Inadmissibility of repetitive execution objections based on sentence adaptation for prisoners transferred under Law No. 302/2004

Asupra contestaţiei de faţă,

În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 61/F din data de 30 martie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală, în baza art. 599 alin. (5) C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia la executare formulată de contestatorul A., împotriva sentinţei penale nr. 126 din 06.082015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, definitivă prin decizia penală nr. 95 din 23.03.2017 pronunţată de Î.C.C.J.

Pentru a hotărî astfel, în esenţă, Curtea de Apel Bucureşti a avut în vedere că prin cererea din data de 02.03.2018 adresată Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, petentul condamnat A., extrădat din Marea Britanie, a formulat, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. c) şi d) C. proc. pen., contestaţie la executare împotriva d.p. nr. 95 din 23.03.2017 pronunţată de Î.C.C.J.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a înaintat cererea contestatorului, spre competentă soluţionare, Curţii de Apel Bucureşti, care a înregistrat-o pe rolul instanţei la data de 13.03.2018 sub nr. x/2/2018.

S-a reţinut că, în motivarea contestaţiei, petentul condamnat a arătat că prin hotărârea mai sus menţionată s-au încălcat prevederile Legii nr. 302/2004, având în vedere că în urma transferării unei persoane condamnate din altă ţară din Uniunea Europeană în ţara de origine nu trebuie să se agraveze situaţia persoanei şi trebuia să se adapteze sentinţa dată, lucru care în cazul lui nu s-a întâmplat, motiv pentru care nu a fost pus în libertate în decembrie 2017 sau cel mai târziu pe data de 22.09.2018. La cererea formulată, contestatorul a ataşat un înscris intitulat "Release Date Notification Slip".

Contestatorul a solicitat judecata în lipsă. Instanţa a desemnat un avocat din oficiu pentru contestator, care l-a reprezentat pe acesta.

Examinând actele şi lucrările dosarului, prima instanţă a constatat că pe rolul Curţii de Apel Bucureşti a mai fost înregistrată o contestaţie la executare formulată de contestatorul A. înregistrată sub nr. 875/2/2018 tot împotriva sentinţei penale nr. 126 din 06.082015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, definitivă prin decizia penală nr. 95 din 23.03.2017 a Î.C.C.J., contestaţie care a fost respinsă ca nefondată prin sentinţa penală nr. 43/F din 08.03.2018.

Astfel, analizând conţinutul acestei din urmă contestaţii, s-a constatat că ea cuprinde aceleaşi motive de fapt şi de drept ca cele din prezenta contestaţie, fiind formulată de aceeaşi persoană.

Prin urmare, s-au avut în vedere dispoziţiile art. 599 alin. (5) C. proc. pen., potrivit cărora, cererile ulterioare de contestaţie la executare sunt inadmisibile dacă există identitate de persoană, temei legal, de motive şi de apărări, motiv pentru care, Curtea de Apel Bucureşti a dispus respingerea, ca inadmisibilă, a contestaţiei la executare formulată de contestatorul A..

Împotriva sentinţei penale nr. 61 din data de 30 martie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, contestatorul A. a formulat prezenta contestaţie.Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 19.04.2018, fiind stabilit termen pentru soluţionare la data de 15.06.2018, ocazie cu care s-au luat concluziile apărării contestatorului şi ale reprezentantului parchetului, acestea fiind redate în practicaua prezentei decizii.Examinând contestaţia formulată în cauză, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie o apreciază ca fiind nefondată, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Prin hotărârea atacată în cauză, reţinând incidenţa dispoziţiilor art. 599 alin. (5) C. proc. pen., în mod judicios prima instanţă a respins, ca inadmisibilă, contestaţia la executare formulată de contestatorul condamnat A. împotriva sentinţei penale nr. 126 din 06.08.2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, definitivă prin decizia penală nr. 95 din 23.03.2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2015.În acest sens, Curtea de Apel Bucureşti a avut în vedere că împotriva sentinţei definitive, anterior menţionată, contestatorul condamnat A. a mai formulat o cerere de contestaţie la executare ce a format obiectul dosarului nr. x/22018 în care a fost pronunţată sentinţa penală nr. 43 din data de 8.03.2018 a Curţii de Apel Bucureşti, prin care a fost respinsă, ca nefondată, contestaţia acestuia împotriva sentinţei penale nr. 126 din 06.08.2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală. Astfel cum rezultă din actele dosarului, contestatorul condamnat A. a criticat sentinţa penală, definitivă, cu privire la care a formulat contestaţie la executare, arătând în esenţă că, în urma transferării sale în România se agravează situaţia sa juridică, că instanţa trebuia să adapteze sentinţa dată, lucru care în cazul său nu s-a întâmplat, motiv pentru care nu a fost pus în libertate în decembrie 2017 sau cel mai târziu pe data de 22.09.2018.

