Refusal of temporary surrender due to lack of custody guarantees during active Romanian sentence execution

Asupra cauzei penale de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 19 iunie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în baza art. 112 raportat la art. 58 alin. (4), (5) din Legea nr. 302/2004 republicată a respins cererea formulată de autorităţile austriece în vederea predării temporare a persoanei solicitate A.

Pentru a hotărî în acest sens a reţinut următoarele:

I.Prin sentinţa penală nr. 23/F din 30.01.2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. x/2017 (x/2017) s-au hotărât următoarele:

A fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 13.12.2016 de Procuratura Korneuburg (Austria) pe numele persoanei solicitate A. (cetăţean român).

S-a dispus predarea amânată a persoanei solicitate către autorităţile judiciare austriece - luând act de consimţământul persoanei solicitate la predare, cu respectarea regulii specialităţii, precum şi cu condiţia ca, în cazul în care se va pronunţa o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România - la momentul soluţionării definitive a dosarului nr. x/2016 al Judecătoriei Buzău, secţia penală, şi a dosarului nr. x/2016 instrumentat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Buzău şi, în cazul aplicării unei/unor pedepse cu închisoarea în regim de detenţie, la momentul punerii în libertate ca urmare a liberării condiţionate sau la executarea la termen a pedepsei/pedepselor.

S-a dispus arestarea persoanei solicitate, în vederea predării, pe o perioadă de 30 de zile de la data încetării motivelor cumulative care au justificat amânarea.

S-a constatat că persoana solicitată a fost reţinută şi arestată provizoriu de la 16.01.2017 la 30.01.2017, inclusiv.

A fost revocată măsura arestării provizorii dispuse faţă de persoana solicitată şi dispune punerea de îndată în libertate a acestuia de sub puterea mandatului de arestare nr. 3 (eaw- provizoriu) din data de 17.01.2017 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. x/2017 dacă nu este reţinut, arestat preventiv sau deţinut în altă cauză (dispoziţie executorie).

S-a reţinut că la data de 17.01.2017 a fost înregistrată pe rolul acestei instanţe, sub nr. x/2/2017 (x/2017) sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, privind punerea în executare a mandatului european de arestare emis de autorităţile judiciare din Austria faţă de numitul A.

S-a arătat că mandatul a fost emis pentru săvârşirea infracţiunilor de viol şi violenţă fizică deosebit de gravă, prevăzute de art. 201, 83 şi 15/84 din C. pen. austriac pentru a se lua faţă de numitul A. măsura arestării provizorii în vederea predării persoanei solicitate, pe o durată de 15 zile.

La solicitarea instanţei a fost comunicată şi a fost ataşată la dosar fişa de cazier judiciar a persoanei solicitate .

De asemenea, la solicitarea instanţei, Judecătoria Buzău, secţia penală, a comunicat adresa din 18.01.2017 însoţită de o copie certificată pentru conformitate cu originalul a următoarelor acte: Rechizitoriul nr. 4410/P/2016 emis de Parchetul de pe lângă Judecătoria Buzău la 25.11.2016, încheierea nr. 47 din 17.01.2017 pronunţată de Judecătoria Buzău, secţia penală, în dosarul nr. x/2016 .

De asemenea, la solicitarea instanţei Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a comunicat mandatul european de arestare emis la 13.12.2016 de autorităţile austriece cu privire la persoana solicitată A. (în limba română şi în limba germană - f. 39- 56).

La solicitarea instanţei - în continuarea verificărilor - Parchetul de pe lângă Judecătoria Buzău a comunicat adresa nr. 5858/P/2016 din data de 27.01.2017, iar Judecătoria Buzău - Secţia Penală a comunicat adresa din 27.01.2017.

Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea a reţinut că sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti este întemeiată, în cauză fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 103 din Legea nr. 302/2004 şi nefiind incident niciun motiv de neexecutare a mandatului european de arestare dintre cele prevăzute de art. 98 din acelaşi act normativ.

Astfel, din menţiunile cuprinse în actele emise de autorităţile austriece (mandat european de arestare), a rezultat că pentru numitul A., cetăţean român, s-a emis un mandat european de arestare pentru suspiciunea că, în fapt, în noaptea de 21.07.2016 spre 22.07.2016 l-a constrâns pe B., prin utilizarea violenţei, să îndeplinească o acţiune sexuală asimilată actului sexual deoarece, după ce anterior a utilizat violenţa, el l-a lovit de mai multe ori pe B., astfel constrângându-l să ia în gură penisul lui şi să îndeplinească un act sexual oral, în timp ce A. îl lovea în continuare de mai multe ori.

