Execution of European Arrest Warrant for Human Smuggling: Admissibility Despite Material Error and Identity Objections

Asupra cauzei de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 97/F din data de 21 mai 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.

În baza art. 103 alin. (7) cu referire la art. 107 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis în data de 08.05.2018 de către Judecătoria Weiden, în dosarul nr. 1 Gs 524/18 (prin care a fost îndreptat mandatului european de arestare emis în data de 24.04.2018), pe numele persoanei solicitate A., alias B. cu respectarea regulii specialităţii.

În baza art. 103 alin. (7) din Legea nr. 302/2004 republicată, a luat act că persoana solicitată nu consimte la predarea sa către autorităţile judiciare din Germania.

În baza art. 103 alin. (10) din Legea nr. 302/2004 republicată, a dispus arestarea persoanei solicitate, în vederea predării, pentru o perioadă de 30 de zile, începând din data de 24.05.2018 până în data de 22.06.2018 inclusiv.

A constatat că persoana solicitată a fost reţinută şi arestată provizoriu din data de 08.05.2018 până la zi.

În baza art. 103 alin. (13) din Legea nr. 302/2004 republicată, a dispus emiterea mandatului de arestare.

În baza art. 87 din Legea nr. 302/2004 republicată cu referire la art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina statului.

În baza art. 87 din Legea nr. 302/2004 republicată cu referire la art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare reprezentând onorariul interpretului de limba turcă au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut, în esenţă, că mandatul european de arestare emis la data de 08 mai 2018 - prin care a fost îndreptat mandatul de arestare emis la data de 24 aprilie 2018- îndeplineşte condiţiile de conţinut şi formă prevăzute de artz. 86 din Legea nr. 302/2004 republicată, că infracţiunile pentru care persoana solicitată este cercetată dau loc la predare în acord cu dispoziţiile art. 96 alin. (1) din legea specialăp şi că nu este incident niciunul dintre cazurile de refuz de predare prevăzute de art. 98 din Legea nr. 302/2004 republicată.

Împotriva sentinţei penale nr. 97/F din data de 21 mai 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în dosarul nr. x/2018 (1331/2018), în termen legal a formulat contestaţie persoana solicitată A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 23.05.2018 sub nr. x/2/2018.

Apărătorul contestatorului a solicitat, în esenţă, admiterea contestaţiei, desfiinţarea sentinţei penale atacate şi respingerea cererii de punere în executare a mandatului european de extrădare.

Examinând sentinţa pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că este nefondată contestaţia formulată de persoana solicitată A., pentru următoarele considerente:

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că, prin sesizarea nr. 1244/II-5/2018 din data de 08.05.2018 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, a fost înaintată Curţii de Apel Bucureşti şi înregistrată sub nr. x/2/2018 cererea de punere în executare a mandatului european de arestare emis la data de 24 aprilie 2018 de către autorităţile judiciare din Republica Federală Germania, faţă de persoana solicitată A. alias B.

Persoana solicitată a fost prezentată în faţa procurorului la data de 08.05.2018, fiindu-i aduse la cunoştinţă existenţa mandatului şi infracţiunea care a determinat emiterea acestuia de către autorităţile germane şi a fost prezentată instanţei de judecată la termenul din data de 09.05.2018, cu propunerea de luare a măsurii arestării provizorii în vederea predării.

La dosarul cauzei a fost ataşat mandatul european de arestare emis la data de 08.05.2018 (prin care a fost îndreptat mandatul european de arestare emis în data de 24.04.2018, dată fiind eroarea materială strecurată cu privire la nume) de către autorităţile judiciare din Republica Federală Germania.

Din actele dosarului mai rezultă că mandatul european de arestare a fost emis în data de 08.05.2018 de către Judecătoria Weiden, în dosarul nr. 1 Gs 524/18 (prin care a fost îndreptat mandatul european de arestare emis în data de 24.04.2018, dată fiind eroarea materială strecurată cu privire la nume), actul pe care s-a întemeiat mandatul european de arestare constând într-un ordin de arestare, emis în vederea efectuării urmăririi penale, persoana solicitată având calitatea de suspect în cauză.

