Negligent Homicide via Traffic Violation: Culpability Amid Obstructed Visibility and Contradictory Forensic Reports

Asupra apelului de faţă;

În baza actelor şi lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 89/F din 15 iulie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a fost condamnată inculpata A. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 192 alin. (2) C. pen., la o pedeapsă de 2 ani închisoare, cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de 2 ani, interval în care urmează să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 93 alin. (1), lit. a)-e) C. pen. şi să presteze 60 de ore de muncă neremunerată în folosul comunităţii, în cadrul Primăriei oraş Ştefăneşti sau în cadrul Consiliului Local Ştefăneşti, atrăgându-i-se, totodată, atenţia asupra dispoziţiilor art. 96 C. pen.

A fost obligată inculpată la 6.500 lei cheltuieli judiciare avansate de stat, iar onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 130 lei, a rămas în sarcina statului şi s-a avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că, prin rechizitoriul nr. x/2014 din 26 noiembrie 2015 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatei B., pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 192 alin. (1) C. pen.

În actul de sesizare s-a reţinut, în fapt, că la data de 18.03.2014, în timp ce conducea autoturismul marca C. cu nr. de înmatriculare x, pe strada Depozitelor din municipiul Piteşti (drum fără prioritate), nerespectând dispoziţiile art. 57 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 şi ale art. 64 lit. b) pct. 1 din H.G. nr. 1392/2006, privitoare la semnificaţia indicatorului de prioritate "cedează trecerea", inculpata a intrat în coliziune cu autoturismul marca D., cu nr. de înmatriculare E., condus regulamentar pe strada Calea Bucureşti (drum cu prioritate), de numita F.. În urma accidentului, au fost produse leziuni grave numitului G., care au condus la decesul acestuia, în data de 20.03.2014, între leziunile suferite şi decesul victimei existând legătură directă de cauzalitate.

În rechizitoriu s-a precizat că, pentru lămurirea situaţiei de fapt, au fost dispuse din oficiu şi efectuate două expertize tehnico-judiciare auto şi o expertiză criminalistică la nivelul Laboratorului Interjudeţean de Expertize Criminalistice Braşov concluziile primului raport de expertiză tehnico-judiciară auto fiind în sensul că persoana care a generat starea de pericol ce a condus la producerea accidentului rutier este suspecta F., aceasta acroşând autoturismul condus de inculpata B., după care, pierzând controlul traiectoriei, a produs şi impactarea sa frontală. S-a mai concluzionat că suspecta F. ar fi fost singura care avea posibilitatea să evite accidentul, dacă ar fi urmărit cu atenţie derularea traficului şi ar fi adoptat o viteză în concordanţă cu capacităţile ei de a putea urmări traiectoria de mers a autoturismului.

În cel de-al doilea raport de expertiză s-a reţinut, pe de o parte, că şi victima accidentului (G.) are o culpă în producerea consecinţelor, întrucât nu a purtat centura de siguranţă, deşi autoturismul era dotat cu un astfel de dispozitiv, iar, pe de altă parte, că locul producerii accidentului a fost pe banda de lângă str. Depozitelor a străzii Calea Bucureşti, zonă în care circula regulamentar autoturismul condus de F., starea de pericol fiind generată de inculpata B., care a avut posibilitatea tehnică de a evita producerea coliziunii. S-a mai concluzionat că inculpata ar fi putut evita producerea evenimentului rutier dacă ar fi fost atentă la pătrunderea neprioritară în intersecţie şi nu se folosea de asigurarea conducătorului autocamionului de mare tonaj, ce i-a obturat vizibilitatea spre stânga.

Ca urmare faptului că cele două expertize efectuate erau contradictorii, din oficiu, s-a dispus efectuarea unei expertize criminalistice de către Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Braşov, expertul criminalist ajungând, în esenţă, la aceleaşi concluzii ca şi cele formulate de al doilea expert, în sensul că starea de pericol ce a condus la producerea accidentului şi a consecinţelor sale a fost generată de inculpată, în momentul pătrunderii autoturismului său în sensul giratoriu, în condiţiile în care în acel moment se deplasa autoturismul condus de F. S-a mai susţinut că inculpata ar fi putut să prevină producerea evenimentului rutier, dacă ar fi respectat reglementările indicatorului "Cedează trecerea" montat pe sensul său de deplasare şi nu ar fi pătruns pe banda de mers pe care se deplasa autoturismul condus de F. A fost efectuată o simulare în cadrul expertizei criminalistice, iar concluzia a fost că vitezele din momentul impactului au fost de 17 km/h pentru autoturismul C. condus de inculpată şi cca. 31 km/h pentru autoturismul D., condus de numita F.

