Admissibility of challenge to appellate decision on execution due to finality under Art. 425 CPC

Deliberând, asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti sub nr. x/2/2017, petentul condamnat A. a formulat contestaţie la executare împotriva deciziei penale nr. 758 din 18.05.2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

În motivarea contestaţiei, petentul a arătat că există un impediment la executare sub aspectul modalităţii de executare a pedepsei, dat fiind că dispoziţiile art. 96 alin. (4) C. pen. prevăd posibilitatea revocării suspendării executării pedepsei avute anterior de petent doar în cazul în care pentru noua infracţiune se aplică o pedeapsă cu închisoarea.

S-a mai arătat că există şi o nelămurire cu privire la modalitatea în care urmează să se execute pedeapsa, în sensul că instanţa, în momentul când a dispus revocarea pedepsei cu închisoarea de 1 an şi 6 luni, nu a precizat cum urmează să fie executată.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. şi decizia nr. 11/2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Prin decizia penală nr. 1063/A din data de 03 iulie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în dosarul nr. x/2017 (x/2017), în baza art. 599 C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată, contestaţia la executare formulată de condamnatul A. împotriva deciziei penale nr. 758/A din 18 mai 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Pentru a fi pronunţată această soluţie, au fost avute în vedere următoarele considerente:

Analizând contestaţia la executare formulată de petentul condamnat A. în raport de motivele invocate, Curtea a constatat că nu este întemeiată şi că o va respinge în baza art. 599 C. proc. pen.

S-a arătat că, potrivit art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., se poate formula contestaţie la executare când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare.

Din dispozitivul deciziei penale, s-a precizat că rezultă clar pedeapsa ce trebuie să o execute petentul condamnat, respectiv pedeapsa revocată, de 1 an şi 6 luni închisoare şi pedeapsa amenzii de 2.000 lei.

S-a arătat că ceea ce critică petentul condamnat este soluţia pe fond, care nu poate fi schimbată în calea contestaţiei la executare.

S-a subliniat faptul că, potrivit art. 15 din Legea nr. 187/2012, regimul suspendării condiţionate a executării pedepsei, cu suspendarea condiţionată aplicată în baza C. pen. din 1969, inclusiv sub aspectul revocării sau anulării acesteia, este cel prevăzut de C. pen. din 1969.

A rezultat că, în situaţia în care o persoană a fost condamnată cu suspendarea condiţionată sau suspendarea sub supraveghere pe vechiul C. pen., regimul revocării sau anulării suspendării sub supraveghere este cel prevăzut în vechiul C. pen. 1969.

Petentul contestator A. a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 2715 din 7.10.2010 a Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare, iar sancţiunea aplicată prin decizia penală nr. 758/A/din 18.05.2017 a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală a fost pentru o faptă comisă la 17.06.2015, sub imperiul noului C. pen.

S-a mai arătat că în cauză nu este aplicabilă Decizia nr. 11/2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, deoarece nu s-a pus problema aplicării art. 5 din noul C. pen., respectiv a legii penale mai favorabile, fapta pentru care contestatorul condamnat a fost sancţionat prin decizia penală nr. 758 din 18.05.2017 fiind comisă sub imperiul noului C. pen.

Împotriva deciziei mai sus menţionate, la data de 07.07.2017, constestatorul condamnat a declarat contestaţie, motivele acesteia fiind expuse în partea introductivă a hotărârii.

Verificând admisibilitatea contestaţiei declarate de condamnatul A., Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă şi va fi respinsă, având în vedere următoarele considerente:

Dând eficienţă principiilor legalităţii căilor de atac şi liberului acces la justiţie, reglementate de dispoziţiile art. 129 şi art. 21 din Constituţie, precum şi exigenţelor determinate prin art. 3 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, admisibilitatea acestora fiind condiţionată de exercitarea lor potrivit legii, în termenele şi pentru motivele reglementate de normele incidente în materie.

Potrivit art. 425<SUP>1</SUP>alin. (1) C. proc. pen., calea de atac a contestaţiei se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, prevederile acestui articol fiind aplicabile când legea nu prevede altfel.

Se observă că, în speţa de faţă, hotărârea contestată este o hotărâre definitivă, iar condiţia ca, contestaţia să fie prevăzută expres de lege nu este îndeplinită.

Astfel fiind, se constată că, condamnatul A. a declarat contestaţie împotriva unei hotărâri definitive, învestind Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea unei căi de atac care nu întruneşte cerinţele textelor legale menţionate şi, ca atare, nu este admisibilă potrivit dreptului comun.

În aceste condiţii, recunoaşterea unei căi de atac în situaţii neprevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Cu privire la susţinerile apărătorului ales al contestatorului, care a arătat că, calea de atac este admisibilă, în opinia sa, în temeiul dispoziţiilor art. 597 alin. (7) şi (8) C. proc. pen., Înalta Curte reţine că acestea sunt nefondate, având în vedere că titlul împotriva căruia contestatorul a formulat contestaţia la executare, în temeiul art. 598 lit. c) C. proc. pen., este reprezentat de decizia penală nr. 758/A din 18 mai 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, care constituie hotărârea pronunţată în cauza de fond, de către instanţa de apel, ca ultim grad de jurisdicţie ordinară.

Potrivit art. 370 alin. (2) C. proc. pen., hotărârea prin care instanţa se pronunţă asupra apelului, recursului în casaţie şi recursului în interesul legii se numeşte decizie.

Titlul reprezentat de o decizie pronunţată în calea ordinară a apelului nu poate fi lămurit decât printr-o hotărâre judecătorească de acelaşi tip, cu aceeaşi forţă juridică, pronunţată de instanţa ce a pronunţat şi hotărârea a cărei lămurire se solicită, sens în care sunt dispoziţiile art. 598 alin. (2) C. proc. pen. care prevăd că contestaţia la executare se face la instanţa care a pronunţat hotărârea care se execută, iar în cazul în care nelămurirea priveşte o dispoziţie dintr-o hotărâre pronunţată în apel sau în recurs în casaţie, competenţa revine, după caz, instanţei de apel sau Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Astfel, cum hotărârea judecătorească a cărei lămurire se solicită nu este supusă vreunei căi de atac, şi hotărârea pronunţată în contestaţia la executare întemeiată pe dispoziţiile art. 598 lit. c) C. proc. pen. este definitivă.

Prin urmare, având în vedere că hotărârea ce face obiectul acestei contestaţii nu este o hotărâre a primei instanţe, ci a instanţei de apel, iar conform titlului III al părţii speciale privind judecata, hotărârile pronunţate în apel sunt definitive, se constată că dispoziţiile art. 597 alin. (7) C. proc. pen. care prevede că hotărârile pronunţate în primă instanţă în materia executării potrivit prezentului titlu pot fi atacate cu contestaţie la instanţa ierarhic superioară, nu au incidenţă în prezenta cauză.

Având în vedere cele expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia declarată de condamnatul A. împotriva deciziei penale nr. 1063/A din data de 03 iulie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în dosarul nr. x/2017 (x/2017).

Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata sumei de 200 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia declarată de condamnatul A. împotriva deciziei penale nr. 1063/A din data de 03 iulie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în dosarul nr. x/2017 (x/2017).

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 05 septembrie 2017.