În sarcina inculpatului s-a mai reţinut suspiciunea că, acţionând în unele cazuri cu C., a vătămat corporal grav, cu intenţie, persoanele menţionate mai jos, respectiv a încercat cu intenţie să le vatăme corporal, săvârşind cel puţin trei fapte distincte, fără să aibă niciun motiv explicabil şi utilizând un grad considerabil de violenţă, astfel:

- la data de 08.07.2016 A. a lipit cu bandă adezivă bucăţi de hârtie igienică pe piciorul lui D., care dormea, apoi a dat foc acestor bucăţi de hârtie, cauzându-i astfel sus- numitului arsuri la piciorul stâng;

- la data de 20.07.2016 A. a introdus bucăţi de hârtie igienică între degetele de picioarele lui E., care dormea şi apoi a încercat să dea foc acestor bucăţi de hârtie, fapta rămânând în faza de tentativă deoarece sus - numitul s-a trezit;

- între 16 şi 22.07.2016 A. a dat foc jetului unei cutii cu spray, cauzându-i astfel lui B. plăgi arse la braţ şi la cap;

- între 16 şi 22.07.2016 A. a introdus bucăţi de hârtie igienică pe piciorul drept şi stâng, la subraţul stâng, între fese şi la urechea stângă a lui B. şi apoi a dat foc acestor bucăţi de hârtie;

- în noaptea de 21 spre 22.07.2016 A. a rupt piciorul unui scaun pe care apoi l-a folosit pentru a-l lovi de B., cauzându-i acestuia contuzii şi hematoame;

- în perioada dintre mai 2016 şi mijlocul lui iunie 2016 A. a introdus bucăţi de hârtie igienică între degetele de la picioarele lui F. şi apoi a dat foc acestor bucăţi de hârtie, cauzându-i susnumitului arsuri la piciorul stâng;

- la data de 22.07.2016 A. a lipit cu bandă adezivă bucăţi de hârtie igienică pe piciorul lui B. şi apoi a dat foc acestor bucăţi de hârtie, cauzându-i arsuri sus- numitului.

Curtea a reţinut că faptele menţionate au echivalent în C. pen. român (dubla incriminare), reprezentând infracţiunile de agresiune sexuală (art. 219 alin. (1) C. pen.- în lipsa unor date suplimentare pentru verificarea, în prezent, a unei eventuale variante agravante) şi lovire sau alte violenţe (art. 193 alin. (1) şi (2) C. pen.- în lipsa unor date suplimentare pentru a verifica, în actualul moment procesual, incidenţa dispoziţiilor art. 194 C. pen.).

În ceea ce priveşte fapta de tentativă la infracţiunea ce are ca echivalent infracţiunea prevăzută de art. 193 alin. (1) şi (2) C. pen. român s-a constatat că aceasta nu este pedepsită în dreptul penal român; fiind, însă, o infracţiune ce intră sub incidenţa art. 96 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 302/2004 modificată (pedepsită cu închisoarea de cel mult trei ani, conform dreptului penal austriac), nu este necesară condiţia dublei incriminări, predarea urmând a fi realizată şi pentru această faptă.

Mandatul european de arestare a fost emis în baza unui mandat de arestare emis de autorităţile austriece, cauza în care este implicată persoana solicitată nefiind încă soluţionată.

Persoana solicitată a fost de acord cu predarea sa către autorităţile austriece, fără să renunţe la privilegiile regulii specialităţii şi exprimându-şi voinţa de a executa în România eventuala pedeapsă aplicată de autorităţile solicitante.

Curtea a constatat că nu este incident niciunul dintre motivele de refuz de executare a mandatului european prevăzute de Legea nr. 302/2004.

Din actele dosarului a rezultat că persoana solicitată A. este cercetată penal în România în alte două cauze.

