Cassation of negligent homicide sentences for exceeding statutory minimum limits after simplified procedure reduction and judicial mitigating circumstances

Asupra recursului în casaţie de faţă;

În baza actelor şi lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 339, pronunţată în dosarul nr. x/2015, la data de 29 martie 2017, Judecătoria Sighetu Marmaţiei, în temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a dispus condamnarea inculpatului A., trimis în judecată prin rechizitoriul din data de 19.03.2015 din dosar nr. x/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmaţiei pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă prev. de art. art. 178, alin. (2) C. pen. 1969 (192 alin. (2) noul C. pen.), cu aplicarea art. 5 noul C. pen., art. 396, alin. (10), corob. cu art. 374, alin. (4), art. 375, 396, alin. (10) C. proc. pen. şi art. 74 lit. a) şi c) raportat la art. 76 lit. d) C. pen. 1969, la o pedeapsă de un an şi 6 luni închisoare.

În temeiul art. 861, 862 şi 863 C. pen. 1969, s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei cu închisoarea pe durata termenului de încercare de 4 ani.

Pe durata termenului de încercare, s-a impus inculpatului respectarea obligaţiilor prev. de art. 863, alin. (1), lit. a)-d) şi alin. (3), lit. e) C. pen. 1969.

S-a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor prev. de art. 864 C. pen. 1969.

În temeiul art. 396, alin. (2) C. proc. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului B., trimis în judecată prin rechizitoriul din data de 19.03.2015 din dosar nr. x/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmaţiei pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă prev. de art. 178, alin. (2) C. pen. 1969 (192 alin. (2) noul C. pen.), cu aplicarea art. 5 noul C. pen., art. 396, alin. (10), corob. cu art. 374, alin. (4), art. 375, 396, alin. (10) C. proc. pen. şi art. 74 lit. a) şi c) raportat la art. 76 lit. d) C. pen. 1969, la o pedeapsă de un an şi 6 luni închisoare.

În temeiul art. 861, 862 şi 863 C. pen. 1969, s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei cu închisoarea pe durata termenului de încercare de 4 ani.

Pe durata termenului de încercare, s-a impus inculpatului respectarea obligaţiilor prev. de art. 863 , alin. (1), lit. a)-d) şi alin. (3), lit. e) C. pen. 1969.

S-a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor prev. de art. 864 C. pen. 1969.

În temeiul art. 397 C. proc. pen., corob. cu art. 19-20 C. proc. pen., s-a admis în parte acţiunea civilă alăturată celei penale formulată de către părţile civile C. şi D., în contradictoriu cu inculpaţii A. şi B., precum şi cu părţile responsabile civilmente, asigurători de răspundere civilă delictuala E. S.A cu sediul în Bucureşti,, înregistrată la Registru Comerţului cu nr. x, cod unic de înregistrare x, cu sediul ales pentru corespondenta in Satu Mare, în calitate de asigurător al inculpatului A. şi Biroul Naţional Carte Verde din Marea Britanie, prin mandatar legal Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România cu sediul în Bucureşti ; precum şi cu asigurătorul inculpatului B., H. din Marea Britanie, prin mandatar în România I. SRL, cu sediul în Bucureşti, în sensul că pentru C. s-a admis cererea de acordare a despăgubirilor civile în sumă de 20.000 lei şi admite în parte cererea de acordare a daunelor morale, în sumă de 200.000 euro (echivalentul în lei la data executării) şi pentru D. s-a admis în parte cererea de acordare a daunelor morale în sumă de 3.000 euro (echivalentul în lei la data executării).

În baza probelor de la dosar, s-a stabilit o culpă în producerea accidentului de 70% pentru inculpatul A. şi 30% pentru inculpatul B.

În temeiul Legii nr. 136/1995, corob cu art. 1349 şi ari. 2223, 2226 C. civ. şi art. 26, alin. (1) din Ordinul nr. 14/2011 al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor RCA, a fost obligat asigurătorul de răspundere civilă delictuală al inculpatului A., E. S.A să plătească părţii civile C. despăgubiri civile în sumă de 14.000 lei şi 140.000 Euro (echivalentul în lei la data plăţii) şi părţii civile D. suma de 2000 euro.