În fapt, s-a reţinut, în esenţă, că:

- cel târziu cu puţin înaintea datei de 04.02.2017, învinuitul s-a asociat cu numiţii C., IIhan E., F., G., H. alias "Şeicul I." şi J. alias "K." precum şi cu alţi făptaşi deocamdată neidentificaţi, printre care zişii "L.", "M.", "N.", "O." şi "P." alias "Q.", pentru ca acţionând în comun şi prin diviziune a sarcinilor să efectueze transporturi de persoane din Turcia via Bulgaria şi România in Spaţiul Schengen, cu ţintă Germania, iar în acest fel să-şi asigure o sursă de venit de o anumită durată şi cu un volum consistent. Persoanele a căror traficare se executa în acest fel şi care nu deţineau documentele care să le permită intrarea şi şederea in Austria, respectiv in Republica Federală Germania, fapt care le era bine cunoscut tuturor co-făptaşilor, achitau pentru traficare sume considerabile de bani, anume de până la 10.000 euro de persoană. Transportul în sine se realiza în parte cu camionete având suprastructură tip prelată, intr-o ascunzătoare de doar circa 120 cm lăţime şi circa 40 cm înălţime dispusă sub suprafaţa de încărcare, persoanele traficate înghesuindu-se acolo pe întreaga durată de 16 ore a călătoriei. Persoanelor traficate nu li se oferea nici mâncare şi nici băutură. În suprafaţa de Încărcare erau practicate doar puţine găuri de aerisire. În puţinele pauze din timpul cursei, persoanelor traficate nu le era permis să părăsească vehiculul.

"O." şi "P." alias "Q." deţineau la Istanbul anumite locuinţe în care persoanele recrutate de către J. printre altele în Irak erau cazate pentru a fi pregătite în vederea transportării in Bulgaria. H., care reprezenta gruparea în Bulgaria, se ocupa de organizarea etapelor Bulgaria-Serbia şi Bulgaria-România. Ajunse în România şi aşteptând continuarea drumului către Germania, persoanele traficate erau cazate În hoteluri. "M.", "N.", precum şi învinuitul A. se ocupau de recrutarea de şoferi în România în vederea efectuării curselor către Germania. In Germania acţiona C., care organiza în special fluxul de bani către H., colaborând în acest sens şi cu F., G. şi E. La rândul său, E. dispunea de şoferi proprii pentru cursele de traficare, printre aceştia "L.".

Învinuitul A. a participat la următoarele fapte individuale:

1. 10.08.2017, în jurul orei 17:20, transportarea a 9 persoane- iranieni şi irakieni- prin fostul punct de frontieră Waidhaus-Autostradă şi evacuarea lor în zona Pleystein

2. 14.08.2017, în jurul orei 19:00, transportarea a 5 persoane- irakieni- prin fostul punct de frontieră Waidhaus-Autostradă şi evacuarea lor pe B22

3. 22.08.2017, transportarea a 4 persoane prin fostul punct de frontieră Waidhaus-Autostradă şi evacuarea lor în zona Arnschwrang

4. 25.08.2017, în jurul orei 20:00, transportarea a 8 persoane prin fostul punct de frontieră Waidhaus-Autostradă şi evacuarea lor pe B 22

5. 05.09.2017, în jurul orei 19:22, transportarea a 6 persoane- irakieni- prin fostul punct de frontieră Waidhaus-Autostradă şi evacuarea lor la ieşirea Lohma-Pleystein

Faptele descrise anterior se încadrează în infracţiunea de trafic de migranţi străini în 5 cazuri, comis în grup infracţional organizat şi în scop lucrativ, prevăzute de art. 97 alin. (2), art. 96 alin. (1) cifra 1 a) şi b), cifra 2, art. 95 alin. (1) cifra 1 şi cifra 3 din Legea germană privind şederea, munca şi integrarea străinilor pe teritoriul federal (AufenthG), art. 53 din C. pen. german, pedepsite cu o pedeapsă de maxim 15 ani închisoare.

Conform art. 86 din Legea nr. 302/2004 modif., mandatul european de arestare trebuie să conţină următoarele informaţii:

a)identitatea şi cetăţenia persoanei solicitate;

b)denumirea, adresa, numerele de telefon şi fax precum şi adresa de e-mail ale autorităţii judiciare emitente;

c)indicarea existenţei unei hotărâri judecătoreşti definitive, a unui mandat de arestare preventivă sau a oricărei alte hotărâri judecătoreşti executorii având acelaşi efect, care se încadrează în dispoziţiile art. 88 şi 96 din prezenta lege;

d)natura şi încadrarea juridică a infracţiunii, ţinându-se seama mai ales de prevederile art. 96;

e)o descriere a circumstanţelor în care a fost comisă infracţiunea, inclusiv momentul, locul, gradul de implicare a persoanei solicitate;

f)pedeapsa pronunţată, dacă hotărârea a rămas definitivă, sau pedeapsa prevăzută de legea statului emitent pentru infracţiunea săvârşită;

g)dacă este posibil, alte consecinţe ale infracţiunii.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în acord cu prima instanţă constată că mandatul european de arestare emis la data de 08.05.2018 (prin care a fost îndreptat mandatul european de arestare emis în data de 24.04.2018, dată fiind eroarea materială strecurată cu privire la nume) de către autorităţile judiciare din Republica Federală Germania, îndeplineşte condiţiile de conţinut şi formă prevăzute de art. 86 din Legea nr. 302/2004, în sensul că în cuprinsul acestuia sunt menţionate identitatea şi cetăţenia persoanei solicitate, este indicat actul în baza căruia a fost emis mandatul european de arestare, se precizează încadrarea juridică a infracţiunilor pentru care este cercetată persoana solicitată, sunt descrise circumstanţele săvârşirii faptelor şi este specificată limita maximă a pedepselor prevăzute de legislaţia statului german pentru aceste infracţiuni.

