Delayed execution of European Arrest Warrant due to infant child and territorial scope of fraud allegations

Asupra contestaţiei de faţă;

În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 8/ME din 3 mai 2018 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în conformitate cu art. 103 alin. (7) rap. la art. 107 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, s-a dispus executarea mandatului european de arestare nr. 7 St 14/17 h emis de către autorităţile judiciare austriece - Parchetul de pe lângă Tribunalul din Klagenfurt. S-a dispus predarea amânată a persoanei solicitate A. către autorităţile judiciare austriece, după încetarea cauzei de amânare a predării prevăzută de art. 112 alin. (1) rap. la art. 58 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 302/2004, persoana solicitată având un copil mai mic de un an, şi anume minora B., născută la data de 08.04.2018. În baza art. 115 din Legea nr. 320/2004 rep., s-a constatat că persoana solicitată nu a renunţat la beneficiile conferite de regula specialităţii. S-a dispus arestarea provizorie (începând cu data de 09.04.2019) în vederea predării a persoanei solicitate, pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data încetării cauzei de amânare a predării, respectiv 08.04.2019. S-a dispus ca predarea persoanei solicitate către autorităţile judiciare solicitante să se realizează în termen de 10 zile de la arestarea în vederea predării. În temeiul art. 97 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, predarea persoanei solicitate, s-a dispus că se va face sub condiţia ca, în cazul în care se va pronunţa o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România pentru executarea acelei pedepse, în măsura în care vor fi întrunite condiţiile pentru transfer. Potrivit art. 87 din Legea nr. 302/2004, cheltuielile judiciare în cuantum de 100 lei au rămas în sarcina statului.

S-a reţinut că prin cererea înregistrată la instanţă sub nr. x/43/2018, în data de 28 aprilie 2018, procurorul de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Tg.-Mureş a sesizat Curtea de Apel Tg. -Mureş cu propunerea de luare a măsurii arestării persoanei solicitate A., cetăţean român, şi de predare amânată a acesteia în baza mandatului european de arestare nr. 7 St 14/17 h emis de către autorităţile judiciare austriece - Parchetul de pe lângă Tribunalul din Klagenfurt.

Prin această cerere, s-a solicitat arestarea şi predarea numitei A. în vederea executării mandatului european de arestare nr. 7 St 14/17 h emis de către autorităţile judiciare austriece - Parchetul de pe lângă Tribunalul din Klagenfurt, într-un dosar în care sus-numita este cercetată pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în formă gravă prev. şi ped. de art. 146,147 alin. (2) şi 148 cazul al II-lea din C. pen. austriac. S-a reţinut, în concret, că persoana solicitată este suspectată că în oraşul Klagenfurt şi alte localităţi a comis infracţiunea de înşelăciune gravă, în perioada aprilie 2016 - 14 martie 2017, inducând în eroare pe numiţii C. şi D., prin simularea mai multor stări de urgenţă şi necesitate familiale, în scopul obţinerii unor sume de bani, în cuantum cuprins între 5.000 şi 50.000 de euro, cauzând un prejudiciu patrimonial numitului C., în sumă de 42.840 euro, respectiv numitului D., în sumă de 160.955,08 euro.

S-a constatat că faptele descrise au corespondenţă în dispoziţiile din legislaţia română, respectiv înşelăciune în formă continuată prevăzută de art. 244 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

Persoana solicitată, prin apărător ales, a depus un memoriu prin care a solicitat:1. In baza art. 89 alin. (6) coroborat cu prev. art. 90 alin. (1) şi prev. art. 99 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, să se constate că mandatul european de arestare emis pe numele său este imprecis şi, în consecinţă, a solicitat statului emitent transmiterea, în termen de cel mult 10 zile, a informaţiilor necesare; 2. în baza art. 98 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 302/2004, refuzarea executării mandatului european de executare identificat mai sus; 3. în baza art. 112 coroborat cu art. 58 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 302/2004, amânarea predării către autorităţile austriece în baza Mandatului european de arestare indicat mai sus, până la data de 8 aprilie 2019, dată la care minora B. împlineşte vârsta de 1 an.

