A.N.A.F. prin D.R.G.F. Timişoara - A.J.F.P. Arad cu suma de 4.139.736 lei, sumă care reprezintă prejudiciul total cauzat bugetului de stat, iar acest organ de control financiar a emis decizia de impunere nr. 49/20.01.2014 pentru suma totală de 2.156.081 lei reprezentând impozit pe profit, TVA şi accesoriile aferente acestora.

Conform documentaţiei emise de A.N.A.F. prin D.R.G.F. Timişoara - A.J.F.P. Arad, la această sumă se mai adaugă şi suma de 2.351.975 lei care în opinia părţii civile ar reprezenta prejudiciul rezultat ca urmare a premeditării evaziunii fiscale prin înfiinţarea succesivă a societăţilor comerciale SC P. SRL, SC P. SRL, SC Q. SRL, SC HH. SRL, SC S. SRL şi SC U. SRL, întrucât obligaţiile fiscale de natură salarială erau aferente unor persoane care erau angajate în fapt la SC C. SRL.

Din adresa înregistrată la această instanţă la 7 ianuarie 2016 emisă de A.N.A.F. - D.R.G.F. Timişoara - A.J.F.P. Arad, a rezultat că a fost recuperată suma totală de 1.228.466 lei prin măsuri de executare silită aplicate SC C. SRL (din care 1.023.714 lei TVA, respectiv 204.752 lei impozit pe profit), sumă care urmează a fi scăzută din prejudiciul de 2.156.081 lei pentru care s-a emis decizie de impunere, rămânând un debit în sumă de 927.615 lei prejudiciu nerecuperat de către A.N.A.F. - D.R.G.F. Timişoara - A.J.F.P. Arad, la care s-au adăugat conform art. 173 din Legea nr. 217/2015, accesoriile, respectiv dobânzi şi penalităţi până la data achitării integrale a prejudiciului.

Având în vedere modalitatea de comitere a faptelor de constituire a unui grup infracţional organizat, precum şi de evaziune fiscală, înlănţuirea actelor materiale comise de către inculpaţi, având ca rezultat prejudiciul menţionat mai sus, precum şi faptul că fiecare inculpat a avut o contribuţie substanţială la crearea acestui prejudiciu final, fiind vorba de o răspundere civilă delictuală, se impune obligarea în solidar a inculpaţilor la plata prejudiciului suferit de către partea civilă, care se află în reprezentarea Statului Român.

Cu privire la îndeplinirea condiţiilor privind răspunderea civilă delictuală, instanţa de fond a constatat că acestea sunt îndeplinite cumulativ, respectiv cu privire la existenţa unui prejudiciu cert în valoare de 927.615 lei, existenţa unei fapte socialmente periculoase comise de către inculpaţi cu vinovăţia prevăzută de lege, respectiv legătura de cauzalitate dintre acestea, astfel că se impune obligarea inculpaţilor în solidar la plata acestei sume, la care se adaugă, aşa cum s-a arătat mai sus, accesoriile prevăzute de lege.

Aşa cum rezultă din actele şi lucrările dosarului, pentru suma de 2.351.975 lei pentru care nu s-a emis decizie de impunere de către partea civilă A.N.A.F. - D.R.G.F. Timişoara - A.J.F.P. Arad, suma reprezentând prejudiciul rezultat ca urmare a premeditării evaziunii fiscale prin înfiinţarea succesivă a societăţilor comerciale SC P. SRL, SC P. SRL, SC Q. SRL, SC HH. SRL, SC S. SRL şi SC U. SRL, şi care sunt obligaţii de natură salarială aferente persoanelor care erau în fapt angajaţii SC C. SRL Arad, instanţa a constatat că, urmare a achitării inculpaţilor pentru infracţiunea prev. de art. 6 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, în mod obligatoriu se impune lăsarea nesoluţionată a acţiunii civile exercitată de A.N.A.F. - D.R.G.F. Timişoara - A.J.F.P. Arad cu privire la această sumă, raportat la disp. art. 25 alin. (5) din C. proc. pen. care prevede că în cazul soluţiei de achitare întemeiată pe disp. art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., se impune adoptarea soluţiei menţionate mai sus.

În aceste condiţii, partea civilă are posibilitatea de a continua acţiunile de recuperare a sumelor în cauză pe alte căi procedurale, fiind garantat astfel dreptul statului de a continua procedurile specifice de valorificare a drepturilor sale în justiţie, motiv pentru care instanţa, conform dispoziţiilor art. 397 alin. (5) din C. proc. pen., a menţinut sechestrul asigurător dispus deja în cauză asupra bunurilor proprietatea inculpaţilor, până la concurenţa acestei sume de 2.351.975 lei, măsură care încetează de drept în termen de 30 zile de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, dacă partea civilă A.N.A.F. - D.R.G.F. Timişoara - A.J.F.P. Arad nu introduce acţiune civilă separată la instanţa civilă.

De asemenea, pentru a fi garantată recuperarea sumei de 927.615 lei la care au fost obligaţi inculpaţii în solidar către partea civilă A.N.A.F. - D.R.G.F. Timişoara - A.J.F.P. Arad, instanţa de fond a menţinut sechestrul asigurător dispus în cauză prin încheierea penală din 23.09.2014 până la concurenţa acestei sume.

Revenind la problema prejudiciului creat în cauză, instanţa de fond a constatat că pe parcursul procesului penal s-a efectuat un raport de expertiză fiscală de către expert AA., iar unul dintre obiectivele formulate de către procuror a fost acela referitor la problema cuantificării prejudiciului suferit în cauză.

Verificând răspunsurile date de către expert, s-a constatat că, acesta a avut o poziţie oscilantă cu privire la valoarea prejudiciului creat, acesta modificând valoarea prejudiciului efectiv ca urmare a obiecţiunilor formulate de către inculpatul F., şi cu toate că de principiu expertul fiscal judiciar ar fi expresia unei persoane independente de interesele părţilor, instanţa de fond nu s-a orientat către prejudiciul stabilit de către expertul AA. tocmai datorită acestei situaţii, respectiv inconsecvenţa acestuia în ceea ce priveşte calcularea prejudiciului final suferit de bugetul de stat şi a avut în vedere prejudiciul calculat de către organul de control fiscal A.N.A.F. - D.R.G.F. Timişoara - A.J.F.P. Arad, cu atât mai mult că între valorile calculate nu există o diferenţă semnificativă.

Împotriva sentinţei penale au formulat apel inculpaţii D., F., H., E. şi A..

Inculpata D. a solicitat achitarea în temeiul art. 16 lit. a) din C. proc. pen. şi respingerea acţiunii civile în ceea ce o priveşte.

Criticile apelantei inculpate au fost structurate pe trei paliere.

În primul rând, s-a criticat modalitatea de motivare a sentinţei penale atacate, arătându-se că judecătorul fondului nu a făcut trimiteri punctuale la probele administrate în cauză.

În acest sens, apărarea a invocat art. 6 din CEDO care impune obligaţia tribunalelor de a-şi motiva soluţiile, aceasta fiind una dintre garanţiile dreptului la un proces echitabil. Or, judecătorul fondului a realizat, în opinia apărării, doar o aparenţă de motivare prin combinarea argumentelor reţinute în actul de sesizare, nu a răspuns criticilor şi apărărilor invocate de părţi, iar în cuprinsul sentinţei, a făcut o referire generală la mijloacele de probă administrate fără a preciza impactul pe care l-a avut fiecare mijloc de probă în pronunţarea hotărârii.

Pentru aceste motive, apelanta inculpată a apreciat că sentinţa penală este nelegală fiind pronunţată cu încălcarea dreptului la un proces echitabil în componenţa lipsei unei motivări corespunzătoare a hotărârii, instanţa de fond limitându-se la preluarea totală sau parţială a argumentelor reţinute în rechizitoriu, fără a proceda la o examinare proprie a cauzei şi fără a răspunde cu argumente la fiecare dintre criticile şi apărările invocate de apărare.

Totodată, s-a arătat că probatoriul administrat infirmă existenţa infracţiunilor imputate apelantei inculpate.

Cu ocazia dezbaterilor, apelanta inculpată a menţionat că, din punct de vedere subiectiv, nu îi poate fi imputată această aderare la un grup despre care nu avea cum să aibă cunoştinţă. De altfel, în rechizitoriu nu s-a realizat o descriere a acestui grup infracţional organizat, astfel încât se impune achitarea, în considerarea prevederilor art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., deoarece nu a existat o astfel de aderare. În subsidiar, s-a solicitat, în condiţiile în care prezenţa la serviciu a inculpatei şi îndeplinirea atribuţiilor conform fişei postului ar fi interpretată ca o acţiune de aderare, să se dispună achitarea inculpatei, în baza art. 16 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., întrucât faptele pretins comise nu întrunesc, din punct de vedere subiectiv, elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare din art. 367 din C. pen. sau din prevederea similară din C. pen. anterior.

S-a mai invocat faptul că instanţa de fond a reţinut că inculpata lua parte la procesul decizional împreună cu inculpaţii A. şi E., respectiv că a cunoscut că facturile înregistrate nu reflectă operaţiuni economice reale, fără a indica şi probele care au determinat această concluzie. Or, inculpatul A. lua toate deciziile şi nu ţinea cont nici de opiniile contabililor externi ai societăţii şi trimitea pe mail sau telefonic indicaţiile sale cu privire la operaţiunile ce urmau să fie efectuate la societăţile controlate de acesta, fără a da detalii angajaţilor, iar atunci când i se cereau informaţii suplimentare devenea agresiv. Apelanta a invocat în acest sens declaraţiile martorilor XX., M., PP. şi e-mail-ul pe care i l-a trimis acestuia la data de 23.12.2013.

De asemenea, s-a mai arătat că afirmaţia instanţei de fond în sensul că inculpata se ocupa de înregistrarea facturilor vine în contradicţie cu argumentele aceleiaşi instanţe care a arătat că evidenţa contabilă a fost asigurată de inculpatul F.. Or, până în luna aprilie 2013 contabilitatea a fost ţinută de SC G. SRL, pentru ca ulterior până la începerea cercetărilor să fie externalizată către o altă firmă, YY.. Apelanta inculpata a negat faptul că a înregistrat facturi, aceasta fiind sarcina firmelor de contabilitate, contabilitatea firmei SC C. SRL Arad fiind externalizată către alte societăţi. Din acest motiv, inculpata a apreciat că nu avea cum să ştie dacă anumite facturi sunt false sau că nu s-a prestat un anumit serviciu facturat şi achitat, ea putând doar să verifice dacă facturile fiscale erau completate cu datele cerute de formular.

Apelanta a menţionat că a aflat de existenţa unor nereguli în cadrul societăţilor controlate de A. la sfârşitului lunii mai 2013 când a fost chemată la ANAF şi i s-au prezentat restanţele la plata contribuţiilor pentru angajaţii societăţilor, moment la care a discutat cu acesta despre această problemă, faptul că i-a adus la cunoştinţă de existenţa restanţelor fiind confirmat de inculpatul E..

De existenţa celorlalte nereguli (facturi fictive cu DD. SRL, EE., NN. şi celelalte societăţi) inculpata a arătat că a aflat în luna decembrie când i s-a prezentat de către inspectorii fiscali de la ANAF primul proces verbal de control la societatea SC C. SRL Arad şi atunci a avut o nouă discuţie cu A., E., contabilele externe SS. şi ZZ. de la YY.

Apelanta a mai precizat că, de fiecare dată, inculpatul A. a negat, spunându-i că totul este în regulă, aşa încât inculpata a concluzionat că nu avea cum să cunoască caracterul fictiv al facturilor.

În raport de motivele expuse, apelanta inculpată D. a arătat că sentinţa penală este netemeinică, ea fiind angajata inculpatului A., ordinele acestuia fiind de fapt aprobări privind plăţile, iar, în calitate de director financiar, avea datoria să le aducă la îndeplinire.

Cu ocazia dezbaterilor, apelanta inculpată a invocat e-mailul pe care l-a trimis inculpatului A. în 23.11.2013, imediat ce a constatat că ar putea să fie probleme grave în cadrul societăţii şi cererea sa de demisie din 14.01.2014, cu mult înainte ca dosarul să devină public şi să fie luate măsuri.

Totodată, inculpata a mai arătat că nu putea percepe realitatea operaţiunilor înscrise în facturi. Mai mult decât atât, sub aspectul posibilităţii de a percepe, personal, împrejurarea că acele facturi nu au la bază operaţiuni reale, apărarea a făcut trimitere la declaraţia dată de martorul AAA. care a declarat că activităţile de curăţenie au fost prestate.

În al treilea rând, s-a apreciat că raţionamentele sentinţei penale s-au fondat în mod eronat pe argumentele tehnico - financiare reţinute şi aplicate greşit de expertiza administrată la judecata în primă instanţă, în condiţiile în care aceasta a fost întocmită de consultantul fiscal AA., iar nu de un expert acreditat, nefiind întrunite cerinţele art. 172 alin. (4) din C. proc. pen.

De altfel, s-a arătat că expertiza efectuată pe parcursul cercetării judecătoreşti conţine, în opinia apărării, numeroase vicii în condiţiile în care raportul: nu cuprinde detaliat materialul documentar care a stat la baza întocmirii, nu a fost întocmit pe baza propriilor constatări pe documentele emise de societăţile supuse analizei, ci plecând de la premisa că nu s-au respectat în totalitate prevederile legale, cu privire la modul de desfăşurare a controlului, iar consultantul fiscal s-a pronunţat în ceea ce priveşte vinovăţia inculpaţilor, aspect de competenţa exclusivă a organului judiciar, depăşindu-şi astfel atribuţiile.

S-au mai invocat, ca şi nereguli, ale raportului de expertiză concluziile privind relaţiile comerciale cu societăţile BBB. şi W. SRL.

S-a arătat că expertul nu a ţinut cont că societatea BBB. a declarat prestarea intracomunitară, aspect confirmat şi de sistemul VIES care alături de documentele contabile aflate la dosarul cauzei confirmau realitatea achiziţiei. Instanţa de fond a ţinut cont de raportul de inspecţie fiscală întocmit de ANAF în care se susţinea că prestarea intracomunitară nu a fost declarată, deşi chiar ANAF depusese un extras din VIES la dosarul cauzei.

De asemenea, s-a precizat că expertul a considerat fictivă relaţia comercială cu W. SRL deşi bunurile pretins fictive se găsesc şi în prezent în patrimoniul societăţii C., asupra acestor bunuri fiind instituit sechestru asigurător de către ANAF. Mai mult, s-a susţinut că acesta a avut în vedere şi suma de 129.319 lei cuprinsă în factura fiscală din 12.07.2013 cu care s-au vândut o parte din bunurile achiziţionate de la W. SRL către societatea WW. SRL, calculând prejudiciul fără a scădea TVA colectată în cuantum de 31.037 lei. Or, atunci când a fost vorba de calcularea prejudiciului, consultantul fiscal a ţinut cont de factura de la WW. SRL, considerând că aceasta este reală, dar când a fost vorba de realitatea operaţiunilor dintre SC C. SRL a considerat că sunt fictive.

În final, s-a susţinut că nici instanţa de fond nu a ţinut cont de acest raport de expertiză, punând sub semnul întrebării independenţa şi profesionalismul consultantului fiscal desemnat, criticând inconsecvenţa acestuia ca urmare a obiecţiunilor formulate de părţi, raportându-se la prejudiciul calculat de ANAF care este şi parte civilă în prezentul dosar.

Cu ocazia dezbaterilor, apelanta inculpată a criticat sentinţa penală şi sub aspectul alegerii legii penale mai favorabile, apreciind că, prin posibilitatea reţinerii de circumstanţe atenuante judiciare, C. pen. anterior îi era mai favorabil, din perspectiva aplicării art. 76 C. pen. anterior şi a reducerii limitelor de pedeapsă sub minimul acesteia.

Cu aceeaşi ocazie, apărarea a formulat şi o cerere de schimbare a încadrării juridice, în sensul înlăturării alin. (2) al art. 9 din Legea nr. 241/2005, întrucât inculpata nu avea cum să perceapă o împrejurare obiectivă care priveşte fapta, respectiv comiterea acesteia în condiţii în care să permită producerea unui prejudiciu care să depăşească pragul valoric instituit prin textul de lege, fiind o circumstanţă reală, potrivit art. 50 C. pen. şi art. 28 C. pen. anterior şi o împrejurare reală care ţine de dimensiunea prejudiciului imputat autorului, dat fiind şi perioada foarte scurtă în care inculpata a fost angajată şi faptul că nu cunoştea toate societăţile pe care inculpatul A. le deţinea. În argumentare, apărarea a invocat faptul că facturile care sunt reţinute în rechizitoriu că nu au la bază operaţiuni fictive sunt emise înainte ca inculpata să fie angajată pe această societate, pe de o parte, şi, pe de altă parte, au fost emise la foarte scurt timp după angajarea inculpatei în cadrul societăţilor deţinute de inculpatul A., în mod evident, inculpata nu ar fi putut să negocieze aceste contracte, pentru că era mult prea aproape de momentul în care aceasta a fost angajată în cadrul societăţii.

Prin concluziile scrise, apelanta inculpată a reluat criticile expuse în motivele scrise de apel depuse la dosar şi cele orale susţinute cu ocazia dezbaterilor, invocând, un argument suplimentar, relativ la expertiza judiciară, omisiunea aplicării dispoziţiilor Legii nr. 209/2015 privind anularea obligaţiilor fiscale.

Inculpatul F. a solicitat achitarea, în temeiul art. 16 lit. a) din C. proc. pen., pentru infracţiunea de constituirea unui grup infracţional organizat prev. şi ped. de art. 367 alin. (2) rap. la art. 367 alin. (1) din C. pen., apreciind că instanţa de fond a reţinut în mod greşit existenţa unui grup infracţional organizat, teza susţinută de DIICOT şi preluată de prima instanţă conform căreia inculpatul, folosindu-se de cunoştinţele financiar - contabile pe care le poseda, l-ar fi sfătuit şi îndrumat pe inculpatul A. în constituirea unui grup infracţional nu este probată şi este combătută de declaraţiile inculpaţilor şi martorilor din cursul cercetării judecătoreşti.

S-a arătat că nu sunt îndeplinite condiţiile cerute pentru existenţa unui grup infracţional organizat, nu există nicio probă din care să reiasă faptul că apelantul alături de inculpaţii A. şi E. s-ar fi întâlnit şi ar fi planificat săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală sau că s-ar fi coordonat în continuare, nerezultând o structură piramidală, un organizator principal, o subordonare pe axă verticală şi o coordonăre pe axele orizontale. Inculpata D. a declarat că inculpatul A. lua de unul singur deciziile în ceea ce priveşte conducerea societăţilor comerciale pe care le conducea "de facto" şi ori de câte ori a participat la discuţiile cu cei doi, A. nu urma sfaturile şi soluţiile pe care F. i le propunea. În acelaşi sens, s-au invocat declaraţiile martorilor SS., M. şi CCC., precum şi ale inculpatului H., acesta din urmă declarând că nu l-a cunoscut pe inculpatul F. până la primul termen de judecată.

În legătură cu martorul V., apelantul a arătat că acesta a declarat în faţa instanţei că nu a fost determinat de inculpat să preia calitatea de administrator la SC N. SRL, societate înfiinţată de martorul AAA., care se ocupa de achiziţii pentru tot grupul de firme C., inculpatul F. neavând nicio contribuţie la înfiinţarea societăţii.

În ceea ce priveşte înfiinţarea societăţilor de leasing de personal, apelantul inculpat a negat că această idee i-ar fi aparţinut, teza acuzării nefiind dovedită de probe. S-a invocat că faptul creării unui grup de societăţi comerciale în care una dintre acestea numită "societatea mamă" are contracte de prestări servicii cu celelalte societăţi, "societăţile pui" nu întruneşte elementele constitutive ale niciunei infracţiuni. Poate constitui infracţiune, în opinia apelantului, neplata obligaţiilor salariale către bugetul de stat, activitate la care nu avea nicio putere de decizie, din contră, a insistat, conform declaraţiilor martorilor, în plata obligaţiilor către stat. În legătură cu P. SRL, primul subcontractor al SC C. SRL Arad, apelantul a arătat că nu s-a ocupat de contabilitatea acestei societăţi, iar societatea funcţiona la momentul la care SC C. SRL Arad a semnat contractul cu SC G. SRL. Mai mult, apelantul a menţionat că inculpatul A. a mai fost trimis în judecată pentru evaziune fiscală săvârşită în acelaşi modus operandi în anul 2011, într-o perioadă în care SC C. SRL Arad nu era constituită, acest lucru infirmând faptul că ar fi mentorul activităţii lui A. (dosar nr. x/2016 al Tribunalului Arad).

Apelantul a contestat şi acuzaţia adusă în sensul că inculpatul F. a asigurat, prin intermediul SC G. SRL contabilitatea atât la SC C. SRL Arad, cât şi la celelalte societăţi controlate de inculpatul A.. În acest sens, a arătat că nu a deţinut nicio firmă de contabilitate, ci a fost un simplu angajat la SC G. SRL, iar de contabilitatea firmelor s-a ocupat efectiv o altă persoană, martora TT., a cărei declaraţie a fost ignorată de instanţa de fond. Conform fişei postului, apelantul avea obligaţia să întocmească şi să semneze electronic declaraţiile societăţilor comerciale respective urmărind corelaţiile impuse de lege.

Cu ocazia dezbaterilor, apelantul inculpat a susţinut că descrierea acuzaţiilor din rechizitoriu s-a axat pe infracţiunea prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005, ceea ce înseamnă, în opinia apărării, că acela a fost scopul pentru care a început să se realizeze activitatea presupus infracţională. Or, în condiţiile în care nu mai există infracţiunea prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005, această împrejurare are consecinţe şi cu privire la existenţa grupului de criminalitate organizată.

Totodată, apărarea a mai arătat că inculpatul, în calitate sa, nu avea obligaţia de a verifica veridicitatea menţiunilor scriptice înscrise în facturi cu realitatea comercială.

Astfel, faptul că inculpatul F. a oferit consultanţă pe fiscalitate nu poate fi asimilată, în opinia apărării, acţiunii de intenţie criminală organizată, într-un mod structurat.

În subsidiar, s-a solicitat să se constate că nu sunt întrunite, pe latură obiectivă, elementele constitutive ale grupului de criminalitate organizat, motiv pentru care se impune achitarea inculpatului în baza art. 16 lit. b) din C. proc. pen.

Referitor la infracţiunea de evaziune fiscală, în forma de participaţie a complicităţii prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. a) şi c) din Legea nr. 241/2005, apelantul inculpat F. a solicitat, de asemenea, achitarea în temeiul art. 16 lit. c) din C. proc. pen., apreciind că nu există probe că a comis fapta reţinută în sarcina sa.

În acest sens, inculpatul a criticat motivarea instanţei de fond prin reţinerea vinovăţiei sale în raport singular de declaraţia inculpatului A., în cauză neexistând, în opinia sa, o altă probă că i-ar fi furnizat acestuia din urmă facturi neconforme cu realitatea, pentru care ar fi fost retribuit cu sume de 2 - 3% din valoarea respectivelor facturi. De asemenea, în înscrisurile ridicate la percheziţii nu apare evidenţiată nicio sumă de bani plătită inculpatului F. Or, s-a apreciat că, în mod obiectiv, declaraţia de recunoaştere a faptelor făcută de către un inculpat pentru a beneficia de reducerea pedepsei, necoroborată cu alte probe nu poate conduce automat la stabilirea vinovăţiei unui alt coinculpat.

S-a mai criticat preluarea de către instanţa de fond a concluziilor ANAF din raportul de inspecţie fiscală, în condiţiile în care s-a apreciat că agenţia nu este un expert independent care să garanteze inculpaţilor dreptul la un proces echitabil.

Din declaraţia martorului X. dată în faţa instanţei de fond rezultă, în opinia apărării, că inculpatul F. nu a avut nicio contribuţie la preluarea de către martor a SC W. SRL, nu a purtat nicio discuţie cu martorul, nu l-a însoţit la semnarea actelor, inculpatul fiind un simplu pasager în autoturism.

O altă critică priveşte faptul că echipa de inspecţie fiscală nu a precizat cu exactitate care anume dintre tranzacţii nu le-a luat în considerare pentru firma C., procedând greşit, în opinia apelantului, la reîncadrarea celor două operaţiuni - prestarea unor activităţi dependente de către salariaţi către subcontractori, urmată de facturarea de către subcontractori către C. a serviciilor prestate ca fiind de fapt una singură şi anume prestarea unei munci salariate de către angajaţi direct către C. Prin urmare, reîncadrarea acestor operaţiuni conform art. 11 din Codul fiscal este greşită, nefiind îndeplinită condiţia privind obţinerea unui avantaj fiscal, aşa cum a arătat şi expertul parte. Prin această abordare greşită, după cum a susţinut apelantul inculpat, prejudiciul a fost mărit în mod artificial şi netemeinic de către organul fiscal cu suma totală de 1.028.400 lei (53.705 lei impozit pe profit, 12.103 lei accesorii impozit pe profit, 824.860 lei TVA, 137.732 lei accesorii TVA), prejudiciul calculat de expertul parte fiind de 40.749 lei profit şi 60.736 lei TVA.

În ceea ce priveşte relaţiile societăţii C. cu operatorul BBB., apelantul a arătat că s-au efectuat două operaţiuni, un studiu de piaţă pentru care s-a emis o proforma invoice, care nu a fost achitat şi operatorul nu a declarat operaţiunea ca prestare comunitară, pentru modul eronat în care ea a fost înregistrată s-a calculat impozit pe profit suplimentar, şi o achiziţie intracomunitară de 16 maşini pe care operatorul a declarat-o şi este înregistrată în sistemul VIES. Cu privire la aceste operaţiuni, instanţa de fond, în mod greşit, preluând opinia ANAF, a omis faptul că operatorul a declarat livrările intracomunitare ale C., ANAF inducând în eroare instanţa de fond precizând că prestarea nu e declarată, nepomenind nimic despre livrări, din extrasul VIES rezultând însă că livrările intracomunitare au fost declarate de căre BBB.

Referitor la operaţiunea BB., apelantul inculpat a precizat că la data de 31 mai 2013, data la care s-a stornat factura x/2012, serviciile de evidenţă contabilă pentru SC C. SRL Arad nu mai erau prestate de SC G. SRL. Totodată, după cum rezultă din procesul verbal din 05.11.2012 încheiat cu ocazia predării - primirii documentelor pentru prelucrarea contabilă, factura emisă de BB. era deja înregistrată în evidenţa operativă a societăţii C., regăsindu-se în jurnalul de cumpărări prezentat de aceasta. Or, se arată că prezentarea la prestatorul de servicii de contabilitate cu jurnalul de cumpărări deja întocmit, conduce la concluzia că decizia privind achiziţiile care sunt înregistrate în contabilitate este luată anterior de către clientul serviciilor contabile care îşi asumă răspunderea pentru realitatea operaţiunilor.