În temeiul Legii nr. 136/1995, corob. cu art. 1349 şi art. 2223, 2226 C. civ. şi art. 26, alin. (1) din Ordinul nr. 14/2011 al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor RCA, a fost obligat asigurătorul de răspundere civilă delictuală al inculpatului B., H. din Marea Britanie, prin mandatar în România I. SRL, să plătească părţii civile C. despăgubiri civile în sumă de 6.000 lei şi 60.000 Euro (echivalentul în lei la data plăţii) şi părţii civile D. suma de 1.000 euro.

În temeiul art. 49 şi 50 din Legea nr. 136/1995, a fost obligat asigurătorul E. S.A, să plătească părţilor civile C. şi D. cheltuieli judiciare în sumă de 3.500 lei.

În temeiul art. 49 şi 50 din Legea nr. 136/1995, a fost obligat H. din Marea Britanie, prin mandatar în România I. SRL, să plătească părţilor civile C. şi D. cheltuieli judiciare în sumă de 1.500 lei.

În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpaţi, în vederea introducerii profilurilor genetice ale acestora în SNDGJ, după rămânerea definitivă a prezentei sentinţe.

În temeiul art. 272, corob cu art. 274, alin. (1) şi (2) C. proc. pen., onorariile parţiale pentru avocaţii desemnaţi din oficiu, pentru fiecare dintre inculpaţi, J. şi K., în sumă de câte 100 lei fiecare, au fost suportate din fondurile speciale ale Ministerului Justiţiei.

În temeiul art. 274 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat fiecare dintre inculpaţii A. şi B. să plătească statului câte 600 lei, din care câte 260 lei pentru fiecare inculpat, reprezintă cheltuieli judiciare din faza de urmărire penală.

Prin decizia penală nr. 1019/A din 27.06.2017, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, au fost admise apelurile declarate de inculpatul B., L. şi părţile responsabile civilmente Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România cu sediul în Bucureşti, şi E. S.A cu sediul în Bucureşti, înregistrată la Registru Comerţului cu nr. x, cod unic de înregistrare x, cu sediul ales pentru corespondenta in Satu Mare, împotriva sentinţei penale nr. 339 pronunţată la 29 martie 2017 de Judecătoria Sighetu Marmaţiei pe care a desfiinţat-o în ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei aplicate inculpatului B. şi cuantumul daunelor morale acordate părţii vătămate C. şi pronunţând o nouă hotărâre:

În temeiul art. 81 vechiul C. pen., a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului B., stabilind potrivit art. 82 vechiul C. pen. un termen de încercare de 3 ani şi 6 luni.

A atenţionat inculpatul asupra disp.art. 83 vechiul C. pen.

A redus cuantumul daunelor morale acordate părţii vătămate C. de la 200.000 euro la 100.000 euro şi a obligat părţile responsabile civilmente E. S.A Bucureşti la 70.000 euro şi Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România Bucureşti la 30.000 euro către partea vătămată amintită, cu titlu de daune morale.

A menţinut restul dispoziţiilor hotărârii atacate.

A respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul A. împotriva aceleiaşi hotărâri.

A obligat pe inculpatul A. la 500 lei cheltuieli judiciare, restul cheltuielilor rămânând în sarcina acestuia.

Împotriva hotărârii instanţei de apel a declarat recurs în casaţie inculpatul A., la data de 28.07.2017.

În motivarea recursului în casaţie, recurentul-inculpat, în esenţă, a susţinut că legea penală mai favorabilă este legea veche întrucât nu cuprinde măsuri de supraveghere şi obligaţii atât de stricte ca şi legea nouă. Legea nouă prevede interdicţia de a nu conduce niciun vehicul ca şi pedeapsă complementară ce poate fi aplicată şi în cazul suspendării executării pedepsei sub supraveghere şi oferă beneficiul reabilitării la împlinirea termenului de încercare.

În cadrul dezbaterilor, în susţinerea orală, apărarea a arătat că recursul în casaţie formulat este întemeiat pe dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., întrucât s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

S-a solicitat admiterea recursului în casaţie formulat, extinderea efectelor recursului declarat şi cu privire la coinculpatul B., casarea parţială a hotărârii atacate şi înlăturarea greşitei aplicări a legii în sensul stabilirii pentru fiecare dintre cei doi inculpaţi a unor pedepse principale în limite legale, ţinând cont de faptul că s-au reţinut circumstanţele atenuante.