Prin încheierea nr. 13/F/CC/CP din 02.02.2016 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, rămasă definitivă prin necontestare, în baza art. 345 şi următoarele C. proc. pen., au fost respinse cererile şi excepţiile cu privire la legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală, invocate de inculpata B., s-a constatat legalitatea sesizării instanţei, a administrării probelor şi efectuării actelor de urmărire penală şi s-a dispus începerea judecăţii.

În faţa primei instanţe, în şedinţa publică din 15.03.2016 a fost audiată inculpata, care a declarat că nu se consideră vinovată de producerea accidentului rutier, impactul cu autoturismul marca D. nefiind produs pe drumul cu prioritate, că nu existau delimitări clare, prin marcaje, ale celor două străzi, precum şi că martora F. este vinovată de încălcarea normelor rutiere şi de producerea accidentului .

De asemenea, au fost audiaţi şi cei doi martori oculari propuşi prin rechizitoriu, respectiv F. şi H., au fost depuse acte în circumstanţiere, fiind, totodată, solicitate actele medicale întocmite în perioada spitalizării victimei G. de la Spitalul Judeţean de Urgenţă Piteşti.

Examinând actele şi lucrările dosarului, Curtea a reţinut că, în ziua de 18 martie 2014, inculpata B. conducea autoturismul marca C. cu numărul de înmatriculare x pe strada Depozitelor din Municipiul Piteşti (drum fără prioritate), în care circulaţia era dirijată prin indicatoare de prioritate "Cedează trecerea", amplasate la colţul trotuarelor la intersecţia cu str. Calea Bucureşti (drum cu prioritate). Aceasta urma să tranziteze intersecţia străzilor, autoturismul său circulând pe zona lateral dreapta a unui autocamion de mare tonaj, care se deplasa în aceeaşi direcţie de mers, pe banda de lângă scuarul de delimitare a sensurilor de mers.

Din cauza dimensiunilor de gabarit ale camionului, vizibilitatea inculpatei spre stânga îi era obturată spre zona în care circulau autoturismele pe drumul cu prioritate, iar pentru a avansa spre intersecţie inculpata efectua aceleaşi manevre ca şi şoferul camionului. În momentele premergătoare accidentului, pe str. Calea Bucureşti, pe banda 1 de lângă str. Depozitelor s-a apropiat de intersecţie autoturismul condus de F., avându-l ca pasager pe bancheta dreapta spate pe numitul G. Pe banda de lângă trotuarul străzii Depozitelor circula autoturismul condus de martorul H., care a oprit pentru a acorda prioritate.

Ajuns la limita de intrare în Calea Bucureşti, conducătorul autocamionului (neidentificat), a pus în mişcare autotrenul, pentru a pătrunde în intersecţie, dar, observând autoturismul D., pe drumul cu prioritate, a frânat, pentru a permite trecerea acestuia, împrejurare în care, inculpata a fost surprinsă de manevră şi a continuat pentru scurt timp deplasarea pe banda de mers a străzii Calea Bucureşti, de unde venea autoturismul D., intrând în coliziune cu acesta. Autoturismul condus de martora F. a fost lovit în portiera dreaptă spate cu colţul din stânga al barei din faţă al autoturismului marca C., condus de inculpată. În urma impactului dintre cele două autovehicule, autoturismul condus de F. a intrat într-o mişcare răsucită, schimbându-şi traiectoria spre dreapta şi intrând în impact cu zona fronto - laterală stânga în portiera stânga spate a autoturismului condus de suspectul H.

Prin impactul celor trei autoturisme a fost vătămat pasagerul G., care a decedat ulterior, la 20.03.2014, raportul de constatare medico-legală (autopsie) nr. 3/B/2014 întocmit de Serviciul de Medicină Legală Argeş stabilind că moartea sa a fost violentă, leziunile traumatice tanatogeneratoare fiind produse la 18.03.2014 şi aflându-se în legătură de cauzalitate directă cu decesul victimei.

Deşi inculpata, în mod constant, a susţinut că nu a încălcat normele privitoare la circulaţia pe drumurile publice, contestând expertiza prin care i s-a stabilit culpă în producerea evenimentului rutier, Curtea a apreciat că la dosar există probe solide din care rezultă, dincolo de orice îndoială rezonabilă, vinovăţia sa, respectiv raportul de expertiză criminalistică întocmit de L.I.E.C. Braşov, care se coroborează cu expertiza întocmită de inginerul I., aceste lucrări ţinând cont de configuraţia intersecţiei, de locul în care erau amplasate marcajele şi de urmele de impact pe care le prezentau cele trei autovehicule implicate în accident.