Cu privire la achiziţiile de la societatea W., apelantul inculpat a arătat că soluţia instanţei de fond prin care s-a considerat că acestea au fost fictive şi nu au suport economic real este netemeinică. În susţinerea motivului de apel, au fost invocate mai multe argumente: contabilitatea firmei nu a fost ţinută de către SC G. SRL; SC C. SRL Arad conducea, cel puţin, o evidenţă primară în interiorul societăţii, la nivelul înregistrării contabile a facturilor emise şi primite, din procesul verbal din 05.11.2012 încheiat cu ocazia predării - primirii documentelor pentru prelucrarea contabilă se desprinde concluzia că prin înregistrarea facturilor în evidenţa contabilă şi sistemul informatic existent la nivelul C. se întocmeau şi recepţiile pentru produsele achiziţionate şi implicit recepţiile pentru utilajele DDD. au fost întocmite tot de această firmă; mărfurile înscrise pe facturi care nu au fost vândute la SC WW. SRL sunt în continuare în patrimoniul societăţii C., fiind puse sub sechestru, existenţa acestora fiind confirmată de declaraţiile inculpatului A.. S-a mai menţionat că expertul nu a identificat în cuprinsul Raportului de inspecţie fiscală menţiuni cu privire la excluderea din masa profitului impozabil al societăţii C. a venitului în sumă de 129.319 lei cuprins în factura din 12.07.2013 cu care s-au vândut o parte din mijloacele fixe către WW. şi nici la diminuarea TVA colectată cu suma de 31.037 lei, ceea ce înseamnă că a fost recunoscută tranzacţia, luându-se în considerare veniturile fără a se accepta cheltuielile.

În subsidiar, apelantul inculpat F. a solicitat reţinerea beneficiului art. 19 din Legea nr. 682/2002, considerând nelegală şi neconformă practicii judiciare condiţia impusă prin sentinţa penală ca în dosarul în care s-a formulat denunţul să fie concretizat cel puţin în emiterea unui rechizitoriu.

Totodată, s-a contestat valoarea prejudiciului reţinut de instanţa de fond, care a avut în vedere suma stabilită de ANAF, care are în cauză atât calitatea de organ de control şi de parte vătămată, inclusiv de expert independent şi nu suma stabilită de expertul independent AA., care stabileşte o sumă mai mică şi nu a ţinut cont de opinia separată a expertului parte, VV., care evidenţiază o altă sumă inferioară chiar şi celei stabilite de expertul oficial.

Legat de latura civilă a procesului penal, apelantul a invocat şi faptul că numeroasele utilaje care au aparţinut SC C. SRL Arad sunt aflate sub sechestru şi nevalorificate, iar valorificarea acestor bunuri ar conduce la acoperirea în integralitate a prejudiciului. Deşi a solicitat pe parcursul procesului penal valorificarea acestor bunuri, instanţa de fond a respins aceste cereri.

De asemenea, s-a arătat că suma recuperată de ANAF nu este cea de 1.228.466 lei, astfel cum se reţine de instanţa de fond ci de 1.600.000 lei, ANAF neconsiderând prioritară recuperarea prejudiciului şi a scăzut alte debite curente ale societăţii C.

În ceea ce priveşte aplicarea legii penale mai favorabile, s-a apreciat că, în mod greşit, instanţa de fond a aplicat forma modificată în luna martie a anului 2013 a art. 9 din Legea nr. 241/2005, aplicând astfel o majorare cu 5 ani a minimului şi maximului pedepsei. Toate actele materiale de care este acuzat inculpatul F. sunt săvârşite anterior lunii martie 2013, societatea la care lucra, SC G. SRL reziliind contractul de prestări servicii cu SC C. SRL Arad în luna martie 2013. În plus, cu ocazia dezbaterilor s-a mai solicitat aplicarea C. pen. anterior care cuprinde dispoziţii mai favorabile din punctul de vedere al instituţiei concursului de infracţiuni, a limitelor de pedeapsă şi în ceea ce priveşte suspendarea sub supraveghere.

În final, apelantul inculpat F. a solicitat ca, la individualizarea pedepsei, să se aibă în vedere circumstanţele personale, fiind o persoană fără antecedente penale, absolvent de studii superioare, tatăl a trei copii minori, cu o capacitate crescută de a conştientiza consecinţele nerespectării legii aşa cum reiese şi din Raportul efectuat în cauză de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Arad.

Apelantul inculpat F. a depus şi concluzii scrise, în care a reiterat criticile expuse în motivele scrise de apel depuse la dosar şi cele orale susţinute cu ocazia dezbaterilor.

Inculpatul H. a solicitat achitarea, în temeiul art. 16 lit. a) din C. proc. pen., pentru infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat prev. şi ped. de art. 367 alin. (2) rap. la art. 367 alin. (1) din C. pen., apreciind că fapta de care a fost acuzat nu există.

În acest sens a arătat că nu sunt întrunite condiţiile laturii obiective a infracţiunii, din probele administrate în dosar nu rezultă că a aderat la un grup infracţional organizat, astfel cum este definit de art. 367 alin. (6) din C. pen., întrucât îi cunoştea doar pe inculpaţii A. şi E., fiind chelner la restaurantul "EEE.".

Pe de altă parte, invocând decizia penală nr. 147 din 28.01.2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, apelantul a mai arătat că aderarea trebuie să se producă în raport cu un grup deja existent format din trei persoane. Or, în cauza dedusă judecăţii, apelantul îi cunoştea doar pe inculpaţii A. şi E., neavând relevanţă că în urmărirea penală s-a conturat un grup format din coinculpaţii inculpaţii A., E., F. şi D., din moment ce pe ultimii doi inculpaţi, la momentul aderării, nu îi cunoştea, şi, cu atât mai puţin, nu cunoştea activităţile acestora în cadrul grupului.

Cu ocazia dezbaterilor, s-a apreciat, ca nelegală reţinerea infracţiunii, în condiţiile în care inculpaţii, cu excepţia inculpatului H., erau angajaţi ai societăţilor comerciale constituite ca şi grup comercial şi acţionau în baza unor atribuţii de serviciu, astfel că acţiunile acestora se desfăşurau ca urmare a relaţiei de serviciu pe care o aveau cu angajatorul şi nu ca parte dintr-un pretins grup, instanţa de fond reţinând, în mod nelegal, că desfăşurarea unei activităţi comerciale sau a unui grup de astfel de societăţi, în mod structurat, cu respectarea ierarhiei, în baza unei organigrame reprezintă acţiuni de iniţiere şi constituire a unui grup infracţional organizat.

Prin urmare, în opinia apărării, nu se poate reţine existenţa unui grup infracţional în situaţia în care pretinşii membri ai grupării sunt angajaţi în acea societate comercială sau într-un grup de astfel de societăţi, pentru că sancţionarea infracţiunii este strict legată de caracterul clandestin al existenţei grupului, a structurii acestuia, a atribuţiilor, astfel că nu se poate reţine infracţiunea în situaţia unui colectiv de persoane, legal constituit şi structurat, precum o societate comercială.

De asemenea, s-a susţinut că nu sunt întrunite condiţiile laturii subiective a infracţiunii, care se comite cu vinovăţie, sub forma intenţiei directe calificate prin scop. Astfel, inculpatul E. a precizat că apelantul nu a avut niciun rol în activitatea firmelor de leasing de personal şi nu a avut cunoştinţă despre implicaţiile penale ale acestora, inculpata D. a declarat că apelantul nu a fost vreodată la sediul firmei, iar cu inculpatul F. nu a vorbit şi nici nu s-a întâlnit cu acesta. Apelantul a arătat că a fost U.at de inculpatul A., care lua masa zilnic la restaurantul "EEE." care i-a spus că are nevoie de persoane pe numele cărora să constituie societăţi comerciale, existând facilităţi pentru societăţile noi înfiinţate. Aceste explicaţii au fost întărite de inculpatul E., apelantul având convingerea că nu face nimic nelegal, asigurându-i în acelaşi mod şi pe verişorii lui.

În continuare, apelantul a mai arătat că probele administrate nu confirmă desfăşurarea conştientă, intenţionată a unor activităţi în folosul unui grup infracţional constituit deja şi cunoscut ca atare de către cel care doreşte aderarea. Au fost apreciate ca fiind relevante declaraţiile de martori ale verilor apelantului, declaraţiile martorului QQ. care a arătat, cu privire la apelant, că a fost doar un simplu şofer, instanţa de fond reţinând în mod greşit, în opinia apărării, că s-ar fi ocupat de formalităţi, în condiţiile în care semnătura şi numele lui nu pot fi găsite pe actele de înfiinţare/constituire a firmelor de leasing de personal, folosindu-se în mod nejustificat termenul de "racolare".

Mai mult, pregătirea sa profesională (12 clase, curs de ospătar), asigurările date de inculpaţii A. şi E. că totul este legal, faptul că nu a avut cunoştinţele necesare evaluării activităţii ulterioare a societăţilor înfiinţate sau a modului de funcţionare şi că nu a urmărit sau avut vreun câştig material din activitatea de găsire a asociaţilor societăţilor comerciale nu confirmă, fără dubiu, implicarea sa sub aspect subiectiv în comiterea infracţiunii. S-a apreciat că, prin reţinerea vinovăţiei sale, instanţa de fond a încălcat dispoziţiile art. 1 alin. (1) din C. pen., art. 15 şi 16 din C. pen., art. 4, art. 5, art. 103 şi art. 396 alin. (2) din C. proc. pen., precum şi art. 6 alin. (2) din CEDO.

Cu aceleaşi argumente, apelantul inculpat H. a solicitat achitarea şi cu privire la infracţiunea de evaziune fiscală, în forma de participaţie a complicităţii prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. a) şi c) din Legea nr. 241/2005, în temeiul art. 16 lit. a) din C. proc. pen., arătând, în esenţă, că singura sa contribuţie a constat în prezentarea verilor săi pentru a fi administratori în aceste societăţi şi transportul cu maşina la O.R.C., la bancă, pentru constituirea şi punerea în funcţiune a societăţilor, nefiind implicat în niciun alt act privind constituirea, punerea în funcţiune şi funcţionarea ulterioară a societăţilor, numele său nefiind găsit în niciun act privind aceste societăţi.

În completarea motivelor de apel, inculpatul a arătat că prin prezentarea rudelor sale inculpaţilor A. şi E. pentru a dobândi calitatea de asociaţi şi administratori în societăţile de leasing de personal care urmau a fi înfiinţate nu se poate reţine că a ajutat sau înlesnit la săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, întrucât niciuna dintre aceste societăţi nu a fost găsită vinovată de comiterea infracţiunii şi nu a fost trimisă în judecată. De săvârşirea infracţiunii prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) şi c) din Legea nr. 241/2005 a fost găsită vinovată persoana juridică SC C. SRL Arad prin intermediul căreia s-a săvârşit infracţiunea, societate care are calitatea de inculpată. Or, aşa cum s-a reţinut şi în sentinţa penală, apelantul nu a avut nicio tangenţă cu actele SC C. SRL Arad şi nicio legătură cu actele de evaziune fiscală săvârşite prin intermediul acestei societăţi. Mai mult, în cauză, nu s-a dovedit că ar fi cunoscut că societăţile de leasing de personal care se vor înfiinţa vor avea legături cu SC C., legături care s-au stabilit ulterior constituirii societăţilor şi fără participarea sa, luând cunoştinţă de acest lucru în cursul urmăririi penale.

În subsidiar, apelantul inculpat H. a solicitat individualizarea pedepselor aplicate de instanţa de fond, în raport de contribuţia sa concretă la comiterea faptelor penale.

Prin concluziile scrise, apelantul inculpat a reluat criticile expuse în motivele scrise de apel depuse la dosar şi cele orale susţinute cu ocazia dezbaterilor, aducând argumente suplimentare prin trimitere la probele administrate în cauză.

Inculpatul E. a solicitat achitarea, în temeiul art. 16 lit. a) (şi în subsidiar lit. c) din C. proc. pen., pentru infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat, apreciind că, în cauză, se pot reţine ca certitudine judiciară numai acte materiale specifice participaţiei penale. Astfel, nu este indicată persoana care a constituit grupul, data la care acesta s-a constituit, care este structura organizatorică prestabilită, care erau rolurile membrilor săi sau cum se împărţeau beneficiile. De asemenea, nu s-a demonstrat structura coordonată, specifică grupului, făcându-se confuzie între coeziunea psihică şi contribuţia prin acte materiale conştiente a mai multor persoane la săvârşirea de infracţiuni economice, care sunt doar simple condiţii, în opinia apărării, ale participaţiei penale şi conceptul infracţional al grupului, structura, durabilitatea, aportul determinat şi ierarhia specifică acestei infracţiuni. În acest sens, apelantul a arătat că infracţiunile economice, prin însăşi modul de formare a rezoluţiei de comitere a acestora, precum şi condiţiile obiective de executare a actelor materiale ce intră în conţinutul lor constitutiv presupun, în mai toate cazurile, implicarea mai multor persoane, acţiunea comună şi contribuţia conştientă la urmarea prevăzută de legea penală. Or, existenţa grupului infracţional organizat impune roluri prestabilite, o structură, o ierarhie, o concepţie menită să existe în timp, iar produsul infracţional brut este adesea împărţit după reguli care nu au neapărat legătură cu contribuţia efectivă a fiecărui membru la infracţiunile comise de grup. Pe acest palier, apelantul a arătat că folosul material urmărit/obţinut de inculpaţii din cauză este subsumat strict actelor materiale cu care au contribuit fiecare, fapt ce contravine formei de organizare infracţionale specifice grupului.

În completare, cu ocazia dezbaterilor, apelantul inculpat a solicitat reţinerea efectelor Deciziei nr. 10/2015 pronunţată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în care se arată că, în cazul grupului infracţional organizat, în situaţia în care se dezincriminează infracţiunea scop, nu mai este îndeplinită condiţia tipicităţii infracţiunii şi, în această situaţie, nu mai există infracţiunea de grup infracţional organizat. Or, dezincriminarea art. 6 din Legea nr. 241/2005 are, în opinia apărării, un astfel de efect în ceea ce-l priveşte pe inculpat, dat fiind că o mare parte din construcţia logico-juridică a actului de sesizare, în ceea ce priveşte existenţa grupului organizat, este creionată în jurul constituirii societăţilor de leasing de personal. Pe cale de consecinţă, raportat la scopul constituirii grupului, nu mai subzistă construcţia logică a existenţei acestuia,în condiţiile în care faptele materiale au fost dezincriminate prin voinţa legiuitorului.

Un alt motiv de apel vizează achitarea inculpatului E. pentru infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală, în varianta ascunderii sursei sau bunului impozabil prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, în temeiul art. 16 lit. a) din C. proc. pen., respectiv fapta nu există. În susţinerea criticii, apelantul a arătat că nu se pot decela argumentele pentru care instanţa de fond a dispus condamnarea sa pentru această faptă, fiind evident, în opinia inculpatului, că acelaşi act material a fost reţinut atât ca element constitutiv al infracţiunii prevăzute la litera a, cât şi a celui prevăzut la litera c, cele două incriminări putând coexista doar în concurs real, fiind acte materiale distincte, iar nu în concurs ideal, acelaşi act material reţinut ca element constitutiv a două infracţiuni distincte. În completarea criticii privind inexistenţa faptei, s-a invocat şi faptul că aceasta este în antiteză cu expunerea stării de fapt din rechizitoriu, care a fost preluată şi în sentinţa penală atacată, în cauză neexistând vreun venit, un bun, o sursă sau operaţiune comercială impozabilă care să nu fi fost evidenţiată contabil ori în documentele legale.

Cu privire la infracţiunea de evaziune fiscală în varianta incriminată de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, apelantul a solicitat, în ipoteza achitării pentru infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat, înlăturarea alin. (2) al art. 9 din Legea nr. 241/2005. S-a arătat că prin actele materiale imputate inculpatului E., care constau în ajutorul dat inculpatului A. de a înregistra operaţiuni fictive cu scopul reducerii bazei impozabile s-a produs un prejudiciu în cuantum de 253.699 lei (101.392 lei cu titlu de TVA rezultată din relaţia cu societatea DD. SRL, 144.778 lei cu titlu de TVA rezultată din relaţia cu societatea EE. SRL, 2.884 lei cu titlu de TVA rezultată din relaţia cu societatea NN. SRL, 4.645 lei cu titlu de TVA rezultată din relaţia cu societatea OO. Service & Company SRL), sub valoarea de 100.000 de euro, încadrarea faptei urmând a fi făcută în dispoziţiile art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 fără reţinerea alin. (2) al acestui articol.

De asemenea, o altă critică a apelantului inculpat vizează aplicarea legii penale în timp, arătând că, în mod greşit, instanţa de fond a reţinut incidenţa noii legi penale.

În primul rând, s-a susţinut că instituţiile juridice din partea generală a C. pen., incidente în cauză, impun un tratament semnificativ mai sever inculpatului decât instituţiile analoage din vechea lege penală - regimul sancţionator în cazul concursului de infracţiuni, formula penală a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, circumstanţele atenuante personale, posibilitatea aplicării unor pedepse sub limita minimă, limitele şi posibilităţile de abordare a unei pedepse rezultante neprivative de libertate şi conţinutul concret al unor asemenea pedepse.

În doilea rând, s-a arătat că, din punct de vedere al limitelor de pedeapsă, aplicarea noii legi penale a avut ca rezultat încadrarea faptei principale (infracţiunea scop) imputată inculpatului în limite de pedeapsă mult superioare, cuprinse între 7 şi 13 ani închisoare, prin aplicarea unui spor de 5 ani, faţă de cele prevăzute de vechea lege penală, cuprinse între 4 şi 10 ani închisoare, sporul prevăzut de art. 9 alin. (2) din Legea nr. 241/2005 fiind de 2 ani. În acest sens, apelantul inculpat a criticat şi argumentul reţinut de prima instanţă pentru justificarea aplicării legii penale noi şi anume pedeapsa mai mică prevăzută pentru infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat. Or, împotriva acestui argument pledează, în opinia apărării, o suită de instituţii juridice ale legii penale vechi, net favorabile inculpatului, inclusiv pe palierul limitelor de pedeapsă. Ca un corolar al celor arătate anterior, apărarea a reţinut că pentru infracţiunea scop, prevăzută de art. 9 din Legea nr. 241/2005, limitele de pedeapsă sunt cuprinse între 4 şi 10 ani închisoare, iar pentru infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat, în condiţiile art. 7 alin. (2) din Legea nr. 39/2003, maximul special al pedepsei este de 10 ani închisoare, dată fiind limitarea instituită de alin. (2) al art. 7. În concluzie, luând în considerare limitele de pedeapsă reduse cu o treime ca urmare a procedurii simplificate de care a uzat inculpatul, rezultanta ar fi limite de pedeapsă cuprinse între 2 ani şi 8 luni până la 6 ani şi 8 luni pentru infracţiunea de evaziune fiscală, cu limitarea şi a maximului special al pedepsei pentru infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat la 6 ani şi 8 luni. Prin comparaţie, reţinerea incidenţei legii penale noi a impus limite de pedeapsă cuprinse între un minim de 4 ani şi 8 luni până la 8 ani şi 6 luni, deci mult mai mari. Aşadar, apărarea a concluzionat că raportarea la limitele de pedeapsă prevăzută de lege nu poate fi argument unic în aplicarea legii penale mai favorabile.

În contextul celor arătate şi în coordonatele stabilite de instanţa de fond pentru individualizarea pedepselor (orientate spre minimul special prevăzut de lege), în condiţiile în care numai inculpaţii au declarat apel, aplicarea legii penale vechi ar induce o pedeapsă aplicată de cel mult 2 ani şi 8 luni pentru infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală

Inculpatul A. a criticat sentinţa penală arătând că instanţa de fond a eliminat din materialul probator opinia separată a expertului parte, fără a oferi o justificare concretă. Pe de altă parte, deşi în cauză s-a efectuat o expertiză fiscală în cursul cercetării judecătoreşti, instanţa de fond a avut în vedere valoarea prejudiciului calculată de partea civilă şi nu a ţinut cont de valoarea prejudiciului calculată de expertul desemnat, apreciind că admiterea unor obiecţiuni nu echivalează cu o inconsecvenţă sau o parţialitate, ci cu un echilibru profesional şi orientare către aflarea adevărului în cauză.

De asemenea, apelantul inculpat a mai criticat modalitatea în care instanţa de fond a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 5 din C. pen., arătând că dispoziţiile legii penale vechi i-ar fi mai favorabile în raport de limitele de pedeapsă, posibilitatea aplicării unei pedepse neprivative de libertate, dar şi regimul juridic al concursului de infracţiuni. În acest sens, s-a arătat că inculpatului A. îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 39/2003 privind reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzută de lege, chiar de la începutul verificărilor de către organele fiscale acesta prezentându-se benevol în faţa acestor autorităţi, a recunoscut faptele şi i-a denunţat pe coinculpaţi, a ajutat la stabilirea adevărului în cauză şi a contribuit la recuperarea prejudiciului prin indicarea organelor fiscale a conturilor pe care le deţine şi a sumelor de bani ce pot fi recuperate.

Aceste împrejurări rezultă din raportul de inspecţie fiscală, din declaraţia dată de inculpat în faţa organelor fiscale din data de 17.12.2013, filele 193 - 202, declaraţie ce are valoarea unui denunţ, adresa emisă de organele fiscale prin care acestea menţionează că recuperarea sumelor de bani s-a făcut la indicarea de către inculpat a sumelor de bani şi a conturilor pe care le deţine. Astfel, s-a susţinut că prin aplicarea acestui text legal limitele speciale de 5 - 20 ani devin 2,6 - 5 ani (conform art. 7 alin. (2) din Legea nr. 39/2003, pedeapsa prevăzută de art. 7 alin. (1) din aceeaşi lege nu poate fi mai mare decât sancţiunea prevăzută de lege pentru infracţiunea mai gravă care intră în scopul grupului infracţional organizat), adică sub limitele de 3 - 10 ani impuse de art. 367 alin. (1) şi 2 din C. pen.

Totodată, conform art. 76 alin. (1) lit.

b) din C. pen. anterior, urmare a reţinerii circumstanţelor atenuante, pedeapsa trebuie redusă sub minimul special de 5 ani, până la minimul general, putând fi aplicate, astfel, dispoziţiile art. 861 din vechiul C. pen. Aplicând actualul C. pen., în cazul în care s-ar da eficienţă dispoziţiilor art. 76 privind circumstanţele atenuante, minimul pedepesei s-ar reduce cu o treime. De asemenea, nu ar putea fi aplicate dispoziţiile art. 83 C. pen. referitoare la amânarea aplicării pedepsei, ci doar cele privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, care-i sunt defavorabile inculpatului, comparativ cu cele ale art. 861 din vechiul C. pen.

Mai mult, instanţa este obligată să aplice sporul de o treime în cazul concursului de infracţiuni. În concluzie, apelantul a arătat că aplicând legea veche pedeapsa ar putea avea un cuantum inferior celei ce ar putea fi stabilită conform legii noi, iar aplicarea suspendării condiţionate a executării pedepsei potrivit legii vechi implică mai puţine sarcini decât aplicarea suspendării sub supraveghere potrivit legii noi. În consecinţă, s-a apreciat că legea veche este mai favorabilă inculpatului A.

În continuare, apelantul inculpat a mai solicitat reţinerea prevederilor art. 74 alin. (1) lit. a) - c din C. pen. anterior, împrejurări precum conduita bună înainte de săvârşirea faptelor, nefiind cunoscut cu antecedente penale care să atragă starea de recidivă, recunoaşterea faptelor, denunţarea şi facilitarea identificării şi tragerii la răspundere penală a membrilor grupului, prin explicarea contribuţiei fiecăruia putând fi valorificate ca şi circumstanţe atenuante. Mai mult, a solicitat ca la pronunţarea soluţiei, în sensul condamnării la o pedeapsă coborâtă sub minimul special şi orientată spre minimul general pentru fiecare infracţiune şi aplicarea dispoziţiilor art. 34 din vechiul C. pen., fără aplicarea unui spor de pedeapsă, cu aplicarea şi a art. 861 din vechiul C. pen. să se aibă în vedere şi următoarele aspecte: conduita pozitivă a inculpatului încă de la momentul invitaţiei la sediul organelor fiscale, în sensul colaborării cu acestea, sprijinul acordat organelor fiscale de identificare a situaţiei concrete în care au fost emise facturile fiscale şi indicarea locaţiei unde se aflau bunurile care au fost sechestrate, faptul că a colaborat atât cu organele fiscale cât şi cu organele de urmărire penală pe întreaga desfăşurare a urmăririi penale, a explicat rolul şi contribuţia fiecărui inculpat în parte, contribuind la aflarea adevărului în cauză, faptul că a contribuit activ şi din proprie iniţiativă la recuperarea prejudiciului în cauză, indicând în mod voluntar organelor fiscale existenţa unor sume considerabile de bani în conturile sale, sume pe care inculpatul ar fi putut să le folosească în interes propriu. În acest sens, s-a susţinut că scopul preventiv - educativ al pedepsei poate fi atins chiar fără executarea pedepsei în regim de detenţie, că nu se impune scoaterea inculpatului din mediul social şi familial şi plasarea acestuia în mediul închis, acesta, prin intermediul activităţii pe care o desfăşoară asigurând venitul unui număr de 50 de salariaţi, invocând referatul de evaluare întocmit în cauză.

În concluzie, apelantul inculpat A. a solicitat: să se constate faptul că instanţa de fond a făcut aplicarea, în mod greşit, a dispoziţiilor art. 5 din C. pen., considerând că regimul sancţionator cu privire la infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat este favorabil noului C. pen. să se redozeze pedepsele aplicate, în sensul scăderii cuantumului acestora sub minimul special, prin reţinerea dispoziţiilor art. 74 din C. pen. anterior, respectiv faptul că a achitat parţial prejudiciul cauzat bugetului de stat indicând din proprie iniţiativă, în luna decembrie 2013, existenţa sumei de 527.114 lei în contul deschis la FFF. Sucursala Arad, precum şi atitudinea sinceră din timpul fazei de urmărire penală şi a fazei de judecată; să se reţină art. 9 din Legea nr. 39/2003, respectiv faptul că prin declaraţia dată la 11.02.2014 în faţa organelor de urmărire penală, inculpatul a descris activitatea infracţională, cu consecinţa reducerii la jumătate a pedepselor aplicate; să se constate că sunt îndeplinite dispoziţiile art. 861 din vechiul C. pen., în sensul aplicării unei pedepse cu suspendarea sub supraveghere a executării, scopul acesteia putând fi atins fără executarea în regim de detenţie.

