Temporary Surrender Despite Domestic Prosecution Under Article 58(4) of Law No. 302/2004

Deliberând asupra contestaţiei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin încheierea penală nr. 77/F din data de 11 mai 2017 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în baza art. 112 rap. la art. 58 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, s-a admis cererea autorităţilor judiciare italiene, respectiv Judecătorul de Cameră Preliminară din cadrul Tribunalului din Napoli - Italia şi s-a dispus predarea temporară a persoanei solicitate A., cetăţean italian, către autorităţile italiene, pe o perioadă de 180 de zile, calculate de la data predării efective a acestuia, conform acordului încheiat de Curtea de Apel Piteşti şi Judecătorul de Cameră preliminară din cadrul Tribunalului din Napoli - Italia şi care face parte din prezenta hotărâre.

S-a arătat că acordul a fost încheiat în baza art. 112 alin. (1) şi 2 din Legea 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, modificată, care reglementează predarea amânată sau condiţionată.

De asemenea, s-a reţinut că sunt aplicabile dispoziţiile art. 112 şi art. 58 alin. (1)-(5) şi (7) din Legea 302/2004. În privinţa condiţiilor privind predarea temporară, s-a arătat că acestea se stabilesc prin acordul încheiat între autorităţile române şi străine competente. Totodată, s-a constatat că pentru România, autoritatea competentă este curtea de apel care a executat mandatul european de arestare.

S-a mai subliniat că preluarea persoanei predate şi returnarea acesteia se fac de către autorităţile competente ale statului emitent, pe teritoriul României, iar cheltuielile privind preluarea şi returnarea persoanei predate sunt suportate de statul emitent.

Mai mult, s-a considerat că autoritatea judiciară de executare, Curtea de Apel Piteşti, România a dispus predarea temporară a persoanei solicitate A. către Judecătorul de Cameră Preliminară din cadrul Tribunalului din Napoli, Italia, emitent al mandatului european de arestare.

Deopotrivă, s-a arătat că predarea temporară a persoanei solicitate A. are loc în vederea efectuării urmăririi penale şi/sau judecăţii în cauza care stă la baza mandatului european de arestare emis de către Judecătorul de Cameră Preliminară din cadrul Tribunalului din Napoli - Italia, în dosarul nr. x/14 R.G.N.R. şi x/15 R.G.I.P., ce a făcut obiectul hotărârii de amânare a predării nr. 53/F din 13 aprilie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, definitivă prin decizia nr. 399 din 26.04.2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

De asemenea, s-a menţionat că predarea temporară a persoanei solicitate A. se acordă pe o perioadă de 180 de zile calculate de la data predării efective, predare temporară pentru care acesta nu şi-a dat consimţământul.

S-a reţinut că persoana solicitată nu renunţă la regula specialităţii, conform art. 115 din Legea nr. 302/2004, modificată.

În plus, s-a mai arătat că predarea persoanei solicitate, pe teritoriul României, se efectuează de Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române cu sprijinul unităţii de poliţie pe raza căreia se află locul de detenţie, în termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii de predare, conform art. 111 alin. (1) din Legea 302/2004.

S-a menţionat că autorităţile judiciare italiene implicate în procedura penală de urmărire penală care fundamentează mandatul european de arestare, executat prin amânarea predării, prin sentinţa penală nr. 53/F din 13 aprilie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, definitivă prin decizia nr. 399 din 26.04.2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, trebuie să respecte termenul şi perioada de predare temporară, de 180 de zile calculate de la data predării efective. De asemenea, s-a mai arătat că autoritatea judiciară italiană s-a obligat la returnarea persoanei solicitate după curgerea termenului de predare temporară, în stare de deţinere, iar cheltuielile aferente preluării şi, ulterior, returnării persoanei solicitate A. s-a dispus a fi suportate de statul italian.

În baza art. 103 alin. (6) şi (13) rap. la art. 58 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus arestarea provizorie a persoanei solicitate A. în vederea predării, pe o perioadă de 30 zile, începând cu data efectivei încarcerări.

În baza art. 103 alin. (13) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus emiterea, de îndată, a mandatului de arestare.