Mai mult chiar, martorii oculari audiaţi în cauză au întărit concluzia că inculpata, deşi a manifestat prudenţă la indicatorul "cedează trecerea", totuşi, în condiţiile în care a avut vizibilitatea obturată de autocamionul care circula pe banda din stânga sa, a preferat să se încadreze în intersecţie efectuând aceleaşi manevre ca şi şoferul de tir, aşa cum rezultă din depoziţia martorului H., .

Prima instanţă a apreciat că este evidentă culpa inculpatei în producerea incidentului rutier soldat cu decesul unei persoane, atâta vreme cât din probele administrate rezultă, fără dubiu, că impactul cu autoturismul care circula pe drumul cu prioritate nu s-ar mai fi produs, dacă ar fi aşteptat trecerea autocamionului, pentru a avea vizibilitate şi a se încadra în condiţii de siguranţă în intersecţie. S-a reţinut că inculpata nu a prevăzut rezultatul faptei sale, deşi trebuia şi putea să îl prevadă (art. 16 alin. (4) lit. b) C. pen.).

S-a mai reţinut că simularea efectuată de expertul criminalist contrazice apărarea inculpatei, potrivit căreia autoturismul marca D. ar fi pătruns pe sensul său de mers .

Prima instanţă a concluzionat că, în drept, fapta inculpatei B. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., în circumstanţiere fiind reţinut că aceasta are experienţă ca şofer, iar viteza cu care se deplasa autoturismul său era foarte mică, evenimentul rutier în urma căruia victima G. şi-a pierdut viaţa producându-se în circumstanţele relatate.

Pedeapsa aplicată a fost stabilită la minimul special prevăzut de textul incriminator, avându-se în vedere nu numai împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, ci şi conduita inculpatei înainte şi după producerea accidentului, nivelul său de educaţie, vârsta, situaţia familială şi socială.

Cum art. 83 alin. (2) C. pen. interzice amânarea aplicării pedepsei pentru infracţiunea de ucidere din culpă, au fost reţinute dispoziţiile art. 91 C. pen., suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, cu impunerea pe durata termenului de supraveghere a unor obligaţii, fiind suficientă pentru atingerea scopului preventiv şi retributiv.

Împotriva acestei sentinţe, inculpata A., în termen legal, a declarat apel, solicitând, potrivit motivelor de apel (transmise la 25 ianuarie 2017) şi celor susţinute cu ocazia dezbaterilor de apărătorul său ales, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii atacate şi achitarea sa, în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen., întrucât fapta nu a fost săvârşită cu forma de vinovăţie cerută de lege.

Sub acest aspect, s-a precizat că, din probele administrate, nu rezultă culpa sa exclusivă în producerea accidentului, că soluţia de condamnare se fundamentează, în mod greşit, pe declaraţiile subiective ale martorilor oculari şi pe concluziile celui de-al doilea raport de expertiză tehnică auto (întocmit de expertul I.), respectiv criminalistică (efectuat de Laboratorul interjudeţean de expertize criminalistice Braşov), fără a se avea în vedere că, din cercetarea la faţa locului a rezultat lipsa marcajelor auto în zona respectivă, că vizibilitatea a fost obturată de un autotren care nu a fost implicat în coliziunea produsă, că din concluziile primului raport de expertiză tehnică auto întocmit de expertul J. rezultă că nu are niciun fel de culpă în producerea accidentului, fapt confirmat şi de expertul parte K., precum şi că, în cel de-al doilea raport, s-a reţinut şi culpa victimei în producerea accidentului, întrucât aceasta nu a purtat centura de siguranţă. Mai mult, expertiza criminalistică nu stabileşte cu certitudine o culpă în sarcina vreunuia dintre participanţii la evenimentul rutier, nici viteze cu care ar fi circulat autovehiculele implicate şi nici locul exact în care s-ar fi produs accidentul, în niciunul dintre momentele sale.

În şedinţa publică din data de 17.11.2016, în temeiul dispoziţiilor art. 420 alin. (4) C. proc. pen., la interpelarea Înaltei Curţi, apelanta inculpată A. a precizat că nu doreşte să dea declaraţii în faţa instanţei de control judiciar.