Prin concluziile scrise, apărarea a reiterat criticile expuse în motivele scrise de apel şi cele susţinute oral cu ocazia dezbaterilor, solicitând, totodată, şi aplicarea dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 cu consecinţa reducerii, la jumătate, a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege. În acest sens, a invocat împrejurarea că inculpatul a formulat un denunţ în dosarul penal nr. 89D/P/2016 al DIICOT - Serviciul Teritorial Arad privindu-l pe GGG., materializat prin întocmirea rechizitoriului din data de 17.01.2017 prin care s-a dispus trimiterea acestuia din urmă în judecată, dosarul fiind înregistrat pe rolul Tribunalului Arad sub nr. x/108/2017. Pe de altă parte, apărătorul ales al inculpatului a solicitat, în măsura în care sunt necesare lămuriri cu privire la denunţul formulat de inculpat, repunerea cauzei pe rol şi efectuarea unei adrese către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT - Serviciul Teritorial Arad.

Analizând apelurile declarate de inculpaţii D., F., H., E. şi A., prin prisma motivelor invocate, precum şi sub toate aspectele de fapt şi de drept, în conformitate cu prevederile art. 417 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că acesta sunt fondate, în parte, urmând a extinde efectele apelurilor şi asupra intimatei inculpate persoană juridică SC C. SRL Arad, pentru considerentele ce se vor expune în continuare.

Preparator analizei, în concret, a motivelor de apel formulate de inculpaţi, Înalta Curte menţionează că, în virtutea caracterului devolutiv al apelului, va avea în vedere în argumentarea soluţiei pronunţate, mijloacele de probă administrate în cauză în toate fazele procesului penal, iar în ceea ce priveşte apărările inculpaţilor, atât declaraţiile date de aceştia pe parcursul procesului penal, cât şi susţinerile inserate în memoriile succesive depuse la dosar, având în vedere, pe acest ultim aspect, faptul că inculpaţii şi-au exprimat punctul de vedere nu numai cu ocazia audierilor, ci şi prin memoriile scrise depuse la dosarul cauzei, parte din acestea nemaifiind reluate în faza căii ordinare de atac.

Prioritar, instanţa de apel va analiza motivul de nelegalitate invocat de apelanta inculpată D. privind încălcarea dreptului la un proces echitabil în componenta lipsei unei motivări corespunzătoare a sentinţei penale atacate.

Se constată că, în esenţă, apelanta inculpată a criticat hotărârea pronunţată de instanţa de fond, apreciind că aceasta nu a procedat la o examinare proprie a cauzei şi nu a răspuns la fiecare dintre criticile invocate de apărare.

Conform principiilor care se desprind din jurisprudenta CEDO rezultă că dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 alin. (1) din Convenţie, înglobează, printre altele, dreptul părţilor de a prezenta observaţiile pe care le consideră relevante pentru cauza lor, Convenţia nevizând garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci a unor drepturi concrete şi efective (cauza Artico împotriva Italiei, Hotararea din 13 mai 1980).

Or, acest drept nu poate fi considerat efectiv decât dacă aceste observaţii sunt într-adevăr "ascultate", adică analizate temeinic de către instanţa de judecată. Cu alte cuvinte, art. 6 implică, în special, în sarcina instanţei, obligaţia de a proceda la o analiză efectivă a mijloacelor, argumentelor şi propunerilor de probe ale părţilor (cauza Perez împotriva Franţei [MC] nr. 47.287/99 şi cauza Van de Hurk împotriva Olandei, Hotărârea din 19 aprilie 1994).

Cu toate acestea, dacă art. 6 alin. (1) din Convenţie obligă instanţele să îşi motiveze hotărârile, el nu poate fi înţeles în sensul că impune un răspuns amănunţit pentru fiecare argument (cauza Van de Hurk, citată mai sus).

În plus, conform jurisprudenţei CURŢII, noţiunea de proces echitabil presupune ca o instanţă internă care nu şi-a motivat decât pe scurt hotărârea, să fi analizat în mod real problemele esenţiale care i-au fost supuse judecăţii (cauza Helle împotriva Finlandei, din 19 decembrie 1997).

Aplicând în speţă criteriile stabilite în jurisprudenţa CEDO, Înalta Curte apreciază, în raport de conţinutul concret al sentinţei pronunţate de prima instanţă, că neanalizarea în detaliu a apărărilor inculpatei nu echivalează cu lipsa de motivare a hotărârii, în considerentele acesteia fiind expusă situaţia de fapt, prin trimitere la mijloacele de probă pe baza cărora instanţa de fond a stabilit vinovăţia inculpatei.

De altfel, curtea de apel a analizat, într-o măsură suficientă, implicarea inculpatei D. în activitatea infracţională reţinută în cauză. În acest context, neexaminarea, în detaliu, de către prima instanţă a fiecărei împrejurări invocată de apărare nu conduce, în mod automat, la desfiinţarea, în totalitate, a sentinţei penale şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

Motivul invocat de apelanta inculpată D. este neîntemeiat, în condiţiile în care, chiar din conţinutul motivelor de apel, rezultă că instanţa de fond a analizat participarea inculpatei şi vinovăţia sa, aprecierile subiective ale apelantei nefiind de natură a conduce la trimiterea cauzei spre rejudecare. De altfel, apărarea apelantei nu a solicitat desfiinţarea sentinţei penale atacate în acest sens, ci pronunţarea unei soluţii de achitare în calea de atac a apelului.

Însă, în virtutea efectului integral devolutiv al căii de atac ordinare, criticile expuse în motivele de apel vor fi analizate punctual de instanţa de control judiciar, motivarea sentinţei penale urmând a fi complinită de instanţa de apel.

Având în vedere că apelanţii inculpaţi D., F. şi H. au criticat sentinţa penală în raport de considerentele reţinute de instanţa de fond privind caracterul nereal al operaţiunilor efectuate de SC C. SRL Arad cu o serie de societăţi comerciale - W. SRL, BB., SC N. SRL şi aşa-zisele societăţi de leasing de personal, respectiv SC P. SRL, SC P. SRL, SC Q. SRL, SC HH. SRL, SC S. SRL şi SC U. SRL, Înalta Curte va analiza, în continuare, aceste susţineri ale apărării inculpaţilor, în raport de mijloacele de probă administrate în cauză.

Referitor la operaţiunile comerciale efectuate de SC C. SRL Arad în legătură cu W. SRL, în mod corect s-a reţinut de către instanţa de fond că acestea sunt fictive, cu consecinţa stabilirii caracterului nedeductibil al cheltuielilor înregistrate în evidenţa contabilă a SC C. SRL Arad şi a TVA-ului aferent facturilor emise de SC W. SRL, pentru care nu există drept de deducere.

În dovedirea caracterului real al acestor tranzacţii, apelanţii inculpaţi F. şi D. au invocat faptul că societatea BBB. a declarat livrările intracomunitare în sistemul VIES (inculpata D. arătând, în mod eronat, în motivele de apel, că s-a declarat prestarea intracomunitară) şi că bunurile pretins fictive se găsesc şi la acest moment în patrimoniul SC C. SRL Arad (fără a preciza în concret care sunt aceste bunuri), o parte a acestora fiind vândute societăţii WW. SRL.

Deşi susţinerile celor doi apelanţi sunt, în parte, reale se constată că aceştia nu se referă, în concret, la vreuna dintre operaţiunile efectuate - în condiţiile în care s-au realizat mai multe tranzacţii comerciale, în ani diferiţi, cu obiect diferit şi cu societăţi comerciale beneficiare diferite - încercând, artificial, să inducă un dubiu care nu există în realitate, prin referiri cu caracter de aplicabilitate generală tuturor tranzacţiilor încheiate de SC C. SRL Arad, împrumutând, disparat, elemente favorabile apărării din fiecare tranzacţie comercială.

Această strategie de apărare a inculpaţilor a fost generată şi de concluzia instanţei de fond care a arătat, generic, în considerentele sentinţei penale atacate, că operaţiunile comerciale nu au fost înregistrate în sistemul VIES, fără a face diferenţierea între tranzacţiile efectuate în anul 2012, respectiv în anul 2013, diferenţiere care nu a fost făcută nici de apărare, după cum s-a arătat şi anterior.

Din actele aflate la dosarul cauzei rezultă că SC C. SRL Arad a înregistrat în evidenţa contabilă, în luna iunie 2012, facturile nr. 3/28.06.2012 şi nr. 4/29.06.2012, în valoare de câte 440.105 lei, reprezentând 16 buc. DDD. utilaje pentru curăţenie industriale, conform menţiunilor înscrise pe facturi, ca fiind achiziţionate de la SC W. SRL. Aceste bunuri au fost facturate ulterior către operatorul intracomunitar BBB. din Italia, la valoarea de 200.000 euro, echivalentul a 880.210 lei, în baza facturilor din 07.08.2012 şi din 07.08.2012.

Totodată, SC C. SRL Arad a înregistrat în evidenţa contabilă factura din 04.01.2013 în valoare de 480.000 lei de la SC W. SRL, reprezentând utilaje de curăţenie, din aceste achiziţii fiind facturate ulterior un număr de patru utilaje către SC WW. SRL cu factura din 12.07.2013 la valoarea de 129.319 lei.

Astfel, SC C. SRL Arad a prezentat pentru facturile de livrare întocmite către BBB., Acordul de vânzare din data de 01.06.2012, obiectul acestuia fiind vânzarea - cumpărarea de utilaje pentru curăţenie industriale, 16 buc. DDD., la preţul de 12.500 euro, valoarea totală a contractului fiind de 200.000 euro.

Pentru stingerea obligaţiilor dintre cele trei societăţi, au fost prezentate contracte de cesiune de creanţă. Astfel, prin Contractul de cesiune de creanţă din data de 07.08.2012, SC W. SRL, în calitate de cedent, cedează în favoarea BBB., în calitate de cesionar, dreptul de creanţă faţă de SC C. SRL Arad pentru suma de 890.160 lei, echivalentul a 200.000 euro - cu referire la facturile din 28.06.2012 şi din 29.06.2012, valoarea creanţei cedate fiind de câte 445.080 lei (100.000 euro), iar prin Contractul de cesiune de creanţă din data de 04.01.2013, SC W. SRL cedează în favoarea BBB. dreptul de creanţă faţă de SC C. SRL Arad pentru suma de 796.500,40 lei (din care suma de 201.300 lei, reprezenta stingerea parţială a facturilor din 28.06.2012 şi din 29.06.2012, iar suma de 595.200 lei reprezenta stingerea facturii din 04.01.2013).

De asemenea, SC C. SRL Arad a înregistrat pe cheltuieli deductibile fiscal suma de 890.160 lei (echivalentul a 200.000 euro) în baza facturii din 28.06.2012 de la BBB. reprezentând cercetare piaţă pentru utilaje industriale de curăţenie, factura fiind întocmită în baza Acordului din data de 01.06.2012 încheiat între SC C. SRL Arad şi BBB.

Din consultarea bazei de date din sistemul VIES, s-a constatat că operatorul intracomunitar BBB. nu a declarat prestarea de servicii intracomunitare constând în cercetare de piaţă pentru utilaje industriale de curăţenie înregistrate de SC C. SRL Arad în luna iunie 2012.

De menţionat că stingerea obligaţiei de plată aferente facturii din 28.06.2012 figurează ca fiind realizată parţial, în cuantum de 181.500 euro, în numerar, prin înregistrarea de chitanţe în limita sumei de 10.000 euro/zi (limită care nu trebuie raportată la Oficiul Naţional pentru Spălarea Banilor).

Deşi s-a prezentat un contract referitor la serviciile de cercetare piaţă, expertul judiciar a constatat că prestarea efectivă a serviciilor nu poate fi justificată prin: Situaţie de lucrări, Raport de lucru, Proces verbal de recepţie etc.

Referitor la SC W. SRL s-a constatat că s-a înfiinţat în data de 08.05.2012 de numitul HHH., care nu a desfăşurat nicio activitate, iar la data de 15.05.2012, acesta a cesionat părţile sociale martorului X.

Din declaraţiile date de martorul X. a rezultat că acesta a preluat, în mod formal, calitatea de asociat unic şi administrator la SC W. SRL şi nu a efectuat nicio operaţiune comercială în numele societăţii. Mai mult, martorul a afirmat că a fost indus în eroare cu privire la conţinutul înscrisurilor semnate, crezând că sunt pentru angajarea sa, operaţiunile de preluare a societăţii fiind iniţiate şi efectuate prin intermediul inculpatului F. şi a numitului Z.

Din consultarea bazei de date a ANAF, organele de inspecţie fiscale au constatat că SC W. SRL a depus primul decont de TVA pentru trimestrul II 2012, în care declara achiziţii de bunuri de 124 lei (cu TVA în suma de 30 lei) şi livrări de bunuri şi prestări servicii de 3.420.210 lei (cu TVA în suma de 820.850 lei). În acelaşi decont, societatea înscrie la rândul 30 "Regularizări taxă dedusă" suma de 3.450.210 lei cu TVA de 828.000 lei. Totodată, din Declaraţia nr. 394 privind livrările/achiziţiile de bunuri şi servicii pe teritoriul naţional, s-a constatat că SC W. SRL a efectuat achiziţii, pe anul 2012, în sumă de 717.742 lei, cu TVA aferentă de 172.258 lei (din care 217.742 lei sunt aferente trimestrului III 2012, iar 500.000 lei sunt sunt aferente trimestrului IV 2012). În decontul de TVA aferent trimestrului IV 2012, SC W. SRL a declarat livrări în sumă de 4.370.000 lei cu TVA aferentă de 1.048.800 lei, iar la rândul 16 "Regularizări taxă colectată" a stornat suma de 3.870.000 lei cu TVA de 928.800 lei, rezultând o taxă colectată de 120.000 lei, care corespunde cu TVA deductibilă înscrisă la rândul 22 din acelaşi decont.

De asemenea, din consultarea bazei de date a ANAF s-a constatat că achiziţiile efectuate de SC W. SRL sunt de la societăţile III. SRL şi JJJ. SRL.

Cu privire la acest aspect, care nu a fost contestat de apelantul F., inculpatul a arătat, în memoriul depus la data de 02.12.2014 la instanţa de fond, că SC G. SRL a condus evidenţa contabilă a societăţii III. SRL, care a fost furnizorul bunurilor vândute ulterior de către SC W. SRL către SC C. SRL Arad. Faptul că apelantul inculpat semna electronic declaraţiile fiscale ale SC III. SRL rezultă şi din înscrisurile aflate la dosar .

Referitor la anul 2013, s-a constatat de către inspectorii fiscali, din consultarea bazei de date a ANAF că SC W. SRL nu a declarat, pe anul 2013, niciun fel de achiziţii. În decontul de TVA aferent lunii ianuarie 2013, la rubrica privind livrări de bunuri şi servicii taxabile cu cota de 24%, este înscrisă valoarea de 480.000 lei cu TVA de 115.200 lei, sume care sunt stornate la rândul 16 "Regularizări taxă colectată", iar la rândul 26 sunt declarate "achiziţii de bunuri şi servicii scutite de taxă sau neimpozabile" în sumă de 480.000 lei. Or, stornarea efectuată la rândul 16 din decontul de TVA depus de SC W. SRL pentru luna ianuarie 2013 reprezintă contravaloarea facturii din 04.01.2013 regăsită înregistrată în evidenţa contabilă a SC C. SRL Arad .

Fiind audiat, inculpatul A. a arătat că achiziţiile de la SC W. SRL înscrise pe facturile din 28.06.2012 şi din 29.06.2012 nu sunt reale, astfel că şi livrările ulterioare către BBB. sunt fictive, caracter fictiv având şi prestarea de servicii intracomunitare constând în cercetare de piaţă pentru utilaje industriale de curăţenie către acelaşi operator intracomunitar. Totodată, inculpatul a mai arătat că facturile de la W. SRL i-au fost aduse de inculpatul F., fapt negat de acesta din urmă, care a arătat că rolul său s-a limitat doar la a-i face cunoştinţă inculpatului A. cu Z..

Coroborând probele administrate în cauză, respectiv declaraţiile date de inculpatul A. şi de martorul X., înscrisurile ataşate la dosar, constatările din Raportul de inspecţie fiscală, consideraţiile şi concluziile expertizei judiciare întocmite în cauză, precum şi aspectele rezultate din declaraţiile apelantului inculpat F. şi apărările formulate de acesta, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în acord cu instanţa de fond, apreciază că operaţiunile înregistrate în baza facturilor din 28.06.2012 şi din 29.06.2012, respectiv a facturilor din 07.08.2012 şi din 07.08.2012, precum şi a facturii din 28.06.2012 sunt fictive.

Astfel, succesiunea operaţiunilor comerciale derulate între SC W. SRL, pretinsa furnizoare de utilaje de curăţenie, SC C. SRL Arad, pretinsa achizitoare a acestor utilaje, care au fost ulterior livrate către operatorul intracomunitar BBB., acesta din urmă, la rândul său, achiziţionând de la SC C. SRL Arad servicii de cercetare de piaţă pentru utilaje industriale de curăţenie, de aceeaşi valoare şi modalitatea de stingere a obligaţiilor dintre cele trei societăţi comerciale implicate în aceste tranzacţii - prin încheierea de contracte de cesiune de creanţă succesive, respectiv plăţi în numerar succesive, sub limita valorică ce trebuie raportată Oficiului Naţional pentru Spălarea Banilor, denotă, în raport şi de celelalte probe administrate în cauză relevate anterior, fictivitatea operaţiunilor comerciale, acestea fiind create şi înregistrate în evidenţa contabilă în scopul de a stinge obligaţiile de plată create în mod artificial între societăţi. Contractele de cesiune de creanţă au fost încheiate doar în scopul de a stinge datoriile scriptice dintre cele trei societăţi. Operaţiunea de cercetare piaţă înregistrată de SC C. SRL Arad este o operaţiune fictivă care a fost înregistrată doar pentru a stinge datoriile scriptice dintre societăţi. Această din urmă operaţiune nici nu a fost declarată de operatorul intracomunitar BBB. în sistemul VIES ca fiind prestată.

În acelaşi sens, verificările efectuate privind achiziţiile de bunuri declarate de SC W. SRL (societate înfiinţată în cursul trimestrului II al anului 2012) au relevat faptul că societatea a declarat achiziţii de doar 124 lei în această perioadă, mult inferioare contravalorii bunurilor pretins livrate către SC C. SRL Arad, bunurile livrate depăşind valoarea totală a achiziţiilor pe tot cuprinsul anului 2012 efectuate de W. Nu în ultimul rând, operaţiunile de stornare înscrise în declaraţiile fiscale ale SC W. SRL, relevate anterior, conduc la concluzia fictivităţii operaţiunilor efectuate pe această societate.

În plus, expertul judiciar a constatat că nu există niciun document justificativ care să ateste intrarea în gestiune a acestor obiecte de inventar, mijloace fixe şi mărfuri. Astfel, notele de intrare recepţie nu conţin elementele obligatorii ale unei recepţii, respectiv numele şi prenumele membrilor comisiei de recepţie, ale gestionarului şi semnătura acestora, acestea conţinând doar ştampila societăţii.

Mai mult, reprezentantul SC W. SRL, martorul X. a declarat că nu a emis nicio factură pe numele societăţii, nu are cunoştinţă de activitatea societăţii, acesta figurând formal în calitate de asociat unic şi administrator.

În preluarea formală a societăţii SC W. SRL a fost implicat, după cum s-a arătat, şi inculpatul F., acelaşi inculpat asigurând servicii de contabilitate şi firmelor furnizoare de bunuri a SC W. SRL. Mai mult, inculpatul F. asigura şi serviciile de contabilitate pentru SC C. SRL Arad.

Toate aceste împrejurări relevă implicarea activă a inculpatului F. în activitatea infracţională ce face obiectul prezentei cauze, pe relaţia privind operaţiunile derulate prin intermediul SC W. SRL.

Pe cale de consecinţă, susţinerile apelantului inculpat F. privind neimplicarea sa în activitatea infracţională, prezenţa sa la efectuarea formalităţilor privind preluarea societăţii W. de către martorul X. fiind una întâmplătoare, fără relevanţă în plan probator nu poate fi primită. Contrar celor arătate anterior, activitatea apelantului inculpat F. cu privire la SC W. SRL nu s-a limitat doar la însoţirea lui Z. la Alba Iulia, după propriile afirmaţii din motivele de apel fiind un simplu pasager în maşina acestuia. Declaraţiile martorului infirmă apărarea inculpatului privind implicarea sa, care a fost una mult mai amplă, după cum s-a relevat anterior. De altfel, relaţia inculpatului F. cu numitul Z., care era, conform relaţiilor date consilierului de probaţiune (referat evaluare - f. 189 vol. 1 dosar instanţă fond), clientul firmei de contabilitate nu justifică prezenţa inculpatului la întocmirea formalităţilor de preluare a SC W. SRL de către martorul X.

Totodată, declaraţiile martorului X. sunt relevante şi sub aspectul relaţiilor strânse existente între apelantul inculpat şi numitul Z., aspect care nu este negat de inculpat. Sub acest aspect, împrejurarea că livrările de bunuri au fost declarate de operatorul italian în sistemul VIES nu poate constitui, în raport de cele arătate anterior un element determinant în stabilirea caracterului real al operaţiunilor derulate între SC W. SRL şi SC C. SRL Arad.

Inculpatul A. a arătat, în mod expres, că achiziţiile înscrise în facturile de la SC W. SRL nu sunt reale, iar aceste bunuri nu au fost livrate către BBB.

Totodată, preluarea firmei W. SRL de către inculpatul F. şi numitul Z., prin intermediul martorului X. a avut drept scop emiterea de facturi cuprinzând operaţiuni nereale, creându-se, astfel, doar un circuit fictiv de documente în vederea creşterii artificiale a cheltuielilor înregistrate în contabilitatea SC C. SRL Arad.

Or, susţinerea inculpatului A. în sensul fictivităţii acestor operaţiuni comerciale nu este singulară, după cum eronat a arătat apărarea inculpatului F., declaraţiile acestuia coroborându-se şi cu celelalte probe administrate în cauză, după cum s-a arătat anterior.

În ceea ce priveşte bunurile înscrise în factura nr. 109/04.01.2013 în valoare de 480.000 lei de la SC W. SRL, reprezentând utilaje de curăţenie, inculpatul A. a arătat că utilajele respective nu au fost achiziţionate de la W., ci au fost transferate de pe o altă societate. În acest sens, inculpatul A. a declarat că, la momentul înfiinţării SC C. SRL Arad, utilajele aparţineau SC MM. SRL. Dorind să treacă în patrimoniul SC C. SRL Arad aceste utilaje, a apelat la inculpatul F., care i-a propus să aducă facturi de la o altă firmă, sub aparenţa achiziţionării bunurilor respective, în acest sens fiindu-i aduse facturi de la SC W. SRL. Astfel, factura a fost emisă de SC W. SRL doar pentru a da o aparenţă de legalitate tranzacţiei şi pentru a justifica, în mod artificial, intrarea utilajelor în patrimoniul SC C. SRL Arad.

Din aceste pretinse achiziţii, au fost facturate ulterior un număr de patru utilaje către SC WW. SRL cu factura din 12.07.2013 la valoarea de 129.319 lei.

Relevant este faptul că inculpatul F. asigura şi serviciile de contabilitate şi pentru aceste două societăţi, SC MM. SRL, astfel cum rezultă din înscrisurile aflate la f. 63, 69 vol. 4 dup, respectiv pentru SC WW. SRL.

Susţinerile inculpatului A. privind fictivitatea operaţiunilor de achiziţie de la SC W. SRL se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, aşa cum s-a arătat anterior, înscrisurile ataşate la dosar, verificările efectuate de organele fiscale, concluziile expertizei judicare efectuată în cauză şi declaraţiile martorului X. confirmând cele declarate de inculpat.

Împrejurarea că pretinsele operaţiuni comerciale ale SC W. SRL erau derulate de alte persoane decât cele împuternicite în mod legal la autorităţile competente, menţiunile înscrise în declaraţiile fiscale ale acestei societăţi privind achiziţiile, livrările de bunuri, prestările servicii şi operaţiunile de stornare efectuate, modalitatea de stingere a obligaţiilor de plată dintre societăţi, relevate anterior, conduc la concluzia fictivităţii operaţiunii comerciale înscrise în factura din 04.01.2013, bunurile nefiind livrate SC C. SRL Arad de către SC W. SRL.

Potrivit art. 2 lit. f) din Legea nr. 241/2005, operaţiunea fictivă presupune disimularea realităţii prin crearea aparenţei existenţei unei operaţiuni care nu există în fapt. Astfel, depistarea caracterului fictiv presupune analiza celor patru elemente esenţiale care caracterizează operaţiunea economică: furnizorul sau prestatorul, cumpărătorul sau beneficiarul, bunurile sau serviciile tranzacţionate şi preţul sau contraprestaţia.

Or, pentru ca o operaţiune să aibă caracter real, şi nu fictiv, este necesar ca toate elementele menţionate anterior să fie reale, în mod cumulativ. Caracterul nereal al oricăruia dintre cele patru elemente esenţiale ale operaţiunii economice conduce la fictivitatea întregii operaţiuni, întrucât situaţia faptică nu mai corespunde cu modul în care aceasta a fost evidenţiată în actele contabile sau în alte documente legale.

Astfel, operaţiunea consemnată într-o factură are caracter fictiv dacă datele cu privire la identificarea furnizorului sau prestatorului nu sunt reale.

În speţă, dat fiind că în factura din 04.01.2013 au fost înscrise datele de identificare ale unei societăţi care nu a participat la tranzacţie, respectiv SC W. SRL, operaţiunea consemnată în factură are caracter fictiv, în pofida menţiunilor reale privind beneficiarul şi bunurile tranzacţionate. De altfel, şi natura juridică a operaţiunii înscrise în factură, respectiv pretinsul preţ plătit, sunt menţiuni cu caracter nereal.

Faţă de cele arătate, susţinerile apelanţilor inculpaţi F. şi D. privind realitatea operaţiunii comerciale raportat la prezenţa bunurilor achiziţionate în patrimoniul SC C. SRL Arad sunt neîntemeiate.

Este de remarcat şi faptul că cei doi inculpaţi, deşi au susţinut că bunurile se regăsesc şi în prezent în patrimoniul societăţii, asupra acestora fiind instituit sechestru asigurător de către ANAF, aceste referiri au caracter generic nefiind relavate, în concret, şi identificate bunurile la care apărarea s-a referit.

Însă, chiar reală, prezenţa bunurilor în patrimoniul SC C. SRL Arad nu poate determina, ca element singular, în lipsa caracterului real şi al celorlalte elemente caracterizante ale operaţiunii comerciale realitatea operaţiunii înscrise în factura din 04.01.2013.

În concluzie, aşa cum a arătat şi expertul judiciar, aceste achiziţii de la SC W. SRL nu reflectă operaţiuni reale, aşa încât facturile de achiziţie, deşi îndeplinesc condiţiile de formă, nu pot fi considerate documente justificative. Ca atare operaţiunile nu au un suport economic, şi pe cale de consecinţă, cheltuielile aferente acestora sunt nedeductibile la calculul impozitului pe profit, iar TVA-ul aferent acestor operaţiuni nu poate fi considerat deductibil.