Astfel, persoana solicitată A. este trimis în judecată, prin rechizitoriul nr. x/2016 din 25.11.2016 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Buzău, pentru săvârşirea infracţiunilor de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. (1) C. pen. şi refuzul sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice, prevăzută de art. 337 alin. (1) C. pen., ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen., reţinându-se în fapt că la data de 27.08.2016, în jurul orelor 10:45, a condus pe drumurile publice din localitatea Amaru, judeţul Buzău, autoturismul marca G. cu nr. de înmatriculare x, fără a poseda permis de conducere şi având o îmbibaţie alcoolică de 1,12 mg/l alcool pur în aerul alveolar expirat, după care, ulterior, la Spitalul Judeţean de Urgenţă Buzău a refuzat prelevarea mostrelor biologice de sânge pentru stabilirea alcoolemiei.

Dosarul nr. x/2016 a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Buzău la data de 08.12.2016, iar la data de 17.01.2017 a fost finalizată procedura camerei preliminare, fiind pronunţată încheierea nr. 47 din 17.01.2017 prin care s-a constatat legalitatea sesizării instanţei şi s-a dispus începerea judecăţii, încheiere care nu a rămas definitivă .

De asemenea, persoana solicitată A. este cercetată penal, împreună cu o altă persoană, în dosarul nr. x/2016 (disjuns din dosarul nr. x/2016) instrumentat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Buzău şi având ca obiect infracţiunile prevăzute de art. 230 alin. (1) C. pen. şi art. 335 alin. (3) C. pen.

S-a reţinut că potrivit art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 modificată - la care fac trimitere dispoziţiile art. 112 alin. (1) din acelaşi act normativ - "În situaţia în care persoana extrădată este cercetată penal de către autorităţile judiciare române, predarea acesteia se amână până la soluţionarea definitivă a cauzei. În caz de condamnare cu executarea în regim de detenţie a pedepsei, predarea se amână până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiţionate sau până la executarea pedepsei la termen."

S-a apreciat că din analiza acestor dispoziţii legale rezultă, pe de o parte, faptul că amânarea predării este obligatorie, nu facultativă, formularea fiind imperativă - "predarea (...) se amână".

Pe de altă parte, din analiza acestor dispoziţii rezultă că în ipoteza în care persoana solicitată face obiectul unor proceduri penale în curs pe teritoriul României predarea nu este amânată doar până la soluţionarea definitivă a cauzei respective, ci până la executarea eventuale pedepse privative de libertate aplicate. Această interpretare se impune din analiza gramaticală a textului; folosind sintagma "în caz de condamnare", legiuitorul a avut în vedere şi etapa ulterioară soluţionării cauzei, respectiv etapa subsecventă a executării pedepsei în regim de detenţie.

De asemenea, această interpretare se impune şi prin analiza teleologică a textului, finalitatea acestuia fiind aceea de a da prioritate - ca expresie a suveranităţii statului solicitat - procedurilor judiciare române (ce includ şi etapa executării, în cazul aplicării unei pedepse cu executare în regim de detenţie).

Aşadar, s-a apreciat că în cauză sunt incidente dispoziţiile privind amânarea predării.

Persoana solicitată A. a fost condamnată definitiv prin sentinţa penală nr. 488 din 27.04.2017 a Judecătoriei Buzău, rămasă definitivă prin neapelare la data de 16.05.2017, în dosarul nr. x/2016 al Judecătoriei Buzău, fiind emis MEPI nr. 595/2017 pentru executarea pedepsei de 1 an şi 4 luni închisoare, executarea pedepsie urmând să expire la data de 15.09.2018. Ulterior, persoana solicitată a mai fost condamnată definitiv într-un alt dosar, respectiv în dosarul nr. x/2017 în care s-a pronunţat sentinţa penală nr. 277 din 11.09.2017 a Judecătoriei Buftea, rămasă definitivă prin neapelare la data de 27.09.2017, prin care s-a dispus anularea MEPI nr. 595/2017 şi emiterea unui alt MEPI pentru executarea pedepsie de 2 ani şi 6 luni închisoare.

Din relaţiile comunicate de administraţia locului de deţinere, persoana solicitată se află în executarea acestui ultim mandat, executarea pedepsie începând la data de 16.05.2017 şi urmând să expire la data de 16.09.2019, cu menţiunea că la data de 16.03.2018 s-a dedus din pedeapsa menţionată un număr de 60 de zile considerate ca executate ca urmarea intrării în vigoare a Legii nr. 169/2017.