În motivare s-a arătat, cu titlu prealabil, că începând cu anul 2009 a fost angajată pe postul de chelneriţă la barul "Romantica", situat în localitatea Volkermarkt, aflat la 30 km de localitatea Klangenfurt (Austria), unde locuia. Pe numitul C., în vârstă de cca. 47 ani, necăsătorit, l-a cunoscut în urmă cu 3 ani. Cu această persoană a intrat în relaţii intime la scurt timp după ce s-au cunoscut. Obişnuia să se întâlnească cu acesta atât la barul "Romantica"', cât şi la locuinţa sa. În timpul relaţiei C. i-a dat aproximativ 30.000 Euro, o parte din aceşti bani fiindu-i trimişi în România prin intermediul E.. Pe numitul D., în vârstă de cca. 60 ani, necăsătorit, l-a cunoscut la acelaşi bar în urmă cu cca. 6 ani, fiind un client obişnuit al respectivului local. De aproximativ 2 ani au început să întreţină relaţii intime până în toamna anului trecut. După întoarcerea sa în ţara, în urma unor discuţii telefonice, numitul D. a venit să o viziteze de 3 ori în România, de două ori în 2017 şi o dată în 2018. Este adevărat că şi această persoană i-a dat în perioada relaţiei diferite sume de bani, o parte dintre acestea fiindu-i trimise prin serviciul E., dar a apreciat că suma indicată în mandatul de arestare este mult mai mare decât cea primită. Faptul că avea o relaţie foarte strânsă cu numitul D., că îi dădea/trimitea bani în virtutea acestei relaţii rezultă şi din mesajele transmise de el prin intermediul aplicaţiei WhatsApp. In fine, în aceeaşi perioadă de timp a avut relaţii de prietenie şi intime cu actualul concubin F. Având în vedere că fiecare dintre aceste persoane făceau presiuni asupra sa pentru a stabiliza relaţia cu ei, dar a amânat acest moment, a continuat relaţiile cu toţi 3. Mai mult, în cursul lunii iulie 2017 a rămas însărcinată, iar la data de 8.04.2018 a născut o fetiţă al cărei tată poate fi oricare dintre ultimele 2 persoane. Întrucât F. este convins de faptul că această fetiţă este concepută de el a recunoscut-o la Primăria Municipiului Reghin, trecând-o în certificatul de naştere pe numele său.

Faţă de cele prezentate mai sus, s-a apreciat că este evident că banii i-au fost daţi în virtutea acestor relaţii de prietenie şi intime şi nu a unor fapte de înşelăciune sau alte acţiunii ilicite.

Referitor la cererea de la pct. 1 au fost invocate dispoziţiile art. 89 alin. (6), art. 90 alin. (1), art. 86 din Legea 302/2004, arătându-se că din lecturarea atentă a mandatului european de arestare din prezenta cauză prin prisma dispoziţiilor legale redate mai sus şi a Anexei 1 Ia Legea nr. 302/2004 rezultă că nu îndeplineşte aceste cerinţe legale pentru motivele următoare:

1. nu sunt descrise trăsăturile fizice particulare;

2. nu este indicat numărul mandatului de arestare şi nici numărul dosarului în care a fost emis;

3. nu este menţionată denumirea instanţei/judecătorului care a dat "aprobarea" pentru mandatul de arestare, nici numărului dosarului în care s-a dat respectiva aprobare şi nici numărul şi data hotărârii de aprobare a acestui mandat;

4. nu este indicat pentru fiecare infracţiune pentru care s-a emis mandat de arestare pedeapsa privativă de libertate prevăzută de lege - limita minimă şi limită maximă;

5. lit.

d) nu este redată conform formularului din Anexa 1 sus menţionată şi nici nu s-au respectat indicaţiile din formular, în sensul bifării răspunsurilor şi nu a tăierii tuturor rubricilor de la această literă din formular;

6. menţiunile de la lit.

e) din mandat sunt extrem de confuze/neclare deoarece: - din menţiunile referitoare la,, Descrierea circumstanţelor în care s-a comis/s-au comis infracţiunea/infracţiunile, inclusiv momentul (data şi ora), locul şi gradul de participare la acesta/acestea a persoanei solicitate"- pag. 5 partea de sus, reiese că numita A. este suspectă pentru comiterea " unor înşelăciuni în parte grave... ".- acelaşi aspect reiese şi din menţiunile referitoare la " Natura şi încadrarea juridică a faptelor şi dispoziţiile legale aplicabile/codul aplicabil"- pag. 5 partea de jos, unde se reţine că a săvârşii prin acestea infracţiunea de înşelăciune gravă comisă în mod profesional conformări. 146, 147 alin. (2), (14)8 cazul al doilea";- astfel, deşi este suspectă pentru comiterea infracţiunii de înşelăciune, totuşi, la pag. 6 din mandat este bifată căsuţa referitoare la "furt în mod organizat sau tâlhărie gravă", iar la poziţia "înşelăciune" nu este bifată căsuţa aferentă; - o altă neclaritate este cea referitoare la numărul de infracţiuni de înşelăciune comise având în vedere că:

• la pag. 5 lit.

e) din mandat se menţionează explicit faptul că prezentul mandat se referă la o infracţiune; • în continuare, însă, se menţionează la fel de explicit faptul că este "suspectată, că în Klagenfurt şi alte localităţi cu intenţia de a-şi asigura prin comiterea unor înşelăciuni în parte grave ...", şi că a "comis deja două fapte similare..."; • se precizează primirea mai multor sume de bani de la C. şi D. în intervale de timp comune doar în parte, ceea ce poate însemna fie comiterea unei sigure fapte de înşelăciune în formă continuată, fie comiterea mai multor fapte de înşelăciune, fiecare dintre acestea în formă continuată; • încadrarea juridică a infracţiunii în "articolele 146, 147 alin. (2), (14)8 cazul al doilea" nu este de natură să clarifice numărul infracţiunilor pentru care este acuzată în concret; • nu s-a completat pct. II. Descrierea detaliată a faptei sau faptelor care nu se încadrează la secţiunea I: de la lit.

e) din formular; • simpla trimitere la "articolele 146,147 alin. (2), (14)8 cazul al doilea " nu satisface cerinţa legală a descrierii detaliate a faptei de la "cazul întâi, adică cele pentru care pedeapsa este sub 3 ani.

Referitor la cererea de la pct. 2 au fost invocate dispoziţiile art. 98 alin. (2) lit. e) din Legea 302/2004 arătându-se că "Autoritatea judiciară română de executare poate refuza executarea mandatului european de arestare în următoarele cazuri:

e) când mandatul european de arestare se referă la infracţiuni care, potrivit legii române, sunt comise pe teritoriul României".

S-a arătat că dacă s-ar accepta ipoteza comiterii unor fapte de înşelăciune, având în vedere, pe de o parte, activitatea infracţională confuză descrisă la lit. e) din mandat, iar pe de altă parte, împrejurarea ce rezultă implicit din acelaşi mandat că, o parte din fapte/acte materiale ar fi fost comis după reîntoarcerea în România, înseamnă că, cel puţin o parte din aceste fapte/acte materiale au fost comise pe teritoriul României. Cu alte cuvinte, acţiunile frauduloase constând în trimiterea de mesaje şi discuţii telefonice cu conţinutul din mandat le-a trimis/purtat de pe/pe teritoriul României. Mai mult, cel puţin în privinţa lui D., aşa cum a arătat şi în declaraţie, a fost de 3 ori în România, astfel că în aceste cazuri acţiunile de inducere în eroare s-au comis pe teritoriul României. În fine, cel puţin o parte din bani i-a primit pe teritoriul României.

Faţă de această situaţie, de clarificarea acestor aspecte depinde aplicarea corectă a prevederilor art. 115 din Legea nr. 302/2004 referitoare la regula specialităţii.

Drept urmare, aceste două dispoziţii legale nu se pot aplica în cauză până în momentul descrieri detaliate a faptelor, inclusiv sub aspectul locului şi a datei la care a indus în eroare/înşelat persoanele la care se referă mandatul de arestare.

Referitor la cererea de la pct. 3 au fost invocate dispoziţiile art. 58 alin. (1) din Legea 302/2004 arătându-se că la data de 08 aprilie 2018 a născut-o pe minora B. conform certificatul de naştere seria Nil nr. 217619. La această vârstă fragedă-24 zile-minora se află într-un moment în care prezenţa mamei este esenţială atât pentru dezvoltarea sa fizică, pentru asigurarea hranei specifice (laptele matern), cât şi psihică, întreruperea legăturii cu persoana de care sugarul este ataşat fizic, psihic şi emoţional putând avea efecte de durată pentru acesta. În altă ordine de idei, s-a apreciat că ancheta penală ce face obiectul dosarului nr. 7 St 14/17h nu ar fi sub nicio formă periclitată în cazul în care actele procedurale, mai exact audierea sa, ar avea loc prin comisie rogatorie/videoconferinţă.