Examinând cauza atât în privinţa motivelor de apel invocate, cât şi din oficiu, conform art. 417 alin. (1) C. proc. pen., sub toate aspectele de fapt şi de drept, Înalta Curte apreciază apelul declarat de inculpata A. ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:

Realizând propriul examen al materialului probator administrat în cauză în ambele faze procesuale, Înalta Curte constată, contrar susţinerilor apelantei, că judecătorul fondului a stabilit o situaţie de fapt corectă, reţinând, în esenţă, că, la data de 18.03.2014, în timp ce conducea autoturismul marca C. cu nr. de înmatriculare x, pe un drum fără prioritate (strada Depozitelor din municipiul Piteşti), nerespectând dispoziţiile art. 57 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 şi ale art. 64 lit. b) pct. (1) din H.G. nr. 1392/2006, privitoare la semnificaţia indicatorului de prioritate "cedează trecerea", inculpata A. a intrat în coliziune cu autoturismul marca D., condus regulamentar de numita F., pe strada Calea Bucureşti (drum cu prioritate), iar, acesta din urmă a intrat în impact cu autoturismul x cu nr. x, condus de H., la momentul respectiv oprit pentru acordarea priorităţii. În urma accidentului, a fost vătămat numitul G. (pasager aflat pe bancheta din spate a autoturismului D.), acesta decedând ulterior, la 20.03.2014, între leziunile suferite şi decesul victimei existând legătură directă de cauzalitate.

În cursul urmăririi penale s-a dispus efectuarea a două expertize tehnico-judiciare auto şi a unei expertize criminalistice de către Laboratorului interjudeţean de expertize criminalistice Braşov.

În primul raport de expertiză efectuat de către expertul J. s-a reţinut că persoana care a generat starea de pericol ce a condus la producerea accidentului rutier este suspecta F., că aceasta ar fi fost cea care s-a situat în situaţia acroşării autoturismului condus de inculpata B., după care, pierzând controlul traiectoriei, a produs şi impactarea frontală a vehiculului Dacia Break. Totodată, s-a concluzionat că suspecta F. ar fi singura care avea posibilitatea să evite accidentul, dacă ar fi urmărit cu atenţie derularea traficului şi ar fi adoptat o viteză în concordanţă cu capacităţile ei de a putea urmări traiectoria de mers a autoturismului.

Concluziile celui de-al doilea raport de expertiză tehnico judiciară şi ale suplimentului de expertiză întocmite de către expertul I. au fost în sensul că locul producerii accidentului este pe banda de lângă strada Depozitelor a străzii Calea Bucureşti, zonă în care circula regulamentar autoturismul D. condus de F., că starea de pericol în producerea accidentului a fost generată de B., care ar fi putut evita producerea evenimentului rutier dacă ar fi fost atentă la pătrunderea neprioritară în intersecţie şi nu se folosea de asigurarea conducătorului autocamionului de mare tonaj - ce îi obtura vizibilitatea spre stânga -, ci aştepta mai întâi tranzitarea intersecţiei de către autocamion şi numai după aceea, când avea câmpul vizual deschis spre stânga, putea efectua în siguranţă manevra de tranzitare a intersecţiei. S-a mai stabilit că şi victima accidentului, numitul G., are o culpă în producerea consecinţelor accidentului, întrucât nu a purtat centura de siguranţă, deşi autoturismul în care se afla era dotat cu un astfel de dispozitiv, apreciindu-se că inculpata B. nu a respectat dispoziţiile art. 57 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, iar victima G. pe cele ale art. 36 alin. (1) din acelaşi act normativ.

Având în vedere că cele două expertize tehnico-judiciare auto au ajuns la concluzii contradictorii, s-a dispus efectuarea unei expertize criminalistice de către Laboratorul interjudeţean de expertize criminalistice Braşov, expertul criminalist ajungând, în esenţă, la aceleaşi concluzii ca şi cele formulate de al doilea expert (I.), în sensul că starea de pericol ce a condus la producerea accidentului şi a consecinţelor sale a fost generată de inculpata B., în momentul pătrunderii autoturismului său în sensul giratoriu, în condiţiile în care în momentul respectiv se deplasa autoturismul marca D., dar şi că aceasta ar fi putut să prevină producerea evenimentului rutier, dacă ar fi respectat reglementările indicatorului "Cedează trecerea" montat pe sensul său de deplasare şi nu ar fi pătruns pe banda de mers pe care se deplasa autoturismul condus de F.