S-a luat act că persoana solicitată nu a mai consimţit la predarea sa către autorităţile judiciare din Italia, conform mandatului european de arestare emis de către acestea.

S-a constatat că, în cursul procedurii de executare a mandatului european de arestare, persoana solicitată a fost reţinută şi arestată preventiv în perioada 12 aprilie 2018 - 26 aprilie 2018.

S-a arătat că, prin adresa nr. 2296/II/5/2018 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, s-a comunicat acestei instanţe solicitarea formulată de autoritatea judiciară din Italia, respectiv de către Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului din Napoli privind executarea Ordonanţei de arestare preventivă în închisoare nr. 143/18 emisă în data de 26.03.2018, în dosarul nr. x/14 R.G.N.R. şi x/15 R.G.I.P. privind predarea persoanei solicitate A., în vederea efectuării urmăririi penale.

Deopotrivă, s-a precizat că solicitarea s-a formulat în conformitate cu Decizia-Cadru nr. 2002/584/JAI/13.06.2002 a Consiliului Uniunii Europene privind Cooperarea judiciară internaţională în materie penală, între statele membre.

De asemenea, conform art. 102 din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a reţinut că persoana solicitată a fost reţinută de procuror în baza Ordonanţei nr. 2296/II/5/2018 din 12 aprilie 2018 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti pentru o perioadă de 24 de ore, începând cu data de 12.04.2018, orele 18:00 până la data de 13.04.2018, orele 18:00.

Totodată, s-a arătat că, fiind îndeplinite dispoziţiile art. 102 din Legea nr. 302/2004 modificată, privind sesizarea instanţei de judecată, la termenul fixat pentru soluţionarea cererii, s-a procedat la identificarea persoanei solicitate, aceasta neformulând obiecţiuni.

Conform art. 103 alin. (3) şi art. 104 din Legea nr. 302/2004, s-au adus la cunoştinţa acesteia drepturile persoanei arestate în baza unei asemenea decizii judiciare, efectele regulii specialităţii prevăzute de art. 115, conţinutul mandatului european de arestare, infracţiunea pentru care este urmărită persoana solicitată şi limitele de pedeapsă prevăzute de legislaţia statului membru solicitant, posibilitatea de a consimţi la predare către autorităţile judiciare din Italia, precum şi caracterul irevocabil al acordului dat voluntar.

S-a reţinut că persoana solicitată şi-a exprimat acordul de a fi arestată şi predată autorităţilor judiciare din Italia în vederea efectuării urmăririi penale în dosarul în care s-a dispus arestarea sa preventivă, aceasta dorind să fie pusă la dispoziţia acestora pentru continuarea procedurii judiciare şi clarificarea situaţiei sale juridice, precizând că nu renunţă la drepturile conferite de regula specialităţii, consimţind să fie cercetată numai cu privire la faptele menţionate în cuprinsul mandatului european de arestare, aceste aspecte fiind consemnate în procesul verbal de audiere întocmit în şedinţa publică din data de 13 aprilie 2018.

Faţă de situaţia de fapt expusă, Curtea a reţinut următoarele:

- mandatul european de arestare a fost emis la data de 26.03.2018, în dosarul nr. x/14 R.G.N.R. şi x/15 R.G.I.P., de autorităţile judiciare din Italia, respectiv de Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului din Napoli, autoritate judiciară solicitantă dintr-un stat membru al Uniunii Europene şi care a transpus în legislaţia internă Decizia - Cadru nr. 2002/584/JAI din 13.06.2002 a Consiliului Uniunii Europene;

- decizia judiciară s-a luat în vederea efectuării urmăririi penale faţă de persoana solicitată A., suspectată de săvârşirea infracţiunilor de apartenenţă la o organizaţie criminală şi spălarea produselor infracţiunilor, prevăzute de art. 416 bis alin. (1), (3), (4), (5), (6) din C. pen. italian, infracţiune incriminată şi în legislaţia penală română în art. 367 C. pen. şi art. 29 din Legea nr. 656/2002 rep.;