Instanţa de apel nu poate avea în vedere opinia separată a expertului parte a inculpatului F., în condiţiile în care acesta nu a exprimat un punct de vedere pe acest aspect. Astfel, expertul parte a arătat că nu se poate pronunţa dacă operaţiunile cu W. SRL sunt fictive sau nu, însă a apreciat tranzacţia cu BBB. ca fiind reală. Mai mult, se constată că expertul parte face confuzie, în considerentele expuse în opinia separată, între operaţiunile derulate în anul 2012 cu cele derulate un an mai târziu, aşa încât raţionamentul profesional al expertului parte este viciat din acest motiv.

De asemenea, SC C. SRL Arad a înregistrat pe cheltuieli deductibile, contravaloarea facturii din 01.10.2012 emisă în numele BB. din Slovacia în sumă de 103.909 lei (echivalentul a 23.000 euro), reprezentând "brokering services".

Din verificările efectuate, s-a constatat că operatorul intracomunitar BB. nu a declarat prestarea de servicii intracomunitare în sistemul VIES. Totodată, factura nu a fost achitată.

Fiind audiat, inculpatul A. a declarat că operaţiunea nu este reală, factura fiindu-i dată de inculpatul F. în scopul creşterii cheltuielilor SC C. SRL Arad. Inculpatul F. a negat acest aspect, arătând că el doar i-a făcut cunoştinţă inculpatului A. cu Z., în vederea demarării unui proiect de dezvoltare a serviciilor de curăţenie în Slovacia.

Expertul judiciar a constatat că serviciile de brokeraj care sunt înscrise în factură nu au fost concretizate în niciun fel, nu există un proces verbal, o situaţie de lucrări, studii de fezabilitate şi de piaţă, orice raport sau orice alte materiale care să ateste că serviciile au fost prestate efectiv. Ca atare, a apreciat că operaţiunea cu societatea BB. nu are suport economic, nu a fost realizată în scopul obţinerii de venituri impozabile, ci doar în vederea creşterii cheltuielilor deductibile pentru a diminua sumele datorate cu titlu de impozit pe profit.

În apărarea sa, apelantul inculpat F. a invocat faptul că factura emisă de BB. era deja înregistrată în evidenţa operativă a SC C. SRL Arad la momentul predării documentelor pentru prelucrarea contabilă, aşa încât răspunderea pentru realitatea operaţiunilor revenea societăţii, iar la data de 31.05.2013, când s-a stornat factura din 01.10.2012, serviciile de contabilitate ale SC C. SRL Arad nu mai erau prestate de SC G. SRL.

Înalta Curte constată că apărările apelantului inculpat F. se referă la împrejurări ulterioare comiterii activităţii infracţionale ce face obiectul cauzei, în condiţiile în care acuzaţiile aduse inculpaţilor vizează momentul înregistrării în contabilitatea SC C. SRL Arad a facturii pretins emisă de societatea BB.

De asemenea, inculpatul F. şi expertul parte al acestuia sunt singurele persoane care invocă existenţa unei facturi de stornare din data de 31.05.2013. Această operaţiune de stornare nu este relevată nici în Raportul de inspecţie fiscală, şi nici în Raportul de expertiză întocmit în cursul cercetării judecătoreşti, expertul judiciar arătând, în mod expres, că nu a primit factura de stornare şi nici nu a vizualizat-o în dosar.

Chiar dacă ar exista o factură de stornare a operaţiunii, aceasta, în mod cert, nu a fost operată în contabilitatea SC C. SRL Arad, prin stornarea sumei deductibile înregistrate, împrejurare relavată atât de expertul judiciar, cât şi de expertul parte. În consecinţă, existenţa unei presupuse facturi de stornare din data de 31.05.2013 (aceasta fiind doar afirmată de apelant, nu şi depusă la dosar), nu are vreo relevanţă asupra caracterului fictiv al operaţiunii pretins desfăşurate cu societatea BB. consemnate în factura din 01.10.2012.

Faţă de cele arătate, rezultă că s-a confirmat, din probele administrate în cauză - înscrisuri, expertiză judiciară, susţinerea inculpatului A. că serviciile nu au fost prestate şi că factura a fost înregistrată în contabilitate pentru creşterea artificială a cheltuielilor SC C. SRL Arad.

De altfel, şi expertul parte a concluzionat că operaţiunea înregistrată în contabilitatea SC C. SRL reprezentând servicii de brokeraj prestate de societatea slovacă BB. nu s-a materializat şi, în consecinţă, nu are suport economic, factura în cauză diminuând impozitul pe profit datorat bugetului de stat.

Referitor la SC N. SRL, din probele administrate în cauză rezultă implicarea apelanţilor inculpaţi F. şi D.

Astfel, intermedierea preluării firmei SC N. SRL de către asociaţii şi administratorii V. şi FF. a fost realizată de inculpatul F.

Deşi recunoaşte că a intermediat preluarea SC N. SRL de către martorul V., inculpatul încearcă să îi dea o notă de normalitate, trecând sub tăcere faptul că această preluare a avut un caracter formal, în condiţiile în care martorul nu a fost implicat, în niciun fel, în activitatea societăţii, aspect cunoscut, de altfel, de inculpat. Situaţia este similară şi în cazul celuilalt asociat al societăţii, FF..

Or, martorul V. a confirmat faptul că a preluat SC N. SRL la propunerea inculpatului F., ulterior preluând în aceeaşi modalitate şi SC OO. SRL, la ambele societăţi contabilitatea fiind condusă de inculpatul F. prin SC G. SRL. Relevant este faptul că ulterior acceptării propunerii inculpatului F., martorul s-a deplasat la sediul SC G. SRL (după spusele martorului cabinetul de contabilitate al inculpatului), unde a cunoscut-o pe inculpata D. cu care a stabilit detaliile financiare ale preluării formale a SC N. SRL, ceea ce denotă conlucrarea şi implicarea ambilor inculpaţi în activitatea infracţională. Martorul a mai arătat că nu a avut nicio putere de decizie în cadrul firmei, rolul său limitându-se doar la preluarea lunară a sumei de 100 euro.

Rolul formal al administratorului în cadrul societăţii rezultă şi din declaraţia martorului FF., acesta arătând că nu cunoaşte activitatea desfăşurată de SC N. SRL, nu a semnat niciun contract sau alt document, în afara actelor de constituire a firmei, primind lunar o sumă de bani, prin intermediul fratelui său.

Inculpatul A. a arătat că i-a solicitat ajutorul inculpatului F. pentru a-i pune la dispoziţie o firmă cu scopul de a-i intermedia furnizorii, acesta din urmă recomandându-i SC N. SRL, iar când aceasta a intrat în faliment a fost înlocuită de SC OO. SRL, contactarea martorului V. fiind făcută de inculpatul F., iar plata sumelor de bani pentru acceptul preluării firmelor fiind făcută de inculpata D.

Şi inculpata D. a declarat că martorii V. şi FF. au fost "aduşi" de inculpatul F., iar după ce SC N. SRL s-a închis, inculpatul A. a luat legătura din nou cu inculpatul F. pentru a-i găsi o altă societate cu care să colaboreze pe partea de furnizori, şi, în acest sens, s-a găsit SC OO. SRL.

Din cele arătate, rezultă că SC N. SRL a fost dată spre preluare martorilor KKK., de către inculpaţii A. şi F. doar în mod scriptic, de activitatea efectivă a societăţii ocupându-se, în fapt, inculpatul A.

În ceea ce priveşte activitatea societăţii, instanţa de fond a constatat că operaţiunile comerciale derulate de SC C. SRL Arad cu SC N. SRL, respectiv achiziţii de bunuri şi servicii, prestări servicii de marketing, reclamă şi publicitate, servicii administrare personal sunt fictive. În acest sens, s-au avut în vedere actul de control al ANAF şi declaraţiile inculpatului A. şi ale martorilor V. şi FF., apreciindu-se că toate activităţile acestei societăţi au fost fictive în raporturile cu SC C. SRL Arad.

Contrar susţinerilor instanţei de fond, având în vedere înscrisurile ataşate la dosar şi concluziile expertizei judiciare efectuate în cursul cercetării judecătoreşti de la curtea de apel, Înalta Curte constată, în acord cu expertul judiciar, că achiziţiile de materiale de curăţenie şi de echipamente de protecţie, respectiv serviciile de curăţenie, măturat mecanizat şi dezăpezire, precum şi închirierea de utilaje de curăţenie, care au fost achiziţionate de SC N. SRL de la societăţi comerciale terţe, care nu au legătură cu grupul de firme C. (menţionate expres la f. 17 din Răspunsurile la obiecţiuni la Raportul de expertiză fiscală judiciară), achiziţii care au fost ulterior facturate către SC C. SRL Arad sunt operaţiuni reale, operaţiuni care au avut loc în realitate, plata unora dintre acestea efectuându-se prin bancă. În consecinţă, expertul judiciar a apreciat că atât cheltuielile, cât şi TVA-ul aferent acestor facturi ale SC C. SRL Arad de la societatea SC N. SRL sunt deductibile, împrejurare care se va avea în vedere inclusiv la soluţionarea laturii civile a cauzei, după cum se va arăta ulterior în considerentele prezentei decizii.

De altfel, şi opinia expertului parte al inculpatului F. a fost în acelaşi sens.

Realitatea achiziţiilor acestor bunuri şi servicii de către SC N. SRL a fost confirmată şi de declaraţia martorului AAA., audiat la termenul din data de 12 ianuarie 2018 în faţa instanţei de apel, persoană care s-a ocupat de aceste achiziţii . Declaraţia martorului este credibilă, dat fiind calitatea pe care acesta a avut-o în cadrul SC N. SRL. Astfel, acesta a fost iniţial asociat unic şi administrator (conform actului constitutiv depus la instanţa de apel - f. 60 vol. 1), iar la momentul preluării calităţii de asociat persoană fizică a martorilor V. şi FF., martorul a păstrat calitatea de împuternicit şi administrator al societăţii.

Faţă de cele arătate, instanţa de apel apreciază ca fiind întemeiate criticile apelantului inculpat F., cuprinse, în mod detaliat, în memoriul depus la instanţa de fond, în sensul că s-au omis o serie de parteneri comerciali ai SC N. SRL menţionaţi în jurnalele de cumpărare ale societăţii, fapt care a condus la mărirea, în mod eronat, a valorii prejudiciului, critici apreciate ca întemeiate şi de expertul judiciar, după cum s-a arătat anterior.

Faptul că expertul judiciar a modificat valoarea prejudiciului, urmare a obiecţiunilor la Raportul de expertiză formulate de inculpatul F., obiecţiuni admise, în parte, de expert, acesta reevaluându-şi concluziile cu privire la achiziţiile de bunuri şi servicii de la societăţi comerciale terţe grupului de firme C., în raport de înscrisurile aflate la dosar nu poate conduce, în mod singular, la înlăturarea concluziilor expertizei judiciare. În acord cu susţinerile apelantului inculpat A., instanţa de apel apreciază că admiterea unor obiecţiuni nu echivalează cu o inconsecvenţă sau cu o lipsă de imparţialitate a expertului judiciar, în condiţiile în care acesta şi-a argumentat concluziile revizuite pe documentele ataşate dosarului cauzei.

Cu privire la celelalte achiziţii ale SC C. SRL Arad de la SC N. SRL şi anume, serviciile de administrare personal, serviciile de reclamă şi publicitate şi serviciile de identificare societăţi specializate în plasare forţă de muncă nu reflectă operaţiuni reale, în opinia expertului judiciar, care coincide, cu opinia expertului parte, sub aspectul fictivităţii serviciilor de marketing constând în identificare de societăţi specializate în plasarea de personal şi a serviciilor de reclamă şi publicitate.

Concluziile experţilor se coroborează şi cu verificările efectuate şi cuprinse în Raportul de inspecţie fiscală, din care rezultă că SC N. SRL avea un singur angajat, pe inculpata D. şi nu deţinea personal calificat pentru a afectua aceste servicii. Mai mult, nu s-a făcut dovada prestării efective a acestor servicii, contractele prezentate fiind încheiate, în mod formal, doar pentru justificarea emiterii facturilor, operaţiunile înscrise în facturi neavând caracter real. De altfel, inculpatul A. a declarat că serviciile de reclamă nu s-au realizat în fapt, fiind înregistrate în scopul reducerii TVA de plată şi a majorării artificiale a cheltuielilor.

Referitor la aşa-zisele societăţi de leasing de personal, respectiv SC P. SRL, SC P. SRL, SC Q. SRL, SC HH. SRL, SC S. SRL şi SC U. SRL, Înalta Curte constată că, în considerentele sentinţei penale apelate, s-a făcut trimitere, în detaliu, la modalitatea de înfiinţare şi scopul înfiinţării acestora. Totodată, au fost relevate pretinsele relaţii comerciale avute cu SC C. SRL Arad, fictivitatea operaţiunilor înscrise în facturi, care nu reflectau conţinutul economic şi legal al tranzacţiilor şi scopul emiterii facturilor de către aceste societăţi comerciale. Aceste împrejurări reţinute de curtea de apel sunt în concordanţă cu probele administrate în cauză, nu au contestate de apelanţii inculpaţi, aşa încât nu mai vor fi reluate în cuprinsul prezentei decizii penale, Înalta Curte urmând să răspundă punctual criticilor formulate de apelanţi.

Pe acest aspect, a formulat motive de apel inculpatul F., acesta criticând, în esenţă, modul în care organele fiscale au reconsiderat activităţile de "leasing de personal".

Deşi aceste critici au fost formulate şi în faţa instanţei de fond, prin memoriul depus la data de 02.12.2014, curtea de apel nu a făcut decât referiri generice pe acest aspect, din considerentele sentinţei penale rezultând că s-a raportat la constatările cuprinse în Raportul de inspecţie fiscală întocmit de ANAF, în condiţiile în care instanţa de fond a avut în vedere inclusiv prejudiciul calculat de către organele fiscale.

Deşi criticile apelantului inculpat F. vizează reîncadrarea acestor operaţiuni numai din perspectiva art. 11 din Codul fiscal, având în vedere că instanţa de fond s-a raportat la concluziile Raportului de inspecţie fiscală, instanţa de control judiciar, având o opinie diferită, după cum se va arăta în continuare, apreciază necesar, în argumentarea soluţiei ce se va pronunţa, expunerea consideraţiilor prezentate în Raportul de inspecţie fiscală şi în Raportul de expertiză fiscală judiciară, respectiv în Opinia separată a expertului parte a inculpatului F.

Preparator, se constată că, referitor la operaţiunile derulate prin intermediul acestor societăţi, denumite generic şi impropriu de "leasing de personal" întrucât activitatea acestora nu era autorizată, în acest sens, de Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale, conform art. 88 din Codul muncii, apărarea inculpaţilor nu a contestat situaţia de fapt reţinută în cauză, ci încadrarea acestor activităţi ca fiind generatoare de prejudiciu cu caracter penal.

Astfel, în Raportul de inspecţie fiscală s-a reţinut că activitatea persoanelor care prestau în fapt servicii de curăţenie şi care figurau angajate în cadrul SC P. SRL, SC P. SRL, SC Q. SRL, SC HH. SRL, SC S. SRL şi SC U. SRL era coordonată de către SC C. SRL Arad. Deşi scriptic erau angajaţi la aceste societăţi, persoanele care prestau activităţi de curăţenie erau, în fapt, salariaţii SC C. SRL Arad, această din urmă societate le coordona activitatea, le suporta costurile salariale şi cu deplasările, deţinea dotarea tehnică necesară desfăşurării activităţii de curăţenie, care era prestată clienţilor firmei C., în locaţiile contractate de SC C. SRL Arad. Aceste împrejurări sunt necontestate de apărare şi rezultă din declaraţiile inculpaţilor şi ale martorilor audiaţi în cauză.

Scopul pentru care s-a optat la angajarea salariaţilor pe alte firme a fost acela de a se evita plata obligaţiilor fiscale de natura drepturilor salariale de SC C. SRL Arad. Totodată, înregistratea în contabilitatea societăţii a facturilor emise de firmele de "leasing de personal" a condus la înregistrarea unor cheltuieli fictive în scopul diminuării impozitului pe profit şi TVA datorate statului, prin crearea aparenţei unor operaţiuni economice reale.

Aceste societăţi menţionate anterior au funcţionat o perioadă de timp, iar după ce acumulau datorii erau abandonate prin deschiderea procedurii de insolvenţă şi chiar radiate, în unele cazuri, obligaţiile fiscale rămânând neplătite. Acesta este şi motivul pentru care au fost racolate persoane cu dificultăţi materiale şi sociale, pe numele cărora au fost înfiinţate succesiv aceste societăţi comerciale, pentru a se evita asumarea răspunderii persoanelor care erau direct răspunzătoare, în fapt, pentru operaţiunile efectuate şi pentru neplata obligaţiilor către bugetul de stat.

De asemenea, persoanele care prestau activităţile de curăţenie erau transferate succesiv pe aceste societăţi.

În consecinţă, organele de inspecţie fiscală au reconsiderat activitatea de "leasing de personal" ca o activitate dependentă a persoanelor angajate pe SC P. SRL, SC P. SRL, SC Q. SRL, SC HH. SRL, SC S. SRL şi SC U. SRL în relaţia cu SC C. SRL Arad, conform art. 7, alin. (1), pct. 2, pct. 2.1 şi pct. 2.2 din Legea nr. 571/2003. S-a apreciat că activitatea dependentă a personalului nu se realizează în fapt cu aceste societăţi, aşa cum, în mod artificial, s-a încercat a se crea această impresie, activitatea acestora fiind coordonată de SC C. SRL Arad.

Totodată, organele de inspecţie fiscală au reîncadrat forma tranzacţiilor derulate între aceste societăţi comerciale enumerate anterior, în vederea reflectării în mod corect a conţinutului activităţilor desfăşurate, conform art. 11 alin. (1) din Legea nr. 571/2003.

Pe cale de consecinţă, organele fiscale au preluat la SC C. SRL Arad, din punct de vedere fiscal, toate persoanele angajate în mod artifical la SC P. SRL, SC P. SRL, SC Q. SRL, SC HH. SRL, SC S. SRL şi SC U. SRL, respectiv au considerat că toate cheltuielile cu salariile şi contribuţiile aferente drepturilor salariale reprezintă cheltuieli ale SC C. SRL Arad. Concomitent, toate facturile emise de aceste societăţi au fost considerate nedeductibile, deoarece nu reflectau conţinutul economic şi legal al tranzacţiei, scopul emiterii acestor facturi fiind acela de a creşte artificial cheltuielile şi TVA deductibilă la SC C. SRL Arad şi de a nu achita obligaţiile fiscale aferente drepturilor salariale la societăţile emitente.

Expertul judiciar a apreciat că reîncadrarea, conform art. 7 alin. (1) pct. 2.1 din C. fisc., este eronată deoarece aceasta, ca şi activitate dependentă, se referă, la activitatea desfăşurată de o persoană fizică (conform definiţiei de la art. 7 alin. (1) pct. 2), iar persoanele fizice salariate ale societăţilor comerciale subcontractante prestau deja o activitate dependentă, şi nu erau încadrate sub o altă formă, fiind angajate cu contract individual de muncă la subcontractorii SC C. SRL Arad. Or, nu se poate reîncadra, în opinia expertului, o activitate care este deja dependentă într-o altă activitate dependentă.

Aceasta este şi opinia expertului parte care a apreciat că art. 7 din Codul fiscal nu este aplicabil în speţă, dispoziţiile legale precitate fiind destinate încadrării ca activitate dependentă a unei activităţi care are o aparenţă juridică de activitate independentă şi nu a unei activităţi deja dependente de un alt angajator.

În ceea ce priveşte prevederile legale cuprinse în art. 11 din Codul fiscal, apelantul inculpat F. a arătat că nu sunt incidente în cauză, nefiind îndeplinită condiţia existenţei unui avantaj fiscal.

Cu privire la acest aspect, expertul judiciar a apreciat că dispoziţiile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 sunt aplicabile în prezenta cauză, concluziile expertizei fiscale efectuate în cursul cercetării judecătoreşti de la instanţa de fond urmând a fi avute în vedere de Înalta Curte, pe aspectul criticat de apelantul inculpat.

Astfel, potrivit art. 11 alin. (1) din Legea nr. 571/2003, la stabilirea sumei unei impozit sau a unei taxe, autorităţile fiscale pot să nu ia în considerare o tranzacţie care nu are un scop economic sau pot reîncadra forma unei tranzacţii pentru a reflecta conţinutul economic al tranzacţiei. Teza finală cuprinde definiţia tranzacţiilor artificiale ca fiind acele tranzacţii care nu au un conţinut economic şi care nu pot fi utilizate în mod normal în cadrul unei practici economice obişnuite, scopul esenţial al acelora fiind de a evita impozitarea ori de a obţine avantaje fiscale care altfel nu ar putea fi acordate.

Din ansamblul probelor administrate în cauză a rezultat că reprezentanţii legali ai SC P. SRL, SC P. SRL, SC Q. SRL, SC HH. SRL, SC S. SRL şi SC U. SRL erau persoane care nu au avut nicio tangenţă cu activitatea acestor societăţi, după cum însuşi aceştia au declarat, activitatea societăţilor fiind controlată de directorul general al SC C. SRL Arad. Personalul angajat la aceste societăţi era selecţionat şi plătit de personalul din cadrul SC C. SRL Arad, sub coordonarea inculpatului A.

Din analiza balanţelor contabile din anii 2012 şi 2013, expertul judiciar a constatat că vânzările realizate de aceste societăţi sunt efectuate numai către SC C. SRL Arad sau societăţi afilitate acesteia. Astfel, în cazul SC HH. SRL şi SC Q. SRL, vânzările au fost realizate exclusiv către SC C. SRL, şi în cazul SC P. SRL într-o proporţie covârşitoare către aceeaşi societate, şi de o valoare mai mică şi către SC LLL. SRL, societate la care figura ca administrator inculpata D..

Totodată, expertul judiciar a constatat, din analiza balanţelor contabile, că SC P. SRL, SC P. SRL, SC Q. SRL, SC HH. SRL, SC S. SRL şi SC U. SRL prezintă pierderi semnificative, aşa încât nu se poate aprecia că activitatea acestor societăţi avea un scop economic, respectiv de a obţine un profit din activitatea prestată.

Din înscrisurile aflate la dosarul instanţei de fond rezultă că o serie dintre aceste societăţi au fost deja radiate: SC P. SRL, la data de 12.03.2004, SC P. SRL, la data de 18.10.2013, SC Q. SRL, la data de 13. 01.2015, fiind în procedura de insolvenţă din 22.07.2013, iar SC HH. SRL fiind în insolvenţă din data de 30.07.2013.

Referitor la faptul dacă tranzacţiile dintre SC P. SRL (prin SC N. SRL), SC P. SRL, SC Q. SRL, SC HH. SRL, SC S. SRL şi SC U. SRL, pe de o parte, şi SC C. SRL Arad, pe de altă parte, au avut sau nu un conţinut economic, expertul judiciar a precizat că serviciile efectuate de aceste societăţi erau facturate SC C. SRL Arad la nivelul salariilor brute ale personalului plus contribuţiile unităţii la care se adăuga un comision de 0,5%. Or, în condiţiile în care principalul, sau în marea majoritate a cazurilor, unicul client era SC C. SRL Arad, la un adaos comercial practicat cuprins între 0,5 - 1 %, aceste operaţiuni nu pot fi încadrate, în opinia expertului judiciar, ca având conţinut economic, scopul nefiind atingerea obiectivului principal al oricărei societăţi comerciale, acela de a obţine profit din activitatea prestată.

Din analizarea fişelor de plătitor, expertul judiciar a constatat că aceste societăţi figurează cu datorii semnificative la bugetul de stat şi bugetul asigurărilor sociale.

Referindu-se, în concret, la critica apelantului inculpat F., susţinută şi la instanţa de fond, prin formularea de obiecţiuni la Raportul de expertiză, şi reiterată în apel, expertul judiciar a analizat această problematică şi din perspectiva Recomandării Comisiei Europene din 6 decembrie 2012 privind planificarea fiscală agresivă (2012/772/UE), care indică o serie de reguli în scopul determinării caracterului artificial al unui acord, înţelegând în acest sens orice tip de tranzacţie, acţiune, operaţiune, convenţie, înţelegere, angajament etc.

Astfel, potrivit art. 4.4, un acord sau o serie de acorduri este artificială dacă nu are conţinut comercial.

Conform art. 4.7, pentru a se determina dacă un acord o serie de acorduri a condus la un avantaj fiscal, urmează a se compara valoarea impozitului datorat de un contribuabil, având în vedere acest(e) acord(uri), cu valoarea pe care acelaşi contribuabil ar datora-o în aceleaşi circumstanţe în absenţa acordului/acordurilor.

Recomandarea Comisiei cuprinde o serie de situaţii, enumerate în acelaşi articol 4.7, în vederea determinării dacă un acord sau o serie de acorduri a condus la un avantaj fiscal: o sumă nu este inclusă în baza de impozitare, contribuabilul beneficiază de o deducere, s-a înregistrat o pierdere fiscală, nu este datorat niciun impozit reţinut la sursă, impozitul plătit în străinătate este compensat.

Analizând cauza, în raport de aceste recomandări, expertul oficial a constatat că taxele, impozitele şi contribuţiile SC C. SRL Arad, în urma încheierii contractelor cu SC P. SRL (prin SC N. SRL), SC P. SRL, SC Q. SRL, SC HH. SRL, SC S. SRL şi SC U. SRL, sunt mai scăzute decât în situaţia în care aceste contracte nu ar fi fost încheiate, datorită deducerii cheltuielilor şi a TVA-ului aferent serviciilor facturate. De asemenea, SC C. SRL Arad beneficiază de dreptul de deducere al TVA-ului aferent facturilor de prestări servicii întocmite de societăţile subcontractante, cheltuielile cu serviciile prestate de aceste societăţi sunt deductibile la calculul impozitului pe profit. Totodată, impozitele cu reţinere la sursă provenite din reţinerile salariale nu se mai datorează de SC C. SRL Arad, acestea transferându-se în sarcina societăţilor subcontractante.

De altfel, expertul judiciar a detaliat, pe larg, aceste consideraţii şi în Răspunsurile la obiecţiuni la Raportul de expertiză fiscală judiciară, expunând şi o situaţie comparativă cu privire la cuantumul obligaţiilor fiscale, în ambele situaţii, prezentând calcule în amănunt, din care a rezultat o situaţie mai avantajoasă pentru SC C. SRL Arad în varianta prestării serviciilor cu societăţi subcontractante, existând o diferenţă în minus, în opinia expertului, în valoare de 2.028.495 lei.

S-a concluzionat, că activităţile prestate de SC P. SRL, SC P. SRL, SC Q. SRL, SC HH. SRL, SC S. SRL şi SC U. SRL nu au avut un scop economic, deoarece acestea practicau un adaos comercial nesemnificativ sau chiar desfăşurau o activitate în pierdere, iar când acumulau datorii semnificative cereau deschiderea procedurii de insolvenţă, datoriile rămânând neachitate, avantajul fiscal constând, în opinia expertului judiciar, în transferul obligaţiilor fiscale în sarcina subcontractanţilor.