Totodată, infracţiunile pentru care persoana solicitată este cercetată dau loc la predare, în acord cu dispoziţiile art. 96 alin. (1) din Legea nr. 302/2004.

Referitor la pretinsele neconcordanţe existente în cuprinsul aceluiaşi mandat european, care ar reprezenta vicii de conţinut, potrivit apărării, se constată că menţionarea unor încadrări juridice diferite reprezintă o consecinţă a indicării dispoziţiilor legale din dreptul german aplicabile, redate mai sus, şi a denumirii infracţiunilor pentru care persoana solicitată este urmărită pe teritoriul Republicii Federale Germania, respectiv, a precizării infracţiunii, dintre cele prevăzute de art. 96 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, pentru care verificarea îndeplinirii condiţiei dublei incriminări nu mai este necesară (în concret, pct. 13 din acesta - facilitarea intrării şi şederii ilegale).

De asemenea, se constată lipsa unor neconcordanţe şi în ceea ce priveşte descrierea circumstanţelor în care a fost comisă infracţiunea (prin indicarea inclusiv a momentului - 10.08.2017-04.09.2017, locului- Waidhaus, gradului de implicare a persoanei solicitate- co-făptaş), fiind întru totul respectate dispoziţiile art. 86 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 302/2004. Din acelaşi punct de vedere, împrejurarea că în prezentarea situaţiei de fapt s-a menţionat rolul pe care persoana solicitată l-ar fi avut în cadrul grupării (recrutarea de şoferi în România), anterior prezentării faptelor individuale la care ar fi participat acesta, nu este de natură a afecta conţinutul aceluiaşi mandat european de arestare, de altfel, subliniază încă o dată Curtea, având la bază fapta de facilitare a intrării şi şederii ilegale, comisă în circumstanţele de mai sus.

Din examinarea actelor dosarului se constată că la termenul de judecată din data de 21.05.2018, instanţa de fond a adus la cunoştinţă persoanei solicitate conţinutul mandatului european de arestare emis de autorităţile judiciare din Republica Federală Germania împotriva sa, în acest sens fiindu-i pusă la dispoziţie şi traducerea în limba turcă (pe care o înţelege) şi dispoziţiile art. 99, 100 şi 104 din Legea 302/2004 republicată.

La acelaşi termen de judecată persoana solicitată, personal şi asistată de apărător ales, precum şi interpret autorizat de limba turcă, după ce i-au fost aduse la cunoştinţă dispoziţiile legale şi consecinţele unui eventual consimţământ la predare, a arătat că înţelege să nu îşi dea consimţământul în vederea predării sale către autorităţile judiciare din Republica Federală Germania, cu consecinţa audierii sale, în aplicarea dispoziţiilor art. 103 alin. (7) din Legea nr. 302/2004.

Astfel, s-au consemnat poziţia persoanei solicitate faţă de existenţa unuia din motivele obligatorii sau opţionale de neexecutare, precum şi eventualele obiecţii în ceea ce priveşte identitatea. Nu în ultimul rând, opţiunea în sensul de a beneficia de regula specialităţii, potrivit art. 115 din Legea nr. 302/2004.

Referitor la obiecţiile privind identitatea, este de subliniat că prin mandatul european de arestare emis la data de 08.05.2018 s-a îndreptat eroarea materială din cuprinsul mandatului european de arestare emis anterior, la data de 24.04.2018, cu privire la numele persoanei solicitate - A., în loc de B.

În continuare, Înalta Curte, în acord cu prima instanţă, constată, că nu este incident niciunul dintre cazurile de refuz de predare prev. de art. 98 din Legea nr. 302/2004.

Cu privire la aspectele referitoare la locul săvârşirii faptei, apărarea invocată de persoana solicitată în sensul că nu s-a aflat niciodată pe teritoriul Germaniei şi aşa fiind nu avea cum să săvârşească infracţiuni pe teritoriul acestei ţări nu poate fi primită favorabil. Învinuirile aduse persoanei solicitate nu fac obiectul prezentei proceduri urmând a fi reiterate şi avute în vedere de autorităţile judiciare străine în cadrul anchetei penale în derulare pe teritoriul Republicii Federale Germania.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinţei penale nr. 97/F din data de 21 mai 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în dosarul nr. x/2018 (1331/2018).

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul interpretului de limba turcă se plăteşte din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 mai 2018.