- circumstanţele cauzei constau în aceea că persoana solicitată A., în cadrul asociaţiei criminale de tip camorist dominată de clanul "C.", facţiunea D., în vederea favorizării fugarului E. - şeful clanului - şi în vederea reciclării veniturilor activităţilor criminale ale clanului în Italia şi România, prin crearea de companii din care s-au obţinut profituri ce au fost trimise în Italia pentru întreţinerea deţinuţilor şi pentru întreţinerea familiei D.;

- persoana solicitată a consimţit voluntar la predarea sa către autorităţile judiciare din Italia, în condiţiile art. 103 alin. (5) şi 6 comb. cu art. 97 alin. (2) şi art. 115 din Legea nr. 302/2004 republicată şi art. 27 paragraful 2 din Decizia - Cadru 2002/584/JAI/13.06.2002 a Consiliului Uniunii Europene.

Avându-se în vedere că sunt întrunite condiţiile legale privind executarea mandatelor europene de arestare emise de statele membre ale Uniunii Europene, ce au transpus Decizia - Cadru nr. 2002/584/JAI a Consiliului Uniunii Europene, în baza art. 103 alin. (5) şi 6 din Legea nr. 302/2004, Curtea a admis solicitarea formulată de autoritatea judiciară din Italia, ca fiind întemeiată.

S-a luat act că persoana solicitată a consimţit la predarea sa către autorităţile judiciare din Italia, conform mandatului european de arestare emis de către acestea.

Instanţa a mai constatat că împotriva persoanei solicitate, autorităţile din România au deschis alte două dosare penale. Astfel, prin adresa nr. 61/D/P/2015 din 12.04.2018 a DIICOT - Biroul Teritorial Buzău instanţa a fost informată că la această unitate de parchet se află în lucru dosarul penal cu acelaşi număr în care se efectuează cercetări faţă de suspectul A., sub aspectul comiterii infracţiunilor de constituire de grup infracţional organizat, înşelăciune, delapidare cu consecinţe deosebit de grave, spălarea banilor şi fals în înscrisuri sub semnătură privată şi că, în perioada imediat următoare, se va proceda la punerea în mişcare a acţiunii penale. De asemenea, prin adresa nr. x/II/6/2018 din 12.04.2018 emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeş instanţa a fost informată că, pe rolul acestei unităţi de parchet se află în lucru dosarul penal nr. x/2018 în care numitul A. are calitatea de suspect pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005.

Faţă de această situaţie, instanţa a constatat că, în cauză, sunt aplicabile dispoziţiile art. 112 rap. la art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, conform cărora, în situaţia în care persoana extrădată este cercetată penal de către autorităţile judiciare române, predarea acesteia se amână până la soluţionarea definitivă a cauzei. În caz de condamnare cu executarea în regim de detenţie a pedepsei, predarea se amână până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiţionate sau până la executarea pedepsei la termen.

Conform art. 58 alin. (4) din acelaşi act normativ, prin excepţie de la alin. (1), la cererea expresă a statului solicitant, persoana extrădată poate fi predată temporar, pe o durată stabilită de comun acord de autorităţile române şi statul solicitant. S-a reţinut că, potrivit art. 112 alin. (2) din aceeaşi lege, condiţiile privind predarea temporară se stabilesc prin acordul încheiat între autorităţile române şi străine competente. Pentru România, autoritatea competentă este curtea de apel care a executat mandatul european de arestare.

Prin sentinţa penală nr. 53/F/13.04.2018 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, s-au dispus următoarele:

"Admite cererea privind executarea mandatului european de arestare emis la data de 30.03.2018 în dosarul nr. x/14 R.G.N.R. şi x/15 R.G.I.P., de autorităţile judiciare din Italia, respectiv de către Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului din Napoli, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de apartenenţă la o organizaţie criminală şi spălarea produselor infracţiunilor, prevăzute de art. 416 bis alin. (1), (3), (4), (5), (6) din C. pen. italian, infracţiune incriminată şi în legislaţia penală română în art. 367 C. pen. şi art. 29 din Legea nr. 656/2002 rep., privind persoana solicitată A., cetăţean italian.

Ia act că persoana solicitată a consimţit la predarea sa către autorităţile judiciare din Italia, conform mandatului european de arestare emis de către acestea.