În ceea ce priveşte situaţiile descrise în Recomandarea Comisiei Europene din 6 decembrie 2012, expertul judiciar a constatat îndeplinite mai multe condiţii care descriu apariţia unui avantaj fiscal: contribuabilul beneficiază de o deducere, în sensul că îşi deduce cheltuielile şi TVA-ul aferente serviciilor prestate şi facturate de subcontractanţi şi nu este datorat niciun impozit reţinut la sursă, sarcina declarării şi plăţii impozitelor cu reţinere la sursă trece în sarcina subcontractanţilor.

Expertul judiciar a reiterat aceleaşi concluzii şi cu ocazia audierii în faţa instanţei de apel la termenul din data de 24 martie 2017.

Referitor la opinia expertului parte al inculpatului F., instanţa de apel nu poate primi concluziile acestuia în sensul că nu există niciun avantaj fiscal şi, pe cale de consecinţă, operaţiunile nu pot fi neglijate sau reîncadrate în conformitate cu prevederile art. 11 din Codul fiscal.

Expertul parte a constatat că prestarea muncii de către angajaţi pentru subcontractori are un scop economic. Or, se constată că acesta s-a raportat, în mod eronat, în evidenţierea scopului economic al tranzacţiilor încheiate de societăţile comerciale subcontractante, la personalul angajat scriptic pe aceste societăţi.

De asemenea, expertul parte a apreciat, în mod incorect, că facturarea de către subcontractori către beneficiar a avut un scop economic, ignorând toate împrejurările rezultate din materialul probator şi menţionate mai sus care conduc la concluzia fictivităţii serviciilor pretins prestate de subcontractori. În raport de consideraţiunile relevate anterior, faptul că serviciile de curăţenie au fost prestate în mod efectiv - împrejurare invocată, în mod constant, de apărarea inculpaţilor F. şi D. - nu are relevanţă în aprecierea caracterul nereal al serviciilor de administrare de personal, operaţiuni ce au fost înscrise în facturile emise de aceste societăţi către SC C. SRL Arad. Realitatea operaţiunilor efectuate în baza contractelor de prestări servicii de curăţenie încheiate de SC C. SRL Arad cu diferiţi beneficiari nu determină şi realitatea serviciilor prestate în baza contractelor încheiate de C. cu aşa-zisele societăţi de leasing de personal, având în vedere considerentele deja expuse anterior.

În mod evident, invocarea unui adaos comercial de 1%, nu poate constitui un argument solid în relevarea scopului economic al tranzacţiilor efectuate.

Referitor la susţinerea expertului parte privind lipsa avantajului fiscal, este de constatat că acesta compară, în mod eronat, sumele care ar fi datorate de C. cu sumele care ar fi datorate de subcontractor, în condiţiile în care raportarea trebuie să fie făcută doar la sumele care ar fi datorate de societatea C., pe de o parte, în situaţia încheierii contractelor de prestări servicii, respectiv, pe de altă parte, în lipsa încheierii acestor convenţii şi prestării de servicii cu salariaţi proprii. Doar în acest mod se poate determina dacă ar fi existat un avantaj fiscal de care ar fi beneficiat SC C. SRL Arad.

Deşi expertul parte face această analiză şi raportându-se numai la C., această raportare nu este făcută efectiv de către acesta, ci numai declarativ, consultantul fiscal punând semnul egalităţii între sumele datorate de C. - în cazul în care ar fi avut salariaţi proprii constând, în opinia acestuia, în salarii nete, impozitul pe salarii şi contribuţiile sociale - şi sumele datorate de aceeaşi societate, în cazul în care ar fi apelat la un alt prestator. Or, expertul parte nu detaliază, în niciun mod, ci face doar o apreciere speculativă, arătând că societatea ar fi datorat aceleaşi sume + 1% înscrise pe factură, la care se adaugă TVA pe care îl achită prestatorului şi pentru care are drept de deducere, concluzionând că nu există niciun avantaj fiscal. Expertul parte nu face nicio precizare cu privire la datorarea sumelor reprezentând impozite cu reţinere la sursă, în ambele situaţii prezentate, la deducerea cheltuielilor aferente serviciilor prestate şi facturate de subcontractanţi şi la valoarea nesemnificativă a adaosului comercial practicat de societăţile subcontractante, ignorând o serie de aspecte relevante în aprecierea caracterului artificial al tranzacţiilor în speţă.

Pe cale de consecinţă, Înalta Curte nu poate primi concluziile expertului parte. Totodată, în raport de conţinutul şi explicaţiile detaliate prezentate de expertul oficial în Raportul de expertiză fiscală judiciară, astfel cum a fost completat şi prin Răspunsurile la obiecţiuni la Raportul de expertiză fiscală judiciară, instanţa de control judiciar va avea în vedere constatările, evaluările şi opinia expertului judiciar.

Referitor la celelalte motive de apel ale inculpaţilor D., F. şi H., instanţa de control judiciar reţine următoarele:

În ceea ce priveşte susţinerile, în esenţă, ale apelantei inculpate D. în sensul că nu avea cunoştinţă de caracterul ilegal al activităţilor desfăşurate, Înalta Curte constată că acestea sunt în contradicţie cu materialul probator administrat în cauză, declaraţiile martorilor audiaţi infirmând apărările inculpatei.

Astfel, din declaraţiile date de martorul V. rezultă că inculpata D. a fost implicată, în mod efectiv, în activitatea SC N. SRL şi SC OO. SRL. Martorul a declarat că nu a desfăşurat nicio activitate în cadrul celor două societăţi, toate operaţiunile fiind efectuate de inculpată. Sumele de bani pe care la încasa lunar pentru preluarea formală a SC N. SRL îi erau plătite de inculpată.

Relevant în ceea ce priveşte rolul formal al martorului în cadrul celor două societăţi comerciale este şi profesia acestuia, după propriile afirmaţii, de curier la firma MMM., activitatea desfăşurată la locul de muncă neavând nicio legătură cu activitatea de gestiune financiară, martorul încasând contravaloarea chitanţelor.

În cadrul celor două societăţi amintite mai sus, rolul martorului, conform propriilor declaraţii, se limita doar la preluarea lunară a sumei de 100 euro, persoana cu care avea contact fiind doar inculpata D., care-i şi plătea aceste sume de bani.

Implicarea inculpatei D. relativ la cele două societăţi comerciale este relevată şi de declaraţia martorului QQ.

Mai mult, martorul QQ. a relatat şi implicarea activă a inculpatei D. în relaţiile comerciale derulate de SC C. SRL Arad cu aşa-zisele firme de leasing de personal. Astfel, acesta a arătat că inculpatul A. coordona activităţile în firmele din grupul C., însă persoana care îi trasa sarcini pe partea de resurse umane, respectiv pe partea financiar - contabilă era inculpata D., aceasta având cunoştinţă de nelegalităţile comise în funcţionarea firmelor de "leasing de personal". Însuşi martorul a fost angajat iniţial la SC P. SRL, fiind ulterior transferat la SC P. SRL, SC Q. SRL şi SC HH. SRL, acesta declarând că, pe măsură ce se înfiinţa o firmă nouă, se lichida cea veche, iar personalul muncitor era transferat pe noua firmă. Acest lucru îi era comunicat de inculpata D., iar el se ocupa de transferul personalului şi încheierea de noi contracte de muncă. Martorul a mai arătat că inculpata avea cunoştinţă de faptul că nu se plăteau contribuţiile sociale de către aceste societăţi. Totodată, inculpata avea cunoştinţă de faptul că aceste firme erau înfiinţate pe numele unor persoane cu posibilităţi materiale precare şi intelect limitat, sumele cu care erau plătite acestea fiind trimise de inculpată. Martorul a relatat că a fost trimis de inculpată la bancă pentru a se întâlni cu inculpatul H., care urma să vină cu administratorii acestor firme.

Din declaraţiile martorului M. rezultă că, deşi deţinea calitatea de administrator şi asociat unic al SC C. SRL Arad, activitatea societăţii era coordonată de inculpatul A., iar de operaţiunile financiare se ocupau inculpaţii A. şi D. În ceea ce o priveşte pe inculpată, martorul a mai declarat că D. se ocupa în cadrul societăţii de tot ce însemna aspectele financiare, transmitea directivele contabilei, se ocupa de emiterea facturilor, verificarea acestora, totodată, aceasta cerea acceptul directorului A. cu privire la toate actele întocmite sau cu privire la tranzacţiile bancare. În perioada în care nu exista personal calificat în cadrul conducerii departamentului de resurse umane, de acest departament s-a ocupat tot inculpata D..

Martorul a mai relatat că pentru conducerea societăţii, inculpatul A. se întâlnea frecvent cu inculpaţii D. şi E., inculpata fiind, de altfel, recomandată pentru funcţia de director financiar în cadrul SC C. SRL Arad, de acest din urmă inculpat.

Referitor la modalitatea de lucru în cadrul SC C. SRL Arad, relevante sunt şi declaraţiile martorilor care au lucrat în cadrul serviciilor de contabilitate şi resurse umane.

Astfel, martora PP. a fost angajată în cadrul SC C. SRL Arad, începând cu luna mai 2013, în funcţia de contabil şi s-a ocupat de contabilitatea primară. Din declaraţiile martorei, rezultă că sarcinile de serviciu îi erau trasate de inculpata D.. La solicitarea inculpatei, martora ţinea şi o evidenţă extracontabilă. În acest sens, a arătat că ţinea o dublă evidenţă contabilă, respectiv, pe un program ţinea o evidenţă scriptică, şi o altă evidenţă faptică, cu privire la circulaţia tuturor banilor din firmă. Acest mod de lucru a fost impus de inculpata D. şi care îi solicita martorei să îi transmită în fiecare dimineaţă, pe e-mail, situaţiile financiare întocmite. Tot inculpata i-a impus martorei să efectueze contabilitatea şi la alte societăţi comerciale. Martora a perceput personal faptul că aşa-zisele societăţi de leasing de personal aveau ca administratori persoane fără niciun fel de pregătire şi posibilităţi materiale. Sumele de bani cu destinaţia de salarii erau plătite sub supravegherea inculpatei D., aceasta fiind cea care decidea cuantumul şi destinatarii plăţilor. Martora a mai declarat că, în cadrul SC C. SRL Arad, nu erau angajate persoane pentru desfăşurarea activităţii firmei, iar pentru celelalte firme de personal unde erau angajat personalul productiv nu se plăteau impozitele aferente salariilor şi toate taxele cu stopaj la sursă. Martora a lucrat în cadrul societăţii până la data de 02.09.2013, plecând din firmă, nemaifiind de acord, după propriile afirmaţii, să facă documente şi acţiuni ilegale.

Caracterul nelegal al activităţilor desfăşurate prin intermediul firmelor din grupul C. a fost relevat şi de martora RR., angajată la începutul anului 2013, la serviciul de contabilitate, ocupându-se de contabilitatea primară. Ca şi martora PP., aceasta a declarat că administratorii firmelor de "leasing de personal" erau persoane care nu ştiau să scrie, martora folosind acelaşi apelativ de denotă lipsa posibilităţilor materiale. Conform afirmaţiilor martorei, toate sarcinile de serviciu îi erau trasate de inculpata D.. Existenţa unei duble evidenţe contabile este confirmată şi de martora RR. care a arătat că cele două evidenţe erau ţinute în două programe contabile diferite. Situaţiile plăţilor erau transmise zilnic inculpatei, aceasta din urmă fiind cea care decidea modalitatea de plată. Văzând toate aspectele nelegale desfăşurate de SC C. SRL Arad, după cum însăşi martora a afirmat, aceasta a decis, după aproximativ trei luni, să plece din societate.

Martora UU. a lucrat în cadrul SC C. SRL Arad, în calitate de specialist resurse umane, o perioadă scurtă de timp (iulie - octombrie 2013), în care a constatat că activitatea firmelor de "leasing de personal" se derula pe o scurtă perioadă de timp, scopul închiderii acestor firme fiind de a se sustrage de la plata contribuţiilor sociale ale angajaţilor. Martora a menţionat, în declaraţiile date, că personalul era angajat scriptic la diverse societăţi comerciale (P., Q., S. etc.), însă, în fapt, lucra pentru SC C. SRL Arad. Inculpaţii A. şi D. aveau cunoştinţă de modalitatea concretă de lucru în cadrul acelor societăţi, administratorii acestora, care figurau doar pe hârtie, nu prestau nicio activitate de administrare a societăţilor comerciale. Inculpata D. îi remitea sumele de bani destinate salariilor, iar martora le depusea pe cardurile salariaţilor firmelor de leasing de personal. Martora a mai reliefat în declaraţiile date practicile evazioniste, după propriile afirmaţii, privind evidenţa dublă a salariilor angajaţilor şi şi-a dat seama că aceste nereguli sunt majore şi pot avea implicaţii penale.

Martora NNN. angajată iniţial pe SC HH. SRL, şi, ulterior, pe SC U. şi SC P. a declarat că toate aceste societăţi aveau relaţii comerciale doar cu SC C. SRL Arad, iar persoana de legătură era inculpata D.. Toate sarcinile legate de contabilitatea primară şi relaţia cu banca erau trasate şi verificate de inculpată. Lunar, inculpata D. îi solicita întocmirea unor facturi care cuprindea valoarea salariilor firmelor de "leasing de personal", la care se mai adăuga un procent de 0,5% care ar fi fost contravaloarea contractului de prestări servicii între C. şi U., precum şi sumele de la contribuţiile sociale.

Declaraţiile martorilor relevate anterior, persoane care au lucrat în cadrul SC C. SRL Arad, unii dintre aceştia chiar sub coordonarea inculpatei relevă, cu certitudine, implicarea activă a inculpatei D. în activitatea infracţională. Caracterul ilicit al activităţilor desfăşurate a fost perceput de toţi martorii angajaţi la C., subordonaţi inculpatei, aşa încât susţinerea apelantei D., care ocupa o funcţie de conducere în cadrul societăţii, că nu a avut cunoştinţă şi nu a putut percepe caracterul ilicit al activităţilor desfăşurate este o simplă afirmaţie şi, constituie, totodată, o apărare puerilă a inculpatei.

Susţinerea apelantei D. că inculpatul A. era cel care lua deciziile finale în cadrul societăţii este reală, dar această împrejurare nu înlătură vinovăţia inculpatei, care, după cum a arătat şi instanţa de fond, a dus la îndeplinire personal, cât şi prin intermediul angajaţilor societăţii, cărora le-a transmis ordine precise, deciziile luate de conducerea SC C. SRL Arad, şi puse în practică, inclusiv, de inculpată.

Chiar inculpata D., în declaraţiile date, a arătat că a pus în practică deciziile trasate de inculpatul A. personal sau prin intermediul celorlalţi angajaţi ai societăţii.

Răspunderea pentru aducerea la îndeplinire a unui ordin nelegal aparţine exclusiv celui care a procedat la punerea în aplicare a acestuia. Inculpata D. nu se poate prevala de existenţa unei relaţii de subordonare faţă de inculpatul A. pentru a fi exonerată de răspundere penală pentru efectuarea unui act contrar legii penale.

Funcţia deţinută de inculpată în cadrul societăţii, de director financiar nu a fost una formală, martorii audiaţi confirmând implicarea inculpatei D. în toate aspectele pe linia operaţiunilor financiare.

Mai mult, martorii M. şi AAA. (audiat în faţa instanţei de apel, f. 69 vol. 3) au arătat că inculpata participa şedinţele care se ţineau de conducerea SC C. SRL Arad.

Faptul că inculpata avea o poziţie de decizie în cadrul societăţii rezultă şi din declaraţiile inculpatului F., care a relatat că deciziile importante le comunica inculpaţilor A. şi D.

Chiar şi inculpata D. a confirmat în declaraţia dată în faţa instanţei de apel că participa la şedinţele din cadrul SC C. SRL Arad.

Inculpatul F. a infirmat susţinerea inculpatei D. în sensul că a aflat de neplata contribuţiilor la stat de către firmele de "leasing de personal" de la organele fiscale cu ocazia controlului. Acest fapt era cunoscut de inculpată, fiindu-i comunicat acesteia de către inculpatul F.. De altfel, acest aspect era cunoscut de angajaţii societăţii, după cum rezultă din declaraţiile martorilor, aşa cum s-a arătat mai sus.

Şi inculpatul A. a arătat că inculpata D. se ocupa, din poziţia sa de director financiar, de toate aspectele financiare ale societăţii şi de resursele umane, inculpatul confirmând prezenţa inculpatei la întâlnirile profesionale avute împreună cu inculpatul F.

Faţă de cele arătate, se constată că materialul probator administrat în cauză relevă contribuţia efectivă a inculpatei la activitatea infracţională ce face obiectul prezentei cauze şi infirmă apărările susţinute de aceasta prin motivele de apel formulate.

Deşi inculpata figura angajată la SC N. SRL, această angajare era operată doar la nivel scriptic, inculpata fiind singurul angajat al societăţii.

Din verificările efectuate de organele fiscale cu ocazia controlului, s-a constatat că numărul de telefon al inculpatei se regăseşte în detalierea la factura primită de SC C. SRL Arad de la SC OOO. SA, încă din cursul anului 2012, înainte ca inculpata să fie angajată la C.

De altfel, angajarea sa în cadrul SC N. SRL a fost hotărâtă de inculpatul A., în urma unui interviu cu acesta, deşi inculpatul nu avea nicio calitate în cadrul acestei societăţi. Mai mult, inculpata primea salariul, în numerar, de la inculpatul A.

Aceste împrejurări, care nu sunt negate de inculpată, denotă caracterul formal al angajării inculpatei în cadrul SC N. SRL, activităţile fiind prestate, în fapt, pentru societatea C. şi firmele afiliate acesteia.

Şi inculpata D. a arătat în declaraţia din data de 11.02.2014 că era angajată doar scriptic la SC N. SRL, întrucât ceea ce lucra era pentru SC C. SRL Arad.

În acest context, apărarea inculpatei D. că nu a cunoscut dimensiunea întregii activităţi a inculpatului A. fiind proaspăt angajată,după propriile afirmaţii, la SC N. SRL şi, apoi, ulterior la SC C. SRL Arad nu poate fi primită.

Aşa cum s-a arătat anterior, inculpata a fost implicată, personal, în preluarea formală de către martorii V. şi FF. a SC N. SRL, şi, ulterior, a SC OO. SRL, precum şi în activităţile derulate prin intermediul firmelor de "leasing de personal", SC P. SRL, SC P. SRL, SC Q. SRL, SC HH. SRL, SC S. SRL şi SC U. SRL.

Din actele dosarului, rezultă că aceasta se afla în posesia ştampilei SC WW. SRL.

Totodată, inculpata avea calitatea de administrator la SC LLL. SRL, societate care presta servicii de curăţenie în aceeaşi modalitate ca şi SC C. SRL Arad, cu personal angajat scriptic la SC P. SRL .

Astfel, la f. 204 din vol. 6 dup, se află ataşat contractul de leasing de personal nr. 2/08.04.2013 încheiat între SC LLL. SRL reprezentată de inculpata D., în calitate de administrator şi SC P. SRL, reprezentată de II..

Din cuprinsul expertizei fiscale judiciare, în urma analizării rulajului contului 411 Clienţi, a rezultat că vânzările realizate de SC P. SRL au fost efectuate, în proporţie covârşitoare cu SC C. SRL Arad, dar şi cu SC LLL. SRL, ceea ce denotă, în raport de calitatea avută de inculpată în cadrul ultimei societăţi comerciale, nu numai implicarea în prezenta activitate infracţională, dar şi faptul că inclusiv aceasta a preluat practicile deprinse în cadrul SC C. SRL Arad, aşa încât susţinerile sale privind lipsa vinovăţiei nu pot fi primite.

Relativ la apărarea inculpatei în sensul că nu a ştiut că facturile sunt false sau cu operaţiuni nereale întrucât serviciul de contabilitate al SC C. SRL Arad era externalizat, fiind efectuat de SC G. SRL nu poate fi, de asemenea, primită de instanţa de apel.

Din declaraţiile inculpatului F. şi ale martorilor, persoane angajate la serviciul de contabilitate al SC C. SRL Arad, rezultă, după cum s-a relevat şi anterior, că în cadrul societăţii se ţinea o contabilitate primară, ceea ce presupunea întocmirea de documente contabile care stau la baza înregistrării tranzacţiilor economice.

Chiar inculpata în declaraţia din cursul urmăririi penale din data de 19.02.2014, referindu-se la modalitatea de înmânare a banilor inculpatului E., a arătat că îi erau predaţi de persoana care se ocupa de contabilitatea primară din cadrul C.. Ulterior, cu ocazia audierii în faţa instanţei de apel, aceasta a confirmat că, la nivelul C., se ţinea o contabilitate primară.

În consecinţă, având în vedere şi celelalte considerente expuse deja anterior, care denotă implicarea activă a inculpatei în activităţile derulate de firmele din grupul C., calitatea deţinută de inculpată de director financiar şi pregătirea sa profesională, Înalta Curte nu poate primi apărarea acesteia că rolul său se limita doar la verificarea formală a facturilor fiscale, respectiv dacă erau completate cu datele cerute de formular, aflând de neregulile de la societăţile controlate de inculpatul A. în momentul în care a fost chemată la ANAF.

Astfel, în ceea ce priveşte facturile fictive pretins emise de SC DD. SRL, SC EE. SRL şi SC NN. SRL, reprezentând prestări servicii de publicitate, prospectare piaţă, consultanţă, marketing, expertul judiciar a arătat că nu reprezintă operaţiuni reale, facturile nefiind întocmite de reprezentanţii societăţilor. Aceste facturi figurează ca fiind achitate în numerar, fiind împărţite pe chitanţe emise până la limita sumei de 5.000 lei.

Relativ la aspectele formale, invocate în apărarea sa de către inculpată, expertul a constatat că serviciile prestate nu sunt în concordanţă cu obiectul lor principal de activitate, modelul de factură şi specimenul de ştampilă nu corespunde cu cele care apar înregistrate în contabilitatea SC C. SRL Arad.

Mai mult, seriile şi numerele facturilor înregistrate în contabilitatea SC C. SRL Arad de la SC DD. SRL nu sunt consecutive (factura cu numărul x este emisă la data de 20.06.2013 pe când factura cu numărul x este emisă la data de 01.07.2013; chitanţa cu numărul x este emisă la data de 15.04.2013 pe când chitanţa cu numărul x este emisă la data de 27.05.2013), unele facturi şi chitanţe au fost întocmite în zile nelucrătoare, de sărbători legale (factura nr.x emisă la data de 06.05.2013, a doua zi de Paşte, factura nr.x şi chitanţa nr.x din data de 15.08.2013), de la SC EE. SRL apar întocmite chitanţa cu nr.x din data de 06.05.2013 şi chitanţa nr.x din data de 24.06.2013, a doua zi de Rusalii.

Totodată, expertul judiciar a mai constatat că rapoartele de lucru nu au legătură cu serviciile din contract, nu sunt semnate şi ştampilate de beneficiar, ci doar de SC EE. SRL. Pentru serviciile facturate de pe SC DD. SRL şi SC NN. SRL nu se prezintă Rapoarte de lucru şi Situaţii de lucrări care să ateste prestarea efectivă a acestor servicii.

În concluzie, existau suficiente indicii care să formeze opinia inculpatei că aceste facturi sunt fictive, iar aceste operaţiuni au fost înregistrate doar în vederea creşterii cheltuielilor deductibile pentru a se diminua sumele ce urmau a fi plătite la bugetul de stat.

Contrar susţinerilor inculpatei, caracterul real sau fictiv al unei operaţiuni economice trebuie să se raporteze, cu prioritate, la aspectele de fond ale tranzacţiei, nu la condiţiile formale. O operaţiune fictivă poate fi consemnată într-o factură care conţine toare elementele prevăzute în dispoziţiile fiscale, dar aceasta să nu aibă corespondent în realitatea faptică.

Referitor la susţinerea apelantului inculpat F. în sensul că nu a deţinut firma de contabilitate SC G. SRL, fiind un simplu angajat, aceasta este infirmată de probele administrate în cauză.

Din înscrisurile depuse de inculpat în apel, respectiv din actul constitutiv al SC G. SRL din data de 14.09.2011, rezultă că asociaţii societăţii erau PPP. şi QQQ., ultima având şi calitatea de administrator.

Însă, din declaraţiile inculpaţilor şi ale martorilor audiaţi în cauză, respectiv din înscrisurile aflate la dosar, după cum se va arăta în continuare, rezultă că inculpatul F. nu era un simplu angajat al firmei de contabilitate.

Inculpata D. a arătat că inculpatul F., prin firma acestuia, a ţinut contabilitatea societăţilor din grupul C. . În declaraţia dată în apel, inculpata a mai precizat că acesta se prezenta la sediul C. în calitate de contabil, fiind reprezentantul SC G. SRL.

Martorul M. a arătat că inculpatul F. asigura prin firma sa consultanţă financiară. Mai mult, martorul a declarat că l-a văzut pe acesta la sediul SC C. SRL Arad unde se întâlnea cu inculpaţii A., D. şi E., astfel că implicarea inculpatului F. în activitatea societăţii nu se rezuma doar la prestarea serviciilor de contabilitate.

Şi martora NNN. a arătat că inculpatul F. era reprezentantul SC G. SRL.

Totodată, martorul RRR. a arătat că firma inculpatului F. se ocupa de contabilitatea SC C. SRL Arad.

Martorul AAA., de asemenea, a declarat că, pentru SC N. SRL, contabilitatea era ţinută de cabinetul de contabilitate deţinut de inculpatul F.. Martorul a mai precizat că se întâlnea cu acesta la biroul din cadrul SC C. SRL Arad şi, cunoscând calitatea sa, îi înmâna actele contabile acestuia. Deşi martorul a revenit parţial asupra acestei afirmaţii, în condiţiile în care i-a fost adresată întrebarea din partea apărării inculpatului F., prezintă relevanţă explicaţia dată de martor acesta arătând, în acest context, că l-a văzut frecvent la sediul SC C. SRL Arad pe inculpatul F., discutând probleme de contabilitate cu persoanele angajate în cadrul departamentului financiar al SC C.. În continuare, martorul îşi justifică afirmaţia în sensul că firma de contabilitate era a inculpatului F., întrucât a dedus acest lucru, inculpatul fiind persoana de legătură pe domeniul financiar contabil.

Ultimele afirmaţii ale martorului AAA. infirmă susţinerile apelantului inculpat F. în sensul că alte persoane din cadrul SC G. SRL se ocupau de contabilitatea SC C. SRL Arad, acesta neavând nicio implicare în activitatea infracţionale derulată prin intermediul acestei societăţi.

Totodată, declaraţia martorului AAA. confirmă şi afirmaţiile inculpatului A. privind consultanţa pe linie financiar - contabilă de care a beneficiat din partea inculpatului F..

Prezenţa frecventă la sediul SC C. SRL Arad confirmată şi de alte persoane audiate în cauză denotă, în mod cert, o implicare activă a inculpatului în activităţile derulate prin grupul de firme C.