În prezenta cauză, s-a solicitat de către autorităţile austriece predarea temporară, în condiţiile art. 112 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, a persoanei solicitate A. pentru perioada cuprinsă între 01.07.2018 şi 01.07.2019 pentru participarea la efectuarea interogatoriului numitului în cadrul procedurii de investigaţii, efectuarea şedinţei principale de judecată în faţa Tribunalului Korneuburg, precum şi efectuarea unei eventuale proceduri de atac în procesul penal în cadrul căruia s-a emis mandatul european de arestare a cărui executarea fost admisă de către Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală, dar predarea a fost amânată până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2016 al Judecătoriei Buzău, respectiv până la executarea pedepsei privative de libertate pronunţate în cauza menţionată.

În drept.

Potrivit art. 112 din Legea nr. 302/2004 rep. privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, în cazul predării amânate sau temporare dispoziţiile art. 58 alin. (1)-(5) şi (7) se aplică în mod corespunzător, iar condiţiile privind predarea temporară se stabilesc prin acordul încheiat între autorităţile române şi străine competente. Pentru România, autoritatea competentă este curtea de apel care a executat mandatul european de arestare.

Conform art. 58 alin. (1), (4)-(6) şi (7), în situaţia în care persoana extrădată este cercetată penal de către autorităţile judiciare române, predarea acesteia se amână până la soluţionarea definitivă a cauzei. În caz de condamnare cu executarea în regim de detenţie a pedepsei, predarea se amână până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiţionate sau până la executarea pedepsei la termen. Prin excepţie de la alin. (1), la cererea expresă a statului solicitant, persoana extrădată poate fi predată temporar, pe o durată stabilită de comun acord de autorităţile române şi statul solicitant.

Atunci când cererea prevăzută la alin. (4) este transmisă după rămânerea definitivă a hotărârii de predare, predarea temporară este aprobată de preşedintele secţiei penale a curţii de apel care a soluţionat cererea de extrădare, prin încheiere motivată, dată în cameră de consiliu. La cererea preşedintelui secţiei penale a curţii de apel, organul judiciar pe rolul căruia se află cauza ori instanţa de executare transmite informaţiile solicitate.

Condiţiile privind predarea temporară se stabilesc prin acordul încheiat între autorităţile române şi străine competente. Preluarea persoanei extrădate şi returnarea acesteia se fac de către autorităţile competente ale statului solicitant, pe teritoriul României. Cheltuielile privind preluarea şi returnarea persoanei extrădate sunt suportate de statul solicitant.

Dacă persoana extrădată potrivit alin. (4) se află în executarea unei pedepse sau măsuri privative de libertate, executarea pedepsei sau a măsurii se consideră suspendată începând cu data la care persoana a fost preluată de statul emitent până la data returnării acesteia.

Aplicarea dispoziţiilor legale la situaţia de fapt.

În cauza de faţă, Judecătorul de drepturi şi libertăţi a contactat autorităţile austriece pentru a preciza dacă este posibilă audierea prin videoconferinţă a persoanei solicitate, faţă de poziţia persoanei solicitate în acest sens, respectiv în cazul în care optează pentru predarea temporară, dacă sunt de acord să ofere informaţii suplimentare cu privire la privarea de libertate a persoanei solicitate pe teritoriul Austriei pe durata predării temporare şi să completeze un acord scris la care fac referire prevederile art. 112 alin. (2) raportat la art. 58 alin. (4) din Legea 302/2004 şi art. 24 alin. (2) din decizia cadru din anul 2002 referitoare la mandatul european de arestare.

Astfel, având în vedere că în cererea formulată de autorităţile austriece se preciza că persoana solicitată A. ar fi privată de libertate pe teritoriul Austriei în baza mandatului de executare a pedepsei închisorii emis de autorităţile române, iar în raport de dispoziţiile art. 112 raportat la art. 58 alin. (7) din Legea nr. 302/2004 care prevăd că în cazul în care s-ar dispune predarea temporară a unei persoane solicitate, executarea pedepsei din România se consideră suspendată, autoritatea judiciară de executare a emis adresă către autorităţile austriece la data de 24.04.2018 prin care a solicitat informaţii suplimentare astfel:

- Dacă persoana solicitată va fi privată de libertate pe teritoriul Austriei pe perioada predării temporare în baza unui mandat de arestare intern, respectiv cel care a stat la baza mandatului european de arestare a cărei punere în executare a fost admisă, dar s-a dispus amânarea predării

- Care ar fi intervalul de timp necesar pentru efectuarea urmăririi penale şi a şedinţelor principale de judecată (fără a lua în calcul şi o eventuală cale de atac, aşa cum se precizează de către autorităţile austriece)

- Dacă ar fi de acord cu participarea persoanei solicitate la proces prin videoconferinţă, iar în cazul unui răspuns negativ dacă ar fi de acord cu o perioadă mai scurtă de predare temporară, eventual de 6 luni sau mai puţin, fără a se lua în calcul o eventuală exercitare a unui căi de atac.