Înalta Curte constată că petentul condamnat A. a formulat cereri repetate, cu obiect identic, prin care se invocă, în concret, aceleaşi critici cu privire la adaptarea sentinţei, respectiv faptul că prin transferarea sa în România situaţia sa este agravată, întrucât în ţara unde a fost condamnat urma să fie pus în libertate la data de 27.12.2017, iar în România abia la 22.03.2020, astfel că termenul de liberare condiţionată (obligatoriu în Regatul Unit al Marii Britanii) ar fi fost anterior datei liberării sale în România, 22.03.2020. O primă cerere de contestaţie la executare, din data de 30.08.2017, cu un conţinut similar şi având aceleaşi motive şi apărări formulată de contestatorul condamnat A. împotriva sentinţei penale nr. 126 din 06.082015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, definitivă prin decizia penală nr. 95 din 23.03.2017 pronunţată de Î.C.C.J., a făcut obiectul dosarului nr. x/2017 al Curţii de Apel Bucureşti, prin care i s-a soluţionat contestaţia la executare, fiind respinsă, ca nefondată, prin sentinţa penală nr. 206/F din 30.10.2017 a Curţii de Apel Bucureşti, definitivă prin decizia penală nr. 134 din 15.02.2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin care, în esenţă, s-a reţinut că, împrejurarea invocată de contestator în sensul că termenul de liberare condiţionată a fost modificat nu se circumscrie niciunuia dintre cazurile de contestaţie la executare prevăzute de art. 598 alin. (1) C. proc. pen., contestaţia acestuia fiind respinsă ca nefondată. De asemenea, o altă cerere a contestatorului a fost formulată la data de 18.12.2017, înregistrată sub nr. 3479/1/2017 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, privind contestaţia la executare formulată de condamnatul A. împotriva executării deciziei penale nr. 95/A din data de 23.03.2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Şi prin această cerere, în motivarea contestaţiei la executare, contestatorul condamnat A. a invocat încălcarea prin sentinţa definitivă contestată a mai multor dispoziţii din Legea nr. 302/2004, arătând că în această lege se specifică faptul că în situaţia transferării unei persoane condamnate în altă ţară din Uniunea Europeană în ţara de origine să nu se agraveze situaţia persoanei condamnate şi să se adapteze în România sentinţa dată, astfel cum a prevăzut legiuitorul din ţara respectivă, context în care, data la care trebuia să fie pus în libertate în ţara în care a fost condamnat era 27.12.2017, iar, odată cu aducerea sa în România, această dată a devenit 22.03.2020.Prin decizia nr. 3/A din data de 08.01.2018, pronunţată în dosarul nr. x/2017 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost trimisă contestaţia la executare formulată de contestatorul A. la Curtea de Apel Bucureşti, spre competentă soluţionare, astfel că, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, cauza a fost înregistrată la data de 07.02.2018, sub numărul x/2/2018.

Prin sentinţa penală nr. 43/F din 08.03.2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2008, s-a respins, ca nefondată, contestaţia la executare formulată de condamnatul A. împotriva executării sentinţei penale nr. 126 din data de 06.08.2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. x/2015, definitivă prin decizia penală nr. 95/A din data de 23.03.2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, reţinându-se, în esenţă că, în raport de motivul invocat de contestator, nu sunt incidente dispoziţiile art. 598 alin. (1) C. proc. pen.

Împotriva acestei sentinţe, contestatorul a formulat contestaţie, cauza aflându-se pe rolul Înaltei Curţi cu termen de judecată stabilit pentru data de 27.06.2018.

În fine, Înalta Curte constată că a treia cerere de contestaţie la executare formulată de contestatorul condamnat A. vizând sentinţa penală nr. 126 din data de 06.08.2015 a Curţii de Apel Bucureşti, definitivă, din dosarul nr. x/2015, având aceleaşi motive şi apărări, a fost înregistrată la data 05.03.2018, iniţial adresată Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care a înaintat cererea contestatorului, spre competentă soluţionare, Curţii de Apel Bucureşti - respectiv prezenta cauză înregistrară sub nr. x/2/2018 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală - în care s-a pronunţat sentinţa penală contestată.

Potrivit art. 599 alin. (5) C. proc. pen., cererile ulterioare de contestaţie la executare sunt inadmisibile dacă există identitate de persoană, de temei legal, de motive şi de apărări.

Prin urmare, faţă de cele reţinute în cauză şi având în vedere dispoziţiile legale anterior menţionate, Înalta Curte constată că în mod corect prima instanţă a respins, ca inadmisibilă, contestaţia la executare formulată de condamnatul contestator A., aşadar, soluţia contestată în cauză este legală şi temeinică, motiv pentru care instanţa de control judiciar va respinge contestaţia de faţă, ca nefondată.

Pentru aceste considerente, în baza art. 425<SUP>1 </SUP>alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 597 alin. (8) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva sentinţei penale nr. 61/F din data de 30 martie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.

Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata cheltuielilor judiciare către stat, iar conform art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva sentinţei penale nr. 61/F din data de 30 martie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.

Obligă contestatorul la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în sumă de 130 de lei, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 iunie 2018.