Constată că în cursul procedurii de executare a prezentului mandat european de arestare, conform art. 100 din Legea nr. 302/2004 modificată, persoana solicitată a fost reţinută în baza Ordonanţei nr. 2296/II/5/2018, emisă la data de 12 aprilie 2018 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti pentru 24 de ore, începând cu data de 12.04.2018, orele 18:00 până la data de 13.04.2018, orele 18:00.

Conform art. 103 alin. (6) şi 13 rap.la art. 58 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 republicată, dispune arestarea persoanei solicitate A., în vederea predării, pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 13 aprilie 2018 şi până la data de 12 mai 2018, inclusiv.

În baza art. 103 alin. (13) din Legea nr. 302/2004 republicată, dispune emiterea de îndată a mandatului de arestare.

Administraţia locului de deţinere - Arestul Inspectoratului Judeţean de Poliţie Argeş va primi şi reţine persoana solicitată A., timp de 30 de zile, începând cu data de 13 aprilie 2018 şi până la data de 12 mai 2018, inclusiv, înaintând instanţei dovada de executare a măsurii arestării.

În baza art. 112 alin. (1) rap.la art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 amână predarea persoanei solicitate.

Dispune informarea autorităţii italiene emitente a mandatului european de arestare cu privire la existenţa altor dosare deschise de autorităţile române pe numele persoanei solicitate.

Iniţiază procedura de predare temporară către autorităţile italiene conform art. 112 din Legea nr. 302/2004."

S-a reţinut că sentinţa a fost modificată prin decizia nr. 399 din 26.04.2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prin care s-a dispus, în baza art. 112 alin. (1) rap. la art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, amânarea predării persoanei solicitate până la soluţionarea definitivă a cauzelor care au justificat amânarea, iar în caz de condamnare cu executarea în regim de detenţie a pedepsei, predarea se amână până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiţionate sau până la executarea pedepsei la termen.

S-a mai dispus punerea de îndată în libertate a persoanei solicitate A. de sub puterea mandatului de arestare provizorie nr. 9 din 13 aprilie 2018, urmând ca, potrivit art. 107 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, mandatul de arestare sus menţionat să fie pus în executare la data încetării motivelor care au justificat amânarea predării. S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate.

Totodată, s-a precizat că, între timp, la dosarul cauzei a fost depusă adresa emisă de Oficiul judecătorului de anchetă (sau cameră) preliminară de pe lângă Tribunalul din Napoli care conţine o cerere de predare temporară a persoanei solicitate A., bazată pe dispoziţiile art. 24 alin. (2) din Decizia Cadru 2002/584 GAI. S-a arătat că autoritatea judiciară italiană a solicitat predarea lui A. începând cu data de 07.05.2018 sau, în orice caz, în cel mai scurt timp şi pentru o perioadă de cel puţin 180 de zile, începând cu data mai sus menţionată sau de la data anticipată pe care autoritatea judiciară română apreciază să o acorde. S-a apreciat că prezenţa lui A. pe teritoriul statului italian este necesară pentru a permite judecătorului şi autorităţilor de anchetă să efectueze interogatoriile necesare persoanei anchetate şi la alte acte investigative cum ar fi cele cu privire la verificări tehnice cu privire la patrimoniul acestei persoane şi la relaţiile sale cu E., a cărei figură este prezentată pe scară largă în MAE, la care prezenta cerere de predare temporară se referă. S-a mai arătat că autoritatea judiciară italiană garantează returnarea către Autoritatea Judiciară română a anchetatului A., în termenul menţionat anterior şi în orice caz în acela, eventual diferit ce va fi indicat de autorităţile române. S-a arătat că autoritatea judiciară italiană asigură propria disponibilitate la orice formă de cooperare pentru a garanta audierea lui A., dacă este necesar la exigenţele procedurii româneşti.

S-a mai menţionat depunerea la dosar şi a adresei nr. 99/P/2018 din 02.05.2018 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Argeş şi, respectiv nr. 61/D/P/2015 din 07.05.2018 a DIICOT - Biroul Teritorial Buzău. S-a precizat că, prin aceste două acte, cele două unităţi de parchet se declară de acord cu predarea temporară a persoanei solicitate A. către autorităţile italiene solicitante fie pentru o perioadă de 180 de zile, precum solicită Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeş, fie pe o perioadă de 90 de zile, precum solicită DIICOT.