S-au comunicat autorităţilor austriece şi dispoziţiile legii române în ceea ce priveşte suspendarea executării pedepsei, precum şi un proiect de acord scris în sensul celor menţionate.

Solicitarea nu a primit răspuns din partea autorităţilor austriece, deşi s-au acordat două termene de judecată în acest sens, de câte o lună fiecare.

În acest context, având în vedere imposibilitatea stabilirii de comun acord a condiţiilor referitoare la predarea temporară a persoanei solicitate A., mai ales în condiţiile în care persoana solicitată trebuie să execute pe teritoriul României o pedeapsă de 2 ani şi 6 luni închisoare, iar pe durata unei eventuale predări temporare executarea acestei pedepse ar fi suspendată, precum şi faptul că activităţile care trebuie efectuate de autorităţile austriece în dosarul indicat de acestea pot fi realizate şi prin asigurarea participării persoanei solicitate prin intermediul videoconferinţei, nefiind imperios necesară prezenţa acesteia pe teritoriul austriac, nefiind oferite garanţii privind privarea de libertate a persoanei solicitate pe teritoriul Austriei în temeiul unui mandat distinct de cel de executare a pedepsie închisorii emis de autorităţile române, Judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Curţii - în baza art. 112 raportat la art. 58 alin. (4), (5) din Legea nr. 302/2004 republicată - a respins cererea formulată de autorităţile austriece în vedere predării temporare a persoanei solicitate A.

Împotriva acestei încheieri, a formulat contestaţie persoana solicitată A.

În şedinţa publică din data de 30 august 2018, contestatorul persoană solicitată, personal, a arătat că îşi retrage calea de atac promovată.

În aceste condiţii, examinând dispoziţiile C. proc. pen., se constată că o astfel de situaţie nu a fost prevăzută de legiuitor în procedura soluţionării contestaţiei întemeiată pe dispoziţiile art. 425<SUP>1</SUP> C. proc. pen. raportat la art. 112 şi art. 58 alin. (4), (5) din Legea nr. 302/2004, modificată, însă Înalta Curte apreciază că, în cazul aplicării principiului oficialităţii procesului penal fără a se respecta manifestarea de voinţă expresă a titularului dreptului de a exercita o cale de atac, s-ar contraveni principiului dreptului părţii de a dispune asupra cererii formulate, prevăzut în art. 9 alin. (3) C. proc. civ. şi care reprezintă dreptul comun în această privinţă, mai ales că, în speţa de faţă, soluţia pronunţată de prima instanţă apare ca fiind în concordanţă cu cele solicitate de persoana solicitată.

Această interpretare se impune şi prin raportare la dispoziţiile art. 415 C. proc. pen. care prevăd posibilitatea apelantului de a-şi retrage calea de atac promovată, şi mai ales din analiza prevederilor art. 275 alin. (2) C. proc. pen. în care se arată, printre altele, că, în cazul introducerii unei contestaţii sau oricărei alte cereri, cheltuielile judiciare sunt suportate de persoana căreia i s-a respins ori şi-a retras contestaţia ori cererea. Or, dacă legiutorul nu ar fi dorit să recunoască persoanei care a introdus o contestaţie dreptul de a o retrage, nu ar fi reglementat acoperirea cheltuielilor statului într-o asemenea situaţie.

Pentru considerentele de mai sus, având în vedere că retragerea căii de atac s-a făcut personal de către persoana solicitată, până la încheierea dezbaterilor, Înalta Curte urmează a lua act de manifestarea de voinţă expresă a contestatorului A. în sensul retragerii contestaţiei formulate.

Va obliga contestatorul persoană solicitată la plata sumei de câte 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în sumă de 130 lei, rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de retragerea contestaţiei formulată de persoana solicitată A. împotriva încheierii din 19 iunie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de câte 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în sumă de 130 lei, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 august 2018.