Deşi inculpatul F. neagă implicarea în activitatea derulată prin intermediul firmelor din grupul C., arătând că inculpatul A. era persoana care lua singur deciziile, apărarea sa este infirmată şi de declaraţia martorului M. care a arătat că inculpatul venea des la sediul SC C. SRL Arad şi se întâlnea cu inculpaţii A., D. şi E.

Martora TT., angajată în cadrul SC G. SRL, a arătat că inculpatul F. era şeful ei şi avea calitatea de asociat la firmă, ocupându-se de aducerea clienţilor, majoritatea dintre aceştia fiind aduşi de către inculpat.

De altfel, faptul că inculpatul F. asigura serviciile de contabilitate era o chestiune cunoscută, de necontestat, aspect relevat de martorul V.

Din raportul de inspecţie fiscală rezultă că SC G. SRL a fost reprezentată de inculpatul F., în calitate de director general.

La percheziţia efectuată la sediul SC G. SRL a participat inculpatul F., în calitate de reprezentant al societăţii, în cuprinsul procesul verbal întocmit cu acea ocazie fiind menţionată calitatea sa de asociat.

Însuşi inculpatul, cu ocazia audierii faţa instanţei de fond, a confirmat, în declaraţia dată, poziţia importantă din cadrul firmei de contabilitate, iar în concluziile scrise depuse ulterior dezbaterilor din apel, inculpatul a admis faptul că era coordonatorul activităţilor desfăşurate de SC G. SRL.

Din actele dosarului rezultă că SC G. SRL a asigurat servicii de contabilitate mai multor firme aflate, în fapt, sub coordonarea inculpatului A.: SC MM. SRL, SC C. SRL, SC WW. SRL, SC N. SRL, SC OO. SRL, SC P. SRL, SC Q. SRL şi SC HH. SRL.

Aspectele menţionate anterior cu privire la calitatea deţinută de inculpatul F. în cadrul firmei de contabilitate SC G. SRL, au fost relevate de instanţa de apel pentru a evidenţia caracterul nereal al susţinerilor apelantului. Implicarea inculpatului F. în activitatea infracţională şi reţinerea vinovăţiei sale nu a fost generată, în mod singular, de prestarea serviciilor de contabilitate, prin intermediul firmei SC G. SRL, cum se susţine de către apărare. După cum s-a arătat anterior, în considerentele prezentei decizii penale, inculpatul F. s-a implicat efectiv în activitatea infracţională derulată prin intermediul SC C. SRL.

Referitor la motivele de apel ale inculpatului H., prin care acesta solicită achitarea în raport de infracţiunea de evaziune fiscală, apreciind că implicarea sa nu poate fi circumscrisă formei de participaţie a complicităţii, Înalta Curte constată că sunt neîntemeiate.

Participarea inculpatului la activitatea infracţională ce face obiectul cauzei a constat, după cum a arătat şi instanţa de fond, în racolarea mai multor persoane care să preia, în mod formal, calitatea de asociat unic şi administrator la mai multe societăţi comerciale, societăţi care au fost folosite într-un mecanism evazionist în scopul prejudicierii bugetului de stat.

Astfel, au fost constituite: la 13.02.2012, SC P. SRL, asociat unic şi administrator TTT., la 28.12.2012, SC Q. SRL, asociat unic şi administrator AAA.; la 07.01.2013, SC P. SRL, asociat unic şi administrator II.; la 31.01.2013, SC HH. SRL, asociat unic şi administrator KK.; la 05.07.2013, SC S. SRL, asociat unic şi administrator SSS. şi la 25.07.2013, SC U. SRL, asociat unic şi administrator T.

Toate aceste persoane erau vulnerabile din punct de vedere economic, material şi social, nu aveau cunoştinţe minime în domeniul financiar sau juridic, fiind incapabile să înţeleagă mecanismele de preluare a unor societăţi comerciale şi semnificaţia actelor semnate, preluând calitatea de asociat unic şi administrator la solicitarea inculpatului H..

Scopul urmărit, prin constituirea succesivă a acestor societăţi comerciale pe numele unor persoane racolate din rândul unor persoane cu dificultăţi sociale şi materiale, societăţi care au funcţionat o perioadă de timp, iar după ce acumulau datorii considerabile la bugetul de stat erau abandonate prin deschiderea procedurii de insolvenţă şi chiar radiate, a fost evitarea asumării răspunderii de către persoanele care realizau, în fapt, operaţiunile comerciale pe numele acestor firme, încercându-se devierea răspunderii asupra acestor persoane care figurau, formal, în calitate de reprezentanţi ai societăţilor comerciale.

Din declaraţiile martorilor SSS., AAA., T., TTT., II., a rezultat că inculpatul H. i-a racolat în scopul de a deveni, în mod formal, asociaţi şi administratori la mai multe societăţi comerciale folosite ulterior în activitatea infracţională ce a făcut obiectul prezentei cauze. Inculpatul i-a însoţit la diferite instituţii şi autorităţi (notar, administraţie financiară, registrul comerţului, bănci), înscrisurile semnate de martori rămânând în posesia inculpatului. Mai mult, inculpatul i-a asigurat că nu vor avea probleme, în caz contrar, urmând a se ocupa avocatul lui. Martorii au confirmat că nu au cunoscut locaţia sediului firmelor, nu au semnat niciun înscris în numele societăţii şi nici nu au avut legătură cu activitatea acestor societăţi.

Implicarea inculpatului H. a fost relevată şi de martora UU., aceasta afirmând că inculpatul E. avea o persoană de încredere pe nume H. care se ocupa de identificarea persoanelor cu dificultăţi sociale şi materiale şi convingerea lor de a deveni administratori de firmă, din declaraţiile martorei rezultând că aceste practici erau de notorietate.

Constituirea succesivă a mai multor firme pe numele unor persoane racolate din rândul unor persoane cu dificultăţi sociale şi materiale, ca şi mod de lucru, este relevată şi de martora RR., angajată încadrul C., la serviciul de contabilitate.

De altfel, implicarea inculpatului este relevată şi de declaraţia martorului QQ., care arătat că administratorii firmelor au fost aduşi de inculpat, pentru a semna documentele bancare.

Fiind audiat, inculpatul nu a negat situaţia de fapt reţinută în cauză, respectiv că a racolat aceste persoane, cu care se afla în relaţii de rudenie, şi le-a condus la mai multe instituţii, în scopul preluării, în mod formal, a calităţii de împuterniciţi ai societăţilor comerciale, însă a apreciat, în mod nefondat, că activităţile desfăşurate nu au caracter penal întrucât nu a fost implicat în activitatea acestor societăţi sau a SC C. SRL Arad şi nu a avut cunoştinţă de scopul constituirii acestor societăţi.

Însă, modalitatea în care inculpatul a procedat cu ocazia racolării martorilor, determinarea, inclusiv prin acte de violenţă, a acelora care nu au mai fost de acord cu continuarea formalităţilor infirmă pretinsa bună credinţă a inculpatului în derularea acestor proceduri.

În acest sens, urmează a fi avute în vedere declaraţiile date, în faţa instanţei de fond, în care martorii au relatat că inculpatul H. le-a adresat injurii şi ameninţări celor care nu au mai dorit să continue formalităţile de constituire a societăţilor comerciale pe numele lor.

Astfel, martora SSS. a arătat că a fost ameninţată de inculpat cu acte de violenţă în scopul de a continua formalităţile de constituire a societăţii pe numele său.

În acelaşi sens, a declarat şi martorul AAA., acesta fiind înjuriat de inculpat, pentru că îşi uitase actul de identitate acasă, la momentul efectuării formalităţilor bancare şi nu a mai vrut să continue formalităţile de constituire a societăţii pe numele său.

Şi martora T. a arătat că, la momentul la care a dorit să se oprească din întocmirea formalităţilor, fiind avertizată de funcţionarul bancar asupra consecinţelor semnării actelor, a fost ameninţată de inculpat, astfel că a continuat derularea operaţiunilor.

În cursul urmăririi penale, martorul TTT. a arătat că după ce a fost chemat de autorităţile fiscale, inculpatul l-a vizitat şi l-a ameninţat în scopul de a nu relata implicarea acestuia din urmă în formalităţile de preluare formală a societăţii.

De asemenea, şi martorului AAA., inculpatul i-a adresat injurii şi ameninţări.

Contrar susţinerilor inculpatului H., din declaraţiile martorului AAA. rezultă că acesta avea cunoştinţă de activităţile ce urmau a fi prestate prin intermediul acestor societăţi, respectiv activităţi de curăţenie.

Împrejurarea că inculpatul nu cunoştea, în detaliu, activităţile şi serviciile ce urmau a fi prestate, prin intermediul acestor societăţi comerciale nu poate conduce la înlăturarea răspunderii sale.

De asemenea, faptul că inculpatul avea cunoştinţă de caracterul nelegal al activităţilor în care era implicat rezultă şi din împrejurările cauzei, relativ de întocmirea documentelor notariale şi bancare, şi modalitatea în care inculpatul s-a comportat în situaţia în care unii dintre funcţionari (publici) le-au atras atenţia asupra caracterul nelegal al formalităţilor derulate.

Astfel, din declaraţiile martorei T. rezultă că, iniţial, notarul a refuzat să întocmească procura pe numele martorei. Însă, la intervenţia inculpatului care l-a sunat pe avocat, acesta din urmă având o discuţie cu notarul, actul a fost întocmit. Aceeaşi martoră a relatat şi un incident intervenit la unitatea bancară, funcţionarul bancar refuzând eliberarea cardului, motiv pentru care inculpatul a decis să demareze formalităţile la o altă unitate bancară.

Mai mult, inculpatul cunoştea faptul că martorii vor avea, în mod formal, calitatea de asociat unic şi împuternicit ai societăţilor comerciale respective. Pentru a-i determina să preia aceste calităţi, i-a asigurat că nu li se va întâmpla nimic şi dacă vor fi ceva probleme, le va rezolva avocatul lui.

Refuzul angajaţilor bancari de a deschide conturi reprezentanţilor formali ai SC U. şi SC S. este confirmat şi de martora NNN., ulterior reuşindu-se acest lucru la o altă unitate bancară.

Faţă de cele arătate, numărul mare al persoanelor racolate, perioada de timp în care s-a derulat activitatea inculpatului, comportamentul său în momentele în care s-au produs sincope în derularea formalităţilor, atât faţă de persoanele racolate, dar şi faţă de funcţionarii ce urmau a întocmi aceste formalităţi, căutând soluţii de remediere a problemelor intervenite denotă implicarea conştientă a apelantului H. în activitatea infracţională ce face obiectul prezentei cauze. Participarea inculpatului a constat în racolarea mai multor persoane şi determinarea acestora să preia calitatea formală de reprezentanţi ai mai multor societăţi comerciale, societăţi care au fost folosite în comiterea infracţiunii de evaziune fiscală. În acest sens, nu are relevanţă juridică împrejurarea că inculpatul nu a avut tangenţă directă cu actele contabile ale SC C. SRL Arad, întrucât prin activitatea sa a înlesnit comiterea infracţiunii de evaziune fiscală de către autori şi a contribuit la prejudicierea bugetului de stat.

Referitor la infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat, apelanţii inculpaţi D., F., H. şi E. au criticat sentinţa penală, solicitând achitarea pentru pentru neîntrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii, atât sub aspect obiectiv, cât şi subiectiv.

Înalta Curte apreciază că motivele invocate sunt neîntemeiate, în mod legal şi temeinic instanţa de fond a apreciat îndeplinite cumulativ condiţiile de existenţă a grupului infracţional organizat, prezentând detaliat rolul avut de fiecare dintre membrii grupului, considerente la care achiesează şi instanţa de control judiciar, motiv pentru care nu mai apreciază necesar a le mai relua în cuprinsul prezentei decizii penale.

În esenţă, se constată că, în contabilitatea SC C. SRL Arad, au fost înregistrate o serie de facturi fictive de la mai multe societăţi comerciale, respectiv SC W. SRL, BBB., BB. Slovacia, SC DD. SRL, SC EE. SRL, SC NN. SRL şi SC N. SRL (analizate, în detaliu, şi în considerentele prezentei decizii), înscenându-se astfel un lanţ de tranzacţii comerciale. Aceste facturi au fost folosite doar pentru înregistrarea de cheltuieli fictive şi a unei TVA fictive, cu scopul de a diminua impozitul pe profit şi TVA datorate bugetului de stat, prin crearea aparenţei unor operaţiuni economice reale.

În ceea ce priveşte relaţiile pretins derulate de SC C. SRL Arad cu SC P. SRL, SC P. SRL, SC Q. SRL, SC HH. SRL, SC S. SRL şi SC U. SRL, după cum, de altfel, s-a relevat anterior, persoanele care figurau scriptic la aceste societăţi erau angajaţi, în fapt, la C.. Aceste societăţi comerciale au fost constituite de persoane cu dificultăţi sociale şi materiale, au funcţionat o perioadă de timp în care acumulau datorii, fiind abandonate prin deschiderea procedurii de insolvenţă sau chiar radiate, personalul angajat fiind transferat succesiv de pe o societate pe alta. Toate facturile emise de aceste şase societăţi nu reflectă conţinutul economic şi legal al tranzacţiilor, scopul emiterii lor fiind acela de a creşte artificial cheltuielile şi TVA deductibilă pentru SC C. SRL şi de a nu a achita obligaţiile fiscale aferente drepturilor salariale la aceste societăţi comerciale.

Relevante pentru scopul urmărit de inculpaţi sunt şi datele financiare ale SC C. SRL Arad. Astfel, în anul 2012, societatea a avut o cifră de afaceri de 4.112.885 lei, venituri de 4.189.085 lei, cheltuieli de 4.186.033 lei şi un profit net de doar 3.052 lei. Pentru ca la data de 30.09.2013, veniturile să fie în cuantum de 4.957.401 lei, cheltuielile de 5.583.787 lei, societatea înregistrând pierderi de 626.386 lei.

În acest mecanism infracţional evazionist complex, inculpatul A. era coordonatorul activităţii infracţionale, care deţinea puterea decizională, fiind ajutat de coinculpaţii F., specialist în domeniul economico-financiar şi E., care asigura serviciile de natură juridică, ambii coinculpaţi furnizând facturi care nu reflectau operaţiuni economice reale, precum şi de inculpaţii D., care aducea la îndeplinire ordinele date de inculpatul A., din poziţia de director financiar şi H., care racola persoane care să preia formal în calitate de administratori societăţi comerciale care furnizau ulterior facturi pentru SC C. SRL Arad, ultimii doi inculpaţi fiind racolaţi, la rândul lor, de inculpatul E.

Faţă de cele arătate, şi având în vedere şi consideraţiile expuse anterior în cuprinsul prezentei decizii penale privind implicarea fiecăruia dintre apelanţii inculpaţi D., F. şi H. în derularea activităţii infracţionale, Înalta Curte apreciază ca neîntemeiate solicitările apărării de achitare a inculpaţilor.

Totodată, apreciază ca neîntemeiate şi susţinerile apelanţilor inculpaţi F. şi E. privind neîndeplinirea condiţiei tipicităţii infracţiunii, în raport de dezincriminarea infracţiunii prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005. Scopul grupului infracţional nu a constat doar în neplata obligaţiilor fiscale aferente drepturilor salariale, ci şi în înregistrarea unor cheltuieli fictive în scopul diminuării impozitului pe profit şi TVA datorate statului, prin crearea aparenţei unor operaţiuni economice reale. Pe cale de consecinţă, în cauză nu este aplicabilă decizia nr. 10/2015 pronunţată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, invocată de apelantul inculpat E.

Nici susţinerea apelantului inculpat H. în sensul că la momentul aderării sale nu exista un grup constituit, nefiind îndeplinită condiţia ca grupul să fie format din minim trei persoane nu este întemeiată. Aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, la momentul aderării inculpatului H. grupul era constituit din patru persoane. Faptul că inculpatul H. nu cunoştea decât doi membri ai grupului, respectiv pe inculpaţii A. şi E., nu prezintă relevanţă juridică.

De asemenea, nu poate fi primită solicitarea apelantului E. de achitare, în condiţiile în care inculpatul a uzitat de procedura simplificată a recunoaşterii învinuirii.

Mai mult, probele administrate relevă acţiunea coordonată şi conjugată a tuturor inculpaţilor, fiecare având roluri bine definite în cadrul grupului organizat, în scopul comiterii infracţiunii de evaziune fiscală, prejudicierea bugetului de stat fiind realizată prin acţiunea concertată a tuturor membrilor grupului infracţional. În consecinţă, actele materiale comise de inculpaţi nu sunt specifice participaţiei penale, în mod corect fiind reţinută în sarcina acestora infracţiunea de constituire, respectiv aderare la un grup infracţional organizat.

Referitor la încadrarea juridică a infracţiunii de evaziune fiscală reţinută de instanţa de fond în modalităţile normative prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) şi c) din Legea nr. 241/2005, Înalta Curte apreciază că este eronată, pentru motivele ce vor fi expuse în continuare

În legătură cu acest aspect, apelantul inculpat E. a solicitat achitarea, în temeiul art. 16 lit. a) din C. proc. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 9 lit. a) din Legea nr. 241/2005, în forma de participaţie a complicităţii, fapta neexistând, în opinia apărării, în materialitatea sa.

Solicitarea apelantului inculpat E. a fost calificată de instanţa de apel ca o cerere de schimbare a încadrării juridice, părţile şi reprezentantului Ministerului Public formulând concluzii cu ocazia dezbaterilor de la termenul din data de 23 februarie 2018.

Potrivit art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, constituie infracţiunea de evaziune fiscală ascunderea bunului sau a sursei impozabile sau taxabile.

Ascunderea reprezintă o activitate prin care subiectul activ al infracţiunii pune la adăpost bunul sau sursa impozabilă sau taxabilă în vederea sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale, pentru a nu fi ştiute de organele fiscale. Din punct de vedere fiscal, obiectul impozabil sau taxabil este un venit sau un bun, pentru care trebuie achitate obligaţii fiscale.

Conform art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, constituie infracţiunea de evaziune fiscală evidenţierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale sau evidenţierea altor operaţiuni fictive.

Evidenţierea unor operaţiuni sau cheltuieli nereale în documentele contabile sau financiar - fiscale este o acţiune prin care, în aceste documente, sunt făcute consemnări care nu au la bază documente justificative. Operaţiunea fictivă constă în disimularea realităţii prin crearea aparenţei existenţei unor operaţiuni care în fapt nu există.

Faţă de dispoziţiile legale invocate, şi, în raport de situaţia de fapt reţinută în cauză, Înalta Curte constată că încadrarea juridică corectă este cea prevăzută în art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005, nefiind decelată, în cauză, vreo acţiune sau inacţiune a autorilor infracţiunii de evaziune fiscală care să se circumscrie elementului material al laturii obiective constând în ascunderea bunului sau a sursei impozabile sau taxabile.

Totodată, este apreciată ca fondată critica apelantului inculpat E. care a arătat că acelaşi act material a fost reţinut atât ca element constitutiv al infracţiunii prevăzute la lit. a), cât) şi a) celei prevăzute la lit. c).

În dezacord cu instanţa de fond, Înalta Curte apreciază că cele două incriminări pot coexista în concurs real, ceea ce presupune existenţa unor acte materiale distincte şi nu în concurs ideal, cum a procedat curtea de apel.

Faţă de cele arătate, în baza art. 386 din C. proc. pen., instanţa de apel urmează a schimba încadrarea juridică dată faptei reţinută în sarcina fiecăruia dintre inculpaţi din infracţiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) şi c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005 în infracţiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005.

În consecinţă, apelurile declarate de inculpaţii A., D., E., H. şi F. urmează a fi admise, efectele apelurilor acestora urmând a fi extinse, conform art. 419 din C. proc. pen., şi asupra intimatei inculpate persoană juridică SC C. SRL Arad.

În ceea ce priveşte, însă, critica apelantei inculpate D. privind greşita reţinere a variantei agravate a infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (2) din Legea nr. 241/2005, Înalta Curte o apreciază ca neîntemeiată, în condiţiile în care, aşa cum s-a arătat anterior, inculpata face parte dintr-un grup infracţional organizat în scopul comiterii infracţiunii de evaziune fiscală.

Activitatea infracţională din prezenta cauză a avut un caracter complex, în care au fost implicate mai multe persoane şi societăţi comerciale, apelanta inculpată fiind angrenată într-un mecanism infracţional evazionist, astfel că propriile acţiuni îşi pierd caracterul individual şi se împletesc într-un tot unitar cu acţiunile concertate ale membrilor grupului infracţional organizat.

Astfel, încadrarea juridică în ceea ce priveşte infracţiunea de evaziune fiscală se stabileşte în raport de prejudiciul total rezultat din întreaga activitate derulată de grupul infracţional organizat şi nu defalcat în raport de fiecare membru al grupului.

În consecinţă, susţinerea apelantei D. în sensul că nu a cunoscut dimensiunea întregii activităţi infracţionale a inculpatului A. nu este de natură a conduce la schimbarea încadrării juridice prin înlăturarea alin. (2) al art. 9 din Legea nr. 241/2005.

De altfel, cuantumul prejudiciului rezultat în urma activităţilor reţinute în sarcina inculpatei depăşeşte pragul valoric stabilit în art. 9 alin. (2) din Legea nr. 241/2005.

Aceleaşi consideraţii sunt aplicabile şi în cazul apelantului inculpat E. De altfel, se constată că cererea apelantului are caracter subsidiar, fiind solicitată doar în ipoteza achitării inculpatului pentru infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat.

În virtutea efectului devolutiv al apelului, în conformitate cu prevederile art. 417 alin. (2) din C. proc. pen., care obligă instanţa de control judiciar ca, în afară de temeiurile invocate şi cererile formulate de apelanţi, să examineze cauza sub toate aspectele de fapt şi de drept, Înalta Curte apreciază că actele materiale reţinute de instanţa de fond la pct. 6, 7, 12 şi 13 nu constituie activităţi cu caracter infracţional, după cum în mod eronat s-a reţinut de către curtea de apel.

Astfel, înregistrarea mai multor cheltuieli ca şi cheltuieli deductibile, reprezentând contravaloarea unor facturi pentru achiziţii care nu au legătură cu obiectul de activitate al SC C. SRL Arad sau cheltuieli de protocol, deşi acestea nu au caracter deductibil şi nu dau dreptul la deducerea TVA, nu poate constitui elementul material al laturii obiective a infracţiunii de evaziune fiscală.

Potrivit art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, infracţiunea de evaziune fiscală presupune evidenţierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale sau evidenţierea altor operaţiuni fictive, deci a unor tranzacţii care nu au corespondent în realitatea faptică.

Or, instanţa de fond nu a relevat existenţa unor cheltuieli derivate din operaţiuni fictive ci doar a unor cheltuieli care nu au caracter deductibil fiscal, aspect care nu intră sub incidenţa legii penale.

Pe cale de consecinţă, sumele de 228,30 lei şi 3573.13 lei reprezentând TVA aferent facturilor pentru achiziţiile care nu au legătură cu obiectul de activitate, evidenţiate în Raportul de expertiză judiciară la f. 23 (servicii de cazare) şi f. 24 (achiziţii: consolă xbox, îmbrăcăminte bărbaţi, abonament sală fitness, aparat tuns, servicii transport) nu reprezintă prejudiciu rezultat dintr-o activitate cu caracter infracţional şi vor fi scăzute din cuantumul prejudiciului ce urmează a fi reţinut în sarcina inculpaţilor, după cum se va arăta ulterior în cadrul analizării laturii civile a procesului penal.

Această chestiune deşi nu a mai fost reiterată în faţa instanţei de apel, a fost invocată de inculpatul F. la curtea de apel, prin memoriul depus la data de 02.12.2014 prin care a arătat că în valoarea prejudiciului au fost incluse şi cheltuielile nedeductibile de tipul abonament sală fitness, cheltuieli de cazare, prin aceasta mărindu-se prejudiciul cu suma de 3.573 lei.

Faţă de cele arătate, apelurile declarate de inculpaţii A., D., E., H. şi F. urmează a fi admise, efectele apelurilor acestora urmând a fi extinse, conform art. 419 din C. proc. pen., şi asupra intimatei inculpate persoană juridică SC C. SRL Arad.

În ceea ce priveşte criticile apelantei D. aduse expertizei fiscale judiciare întocmite în cursul cercetării judecătoreşti de la curtea de apel, instanţa de control judiciar le apreciază ca nefondate.

Contestarea calităţii de expert judiciar nu poate fi primită, în condiţiile în care expertul figurează înscris pe lista experţilor judiciari ai Ministerului Justiţiei, împrejurare confirmată inclusiv de acesta cu ocazia audierii în faţa instanţei de apel. Pe de altă parte, expertul a fost numit de instanţa de judecată, în şedinţă publică, în prezenţa părţilor, în mod aleatoriu, din lista experţilor înaintată de Biroul de experţi de pe lângă Tribunalul Timiş, după cum rezultă din încheierea de la termenul din 24.02.2015, inculpaţii şi apărătorii acestora neavând obiecţiuni cu privire la modul de desemnare a expertului.

Pe de altă parte, normele metodologice de efectuare a expertizelor contabile fiscale prevăd competenţa exclusivă de efectuare a expertizelor fiscale de către consultanţii fiscali. Astfel, conform art. 2 alin. (2) din Hotărârea nr. 13 din 19 martie 2008 a Consiliului superior al Camerei Consultanţilor Fiscali pentru aprobarea Normelor privind realizarea de expertize fiscale la solicitarea instanţelor judecătoreşti, organelor de cercetare penală, organelor fiscale sau a altor părţi interesate, expertizele fiscale judiciare pot fi efectuate doar de către persoanele fizice consultanţi fiscali.

De asemenea, art. 3 alin. (1) lit. g) din O.G. nr. 71/2001 privind organizarea şi exercitarea activităţii de consultanţă fiscală prevede obligativitatea efectuării expertizelor fiscale judiciare numai de către consultanţii fiscali înscrişi în evidenţele Ministerului Justiţiei.

În raport de cele menţionate, se constată că susţinerile apărării inculpatei D. privind nelegalitatea raportului de expertiză sunt neîntemeiate.

Totodată, nici criticile de netemeinicie a raportului de expertiză judiciară nu pot fi primite. Contrar susţinerilor apelantei, în partea introductivă a raportului este menţionat materialul documentar care a stat la baza efectuării expertizei fiscale judiciare. Modalitatea în care expertul şi-a prezentat propriile considerente şi concluzii a fost generată de conţinutul obiectivelor formulate şi la care a fost ţinut să răspundă. Pretinsele nereguli constatate de apelanta inculpată D. privind relaţiile comerciale dintre SC C. SRL Arad, pe de o parte, şi societăţile BBB. şi N. SRL, pe de altă parte, au fost deja analizate anterior în detaliu, astfel încât se poate concluziona că sunt nefondate. Nu în ultimul rând, prevederile Legii nr. 209/2015 privind anularea unor obligaţii fiscale prin care s-a consfinţit, conform susţinerilor apelantei, faptul că organele fiscale nu au dreptul să reconsidere sau să reîncadreze o activitate dependentă şi, prin urmare, nu au dreptul să emită o decizie de impunere privind impozitul pe salarii şi contribuţii sociale pentru perioada anterioară datei de 01.07.2015 nu este incidentă în cauză. Recalcularea prejudiciului constând în debitele de natură salarială provenite din activităţi dependente nu se mai impune în condiţiile în care, în cauză, soluţia de achitare cu privire la infracţiunea prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005 nu a fost apelată.