În cadrul şedinţei de judecată au fost puse în discuţie apărările formulate, fiind respinsă solicitarea numitei A. de a solicita informaţii suplimentare cu privire la mandatul european de arestare, apreciindu-se că acesta conţine toate informaţiile necesare, corespunzând astfel exigenţelor dispoziţiilor Legii nr. 302/2004. Persoana solicitată A. a arătat că nu doreşte să dea vreo declaraţie cu privire la mandatul european de arestare, apărătorul său arătând că nu este de acord cu predarea către autorităţile austrice deoarece are un minor în vârstă de doar 25 de zile.

Analizând actele şi lucrările dosarului s-a constatat că mandatul european de arestare corespunde exigenţelor prevăzute de dispoziţiile Legii nr. 302/2004, nefiind identificat vreun motiv obligatoriu sau opţional de refuz al predării, dintre cele prevăzute de art. 98 alin. (1) şi (2)din Legea nr. 302/2004.

Cu privire la motivul opţional de refuz invocat de către persoana solicitată, instanţa a constatat că acesta nu subzistă. Astfel, deşi există suspiciunea că o parte din actele materiale ale infracţiunii de înşelăciune ar fi fost comise şi pe teritoriul României (conform declaraţiei persoanei solicitate A.), instanţa a apreciat că urmărirea penală se poate realiza mult mai eficient de către autorităţile austrice, majoritatea actelor materiale reţinute fiind comise pe teritoriul acestui stat, persoanele vătămate sunt cetăţeni ai acestui stat, o parte din probe au fost deja administrate de către autorităţile austrice. Prin urmare, s-a apreciat că acest motiv opţional de refuz nu poate fi admis în prezenta cauză.

Instanţa a constatat însă că, în cauză, există temeiul pentru amânarea predării persoanei solicitate prevăzut de art. 112 alin. (1) rap. la art. 58 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 302/2004: persoana solicitată are un copil mai mic de un an, şi anume minora B., născută la 08.04.2017, potrivit actelor prezentate procurorului cu ocazia audierii şi depuse la dosar, respectiv certificatul de naştere N.11 nr. 217619 eliberat de mun. Reghin la data de 10.04.2018.

Având în vedere dispoziţiile imperative ale art. 97 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, predarea persoanei solicitate s-a dispus că se va face sub condiţia ca, în cazul în care se va pronunţa o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România pentru executarea acelei pedepse, în măsura în care vor fi întrunite condiţiile pentru transfer. Pentru a asigura predarea către autorităţile judiciare solicitante, în temeiul art. 103 alin. (13) şi art. 107 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 s-a emis mandat de arestare, care va fi pus în executare la data de 05.08.2018, după încetarea cauzei de amânare a predării.

Împotriva sentinţei penale nr. 8/ME din data de 03 mai 2018 a Curţii de Apel Târgu Mureş, a formulat contestaţie, persoana solicitată A., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. 119/43/2018.

În esenţă, a solicitat admiterea contestaţiei, desfiinţarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, respingerea cererii de executare a mandatului european de arestare. A susţinut că din perspectiva dispoziţiilor art. 89 alin. (6) din Legea nr. 302/2004 nu sunt îndeplinite cerinţele legale prevăzute în anexa 1 la Legea nr. 302/2004, respectiv nu sunt descrise trăsăturile fizice particulare, nu este indicat numărul mandatului de arestare şi cel al dosarului în care a fost emis. De asemenea, nu au fost menţionate denumirea instanţei, numele judecătorului care a dispus emiterea mandatului european de arestare, numărul dosarului în care s-a dat această aprobare, hotărârea de aprobare a acestui mandat, fiecare infracţiune pentru care s-a emis mandatul de arestare, pedeapsa prevăzută de lege precum şi limita maximă. S-a susţinut că nu se pot aplica corect prevederile art. 115 din Legea nr. 302/2004 privind regula specialităţii, iar conform prevederilor art. 98 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 302/2004 autoritatea judiciară română de executare poate refuza executarea mandatului european de arestare în cazul când există infracţiuni care potrivit legii române sunt comise pe teritoriul României. În acest context, a susţinut că nu se pot aplica dispoziţiile acestui articol în cauză până în momentul descrierii detaliate a faptelor sub aspectul locului şi a datei la care s-a comis presupusa infracţiunea de înşelăciune la care se referă mandatul european de arestare.