S-a mai reţinut informarea că, prin decizia instanţei de control judiciar, a fost respinsă contestaţia promovată de numitul A. împotriva ordonanţei judecătorului instanţei de fond privind arestarea preventivă.

Astfel, faţă de termenul din data de 13 aprilie 2018, când s-a dispus amânarea predării persoanei solicitate către autorităţile italiene, s-a constatat că aceste autorităţi insistă în predarea persoanei solicitate făcând apel la instituţia predării temporare, în faţa situaţiei create de dosarele deschise pe numele lui A. de autorităţile române.

În conformitate cu dispoziţiile art. 58 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, la cererea expresă a statului solicitant, persoana extrădată poate fi predată temporar, pe o durată stabilită de comun acord de autorităţile române şi statul solicitant, iar potrivit art. 112 alin. (2) din acelaşi act normativ, condiţiile privind predarea temporară se stabilesc prin acordul încheiat între autorităţile române şi străine competente.

S-a reţinut că, prin adresa emisă de autorităţile italiene acestea, pe de o parte, solicitau expres predarea temporară, iar pe de altă parte arătau că această solicitare o doresc pentru cel puţin 180 de zile, motiv pentru care curtea a considerat că acest act poate fi valorificat ca o ofertă a autorităţilor italiene în vederea obţinerii acordului pentru predarea temporară.

În altă ordine de idei, în faţa acestei situaţii create, pe de o parte de solicitarea autorităţilor italiene, pe de altă parte, de cercetările pe care cele două unităţi de parchet le efectuează faţă de persoana solicitată A., aflate în fază urmăririi penale, curtea a considerat că, în cauză, se impune o soluţie de predare temporară a acestei persoane autorităţilor italiene, emitente ale mandatului european de arestare. Având în vedere îndeosebi natura acuzaţiilor ce se aduc, s-a apreciat că prezenţa persoanei solicitate în Italia este mult mai presantă faţă de interesul autorităţilor române ce conduc cercetările penale deschise pe numele aceleiaşi persoane. S-a mai observat că se adaugă şi interesul persoanei solicitate, exprimat iniţial, în cursul audierilor, de a fi prezent în faţa autorităţilor italiene pentru a-şi demonstra nevinovăţia în faţa acuzaţiilor aduse. S-a mai arătat că, şi în situaţia în care la ultimul termen persoana solicitată nu a mai fost de acord cu predarea, probabil pentru că implica arestarea sa provizorie, curtea a considerat că este prioritar interesul autorităţilor italiene.

Împotriva încheierii penale nr. 77/F din data de 11 mai 2017 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a declarat contestaţie persoana solicitată A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 17.05.2018, sub nr. x/46/2018 când s-a stabilit termen pentru soluţionare la data de 23.05.2018.

Prin motivele de contestaţie formulate, persoana solicitată A. a considerat că se impune amânarea predării temporare şi punerea de îndată în libertate de sub puterea mandatului de arestare provizorie nr. 19 din 11.05.2018, urmând ca acesta să fie pus în executare la data încetării motivelor care au justificat amânarea predării.

S-a arătat că, ulterior solicitării autorităţilor italiene, din data de 30.03.2018, privind extrădarea sa în Italia, acesta a dobândit calitatea de inculpat în trei dosare cercetate de statul român, respectiv dosarul nr. x/2015 al DIICOT - BT Buzău, dosarul nr. x/2018 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Argeş şi dosarul nr. x/2016 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Piteşti.

S-a menţionat că, deşi iniţial şi-a manifestat dorinţa de a fi extrădat în Italia, dată fiind cercetarea acestuia de către autorităţile române, a apreciat că nu se mai impune o astfel de măsură şi ea trebuie amânată, în caz contrar, fiindu-i afectat dreptul la apărare în raport cu cele trei dosare, fiind invocate dispoziţiile art. 6 CEDO, art. 10 C. proc. pen. şi art. 24 Constituţia României.

S-a apreciat că nu se justifică necesitatea predării acestuia pentru o perioadă de 180 de zile autorităţilor italiene, întrucât audierea şi eventualele confruntări se pot realiza în 30 de zile, putând reveni ulterior în ţară pentru a-şi exercita drepturile ce decurg din cercetarea în cauzele penale.