Împrejurarea că instanţa de fond nu a avut în vedere cuantumul prejudiciului calculat de expertul judiciar, ci de partea civilă nu este de natură a conduce la înlăturarea expertizei fiscale întocmite în cauză. După cum însăşi apelanta a constatat, judecătorul fondului a reţinut pentru stabilirea situaţiei de fapt, printre alte mijloacele de probă, şi considerentele şi concluziile cuprinse în raportul de expertiză.

Însă, după cum s-a arătat anterior în considerentele prezentei decizii penale, faptul că expertul judiciar a modificat valoarea prejudiciului, urmare a obiecţiunilor la Raportul de expertiză formulate de inculpatul F., obiecţiuni admise, în parte, de expert, acesta reevaluându-şi concluziile cu privire la achiziţiile de bunuri şi servicii ale SC N. SRL de la societăţi comerciale terţe grupului de firme C., în raport de înscrisurile aflate la dosar nu poate conduce, în mod singular, la înlăturarea concluziilor expertizei judiciare.

Contrar considerentelor cuprinse în hotărârea apelată, Înalta Curte apreciază că admiterea unor obiecţiuni nu echivalează cu o inconsecvenţă sau cu o lipsă de imparţialitate a expertului judiciar, în condiţiile în care acesta şi-a argumentat concluziile revizuite pe documentele ataşate dosarului cauzei, iar concluziile raportului de expertiză sunt rezultatul unei succesiuni de operaţiuni şi raţionamente realiste şi corect fundamentate ştiinţific.

Faţă de cele arătate, instanţa de apel va avea în vedere la stabilirea prejudiciului cuantumul calculat de expertul judiciar, care prezintă garanţiile necesare de independenţă şi imparţialitate, în condiţiile în care ANAF, cumulează, în cauză, calitatea de organ de control şi de parte civilă. Pe de altă parte, această ultimă împrejurare nu este de natură a conduce la excluderea ca probă a Raportului întocmit de ANAF, astfel cum a solicitat, prin concluziile scrise, apelanta inculpată D., care nu a invocat niciun motiv de nelegalitate al acestuia.

Înalta Curte apreciază că solicitările apelanţilor inculpaţi A. şi F. de reţinere, în favoare, a unor cauze legale de reducere a pedepsei sunt nefondate.

Astfel, în cauză nu este incidentă cauza de reducere a pedepsei prevăzute de art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecţia martorilor, invocată de ambii apelanţi inculpaţi, nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de lege.

Potrivit art. 19 din Legea 682/2002, persoana care are calitatea de martor, în sensul art. 2 lit. a) pct. 1, şi care a comis o infracţiune, iar înaintea sau în timpul urmăririi penale ori al judecăţii denunţă şi facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit infracţiuni beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege.

După cum s-a stabilit, cu caracter obligatoriu prin Decizia nr. 3/2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, categoria cerinţelor ce ţin de conduita beneficiarului efectelor cauzei legale de reducere a pedepsei subsumează, pe de o parte, formularea, de către martorul participant la o infracţiune, a unui denunţ împotriva altor persoane care au săvârşit infracţiuni şi, pe de altă parte, facilitarea, de către acelaşi martor denunţător, a identificării şi tragerii la răspundere penală a persoanelor denunţate. Ambele cerinţe au caracter cumulativ, simplul denunţ formulat de persoana prevăzută la art. 2 lit. a) pct. 1 din Legea nr. 682/2002, neurmat de o atitudine activă de facilitare a identificării persoanelor denunţate şi tragerii lor la răspundere penală, fiind insuficient pentru valorificarea beneficiului consacrat de art. 19 din Legea privind protecţia martorilor, republicată.

În acelaşi sens, în considerentele deciziei precitate, s-a mai arătat că recunoaşterea efectelor cauzei de atenuare analizate reclamă intervenirea unei atitudini active a martorului, concretizată atât în denunţarea, cât şi în facilitarea tragerii la răspundere penală a altor persoane, cel mai târziu până la data judecării definitive a cauzei având ca obiect infracţiunea comisă de martorul însuşi.

În concluzie, aplicabilitatea cauzei legale de reducere a pedepsei este condiţionată de îndeplinirea cumulativă a două cerinţe, una dintre acestea, constând în formularea, de către martorul participant la o infracţiune, a unui denunţ împotriva altor persoane care au săvârşit infracţiuni şi a doua, având ca finalitate, facilitarea, de către acelaşi martor denunţător, a identificării şi tragerii la răspundere penală a persoanelor denunţate.

Faţă de cele arătate, instanţa de apel constată că, în cazul apelanţilor inculpaţi A. şi F., nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de lege.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul F., relaţiile înaintate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Timişoara confirmă formularea unui denunţ de către inculpat, astfel că prima dintre condiţiile legale este îndeplinită, însă în dosarul penal întocmit ca urmare a denunţului inculpatului nu s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale faţă de nicio persoană vizată de cercetări. Pe cale de consecinţă, se constată că nu este îndeplinită şi cea de a doua condiţie prevăzută de art. 19 din Legea 682/2002, a identificării şi tragerii la răspundere penală a persoanelor denunţate. Afirmaţia apărării de la termenul de dezbateri în sensul că are certitudinea că a fost începută urmărirea penală in personam nu este susţinută de vreo dovadă în acest sens.

Referitor la inculpatul A., se constată că nu este îndeplinită prima condiţie legală, respectiv formularea unui denunţ împotriva altor persoane care au săvârşit infracţiuni.

Din relaţiile emise de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Arad rezultă că A. are calitatea de martor în dosarul penal nr. 89D/P/2016 privindu-l pe numitul GGG., acesta din urmă fiind trimis în judecată.

Totodată, apărarea inculpatului a depus un extras de pe portalul Tribunalului Arad, din care rezultă că s-a dispus condamnarea inculpatului GGG. în dosarul nr. x/2017.

Din considerentele sentinţei penale nr. 137 din 28.03.2017 pronunţată de Tribunalul Arad, secţia penală, în dosarul nr. x/2017, verificată în sistemul Ecris, rezultă că organele de urmărire penală s-au sesizat din oficiu şi nu la denunţul formulat de inculpatul A.

În ceea ce priveşte solicitarea apărării inculpatului A. de repunere a cauzei pe rol în vederea solicitării de relaţii suplimentare, Înalta Curte o apreciază, de asemenea, neîntemeiată, instanţa de apel având la dispoziţie date complete în vederea analizării condiţiilor prevăzute în art. 19 din Legea nr. 682/2002.

Nici solicitarea aceluiaşi apelant de reţinerea a cauzei de reducere a pedepsei prevăzute de art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 nu poate fi primită, nefiind îndeplinite cerinţele prevederilor legale precitate.

Conform art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003, persoana care a săvârşit una dintre faptele prevăzute la art. 7 alin. (1) sau (3) şi care, în cursul urmăririi penale sau al judecăţii, denunţă şi facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a unuia sau mai multor membri ai unui grup infracţional organizat beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege. Denunţul trebuie făcut în condiţiile C. proc. pen. şi să aibă drept rezultat identificarea şi tragerea la răspundere penală a cel puţin unuia dintre membrii grupului infracţional organizat, în sensul furnizării de date suficiente pentru stabilirea identităţii, a contribuţiei şi vinovăţiei celui denunţat.

Or, se constată că, în cauză, nu este îndeplinită niciuna dintre condiţiile prevăzute de lege.

Inculpatul A. nu a formulat vreun denunţ în prezenta cauză penală, în condiţiile art. 290 din C. proc. pen. (art. 223 din C. proc. pen. anterior), iar notele explicative date în faţa organelor fiscale nu constituie un mod de sesizare a organelor de urmărire penală. De altfel, anterior datei menţionate de apărarea apelantului (17.12.2013), organele de cercetare penale s-au sesizat, din oficiu, cu privire la comiterea infracţiunilor de evaziune fiscală şi grup infracţional organizat, fiind indentificaţi o parte a participanţilor (proces verbal de sesizare din oficiu din data de 19.09.2013 - f. 3 vol. 1 dup).

Împrejurarea că inculpatul A. a colaborat cu autorităţile statului, respectiv cu organele fiscale şi ulterior cu organele judiciare, rezultă, cu certitudine, din actele dosarului, însă acest fapt nu îi conferă inculpatului beneficiul cauzei de reducere a pedepsei, în lipsa îndeplinirii condiţiilor legale, fiind o circumstanţă ce va fi avută în vedere de instanţa de apel la individualizarea pedepsei aplicate acestuia.

În ceea ce priveşte legea penală mai favorabilă, Înalta Curte apreciază întemeiate criticile apelanţilor inculpaţi F., E. şi A. privind aplicarea art. 5 din C. pen.

În acest sens, se constată că instanţa de fond a avut în vedere la alegerea legii penale mai favorabile un singur criteriu, respectiv cel al limitelor de pedeapsă. Însă şi acest criteriu a fost aplicat în mod eronat de către curtea de apel, în condiţiile în care s-a referit la limitele de pedeapsă prevăzute de art. 367 alin. (1) din C. pen., cuprinse între 1 an şi 5 ani închisoare, în condiţiile în care în cauză era incidentă forma agravată a infracţiunii de grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. (2) din C. pen., cu limite de pedeapsă majorate, cuprinse de la 3 ani la 10 ani închisoare.

Însă, instituţiile juridice din partea generală a C. pen., incidente în cauză, respectiv reţinerea în favoarea inculpaţilor a circumstanţelor atenuante judiciare şi efectele acestor circumstanţe, precum şi regimul juridic sancţionator al concursului de infracţiuni impun un tratament mai sever inculpaţilor decât instituţiile analoage din vechea reglementare penală.

Aşadar, se constată că infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă la un astfel de grup este pedepsită, conform art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu închisoarea de la 5 la 20 ani. Totodată, trebuie avute în vedere şi dispoziţiile alin. (2), conform cărora pedeapsa pentru faptele prevăzute la alineatul precedent nu poate fi mai mare decât sancţiunea prevăzută de lege pentru infracţiunea mai gravă care intră în scopul grupului infracţional organizat.

După cum s-a arătat anterior, infracţiunea continuă să fie incriminată în C. pen. în vigoare, cu limite de pedeapsă cuprinse între 3 - 10 ani închisoare.

Alegerea legii penale mai favorabile este determinată şi în raport de circumstanţele concrete ale cauzei, circumstanţe reale, legate de faptele comise de inculpaţi, precum şi circumstanţele personale ale fiecăruia dintre aceştia, motiv pentru care Înalta Curte se va referi, deopotrivă, şi la operaţiunea de individualizare a pedepselor.

În acest sens, instanţa de apel reţine, cu privire la inculpatul A., pe de o parte, contribuţia majoră la săvârşirea faptelor ce fac obiectul prezentului proces penal şi antecedentele sale penale, inclusiv pentru infracţiuni de acelaşi gen, şi, pe de altă parte, atitudinea sa de cooperare cu organele fiscale şi contribuţia la recuperarea parţială a prejudiciului, respectiv atitudinea de recunoaştere a faptelor încă de la debutul urmăririi penale, şi nu în ultimul rând, comportamentul procesual constând în prezentarea în faţa autorităţilor statului. Referitor la conduita inculpatului anterior săvârşirii infracţiunilor din prezenta cauză se constată că acesta a suferit o condamnare în anul 2004 la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de delapidare (conform fişei de cazier existentă la dosar - f. 251 vol. 1 dup), iar prin sentinţa penală nr. 209 din data de 9 iunie 2016, pronunţată în dosarul nr. x/2016 de Tribunalul Arad, verificată în sistemul Ecris, hotărâre la care a făcut referire apelantul inculpat F., s-a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, urmare a achitării prejudiciului până la primul termen de judecată.

Faţă de cele arătate, instanţa de apel apreciază că inculpatul A. beneficiază de circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. b) (numai în ceea ce priveşte infracţiunea de evaziune fiscală, generatoare de prejudiciu) şi c, respectiv alin. (2) din C. pen. anterior, circumstanţe care nu au corespondent în C. pen. în vigoare, motiv pentru care, în ceea ce-l priveşte pe apelant, dispoziţiile C. pen. anterior îi sunt mai favorabile.

Situaţia este similară şi în cazul inculpatului E. Astfel, deşi acesta a avut o contribuţie importantă la săvârşirea faptelor, totuşi mai redusă ca cea a inculpatului A., beneficiază de circumstanţe favorabile constând în conduita bună anterioară comiterii faptelor, fiind necunoscut cu antecedente penale, a avut un comportament procesual corect, prezentându-se în faţa organelor judiciare şi şi-a asumat activitatea cu caracter infracţional, recunoscând comiterea faptelor. Totodată, personalitatea inculpatului, conduita sa anterioară şi situaţia familială evidenţiată de conţinutul înscrisurilor în circumstanţiere depuse la dosar justifică, în raport şi de cele arătate anterior, reţinerea de circumstanţe atenuante judiciare prev. de art. 74 alin. (1) lit. a), c) şi alin. (2) din C. pen. anterior, circumstanţe care nu au corespondent în C. pen. în vigoare, motiv pentru care, în ceea ce-l priveşte pe apelant, dispoziţiile C. pen. anterior îi sunt mai favorabile.

În acelaşi mod, deşi inculpatul F. a avut o contribuţie importantă la săvârşirea faptelor, însă mai redusă decât cea a inculpatului A., acesta a avut o conduită anterioară bună, nefiind cunoscut cu antecedente penale, a avut comportament procesual adecvat, prezentându-se la chemarea organelor judiciare şi beneficiază de circumstanţe personale favorabile, evidenţiate în înscrisurile în circumstanţiere depuse la dosar, înscrisuri care reliefează şi situaţia familială a apelantului. Pe cale de consecinţă, instanţa de apel urmează a reţine în favoarea inculpatului circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a), c) şi alin. (2) din C. pen. anterior, circumstanţe care nu au corespondent în C. pen. în vigoare, motiv pentru care, în ceea ce-l priveşte şi pe acest apelant, dispoziţiile C. pen. anterior îi sunt mai favorabile.

Aceleaşi circumstanţe atenuante îi sunt aplicabile şi inculpatei D. care a avut o conduită anterioară bună, nefiind cunoscută cu antecedente penale, s-a prezentat în faţa organelor judiciare, a avut o participaţie mai redusă la comiterea faptelor, fiind cea care aducea la îndeplinire deciziile inculpatului A., bucurându-se, totodată, de circumstanţe personale şi familiale favorabile. Deşi nu a invocat în motivele de apel depuse în scris la dosar, cu ocazia dezbaterilor, apărarea inculpatei a criticat modalitatea de alegere de către instanţa de fond a legii penale mai favorabile, formulând concluzii orale de reţinere în sarcina inculpatei a dispoziţiilor vechiul C. pen.

Şi în cazul inculpatului H., în pofida conduitei anterioare negative, acesta fiind recidivist, se constată că inculpatul s-a prezentat la orice chemare a organelor judiciare, are o situaţie familială favorabilă, iar contribuţia sa la activitatea infracţională a fost mult redusă, în comparaţie cu ceilalţi membri ai grupului infracţional. Pentru aceste motive, instanţa de apel urmează a reţine în beneficiul inculpatului circumstanţele atenuante judiciare prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din C. pen. anterior, circumstanţe care nu au corespondent în C. pen. în vigoare, motiv pentru care dispoziţiile C. pen. anterior îi sunt mai favorabile apelantului inculpat.

Circumstanţele atenuante menţionate anterior vor fi reţinute în favoarea inculpaţilor şi cu privire la infracţiunea de evaziune fiscală în forma reglementată prin Legea nr. 241/2005 astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 50/2013, publicată în Monitorul Oficial nr. 146 din 19 martie 2013, în condiţiile în care, astfel cum a arătat şi instanţa de fond, ultimele acte materiale ale infracţiunii au fost consumate ulterior intrării în vigoare a modificărilor legii privind prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale.

Contrar susţinerilor apelantului inculpat F., activitatea sa infracţională nu s-a epuizat anterior lunii martie 2013. În Opinia separată la Raportul de expertiză fiscală, expertul parte menţionează că rezilierea contractului de prestări servicii contabilitate încheiat cu SC C. SRL Arad s-a realizat la data de 26 martie 2013, ulterior intrării în vigoare a modificărilor Legii nr. 241/2005. Martora SS. a arătat că a efectuat contabilitatea firmei C. începând cu luna aprilie 2013. Mai mult, aşa cum s-a arătat anterior în cuprinsul prezentei decizii penale, inculpatul, prin firma sa de contabilitate, a asigurat servicii şi altor firme aflate, în fapt, sub coordonarea inculpatului A., care au continuat activitatea infracţională şi ulterior intrării în vigoare Legii nr. 50/2013, respectiv SC P. SRL, SC Q. SRL, SC HH. SRL şi SC OO. SRL, V. preluând, în mod formal, această din urmă societate, la îndemnul şi în urma discuţiilor purtate cu inculpatul F., martorul semnând documente la sediul firmei de contabilitate SC G. SRL.

Pe cale de consecinţă, instanţa de apel va avea în vedere pentru infracţiunea de evaziune fiscală, în forma agravată prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, modificată, limitele de pedeapsă cuprinse între 7 ani şi 13 ani închisoare.

În raport de cele arătate, se constată următoarele: cu privire la apelanţii inculpaţi A. şi E., minimul special prevăzut de lege pentru infracţiunea prev. de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003 de 5 ani închisoare, va fi redus cu o treime, urmare a dispoziţiilor art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., la 3 ani şi 4 luni închisoare. Totodată, minimul special prevăzut de lege pentru infracţiunea prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005 de 7 ani închisoare, va fi redus cu o treime, urmare a dispoziţiilor art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., la 4 ani şi 8 luni închisoare. Aplicând efectele circumstanţelor atenuante prev. de art. 76 alin. (1) lit. c) din C. pen. anterior, limitele de pedeapsă menţionate anterior vor fi reduse, dar nu mai mult de 3 luni.

Referitor la inculpaţii F., D. şi H., minimul special de 5 ani închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003, respectiv minimul special prevăzut de lege pentru infracţiunea prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005 de 7 ani închisoare, vor fi reduse, conform art. 76 alin. (1) lit. b) din C. pen. anterior, dar nu mai jos de 1 an.

Faţă de cele arătate, Înalta Curte constată că legea penală mai favorabilă apelanţilor inculpaţi este C. pen. anterior, din perspectiva reţinerii circumstanţelor atenuante, dar şi al efectelor acestora asupra limitelor pedepselor ce urmează a fi aplicate în cauză.

Analizând, prin extindere, situaţia inculpatei persoană juridică SC C. SRL Arad, se constată că, şi în cazul intimatei, legea penală mai favorabilă este vechea reglementare penală, limitele de pedeapsă fiind mai reduse. Astfel, cu privire la infracţiunea de constituirea unui grup infracţional organizat limitele amenzii penale sunt cuprinse între 10.000 lei şi 900.000 lei (conform art. 711 alin. (3) din C. pen. anterior), respectiv între 180 - 300 zile amendă (18.000 - 1.500.000 lei), potrivit art. 137 alin. (4) lit. c) din C. pen. Situaţia este similară şi cu privire la infracţiunea de evaziune fiscală, limitele de pedeapsă în C. pen. anterior (art. 711 alin. 3), fiind de la 10.000 lei la 900.000 lei, iar conform art. 137 alin. (4) lit. d) din C. pen., cuprinse între 240 - 420 zile amendă (24.000 - 2.100.000 lei).

vechiul C. pen. este lege penală mai favorabilă inculpaţilor şi din perspectiva regimului juridic aplicabil concursului de infracţiuni, sporul de pedeapsă având caracter facultativ conform prevederilor art. 34 din C. pen. anterior şi nu obligatoriu, după cum prevăd dispoziţiile art. 39 din C. pen. în vigoare.

În raport argumentele expuse, Înalta Curte va dispune condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de constituirea unui grup infracţional organizat şi la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală.

De asemenea, inculpatului E. i se va aplica pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de constituirea unui grup infracţional organizat şi pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, în forma complicităţii.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul F., pentru săvârşirea infracţiunii de constituirea unui grup infracţional organizat, pedeapsa va fi în cuantum de 2 ani închisoare, iar pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală, în forma de participaţie a complicităţii, va fi condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare.

Cuantumul pedepselor a fost stabilit în raport de contribuţia efectivă la comiterea infracţiunilor ce fac obiectul prezentei cauze, inculpatul A. săvârşind toate actele materiale ale infracţiunii de evaziune fiscală, însă şi ceilalţi doi coinculpaţi având o contribuţie majoră la producerera prejudiciului cauzat bugetului de stat, cu menţiunea că, în ceea ce-i priveşte pe inculpaţii A. şi E., limitele de pedeapsă au fost reduse cu o treime, conform prevederilor art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., inculpaţii recunoscând în totalitate faptele reţinute în sarcina lor.

Amploarea activităţii infracţionale derulate de inculpaţii A., E. şi F. care a generat un prejudiciu important bugetului de stat, contribuţia decisivă a fiecăruia dintre aceştia la producerea pagubei, modul elaborat de cei trei inculpaţi de concepere a infracţiunii de evaziune fiscală, prin implicarea unor număr mare de persoane fizice şi juridice, în scopul eludării plăţii taxelor şi impozitelor datorate statului determină aplicarea unor pedepse în regim de detenţie. Circumstanţele personale favorabile invocate de fiecare dintre inculpaţii A., E. şi F. nu pot conduce, faţă de cele arătate anterior, la aplicarea unor pedepse neprivative de libertate, scopul preventiv al pedepsei neputând fi atins decât prin executarea efectivă a pedepselor aplicate.

Or, pedeapsa aplicată trebuie adecvată nu numai în raport cu persoana inculpatului, dar şi în raport de fapta săvârşită, care rămâne totuşi în centrul procesului de individualizare, fiind imperios necesar ca sancţiunea aplicată să fie proporţională cu gravitatea faptei comise.

Referitor la inculpata D., aceasta va fi condamnată la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de aderare la un grup infracţional organizat, respectiv la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, în forma complicităţii.

Contribuţia apelantei la comiterea faptelor, aceasta nefiind un factor decizional, punând, însă, în practică deciziile trasate de inculpatul A., conduita anterioară săvârşirii infracţiunilor şi ulterioară, aceasta conştientizând gravitatea faptelor comise, prezentându-se la orice chemare a organelor judiciare şi persoana inculpatei sunt împrejurări care pot conduce la concluzia că pronunţarea condamnării constituie un averisment pentru inculpata D. şi, chiar fără executarea pedepsei, nu va mai săvârşi alte infracţiuni.

Prin urmare, instanţa de apel, în baza art. 861 din C. pen. anterior, va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante ce va fi aplicată inculpatei, urmând ca pe durata termenului de încercare, aceasta să se supună mai multor măsuri de supraveghere, ce vor fi detaliate ulterior.

Participaţia redusă a inculpatului H. la comiterea infracţiunilor, în raport de ceilalţi membri ai grupului, justifică aplicarea unor pedepse egale cu minimul special prevăzut de lege, astfel cum a fost redus conform dispoziţiilor art. 76 din C. pen. anterior. În consecinţă, inculpatul va fi condamnat la câte o pedeapsă în cuantum de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor de aderare la un grup infracţional organizat, respectiv de evaziune fiscală, în forma complicităţii.

Apelantul inculpat H. este recidivist postcondamnatoriu, fiind condamnat anterior la pedeapsa de 1 an şi 3 luni închisoare (cu suspendarea condiţionată a executării, pe un termen de încercare de 3 ani şi 3 luni) prin sentinţa penală nr. 261 din data de 1 februarie 2011 a Judecătoriei Arad, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 527/R din data de 7 aprilie 2011 a Curţii de Apel Timişoara.

Întrucât inculpatul a comis faptele din prezenta cauză în cursul termenului de încercare stabilit prin sentinţa penală nr. 261/2011, în baza art. 83 din C. pen. anterior, instanţa de apel va revoca beneficiul suspendării condiţionate a pedepsei de 1 an şi 3 luni închisoare, pe care o va adăuga la pedepsele stabilite prin prezenta decizie penală.

Având în vedere că, în cauză, s-a dispus revocarea suspendării condiţionate aplicate anterior inculpatului, se va dispune, conform alin. (1) al art. 83 din C. pen. anterior, executarea în întregime a pedepsei rezultante, singura modalitate de executare, prevăzută de lege, fiind executarea în regim de detenţie.

Nu în ultimul rând, Înalta Curte va dispune condamnarea şi a inculpatei persoană juridică SC C. SRL Arad la pedeapsa de 15.000 lei amendă penală pentru săvârşirea infracţiunii de constituirea unui grup infracţional organizat şi la pedeapsa de 20.000 lei amendă penală pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, pedepse în limitele prevăzute de C. pen. anterior.

În raport de prevederile art. 12 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 289/2009 privind C. pen., conform cărora pedepsele accesorii şi complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport de infracţiunea comisă, Înalta Curte va aplica fiecăruia dintre inculpaţi pedepse accesorii şi complementare potrivit C. pen. anterior.

Astfel, în baza art. 71 din C. pen. anterior, urmează a interzice inculpaţilor E., F. şi H., în raport de fiecare dintre infracţiunile pentru care se va dispune condamnarea, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) din C. pen. anterior, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, precum şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat. În acelaşi mod, urmează a interzice inculpaţilor A. şi D., în raport de fiecare dintre infracţiunile pentru care se va dispune condamnarea, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) din C. pen. anterior, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, precum şi dreptul de a ocupa funcţia de administrator al unei societăţi comerciale.

Totodată, în baza art. 65 din C. pen. anterior, va interzice inculpaţilor A. şi F., ca pedeapsă complementară, în raport de fiecare dintre infracţiunile pentru care se va dispune condamnarea, exerciţiul aceloraşi drepturi ce au constituit obiectul pedepsei accesorii, pe o perioadă de câte doi ani. În aceeaşi modalitate, va interzice inculpaţilor E. şi D., ca pedeapsă complementară pentru infracţiunea de evaziune fiscală, exerciţiul aceloraşi drepturi ce au constituit obiectul pedepsei accesorii, pe o perioadă de câte doi ani, în condiţiile art. 66 din C. pen. anterior.

Referitor la inculpata persoană juridică SC C. SRL Înalta Curte va aplica acesteia pedeapsa complementară prev. de art. 531 alin. (3) lit. b) din C. pen. anterior, respectiv suspendarea activităţii pe o perioadă de 3 luni, în condiţiile art. 713 alin. (1) din acelaşi cod.