Examinând contestaţia formulată de persoana solicitată A., în raport cu actele aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată pentru următoarele motive:

Potrivit art. 84 din Legea nr. 302/2004 (republicată) mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea şi predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate. Potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002. Raţiunea mandatului european de arestare constă în necesitatea de a se asigura garanţia că infractorii nu se pot sustrage justiţiei, el reprezentând instrumentul de aducere a persoanei solicitate în faţa justiţiei statului emitent, pentru instrumentarea procedurilor penale.

În cadrul acestei proceduri, reglementată printr-o lege specială, instanţa de judecată, în calitate de autoritate judiciară, nu este abilitată să verifice apărările persoanei solicitate pe fondul cauzei, respectiv, dacă se face sau nu vinovată de comiterea unor fapte penale, după cum nu are nici competenţa să se pronunţe cu privire la temeinicia urmăririi penale efectuată de autoritatea judiciară emitentă sau cu privire la oportunitatea arestării persoanei solicitate. Investit cu executarea unui mandat european de arestare, judecătorul hotărăşte, asupra arestării şi predării persoanei solicitate, după ce, în prealabil, a verificat condiţiile referitoare la emiterea mandatului, la identificarea persoanei solicitate, la existenţa dublei încriminări a faptelor penale ce se impută acesteia sau dacă există situaţii ce se constituie în motive de refuz. A proceda altfel ar însemna să se încalce principiul recunoaşterii şi încrederii reciproce, ce stă la baza executării, de către instanţa română, a mandatului european de arestare emis de autoritatea judiciară străină competentă.

În ceea ce priveşte criticile persoanei solicitate referitoare la faptul că nu sunt descrise trăsăturile fizice particulare, nu este indicat numărul mandatului de arestare şi cel al dosarului în care a fost emis, nu a fost menţionată denumirea instanţei, numele judecătorului care a dispus emiterea mandatului european de arestare, Înalta Curte constată că sunt nefondate, având în vedere actele dosarului prin raportare la dispoziţiile art. 86 din Legea nr. 302/2004.

Conţinutul şi forma mandatului european de arestare sunt reglementate de art. 86 din Legea nr. 302/2004, conform cărora, mandatul european de arestare va conţine următoarele informaţii: a) identitatea şi cetăţenia persoanei solicitate; b) denumirea, adresa, numerele de telefon şi fax, precum şi adresa de e-mail ale autorităţii judiciare emitente; c) indicarea existenţei unei hotărâri judecătoreşti definitive, a unui mandat de arestare preventivă sau a oricărei alte hotărâri judecătoreşti executorii având acelaşi efect, care se încadrează în dispoziţiile art. 88 şi 96 din prezenta lege; d) natura şi încadrarea juridică a infracţiunii, ţinându-se seama mai ales de prevederile art. 96; e) o descriere a circumstanţelor în care a fost comisă infracţiunea, inclusiv momentul, locul, gradul de implicare a persoanei solicitate; f) pedeapsa pronunţată, dacă hotărârea a rămas definitivă, sau pedeapsa prevăzută de legea statului emitent pentru infracţiunea săvârşită; g) dacă este posibil, alte consecinţe ale infracţiunii. (2) Mandatul european de arestare este întocmit în conformitate cu formularul din anexa nr. 1. (3) Mandatul european de arestare transmis autorităţii competente a unui alt stat membru trebuie tradus în limba oficială sau în limbile oficiale ale statului de executare sau în una ori mai multe alte limbi oficiale ale instituţiilor Uniunii Europene, pe care acest stat le acceptă, conform declaraţiei depuse la Secretariatul General al Consiliului Uniunii Europene.

În speţă, verificând mandatul european de arestare din punct de vedere al formei şi conţinutului, se constată ca fiind nefondate susţinerile apărării invocate în acest sens, mandatul de arestare din prezenta cauză cuprinde informaţiile conform dispoziţiilor anterior menţionate, relativ la numărul mandatului de arestare (nr. 7St14/17h), numărul dosarului în care a fost emis (8HR/94/18i), denumirea instanţei (autorităţile judiciare din Austria Parchetul de pe lângă Tribunalul din Klagenfurt, numele judecătorului care a dispus emiterea mandatului european de arestare (Mag. Marie-Luise Rohr), precum şi identitatea şi cetăţenia persoanei solicitate, descrierea faptelor şi sancţiunea prevăzută.