Concluzionând, a solicitat admiterea contestaţiei, amânarea transferării temporare pentru o perioadă de trei luni şi, în subsidiar, reducerea perioadei de la 180 de zile la 30 de zile, urmând ca mandatul de arestare preventivă să fie pus în executare la data încetării motivelor care au justificat amânarea predării.

Examinând contestaţia formulată de persoana solicitată A. în raport cu dispoziţiile legale aplicabile, dar şi cu criticile formulate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că este nefondată, pentru următoarele considerente:

În cauză, se reţine că, faţă de persoana solicitată A. s-a emis mandatul european de arestare din 26.03.2018, în dosarul nr. x/14 R.G.N.R. şi x/15 R.G.I.P., de autorităţile judiciare din Italia, respectiv de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului din Napoli, autoritate judiciară solicitantă dintr-un stat membru al Uniunii Europene şi care a transpus în legislaţia internă Decizia - Cadru nr. 2002/584/JAI din 13.06.2002 a Consiliului Uniunii Europene pentru infracţiunile de apartenenţă la o organizaţie criminală şi spălarea produselor infracţiunilor, prevăzute de art. 416 bis alin. (1), (3), (4), (5), (6) din C. pen. italian, infracţiune incriminată şi în legislaţia penală română în art. 367 C. pen. şi art. 29 din Legea nr. 656/2002 rep.

Înalta Curte constată că, prin sentinţa penală nr. 53/F din 13.04.2018 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, s-a admis cererea privind executarea mandatului european de arestare emis la data de 30.03.2018 şi s-a dispus arestarea persoanei solicitate A., în vederea predării.

Persoana solicitată a consimţit la predarea sa către autorităţile judiciare din Italia.

Prin decizia nr. 399 din 26.04.2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a dispus amânarea predării persoanei solicitate până la soluţionarea definitivă a cauzelor care au justificat amânarea şi s-a dispus punerea de îndată în libertate a persoanei solicitate A. de sub puterea mandatului de arestare provizorie nr. 9 din 13 aprilie 2018, urmând ca mandatul de arestare să fie pus în executare la data încetării motivelor care au justificat amânarea predării.

Înalta Curte constată că, în conformitate cu art. 112 rap. la art. 58 alin. (1)-(5) şi (7) din Legea nr. 302/2004, în ipoteza în care s-a dispus executarea mandatului european de arestare şi amânarea predării persoanei solicitate, instanţa poate admite cererea autorităţilor statului solicitant de predare temporară a persoanei solicitate aflate în cursul cercetărilor penale în alte dosare de către autorităţile române şi poate dispune predarea temporară pe o durată determinată, în scopul asigurării participării persoanei solicitate la eventualele confruntări şi acte de cercetare ce urmează a fi efectuate de statul italian în cauza în care a fost emis mandatul european de arestare. Pe de altă parte, se are în vedere că autorităţile statului solicitant garantează returnarea persoanei solicitate statului solicitat după expirarea perioadei pentru care a fost admisă cererea.

În speţă, s-a constatat că s-a solicitat predarea temporară a numitului A. în vederea participării sale la actele de cercetare, respectiv confruntări, interogatorii privind relaţiile sale cu E., persoană care figurează în mandatul european de arestare şi, eventual, de a fi ascultată de către autorităţile emitente mandatului european de arestare.

În conformitate cu dispoziţiile art. 58 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, la cererea expresă a statului solicitant, persoana extrădată poate fi predată temporar, pe o durată stabilită de comun acord de autorităţile române şi statul solicitant, iar potrivit art. 112 alin. (2) din acelaşi act normativ, condiţiile privind predarea temporară se stabilesc prin acordul încheiat între autorităţile române şi străine competente.

Din adresele depuse la dosar de Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeş şi DIICOT - Biroul Teritorial Buzău, unităţile de parchet care efectuează cercetări în alte cauze decât cea pentru care s-a emis mandatul de arestare şi fără a avea legătură cu aceasta, s-au declarat de acord cu predarea temporară a persoanei solicitate A. către autorităţile italiene solicitante.