Faţă de cele arătate, apelurile declarate de inculpaţii A., D., E., H. şi F. urmează a fi admise, efectele apelurilor acestora urmând a fi extinse, conform art. 419 din C. proc. pen., şi asupra intimatei inculpate persoană juridică SC C. SRL Arad, Înalta Curte, în contextul stabilirii legii penale mai favorabile, procedând la o noua reindividualizare a pedepselor aplicate inculpaţilor, într-un cuantum mai redus, iar în ceea ce o priveşte pe inculpata D., schimbând inclusiv modalitatea de executare.

Cu privire la latura civilă a cauzei, Înalta Curte apreciază că se impune desfiinţarea sentinţei atacate şi pe acest aspect.

În primul rând, se impune precizarea, după cum s-a mai arătat şi anterior, că instanţa de apel va avea în vedere la stabilirea cuantumului prejudiciului, concluziile expertului judiciar astfel cum au fost expuse în Raportul conţinând răspunsurile la obiecţiunile depuse la Raportul de expertiză fiscală, cu precizările ulterioare făcute instanţei de apel la data de 18.12.2017 .

Totodată, vor fi scăzute din valoarea TVA suplimentară de plată sumele reprezentând TVA aferent facturilor pentru achiziţiile care nu au legătură cu obiectul de activitate al SC C. SRL Arad şi cu privire la care s-a precizat anterior în considerentele prezentei decizii penale că nu reprezintă prejudiciu cauzat prin fapte cu caracter penal.

Astfel, TVA-ul stabilit suplimentar de plată datorat bugetului de stat este în cuantum de 1.328.480 lei din care se scad sumele de 228 lei şi 3573 lei, rezultând o diferenţă de 1.324.679 lei.

Impozitul de profit suplimentar de plată este în cuantum de 220.114 lei.

Sumele menţionate anterior (1.324.679 lei, respectiv 220.114 lei) reprezintă prejudiciul cauzat prin infracţiunile comise de inculpaţi, în valoare de 1.544.793 lei.

Din relaţiile ANAF rezultă că a fost recuperată, prin măsuri de executare silită aplicate SC C. SRL Arad, suma de 1.228.466 lei, din care 1.023.714 lei, reprezentând debit TVA şi 204.752 lei, reprezentând debit impozit de profit.

Făcând diferenţa între prejudiciul cauzat şi sumele de bani recuperate pe parcursul procesului penal, se constată că prejudiciul rămas de recuperat de la inculpaţi este în valoare de 316.327 lei, din care 300.965 lei, TVA suplimentară şi 15.362 lei, impozit de profit suplimentar.

Valoarea de 316.327 lei reprezintă obligaţia fiscală principală datorată de inculpaţi, la aceasta urmând a se adăuga obligaţiile fiscale accesorii (dobânzi, penalităţi, majorări) datorate în condiţiile Codului de procedură fiscală.

În acest context, se constată că soluţia curţii de apel este criticabilă şi pe acest aspect, în condiţiile în care a dispus obligarea inculpaţilor la plata sumei de 927.615 lei, sumă care includea şi accesorii aferente TVA şi impozitului de profit suplimentar, adăugând ulterior dobânzi, majorări de întârziere şi penalităţi până la data plăţii integrale a prejudiciului.

Pe cale de consecinţă, apelurile declarate de inculpaţii A., D., E., H. şi F. urmează a fi admise, efectele apelurilor acestora urmând a fi extinse, conform art. 419 din C. proc. pen., şi asupra intimatei inculpate persoană juridică SC C. SRL Arad.

Apelantul inculpat F. a arătat că suma recuperată de ANAF nu este cea de 1.228.466 lei, ci de 1.634.969 lei, prejudicul fiind acoperit, în opinia sa, în condiţiile în care s-ar fi stins, cu prioritate, prejudiciul penal şi nu alte obligaţii ale SC C. SRL Arad.

Susţinerile apelantului privind cuantumul sumei încasate de ANAF de la SC C. SRL Arad sunt reale. Din relaţiile înaintate instanţei de fond rezultă că, urmare a aplicării măsurilor asigurătorii şi a măsurilor de executare silită, s-a încasat, în perioada 31.01.2014 - 08.08.2014, suma totată de 1.634.969 lei care a fost distribuită de organele fiscale astfel: 1.023.714 lei debit TVA, 204.752 lei debit impozit de profit şi 406.503 lei, reprezentând TVA, amenzi, impozite şi contribuţii aferente salariilor, declarate de societate în 20.12.2013 şi 25.01.2014.

Se constată, astfel, că organele fiscale au încasat, cu prioritate, datoriile ajunse la scadenţă ale SC C. SRL Arad şi care aveau un caracter cert, lichid şi exigibil.

În speţă, existenţa unui prejudiciu produs prin comiterea infracţiunilor de evaziune fiscală şi cuantumul acestuia au fost stabilite, cu titlu definitiv, la data pronunţării prezentei decizii penale.

Prin urmare, Înalta Curte apreciază critica apelantului inculpat F. ca nefondată.

Faţă de considerentele expuse anterior, Înalta Curte, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., va admite apelurile declarate de apelanţii inculpaţi A., E., F., D. şi H. împotriva sentinţei penale nr. 25/PI din data de 28 ianuarie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara - Secţia penală.

Va extinde efectele apelurilor şi asupra intimatei inculpate persoană juridică SC C. SRL Arad.

Va desfiinţa, în parte, sentinţa penală apelată şi rejudecând:

Va descontopi pedepsele rezultante aplicate inculpaţilor A., E., F., D., H. şi SC C. SRL Arad în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor.

În baza art. 386 din C. proc. pen., va dispune schimbarea încadrării juridice dată faptei reţinută în sarcina fiecăruia dintre inculpaţi din infracţiunea prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) şi c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005 în infracţiunea prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005.

Făcând aplicarea art. 5 din C. pen., privind legea penală mai favorabilă, în baza art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din C. pen. anterior şi art. 76 alin. (1) lit. c) din C. pen. anterior, va condamna pe inculpatul A. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de constituirea unui grup infracţional organizat.

În baza art. 71 din C. pen. anterior, va interzice inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) din C. pen. anterior, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, precum şi dreptul de a ocupa funcţia de administrator al unei societăţi comerciale.

În baza art. 65 din C. pen. anterior, va interzice inculpatului, ca pedeapsă complementară, exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) din C. pen. anterior, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, precum şi dreptul de a ocupa funcţia de administrator al unei societăţi comerciale, pe o perioadă de 2 ani, în condiţiile art. 66 din acelaşi cod.

În baza art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea dispoziţiilor art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. b), c) şi alin. (2) din C. pen. anterior şi art. 76 alin. (1) lit. c) din C. pen. anterior, va condamna pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală.

În baza art. 65 din C. pen. anterior, va interzice inculpatului, ca pedeapsă complementară, exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) din C. pen. anterior, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, precum şi dreptul de a ocupa funcţia de administrator al unei societăţi comerciale, pe o perioadă de 2 ani, în condiţiile art. 66 din acelaşi cod.

În baza art. 71 din C. pen. anterior, va interzice inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) din C. pen. anterior, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, precum şi dreptul de a ocupa funcţia de administrator al unei societăţi comerciale.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) din C. pen. anterior, va contopi pedepsele aplicate inculpatului A. în pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) din C. pen. anterior.

În baza art. 71 din C. pen. anterior, va interzice inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) din C. pen. anterior.

În acelaşi mod, prin aplicarea art. 5 din C. pen., în baza art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), c) şi alin. (2) din C. pen. anterior şi art. 76 alin. (1) lit. c) din C. pen. anterior, va condamna pe inculpatul E. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de constituirea unui grup infracţional organizat.

În baza art. 71 din C. pen. anterior, va interzice inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) din C. pen. anterior, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, precum şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat.

În baza art. 26 din C. pen. anterior cu referire la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea dispoziţiilor art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), c) şi alin. (2) din C. pen. anterior şi art. 76 alin. (1) lit. c) din C. pen. anterior, va condamna pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, în forma complicităţii.

În baza art. 65 din C. pen. anterior, va interzice inculpatului, ca pedeapsă complementară, exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) din C. pen. anterior, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, precum şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 2 ani, în condiţiile art. 66 din acelaşi cod.

În baza art. 71 din C. pen. anterior, va interzice inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) din C. pen. anterior, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, precum şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) din C. pen. anterior, va contopi pedepsele aplicate inculpatului E. în pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) din C. pen. anterior.

În baza art. 71 din C. pen. anterior, va interzice inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) din C. pen. anterior.

De asemenea, va face aplicarea art. 5 din C. pen. şi, în baza art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a), c) şi alin. (2) din C. pen. anterior şi art. 76 alin. (1) lit. b) din C. pen. anterior, va condamna pe inculpatul F. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de constituirea unui grup infracţional organizat.

În baza art. 71 din C. pen. anterior, va interzice inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) din C. pen. anterior, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, precum şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat.

În baza art. 65 din C. pen. anterior, va interzice inculpatului, ca pedeapsă complementară, exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) din C. pen. anterior, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, precum şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 2 ani, în condiţiile art. 66 din acelaşi cod.

În baza art. 26 din C. pen. anterior cu referire la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea dispoziţiilor art. 74 alin. (1) lit. a), c) şi alin. (2) din C. pen. anterior şi art. 76 alin. (1) lit. b) din C. pen. anterior, va condamna pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, în forma complicităţii.

În baza art. 65 din C. pen. anterior, va interzice inculpatului, ca pedeapsă complementară, exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) din C. pen. anterior, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, precum şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 2 ani, în condiţiile art. 66 din acelaşi cod.

În baza art. 71 din C. pen. anterior, va interzice inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) din C. pen. anterior, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, precum şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) din C. pen. anterior, va contopi pedepsele aplicate inculpatului F. în pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) din C. pen. anterior.

În baza art. 71 din C. pen. anterior, va interzice inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) din C. pen. anterior.

Totodată, va face aplicarea art. 5 din C. pen. şi, în baza art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a), c) şi alin. (2) din C. pen. anterior şi art. 76 alin. (1) lit. b) din C. pen. anterior, va condamna pe inculpata D. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de aderare la un grup infracţional organizat.

În baza art. 71 din C. pen. anterior, va interzice inculpatei, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) din C. pen. anterior, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, precum şi dreptul de a ocupa funcţia de administrator al unei societăţi comerciale.

În baza art. 26 din C. pen. anterior cu referire la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea dispoziţiilor art. 74 alin. (1) lit. a), c) şi alin. (2) din C. pen. anterior şi art. 76 alin. (1) lit. b) din C. pen. anterior, va condamna pe aceeaşi inculpată la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, în forma complicităţii.

În baza art. 65 din C. pen. anterior, va interzice inculpatei, ca pedeapsă complementară, exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) din C. pen. anterior, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, precum şi dreptul de a ocupa funcţia de administrator al unei societăţi comerciale, pe o perioadă de 2 ani, în condiţiile art. 66 din acelaşi cod.

În baza art. 71 din C. pen. anterior, va interzice inculpatei, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) din C. pen. anterior, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, precum şi dreptul de a ocupa funcţia de administrator al unei societăţi comerciale.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) din C. pen. anterior, va contopi pedepsele aplicate inculpatei D. în pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) din C. pen. anterior.

În baza art. 71 din C. pen. anterior, va interzice inculpatei, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) din C. pen. anterior.

În baza art. 861 C. pen. anterior, va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată inculpatei, pe durata unui termen de încercare de 4 ani, stabilit conform art. 862 C. pen. anterior.

În baza art. 863 alin. (1) C. pen. anterior, pe durata termenului de încercare, inculpata D. trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune Arad;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele ei de existenţă.

Va atrage atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen. anterior privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni pe durata termenului de încercare.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. anterior, va suspenda executarea pedepsei accesorii aplicată inculpatei pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.

În acelaşi timp, va face aplicarea art. 5 din C. pen. şi, în baza art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. a) din C. pen. anterior, art. 74 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din C. pen. anterior, art. 76 alin. (1) lit. b) din C. pen. anterior şi art. 80 din C. pen. anterior, va condamna pe inculpatul H. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de aderare la un grup infracţional organizat.

În baza art. 71 din C. pen. anterior, va interzice inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) din C. pen. anterior, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, precum şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat.

În baza art. 83 din C. pen. anterior, va revoca beneficiul suspendării condiţionate a pedepsei de 1 an şi 3 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 261 din data de 1 februarie 2011 a Judecătoriei Arad, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 527/R din data de 7 aprilie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, pe care o va adăuga la pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin prezenta decizie, inculpatul având de executat o pedeapsă de 2 ani şi 3 luni închisoare.

În baza art. 26 din C. pen. anterior cu referire la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea dispoziţiilor art. 37 alin. (1) lit. a) din C. pen. anterior, art. 74 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din C. pen. anterior şi art. 76 alin. (1) lit. b) din C. pen. anterior, va condamna pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, în forma complicităţii.

În baza art. 71 din C. pen. anterior, va interzice inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) din C. pen. anterior, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, precum şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat.

În baza art. 83 din C. pen. anterior, va revoca beneficiul suspendării condiţionate a pedepsei de 1 an şi 3 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 261 din data de 1 februarie 2011 a Judecătoriei Arad, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 527/R din data de 7 aprilie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, pe care o va adăuga la pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin prezenta decizie, inculpatul având de executat o pedeapsă de 2 ani şi 3 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) din C. pen. anterior, va contopi pedepsele aplicate inculpatului H., acesta urmând să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 3 luni închisoare.

În baza art. 71 din C. pen. anterior, va interzice inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) din C. pen. anterior.

În baza art. 72 din C. pen., va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii din data de 29.07.2010, măsură preventivă dispusă în cauza anterioară, prin care s-a dispus condamnarea acestuia, conform sentinţei penale nr. 261 din data de 1 februarie 2011 a Judecătoriei Arad.

Deopotrivă, va face aplicarea art. 5 din C. pen. şi, în baza art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003, va condamna inculpata persoană juridică SC C. SRL Arad la pedeapsa de 15.000 lei amendă penală pentru săvârşirea infracţiunii de constituirea unui grup infracţional organizat şi va aplica inculpatei persoană juridică pedeapsa complementară prev. de art. 531 alin. (3) lit. b) din C. pen. anterior, respectiv suspendarea activităţii pe o perioadă de 3 luni, în condiţiile art. 713 alin. (1) din acelaşi cod.

În baza art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, va condamna inculpata persoană juridică la pedeapsa de 20.000 lei amendă penală pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală şi va aplica acesteia pedeapsa complementară prev. de art. 531 alin. (3) lit. b) din C. pen. anterior, respectiv suspendarea activităţii pe o perioadă de 3 luni, în condiţiile art. 713 alin. (1) din acelaşi cod.

În baza art. 401 alin. (1) şi art. 35 alin. (3) din C. pen. anterior, va contopi pedepsele aplicate inculpatei persoană juridică SC C. SRL Arad şi va aplica acesteia amenda cea mai mare, de 20.000 lei, respectiv suspendarea activităţii pe o perioadă de 3 luni, în condiţiile art. 713 alin. (1) din acelaşi cod.

Pe latură civilă, admiţând, în parte, constituirea de parte civilă, va obliga inculpaţii A., E., F., D., H. şi SC C. SRL Arad, în solidar, la plata, către partea civilă A.N.A.F. - D.G.R.F.P. Timişoara - A.J.F.P. Arad, a sumei de 316.327 lei (300.965 lei, TVA suplimentară şi 15.362 lei, impozit pe profit suplimentar), reprezentând obligaţia fiscală datorată şi la plata sumelor reprezentând obligaţiile fiscale accesorii datorate în condiţiile Codului de procedură fiscală.

Celelalte dispoziţii ale sentinţei penale care nu contravin prezentei vor fi menţinute.

Conform art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea apelurilor rămân în sarcina statului.

Onorariul parţial cuvenit apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru apelanţii inculpaţi A., D., E. şi F. în cuantum de câte 450 lei, precum şi onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul inculpat H., respectiv onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata inculpată persoană juridică SC C. SRL Arad în cuantum de câte 520 lei, se plătesc din fondul Ministerului Justiţiei, conform art. 275 alin. (6) din C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite apelurile declarate de apelanţii inculpaţi A., E., F., D. şi H. împotriva sentinţei penale nr. 25/PI din data de 28 ianuarie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală.

Extinde efectele apelurilor şi asupra intimatei inculpate persoană juridică SC C. SRL Arad.

Desfiinţează, în parte, sentinţa penală apelată şi rejudecând:

Descontopeşte pedepsele rezultante aplicate inculpaţilor A., E., F., D., H. şi SC C. SRL Arad în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor.

În baza art. 386 din C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică dată faptei reţinută în sarcina fiecăruia dintre inculpaţi din infracţiunea prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) şi c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005 în infracţiunea prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005.

I. Face aplicarea art. 5 din C. pen. şi, în baza art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea dispoziţiilor art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din C. pen. anterior şi art. 76 alin. (1) lit. c) din C. pen. anterior, condamnă pe inculpatul A. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de constituirea unui grup infracţional organizat.

În baza art. 71 din C. pen. anterior, interzice inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) din C. pen. anterior, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, precum şi dreptul de a ocupa funcţia de administrator al unei societăţi comerciale.

În baza art. 65 din C. pen. anterior, interzice inculpatului, ca pedeapsă complementară, exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) din C. pen. anterior, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, precum şi dreptul de a ocupa funcţia de administrator al unei societăţi comerciale, pe o perioadă de 2 ani, în condiţiile art. 66 din acelaşi cod.

În baza art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea dispoziţiilor art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. b), c) şi alin. (2) din C. pen. anterior şi art. 76 alin. (1) lit. c) din C. pen. anterior, condamnă pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală.

În baza art. 65 din C. pen. anterior, interzice inculpatului, ca pedeapsă complementară, exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) din C. pen. anterior, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, precum şi dreptul de a ocupa funcţia de administrator al unei societăţi comerciale, pe o perioadă de 2 ani, în condiţiile art. 66 din acelaşi cod.

În baza art. 71 din C. pen. anterior, interzice inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) din C. pen. anterior, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, precum şi dreptul de a ocupa funcţia de administrator al unei societăţi comerciale.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) din C. pen. anterior, contopeşte pedepsele aplicate inculpatului A. în pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) din C. pen. anterior. În baza art. 71 din C. pen. anterior, interzice inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) din C. pen. anterior.

II. Face aplicarea art. 5 din C. pen. şi, în baza art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea dispoziţiilor art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), c) şi alin. (2) din C. pen. anterior şi art. 76 alin. (1) lit. c) din C. pen. anterior, condamnă pe inculpatul E. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de constituirea unui grup infracţional organizat.

În baza art. 71 din C. pen. anterior, interzice inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) din C. pen. anterior, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, precum şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat.

În baza art. 26 din C. pen. anterior cu referire la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea dispoziţiilor art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), c) şi alin. (2) din C. pen. anterior şi art. 76 alin. (1) lit. c) din C. pen. anterior, condamnă pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, în forma complicităţii.

În baza art. 65 din C. pen. anterior, interzice inculpatului, ca pedeapsă complementară, exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) din C. pen. anterior, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, precum şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 2 ani, în condiţiile art. 66 din acelaşi cod.

În baza art. 71 din C. pen. anterior, interzice inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) din C. pen. anterior, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, precum şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) din C. pen. anterior, contopeşte pedepsele aplicate inculpatului E. în pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) din C. pen. anterior.

În baza art. 71 din C. pen. anterior, interzice inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) din C. pen. anterior.

III. Face aplicarea art. 5 din C. pen. şi, în baza art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea dispoziţiilor art. 74 alin. (1) lit. a), c) şi alin. (2) din C. pen. anterior şi art. 76 alin. (1) lit. b) din C. pen. anterior, condamnă pe inculpatul F. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de constituirea unui grup infracţional organizat.

În baza art. 71 din C. pen. anterior, interzice inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) din C. pen. anterior, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, precum şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat.

În baza art. 65 din C. pen. anterior, interzice inculpatului, ca pedeapsă complementară, exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) din C. pen. anterior, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, precum şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 2 ani, în condiţiile art. 66 din acelaşi cod.

În baza art. 26 din C. pen. anterior cu referire la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea dispoziţiilor art. 74 alin. (1) lit. a), c) şi alin. (2) din C. pen. anterior şi art. 76 alin. (1) lit. b) din C. pen. anterior, condamnă pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, în forma complicităţii.

În baza art. 65 din C. pen. anterior, interzice inculpatului, ca pedeapsă complementară, exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) din C. pen. anterior, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, precum şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 2 ani, în condiţiile art. 66 din acelaşi cod.

În baza art. 71 din C. pen. anterior, interzice inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) din C. pen. anterior, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, precum şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) din C. pen. anterior, contopeşte pedepsele aplicate inculpatului F. în pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) din C. pen. anterior.

În baza art. 71 din C. pen. anterior, interzice inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) din C. pen. anterior.

IV. Face aplicarea art. 5 din C. pen. şi, în baza art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea dispoziţiilor art. 74 alin. (1) lit. a), c) şi alin. (2) din C. pen. anterior şi art. 76 alin. (1) lit. b) din C. pen. anterior, condamnă pe inculpata D. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de aderare la un grup infracţional organizat.

În baza art. 71 din C. pen. anterior, interzice inculpatei, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) din C. pen. anterior, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, precum şi dreptul de a ocupa funcţia de administrator al unei societăţi comerciale.

În baza art. 26 din C. pen. anterior cu referire la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea dispoziţiilor art. 74 alin. (1) lit. a), c) şi alin. (2) din C. pen. anterior şi art. 76 alin. (1) lit. b) din C. pen. anterior, condamnă pe aceeaşi inculpată la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, în forma complicităţii.

În baza art. 65 din C. pen. anterior, interzice inculpatei, ca pedeapsă complementară, exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) din C. pen. anterior, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, precum şi dreptul de a ocupa funcţia de administrator al unei societăţi comerciale, pe o perioadă de 2 ani, în condiţiile art. 66 din acelaşi cod.

În baza art. 71 din C. pen. anterior, interzice inculpatei, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) din C. pen. anterior, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, precum şi dreptul de a ocupa funcţia de administrator al unei societăţi comerciale.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) din C. pen. anterior, contopeşte pedepsele aplicate inculpatei D. în pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) din C. pen. anterior.

În baza art. 71 din C. pen. anterior, interzice inculpatei, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) din C. pen. anterior.

În baza art. 861 C. pen. anterior, dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată inculpatei, pe durata unui termen de încercare de 4 ani, stabilit conform art. 862 C. pen. anterior.

În baza art. 863 alin. (1) C. pen. anterior, pe durata termenului de încercare, inculpata D. trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune Arad;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele ei de existenţă.

Atrage atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen. anterior privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni pe durata termenului de încercare.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. anterior, suspendă executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.

V. Face aplicarea art. 5 din C. pen. şi, în baza art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea dispoziţiilor art. 37 alin. (1) lit. a) din C. pen. anterior, art. 74 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din C. pen. anterior, art. 76 alin. (1) lit. b) din C. pen. anterior şi art. 80 din C. pen. anterior, condamnă pe inculpatul H. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de aderare la un grup infracţional organizat.

În baza art. 71 din C. pen. anterior, interzice inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) din C. pen. anterior, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, precum şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat.

În baza art. 83 din C. pen. anterior, revocă beneficiul suspendării condiţionate a pedepsei de 1 an şi 3 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 261 din data de 1 februarie 2011 a Judecătoriei Arad, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 527/R din data de 7 aprilie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, pe care o adaugă la pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin prezenta decizie, inculpatul având de executat o pedeapsă de 2 ani şi 3 luni închisoare.

În baza art. 26 din C. pen. anterior cu referire la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea dispoziţiilor art. 37 alin. (1) lit. a) din C. pen. anterior, art. 74 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din C. pen. anterior şi art. 76 alin. (1) lit. b) din C. pen. anterior, condamnă pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, în forma complicităţii.

În baza art. 71 din C. pen. anterior, interzice inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) din C. pen. anterior, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, precum şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat.

În baza art. 83 din C. pen. anterior, revocă beneficiul suspendării condiţionate a pedepsei de 1 an şi 3 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 261 din data de 1 februarie 2011 a Judecătoriei Arad, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 527/R din data de 7 aprilie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, pe care o adaugă la pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin prezenta decizie, inculpatul având de executat o pedeapsă de 2 ani şi 3 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) din C. pen. anterior, contopeşte pedepsele aplicate inculpatului H., acesta urmând să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 3 luni închisoare.

În baza art. 71 din C. pen. anterior, interzice inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) din C. pen. anterior.

În baza art. 72 din C. pen., deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii din data de 29.07.2010 (sentinţa penală nr. 261 din data de 1 februarie 2011 a Judecătoriei Arad).

VI. Face aplicarea art. 5 din C. pen. şi, în baza art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003, condamnă inculpata persoană juridică SC C. SRL Arad la pedeapsa de 15.000 lei amendă penală pentru săvârşirea infracţiunii de constituirea unui grup infracţional organizat.

Aplică inculpatei persoană juridică pedeapsa complementară prev. de art. 531 alin. (3) lit. b) din C. pen. anterior, respectiv suspendarea activităţii pe o perioadă de 3 luni, în condiţiile art. 713 alin. (1) din acelaşi cod.

În baza art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, condamnă inculpata persoană juridică la pedeapsa de 20.000 lei amendă penală pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală.

Aplică inculpatei persoană juridică pedeapsa complementară prev. de art. 531 alin. (3) lit. b) din C. pen. anterior, respectiv suspendarea activităţii pe o perioadă de 3 luni, în condiţiile art. 713 alin. (1) din acelaşi cod.

În baza art. 401 alin. (1) şi art. 35 alin. (3) din C. pen. anterior, contopeşte pedepsele aplicate inculpatei persoană juridică SC C. SRL Arad şi aplică acesteia amenda cea mai mare, de 20.000 lei, respectiv suspendarea activităţii pe o perioadă de 3 luni, în condiţiile art. 713 alin. (1) din acelaşi cod.

Obligă pe inculpaţii A., E., F., D., H. şi SC C. SRL Arad, în solidar, la plata, către partea civilă A.N.A.F. - D.G.R.F.P. Timişoara - A.J.F.P. Arad, a sumei de 316.327 lei (300.965 lei, TVA suplimentară şi 15.362 lei, impozit pe profit suplimentar), reprezentând obligaţia fiscală datorată şi la plata sumelor reprezentând obligaţiile fiscale accesorii datorate în condiţiile Codului de procedură fiscală.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale care nu contravin prezentei.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea apelurilor rămân în sarcina statului.

Onorariul parţial cuvenit apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru apelanţii inculpaţi A., D., E. şi F. în cuantum de câte 450 lei se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul inculpat H. în cuantum de 520 lei se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata inculpată persoană juridică SC C. SRL Arad în cuantum de 520 lei se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 martie 2018.