Totodată, Înalta Curte reţine că potrivit dispoziţiilor art. 112 din Legea nr. 302/2004, privind predarea amânată sau temporară alin. (1) prevede că dispoziţiile art. 58 alin. (1)-(5) şi 7 se aplică în mod corespunzător. Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 58 alin. (1)-(3): (1) În situaţia în care persoana extrădată este cercetată penal de către autorităţile judiciare române, predarea acesteia se amână până la soluţionarea definitivă a cauzei. În caz de condamnare cu executarea în regim de detenţie a pedepsei, predarea se amână până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiţionate sau până la executarea pedepsei la termen. (2) Predarea poate fi amânată atunci când: a) se constată, pe baza unei expertize medico-legale, că persoana extrădată suferă de o boală gravă care face imposibilă predarea imediată. În acest caz, predarea se amână până când starea de sănătate a persoanei extrădate se va ameliora; b) persoana extrădată este gravidă sau are un copil mai mic de un an. În acest caz, predarea se amână până la încetarea cauzei care a determinat amânarea, astfel încât predarea să fie posibilă; c) din cauza unor împrejurări speciale, predarea imediată ar avea consecinţe grave pentru persoana extrădată sau familia acesteia. În acest caz, predarea poate fi amânată cel mult 3 luni şi numai o singură dată. (3) În cazul amânării predării persoanei extrădate, instanţa emite un mandat de arestare provizorie în vederea extrădării. În cazul în care persoana extrădată se află, la momentul admiterii cererii de extrădare, sub puterea unui mandat de arestare preventivă sau de executare a pedepsei închisorii emis de autorităţile judiciare române, mandatul de arestare provizorie în vederea extrădării intră în vigoare la data încetării motivelor care au justificat amânarea.

În raport de cele anterior menţionate, Înalta Curte constată că, în mod corect, instanţa de fond a dispus predarea amânată a persoanei solicitate A. către autorităţile judiciare austriece, după încetarea cauzei de amânare a predării, având în vedere existenţa temeiului pentru amânarea predării persoanei solicitate prevăzut de art. 58 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 302/2004, respectiv persoana solicitată are un copil mai mic de un an, minora B., născută la 08.04.2018, aşa cum rezultă din certificatul de naştere N.11 nr. 217619 eliberat de mun. Reghin, aflat la fila 30 din dosarul Curţii de Apel Târgu Mureş.

Înalta Curte constată că încheierea contestată este legală şi temeinică şi în mod corect instanţa de fond a dispus arestarea provizorie, începând cu data de 09.04.2019, data încetării cauzei de amânare a predării, pe o perioadă de 30 de zile, în vederea predării acesteia, constatând că persoana solicitată nu a renunţat la beneficiile conferite de regula specialităţii conform art. 115 din Legea nr. 302/2004, precum şi menţiunea potrivit căreia predarea se face sub condiţia ca, în cazul în care se va pronunţa o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România pentru executarea pedepsei.

În ceea ce priveşte susţinerea persoanei solicitate în sensul că o parte din actele materiale ale infracţiunii de înşelăciune ar fi fost comise şi pe teritoriul României, motiv opţional de refuz invocat de către persoana solicitată prev de art. 98 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 302/2004, Înalta Curte, în acord cu instanţa de fond, apreciază că urmărirea penală se poate realiza mult mai eficient de către autorităţile austrice, având în vedere că mai multe acte materiale reţinute au fost comise pe teritoriul Austriei, persoanele vătămate sunt cetăţeni ai acestui stat, iar o parte din probe au fost deja administrate de către autorităţile austrice, solicitându-se predarea persoanei în vederea efectuării urmăririi penale, astfel încât, nu sunt incidente dispoziţiile art. 98 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 302/2004, când mandatul european de arestare se referă la infracţiuni care potrivit legii române sunt comise pe teritoriul României.

Pentru toate aceste considerente, apreciind că hotărârea atacată este legală şi temeinică, în baza art. 425<SUP>1 </SUP>alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., raportat la art. 103 alin. (7) şi art. 107 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinţei penale nr. 8/ME din data de 03 mai 2018 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. x/2018.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligată contestatoarea persoana solicitată la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 420 lei, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinţei penale nr. 8/ME din data de 03 mai 2018 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. x/2018.

Obligă contestatoarea persoana solicitată la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 420 lei, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 05 iunie 2018.