Verificând, în acest context, actele dosarului, urmare solicitării autorităţilor italiene de predare temporară a persoanei solicitate A., pentru o perioadă de cel puţin 180 de zile, Înalta Curte constată că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege în vederea predării temporare a persoanei solicitate pentru perioada stabilită de comun acord de către autorităţi.

Deopotrivă, se observă că, între autorităţile române şi cele italiene a fost încheiat un acord în vederea predării temporare a persoanei solicitate, acesta prevăzând intervalul de 180 de zile şi condiţiile în care se va efectua predarea temporară, autorităţile italiene obligându-se la returnarea persoanei solicitate la expirarea perioadei pentru care s-a consimţit predarea temporară.

Ca atare se constată că, în mod corect, prima instanţă a reţinut că autorităţile italiene au dat suficiente garanţii pentru a se asigura returnarea în România a persoanei solicitate.

În plus, la data de 13 aprilie 2018, persoana solicitată a fost de acord cu predarea sa autorităţii italiene emitente a mandatului european de arestare, iar ulterior formulării cererii de predare temporare pentru o perioadă de 180 de zile, aceasta nu a mai înţeles să-şi dea acordul.

Se constată că, în susţinerea contestaţiei, persoana solicitată A. a invocat că interesul acestuia este soluţionarea cauzelor aflate pe rolul autorităţilor naţionale, fiind aplicabile dispoziţiile art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004. Înalta Curte constată că aceste dispoziţii trebuie interpretate prin coroborare cu alin. (4) al aceluiaşi articol şi cu celelalte prevederi ale legii speciale incidente în cauză.

Rezultă aşadar că prin sentinţa prin care se pronunţă predarea temporară se dispune întotdeauna arestarea persoanei solicitate în vederea predării, o atare dispoziţie fiind în concordanţă cu natura acestui mijloc specific de cooperare internaţională. Durata iniţială a arestării nu poate depăşi 30 de zile, iar durata totală până la predarea efectivă către statul membru emitent nu poate depăşi în niciun caz 180 de zile.

Având în vedere ansamblul datelor obiective ale cauzei, raportat la natura infracţiunilor menţionate în mandatul de arestare emis pe numele persoanei solicitate (apartenenţă la o organizaţie criminală şi spălarea produselor infracţiunilor), Înalta Curte apreciază că predarea temporară către autorităţile italiene se impune pentru administrarea probatoriilor solicitate pentru perioada de 180 de zile, în conformitate cu dispoziţiile aplicabile în materie.

Referitor la critica contestatorului prin intermediul apărătorului ales în sensul că încheierea atacată este lovită de nulitate absolută întrucât cauza nu a fost soluţionată de preşedintele secţiei penale al Curţii de Apel Piteşti şi este lovită de nulitate relativă întrucât cauza nu a fost soluţionată în camera de consiliu, din examinarea actelor dosarului, Înalta Curte apreciază că aceste critici sunt nefondate faţă de condiţiile soluţionării cauzei, în şedinţă nepublică, la solicitarea apărătorului persoanei solicitate A., de către un complet legal compus dintr-un judecător din cadrul Secţiei penale a Curţii de Apel Piteşti.

Referitor la dispoziţiile din norma generală, art. 281 C. proc. pen., se constată că determină întotdeauna aplicarea nulităţii absolute încălcarea dispoziţiilor privind:

a) compunerea completului de judecată;

b) competenţa materială şi competenţa personală a instanţelor judecătoreşti, atunci când judecata a fost efectuată de o instanţă inferioară celei legal competente, precum şi competenţa materială şi după calitatea persoanei a organului de urmărire penală, atunci când urmărirea penală a fost efectuată de un organ de urmărire penală inferior celui legal competent;

c) publicitatea şedinţei de judecată;

d) participarea procurorului, atunci când participarea sa este obligatorie potrivit legii;

e) prezenţa suspectului sau a inculpatului, atunci când participarea sa este obligatorie potrivit legii;

f) asistarea de către avocat a suspectului sau a inculpatului, precum şi a celorlalte părţi, atunci când asistenţa este obligatorie.