Totodată se mai constată că, în urma simulării efectuate în cadrul expertizei criminalistice, s-a concluzionat că vitezele din momentul impactului au fost de 17 km/h pentru autoturismul C. condus de inculpată şi cca. 31 km/h pentru autoturismul D., condus de numita F.

Deşi inculpata apelantă A. a susţinut, în mod constant, că nu a încălcat normele privitoare la circulaţia pe drumurile publice şi că nu are o culpă exclusivă în producerea accidentului, analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că judecătorul fondului a stabilit, în mod corect, vinovăţia acesteia în producerea respectivului eveniment rutier care a avut drept consecinţă decesul lui G..

Sub acest aspect relevante sunt concluziile raportului de expertiză tehnico judiciară întocmit de expertul I., dar şi ale celui efectuat de Laboratorul interjudeţean de expertize criminalistice Braşov, în care se reţine că starea de pericol ce a condus la producerea accidentului şi a consecinţelor sale a fost generată de inculpata B., precum şi că aceasta putea preveni producerea coliziunii, dacă, înainte de a pătrunde în sensul giratoriu, s-ar fi asigurat şi ar fi acordat prioritate autoturismului condus de F..

În plus, din declaraţiile date la urmărire penală de către F. (şoferul autoturismului D.) la 18.03.2014 (în calitate de persoană vătămată filele 44 - 45, vol. I d.u.p.) şi la 23.07.2014 (în calitate de suspectă, filele 114 - 116, vol. I d.u.p.) rezultă că, din partea dreaptă a autocamionului care s-a asigurat pentru a intra în intersecţie, a pătruns autoturismul condus de B., care a intrat în coliziune cu autovehiculul său, că, în urma impactului, a fost răsucită şi proiectată într-un autoturism x, oprit pentru acordarea de prioritate.

Totodată, din depoziţiile lui H. (şoferul autoturismului x) din 18.03.2014 (în calitate de persoană vătămată filele 46 - 47, vol. I d.u.p.) şi la 03.07.2014 (în calitate de suspect, filele 108 - 110, vol. I d.u.p.) date în faza de urmărire penală rezultă că, fiind oprit pentru a se asigura din stânga, a observat că autoturismul C. care circula paralel cu autocamionul, şi-a continuat deplasarea, a lovit vehiculul D., ce a fost proiectat în maşina sa.

Inclusiv declaraţiile celor două persoane anterior menţionate, date în calitate de martori în faţa instanţei de judecată (F. la 17.05.2016, fila 82, ds. fond şi H. la 07.06.2016, fila 88, ds. fond) confirmă că inculpata, deşi a manifestat prudenţă la indicatorul "cedează trecerea", s-a încadrat în intersecţie efectuând aceleaşi manevre ca şi cele ale şoferului de tir, în condiţiile în care vizibilitatea era obturată de autocamionul care circula pe banda din stânga sa, fiind indusă în eroare de scurta pornire a acestui din urmă şofer.

Mai mult trebuie precizat că atât raportul de expertiză tehnico judiciară întocmit de expertul I., cât şi cel de expertiză criminalistică au avut în vedere configuraţia intersecţiei, locul în care erau amplasate marcajele şi urmele de impact pe care le prezentau cele trei autoturisme implicate în evenimentul rutier, iar simularea efectuată de expertul criminalist contrazice apărarea inculpatei, potrivit căreia autoturismul D. ar fi pătruns pe sensul său de mers .

Contrar susţinerilor apărării, nu pot fi reţinute concluziile primului raport de expertiză tehnică efectuat de expertul J., confirmate şi de expertul parte K., din care rezultă că nu are niciun fel de culpă în producerea accidentului, în condiţiile în care acesta nu se coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză.

În acest context, Înalta Curte constată că, în mod corect, judecătorul fondului a stabilit că singurul vinovat de producerea accidentului a fost inculpata A., astfel încât, fapta acesteia, care la data de 18.03.2014, în timp ce conducea autoturismul marca C. cu nr. de înmatriculare x, pe strada Depozitelor din municipiul Piteşti (drum fără prioritate), nerespectând dispoziţiile legale, a intrat în coliziune cu autoturismul marca D. condus regulamentar, pe drumul cu prioritate, de F., iar, în urma accidentului au fost produse leziuni grave numitului G., ce au condus la decesul său, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de ucidere din culpă.