Examinând recursul în casaţie declarat de inculpatul A. se constată că acesta este întemeiat pentru următoarele motive:

Recursul în casaţie, în reglementarea C. proc. pen. intrat în vigoare la 1 februarie 2014, este conceput ca fiind o cale extraordinară de atac, reprezentând un ultim nivel de jurisdicţie în care părţile pot solicita reformarea unei hotărâri definitive, însă doar în limita cazurilor de casare prevăzute expres şi limitativ de legiuitor prin art. 438 C. proc. pen.

Prin intermediul acestei căi extraordinare de atac, a cărei soluţionare este dată numai în competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, este analizată conformitatea hotărârilor definitive atacate cu regulile de drept, însă numai prin raportare la cazurile de casare prevăzute de art. 438 C. proc. pen.

Recursul în casaţie reprezintă un mijloc de a repara ilegalităţile şi nu are, în consecinţă, drept obiect rezolvarea unei cauze penale, ci sancţionarea deciziilor necorespunzătoare, în scopul respectării legislaţiei şi a uniformităţii jurisprudenţei.

Potrivit art. 438 alin-1 pct. 12 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege. Se constată că pot fi încadrate în dispoziţiile legale menţionate erorile care se produc în legătură cu aplicarea pedepsei de către instanţa de apel prin stabilirea unei pedepse neprevăzute de lege sau prin depăşirea limitelor legale.

Inculpatul A. a invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., susţinând că pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare, aplicată de instanţa de fond şi menţinută de instanţa de apel, este în afara limitelor legale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunea de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 alin. (2) C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 5 Noul C. pen., art. 396 alin. (10) coroborat cu art. 374 alin. (4), art. 375, 396 alin. (10) C. proc. pen. şi art. 74 lit. a) şi c) raportat la art. 76 lit. d) C. pen. din 1969.

Înalta Curte constată că, deşi cererea de recurs în casaţie formulată în scris şi depusă la dosar este defectuos motivată, fiind expuse argumente privind temeinicia aplicării legii mai favorabile, într-o expunere confuză din perspectiva termenului de casare indicat, din analiza dosarului cauzei rezultă că recursul declarat este fondat, fiind incident cazul de casare invocat drept temei, respectiv art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., constând în aceea că pedeapsa principală aplicată atât recurentului, cât şi coinculpatului M. (aflat într-o situaţie juridică identică) este stabilită "în alte limite decât cele prevăzute de lege".

Se reţine că prin "lege" se înţelege în speţa de faţă încadrarea juridică stabilită de instanţă pentru faptele penale comise de fiecare inculpat, cu caracter definitiv, urmare a unui procedeu legal de individualizare prin circumstanţiere în condiţiile reţinerii de atenuante judiciare.

Astfel, atât Judecătoria Sighetu Marmaţiei, cât şi Curtea de Apel Cluj au stabilit că fiecare inculpat se face vinovat de comiterea infracţiunii de ucidere din culpă în forma prevăzută şi pedepsită de art. 178 alin. (2) din C. pen. vechi, pedeapsa legală fiind închisoarea de la 2 la 7 ani.

În cauză s-au reţinut pentru fiecare inculpat dispoziţiile art. 396 alin. (10) C. proc. pen., urmare solicitării şi încuviinţării procedurii simplificate, cu efectul reducerii limitelor de pedeapsă prevăzute de lege cu o treime.

Totodată, pentru fiecare inculpat instanţa a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) din C. pen. anterior, precum şi art. 76 lit. d) C. pen. anterior, ceea ce conduce, ca efect juridic legal al circumstanţierii atenuante, la coborârea pedepsei aplicabile sub minimul special (cuprins între 1 şi 3 ani), până la minimul general (de 15 zile).

În consecinţă, ca efect al acestor operaţiuni, rezultă o pedeapsă de 1 an şi 4 luni închisoare, prin reducerea cu o treime conform procedurii simplificate, urmând ca acest cuantum (de 1 an şi 4 luni) să fie dozat în concret, ca efect al circumstanţelor atenuante judiciare reţinute potrivit vechiul C. pen., sub acest minim, până la 15 zile.