Totodată, se are în vedere caracterul de judecare cu celeritate a procedurii de predare temporară, precum şi faptul că, în materie penală, repartizarea acestor cauze ori a altora sunt date în competenţa judecătorilor, potrivit legii, cu respectarea specificului fiecărei cauze în parte, aspect ce ţine de organizarea internă a instanţelor judecătoreşti.

Susţinerea contestatorului că, în prezenta cauză, s-au încălcat dispoziţiile privind compunerea completului de judecată întrucât cauza nu a fost soluţionată de preşedintele Secţiei penale a Curţii de apel nu relevă încălcarea vreunei norme care să atragă sancţiunea nulităţii absolute, aşa cum a solicitat apărarea contestatorului, Înalta Curte constatând că nu sunt incidente dispoziţiile art. 281 alin. (1) C. proc. pen.

Înalta Curte constată că motivele de contestaţie vizând competenţa funcţională a judecătorului de la Curtea de Apel şi greşita compunere a completului de judecată, sunt neîntemeiate, în cauză, măsura în discuţie fiind luată cu respectarea prevederilor legale, de o instanţă competentă potrivit legii, respectiv în complet legal constituit format dintr-un judecător al secţiei penale a curţii de apel competente, astfel cum prevăd dispoziţiile incidente în materie - art. 58 din Legea nr. 302/2004, republicată.

Pe de altă parte, contestatorul nu a precizat activităţile specifice pe care consideră că judecătorul care a pronunţat încheierea atacată nu le-a exercitat în scopul soluţionării cererii privind predarea temporară a persoanei solicitate în virtutea funcţiei de judecător din cadrul secţiei penale, Înalta Curte constatând, de asemenea, că judecătorul a analizat această posibilitate şi a dispus, conform solicitării autorităţilor italiene, în acord şi cu răspunsul autorităţilor române în sensul că dosarele în care persoana solicitată este cercetată sunt în proporţie covârşitoare finalizate şi nu se stăruie în efectuarea cercetărilor în prezenţa acestuia.

Având în vedere motivele contestaţiei, se mai notează că, prin soluţionarea cauzei în şedinţă nepublică şi nu în camera de consiliu, astfel cum prevăd dispoziţiile legale incidente în cauză, nu se identifică vătămarea produsă persoanei solicitate, nefiind incidente dispoziţiile art. 282 C. proc. pen. specifice nulităţii relative (cu atât mai mult cu cât s-a dat curs unei cereri formulate chiar de contestator).

În art. 282 C. proc. pen. se arată că încălcarea oricăror dispoziţii legale în afara celor prevăzute de art. 281 C. proc. pen. determină nulitatea actului atunci când prin nerespectarea cerinţei legale s-a adus o vătămare care nu poate fi înlăturată altfel decât prin desfiinţarea actului.

În plus, nu se identifică vreo diferenţă sub aspect procedural între desfăşurarea şedinţei de judecată în cameră de consiliu, aşa cum se invocă de către apărare, şi desfăşurarea şedinţei de judecată în şedinţă nepublică, întrucât în ambele cazuri şedinţa de judecată se desfăşoară în prezenţa părţilor şi a apărătorilor. Astfel, cele criticate de apărare sub aspectul nesoluţionării cauzei în cameră de consiliu, ci în şedinţă nepublică, nu sunt de natură a atrage sancţiunea nulităţii relative.

Totodată, fără a face abstracţie de circumstanţele familiale (se află în concediu de creştere a minorei în vârstă de un an, în prezent fiind intentată acţiunea de divorţ de mama minorei), instanţa de control judiciar apreciază că acestea nu pot fi evaluate în procedura predării temporare către autorităţile italiene, ci numai în contextul în care ar fi existat temeiuri suficiente pentru a se crede că predarea va periclita, în mod evident, viaţa sau sănătatea persoanei solicitate.

Pentru considerentele expuse, apreciind că încheierea penală atacată este legală şi temeinică, în temeiul art. 425<SUP>1 </SUP>alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. cu referire la art. 108 din Legea nr. 302/2004, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva încheierii penale nr. 77/F din data de 11 mai 2017 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 100 lei, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva încheierii penale nr. 77/F din data de 11 mai 2017 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 100 lei, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 mai 2018.