Inadmissible challenge to 22-year sentence execution upheld; prior ruling stands

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 35 din 10 aprilie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în baza art. 599 alin. (5) C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia la executare formulată de contestatorul condamnat A. împotriva executării sentinţei penale nr. 73 din 28.05.2015 a Curţii de Apel Bacău.

Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel Bacău a reţinut următoarele:

Persoana condamnată A. a formulat contestaţie la executare cu privire la executarea pedepsei de 22 ani închisoare stabilită prin sentinţa penală nr. 73 din 28.05.2015 a Curţii de Apel Bacău, mandat de executare nr. 87/D emis la data de 11.08.2015, prin care s-a recunoscut sentinţa penală nr. T20137218 pronunţată la data de 17.07.2014 de Curtea Coroanei din Chelmsford - Regatul Unit al Marii Britanii, rămasă definitivă la data de 17.07.2014.

În motivarea contestaţiei, întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., s-a solicitat să se constate că există o nelămurire cu privire la hotărârea pe care condamnatul o execută, în sensul în care există o cauză de micşorare a pedepsei, respectiv faptul că pedepsele aplicate prin sentinţa penală nr. T20137218 pronunţată la data de 17.07.2014 de Curtea Coroanei din Chelmsford - Regatul Unit al Marii Britanii, sunt de 17 ani închisoare cu executare efectivă şi 5 ani închisoare cu suspendarea executării, iar nu de 22 ani închisoare cum greşit s-a reţinut prin sentinţa penală 73/2015 a Curţii de Apel Bacău. De asemenea, contestatorul a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile naţionale, care ar conduce la pronunţarea unei pedepse mai reduse.

Examinând contestaţia la executare formulată în cauză, Curtea de Apel Bacău a constatat că este inadmisibilă în considerarea următoarelor argumente:

Excepţia inadmisibilităţii cererii de contestaţie la executare invocată din oficiu, în considerarea incidenţei în cauză a dispoziţiilor art. 599 alin. (5) C. proc. pen. este întemeiată, fiind întrunită condiţia existenţei identităţii de motive şi apărări între o contestaţie la executare anterioară formulată de inculpat şi contestaţia din cauza de faţă.

Potrivit art. 599 alin. (5) C. proc. pen., cererile ulterioare de contestaţie la executare sunt inadmisibile dacă există identitate de persoană, de temei legal, de motive şi de apărări.

Astfel, contestaţia la executare soluţionată prin sentinţa penală nr. 154 din 30.12.2016 a Curţii de Apel Bacău s-a întemeiat pe dispoziţiile art. 598 lit. c) C. proc. pen., invocându-se existenţa unei nelămuriri cu privire la hotărârea ce se execută în legătură cu legea penală mai favorabilă, lege care ar atrage aplicarea unei pedepse rezultante persoanei condamnate mult mai mici decât cea de 22 ani închisoare stabilită prin sentinţa penală nr. 73 din 28.05. 2015 a Curţii de Apel Bacău.

Contestaţia la executare soluţionată prin sentinţa penală nr. 108 din 21.09.2017 a Curţii de Apel Bacău s-a întemeiat pe dispoziţiile art. 598 lit. c) C. proc. pen., invocându-se existenţa unei nelămuriri în sensul în care există o cauză de micşorare a pedepsei, respectiv faptul că pedepsele aplicate prin sentinţa penală nr. T20137218 pronunţată la data de 17.07.2014 de Curtea Coroanei din Chelmsford - Regatul Unit al Marii Britanii, sunt de 17 ani închisoare cu executare efectivă şi 5 ani închisoare cu suspendarea executării, iar nu de 22 ani închisoare, cum greşit s-a reţinut prin sentinţa penală nr. 73/2015 a Curţii de Apel Bacău.

Examinând motivele invocate în contestaţiile la executare formulate şi soluţionate anterior prin sentinţa penală nr. 154 din 30.12.2016 şi prin sentinţa penală nr. 108 din 21.09.2017 ale Curţii de apel Bacău, precum şi apărările formulate de contestator, Curtea de Apel Bacău a constatat existenţa identităţii de persoană, de temei legal, de motive şi de apărări între acestea şi contestaţia ce formează obiectul cauzei pendinte.

În atare situaţie, constatând că persoana condamnată a reiterat o nouă contestaţie în care a invocat temeiuri legale, motive şi apărări care au mai fost invocate anterior în cadrul altor contestaţii anterioare, fiind incidente dispoziţiile art. 599 alin. (5) C. proc. pen., Curtea de Apel Bacău a respins, ca inadmisibilă, contestaţia la executare formulată de contestatorul condamnat A..

Împotriva sentinţei penale nr. 35 din 10 aprilie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a formulat contestaţie A.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 24 mai 2018.

Prin cererea transmisă la dosar şi înregistrată prin Serv. Registratură la data de 11 iulie 2018, contestatorul A. a menţionat că nu a formulat cale de atac şi nu şi-o însuşeşte.

Examinând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată următoarele:

Dispoziţiile art. 601<SUP>1</SUP> C. proc. pen. reglementează soluţionarea cererilor fictive, situaţii întâlnite în practică atunci când instanţele sunt învestite cu cereri ce privesc persoane fictive sau sunt formulate de alte persoane decât cele indicate. În cuprinsul articolului menţionat anterior se prevede că cererile prevăzute de prezentul titlu (Executarea hotărârilor penale s.n.) în privinţa cărora rezultă că nu privesc o persoană condamnată determinată ori formulate împotriva unei persoane care nu poate fi determinată, precum şi cererile formulate în numele unei persoane condamnate, fără mandat din partea acesteia, dat în condiţiile legii, sunt inadmisibile.

Având în vedere că, prin cererea transmisă la dosar şi înregistrată prin Serv. Registratură la data de 11 iulie 2018, contestatorul A. a menţionat că nu a formulat cale de atac şi nu şi-o însuşeşte, conform dispoziţiilor art. 601<SUP>1</SUP> C. proc. pen., Înalta Curte urmează să respingă, ca inadmisibilă, contestaţia formulată împotriva sentinţei penale nr. 35 din 10 aprilie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

În raport de faptul că A. nu a exercitat prezenta cale de atac, Înalta Curte constată că nu se poate reţine o culpă procesuală în sarcina acestuia, astfel încât nu poate fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Drept urmare, conform dispoziţiilor art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

În temeiul dispoziţiilor art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul A., în cuantum de 130 de lei, va rămâne în sarcina statului şi se va suporta din fondurile Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva sentinţei penale nr. 35 din 10 aprilie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul A., în cuantum de 130 de lei, rămâne în sarcina statului şi se suportă din fondurile Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 04 septembrie 2018.