În speţa dedusă judecăţii, însă, fiecăruia dintre inculpaţi i s-a aplicat de către prima instanţă o pedeapsă de 1 an şi 6 luni închisoare, neprivativă de libertate, menţinută de către instanţa de apel.

Prin urmare, Înalta Curte constată că în cauză s-a reţinut corect legea penală mai favorabilă, încadrarea juridică a faptelor şi reţinerea circumstanţelor atenuante, impunându-se a se aplica inculpaţilor pedepse în limitele legii, în sensul de redozare a cuantumului acestora sub limita de 1 an şi 4 luni închisoare.

De asemenea, se constată că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 443 alin. (1) C. proc. pen. cu privire la inculpatul M. şi, prin urmare, se impune a fi extinse efectele recursului în casaţie formulat şi cu privire la acest inculpat.

În consecinţă, Înalta Curte, în temeiul art. 448 alin. (2) lit. a) C. proc. pen., va admite recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1019/A/2017 din data de 27 iunie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, va desfiinţa în parte sentinţa penală nr. 339 din 29 martie 2017 a Judecătoriei Sighetu Marmaţiei, pronunţată în dosarul nr. x/2015 şi decizia penală nr. 1019/A/2017 din data de 27 iunie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori şi, în înlăturarea greşitei aplicări a legii, va dispune reducerea pedepsei aplicată inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 alin. (2) C. pen. din 1969 (art. 192 alin. (2) Noul C. pen.), cu aplicarea art. 5 Noul C. pen., art. 396 alin. (10) coroborat cu art. 374 alin. (4), art. 375, 396 alin. (10) C. proc. pen. şi art. 74 lit. a) şi c) raportat la art. 76 lit. d) C. pen. din 1969 de la 1 an şi 6 luni închisoare la 1 an şi 2 luni închisoare şi va reduce durata termenului de încercare a suspendării sub supraveghere de la 4 ani la 3 ani şi 8 luni.

În temeiul art. 443 C. proc. pen., va extinde efectele recursului în casaţie şi cu privire la inculpatul M. şi va reduce pedeapsa aplicată acestuia de la 1 an şi 6 luni închisoare la 1 an şi 2 luni închisoare şi va reduce durata termenului de încercare a suspendării sub supraveghere de la 3 ani şi 6 luni la 3 ani şi 2 luni.

Va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei şi deciziei contestate.

Va dispune anularea formelor de executare emise în baza celor două hotărâri şi emiterea de noi forme de executare în baza prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în casaţie formulat de către recurentul inculpat A. împotriva deciziei penale nr. 1019/A/2017 din data de 27 iunie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.

Desfiinţează în parte sentinţa penală nr. 339 din 29 martie 2017 a Judecătoriei Sighetu Marmaţiei, pronunţată în dosarul nr. x/2015 şi decizia penală nr. 1019/A/2017 din data de 27 iunie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, şi în înlăturarea greşitei aplicări a legii, dispune:

I. Reducerea pedepsei aplicată inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă prev. de art. art. 178, alin. (2) C. pen. 1969 (192 alin. (2) noul C. pen.), cu aplicarea art. 5 noul C. pen., art. 396, alin. (10), corob. cu art. 374, alin. (4), art. 375, 396, alin. (10) C. proc. pen. şi art. 74 lit. a) şi c) raportat la art. 76 lit. d) C. pen. 1969 de la 1 an şi 6 luni închisoare la 1 an şi 2 luni închisoare.

Reduce durata termenului de încercare a suspendării sub supraveghere, de la 4 ani la 3 ani şi 8 luni.

II. În temeiul art. 443 C. proc. pen., extinde efectele recursului în casaţie şi cu privire la inculpatul M. şi reduce pedeapsa aplicată acestuia de la 1 an şi 6 luni închisoare la 1 an şi 2 luni închisoare.

Reduce durata termenului de încercare a suspendării sub supraveghere, de la 3 ani şi 6 luni la 3 ani şi 2 luni.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei şi deciziei contestate.

Dispune anularea formelor de executare emise în baza celor două hotărâri şi emiterea de noi forme de executare în baza prezentei decizii.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru inculpaţii A. şi M., în sumă de 90 lei pentru fiecare, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 2 martie 2018.