Sub aspectul laturii obiective, elementul material a constat în uciderea victimei G., ca urmare a nerespectării măsurilor de prevedere privind circulaţia pe drumurile publice prevăzute de art. 57 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 (referitoare la respectarea semnificaţiei indicatoarelor la intersecţiile cu circulaţie dirijată) şi de art. 64 lit. b) pct. (1) din H.G. nr. 1391/2006 (privitor la semnificaţia indicatorului de prioritate "cedează trecerea").

Sub aspectul laturii subiective, contrar susţinerilor apărării, se constată că inculpata a acţionat cu forma de vinovăţie a culpei prevăzute de art. 16 alin. (4) lit. b) C. pen., acesta neprevăzând rezultatul faptei sale, deşi trebuia şi putea să îl prevadă având în vedere că impactul cu autoturismul care circula pe drumul cu prioritate nu s-ar mai fi produs, dacă apelanta ar fi aşteptat trecerea autocamionului, pentru a avea vizibilitate şi a se încadra în condiţii de siguranţă în intersecţie.

În ceea ce priveşte legătura de cauzalitate, se constată că uciderea victimei G. s-a datorat nerespectării de către inculpată a măsurilor de prevedere în conducere, neputându-se reţine culpa victimei, aşa cum a solicitat apărarea, în condiţiile în care accidentul nu putea fi evitat nici dacă victima ar fi purtat centura de siguranţă, relevante fiind atât concluziile raportului de expertiză criminalistă întocmit în cursul urmării penale prin care s-a stabilit dinamica producerii accidentului, cât şi cele ale raportului de constatare medico-legală (autopsie) nr. x/2014 din 21.03.2014 întocmit de Serviciul de medicină legală Argeş, care a stabilit că moartea lui G. a fost violentă, leziunile traumatice tanatogeneratoare fiind produse la 18.03.2014 şi aflându-se în legătură de cauzalitate directă cu decesul său.

În ceea ce priveşte proporţionalizarea pedepsei aplicate inculpatei de judecătorul fondului, aspect ce va fi analizat de Înalta Curte din oficiu, potrivit dispoziţiilor art. 417 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte constată că, în cauză, s-a realizat o evaluare judicioasă a criteriilor prevăzute de art. 74 alin. (1) C. pen., fiind valorificate în mod corespunzător toate împrejurările ce ţin de fapta comisă şi de persoana apelantei, situaţie în care a fost stabilită o sancţiune penală corect individualizată, atât sub aspectul cuantumului, cât şi al modalităţii de executare, aptă să asigure realizarea scopului preventiv-educativ.

În acest sens, în acord cu judecătorul fondului, Înalta Curte are în vedere gradul relativ ridicat al faptei comise, ce rezultă din natura şi importanţa deosebită a valorilor sociale lezate prin săvârşirea infracţiunii (referitoare la siguranţa circulaţiei pe drumurile publice şi la dreptul la viaţă), dar şi consecinţele produse, respectiv uciderea victimei G. ca urmare a nerespectării de către inculpată a măsurilor de prevedere în conducere unui autovehicul . Nu poate fi, de asemenea, omisă în procesul de stabilire a tratamentului sancţionator aplicat inculpatei, conduita acesteia înainte şi după producerea accidentului, nivelul său de educaţie, vârsta, situaţia familială şi socială, precum şi faptul că nu este cunoscută cu antecedente penale, împrejurări ce au condus, în mod corect, la aplicarea unei pedepse egale cu minimul special prevăzut de textul incriminator.

În ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei, Înalta Curte constată că, în mod corect, judecătorul fondului a apreciat că nu se impune executarea acesteia în regim privativ de libertate, suspendarea sub supraveghere a executării sancţiunii, prin obligaţiile impuse, fiind aptă, raportat la situaţia concretă din speţă, să asigure realizarea scopului preventiv-educativ, precum şi un control regulat al conduitei sale, dar şi atenţionarea constantă asupra modului în care trebuie să se comporte, pentru a evita săvârşirea unei noi infracţiuni, astfel încât prezenta condamnare să constituie un avertisment suficient pentru ca, în viitor, să nu mai comită alte fapte penale.

În consecinţă, având în vedere toate aceste considerente anterior expuse, Înalta Curte, în baza art. 421 pct. (1) lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpata A. împotriva sentinţei penale nr. 89/F din 15 iulie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, şi, având în vedere că aceasta este cea care se află în culpă procesuală, în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., o va obliga la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 390 lei, urmând a fi plătit din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpata A. împotriva sentinţei penale nr. 89/F din 15 iulie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Obligă apelanta inculpată la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 390 lei (130 lei + 260 lei), se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 02 martie 2017.