Constitutional admissibility of challenge to criminal law's ambiguous "persons" terminology versus legislative interpretation
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the defendant's appeal as unfounded, upholding the lower court's order to reject the request to refer a constitutionality exception to the Constitutional Court, and ordered the appellant to pay 200 RON in judicial costs. The dispute arose from a criminal case involving the offense of fraud (Art. 244 of the Penal Code), where the defendant challenged the constitutionality of the term "persons" (*persoane*) in the statute, arguing it was imprecise, discriminatory, and led to inconsistent interpretation regarding whether it covered natural or legal persons. Relying on Article 29 of Law No. 47/1992, the court determined that the exception was inadmissible because the defendant's arguments did not establish a substantive conflict with the Constitution but instead sought to correct the interpretation and application of the law, a matter within the exclusive competence of the judiciary, and thus failed to meet the admissibility requirements for a constitutional referral.
Legislator headnote
AI generatedart. 29 din Legea nr. 47/1992, art. 244 C. pen, art. 224 C. pen, art. 275 alin. (2) C. proc. pen; Constitutional admissibility of challenge to criminal law's ambiguous "persons" terminology versus legislative interpretation: The dispute arose from a criminal case involving the offense of fraud (Art. 244 of the Penal Code), where the defendant challenged the constitutionality of the term "persons" (*persoane*) in the statute, arguing it was imprecise, discriminatory, and led to inconsistent interpretation regarding whether it covered natural or legal persons. Relying on Article 29 of Law No. 47/1992, the court determined that the exception was inadmissible because the defendant's arguments did not establish a substantive conflict with the Constitution but instead sought to correct the interpretation and application of the law, a matter within the exclusive competence of the judiciary, and thus failed to meet the admissibility requirements for a constitutional referral.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedCited in the dispositive to impose the obligation for the appellant to pay judicial costs to the state.
Full text
Asupra recursului de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 1536/A din data de 3 noiembrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în dosarul nr. x/2015 (1845/2017), s-a dispus, printre altele, respingerea excepţiei de neconstituţionalitate invocată de apelantul inculpat A..
Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Bucureşti a apreciat că nu sunt îndeplinite prevederile art. 29 din Legea nr. 47/1992 referitoare al admisibilitatea excepţiei de neconstituţionalitate.
A constatat faptul că partea a criticat sintagma de "persoane" prevăzută de art. 244 C. pen., motiv pentru care s-a constatat că, indiferent de soluţia pe care o poate pronunţa Curtea Constituţională, infracţiunea aceasta urmează a subzista şi este aplicabilă în speţa de faţă. S-a mai apreciat că, dacă instanţa ar aprecia că textul legal ar fi unul impredictibil care ar încălca dispoziţiile Curţii Europene a Drepturilor Omului, instanţa din oficiu poate face aplicarea directă a Convenţiei Europene a Drepturilor Omului datorită faptului că, Constituţia României, în materia Drepturilor Omului, arată că dispoziţiile Convenţiilor Internaţionale, care fac trimitere la drepturile omului, au o prevalenţă nu numai în ceea ce priveşte textele actelor normative, ci şi în ceea ce priveşte Constituţia însăşi.
În acest sens, a făcut trimitere la cauza Petra împotriva României, apreciind că dacă vor fi incidente ipotezele avute în vedere de Curtea Europeană şi de jurisprudenţa acesteia, se vor aplica în mod direct hotărârile CEDO, fără a mai fi nevoie să se procedeze la o sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, fiind permis ca pe acest segment să se facă o aplicare directă a Convenţiei Europene, motiv pentru care a respins, ca inadmisibilă, prezenta excepţie de neconstituţionalitate.
Împotriva dispoziţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu privire la sintagma de "persoane" prevăzută de art. 244 C. pen., cuprinsă în Decizia penală nr. 1536/A din data de 3 noiembrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în dosarul nr. x/2015 (1845/2017) a declarat recurs inculpatul A..
În motivarea cererii de recurs a susţinut că excepţia invocată îndeplineşte criteriile prevăzute de art. 29 din Legea 47/1992.
A mai arătat că prin dispoziţiile art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. se produce o limitare disproporţionată sancţionatorie, prin sintagma "persoana", fără a se indica cu claritate dacă se referă la persoane fizice, juridice, de drept privat sau de drept public, funcţionari publici, care fiind induşi în eroare creează o vătămare în patrimoniul unei persoane fizice sau juridice de drept privat sau public, în opinia recurentului, instanţele fiind în situaţia de a crea o jurisprudenţă neunitară şi fără a face distincţia între persoane şi calitatea lor, textul invocat lăsând loc la interpretări.
Examinând recursul formulat de inculpatul A., în baza actelor şi lucrărilor de la dosar şi în raport cu criticile formulate, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Constituţia şi legea de organizare şi funcţionare a instanţei constituţionale stabilesc că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl pot constitui exclusiv dispoziţiile cuprinse într-o lege sau într-o ordonanţă.
Potrivit dispoziţiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, admisibilitatea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale este condiţionată de îndeplinirea cumulativă a celor patru cerinţe, stipulate expres de respectivul text de lege, şi anume:
a) excepţia să fie invocată în cadrul unui litigiu aflat pe rolul unei instanţe judecătoreşti sau de arbitraj comercial;
b) excepţia să aibă ca obiect neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare;
c) norma vizată de excepţie să aibă legătură cu soluţionarea cauzei şi să nu fi fost constatată ca fiind neconstituţională printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.
În aplicarea art. 29 din Legea nr. 47/1992, judecătorul realizează o verificare sub aspectul respectării condiţiilor legale în care excepţia de neconstituţionalitate, ca incident procedural, poate fi folosită.
Astfel, în mod constant, instanţele judecătoreşti au statuat că cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu o excepţie de neconstituţionalitate este inadmisibilă atunci când vizează, în realitate, o chestiune de interpretare şi aplicare a legii sau atunci când nu are legătură cu cauza.
În consecinţă, în cadrul examenului de admisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate, instanţa trebuie să analizeze, implicit, corectitudinea folosirii mijlocului procedural în scopul pentru care a fost prevăzut de lege.
Înalta Curte constată că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie sintagma de "persoane" prevăzută de art. 244 C. pen. care, în opinia recurentului, discriminează persoanele bănuite de săvârşirea infracţiunii de înşelăciune.
Pentru a admite cererea de învestire a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate, instanţa în faţa căreia a fost invocată nu se poate limita la constatarea unei legături formale cu soluţionarea cauzei a textului invocat ca neconstituţional. Partea care ridică excepţia de neconstituţionalitate nu trebuie să indice doar textele de lege pe care doreşte să le supună controlului, ci are obligaţia să raporteze aceste dispoziţii la legea fundamentală şi să-şi argumenteze pertinent cererea, prin referiri la măsura în care dispoziţia legală contestată corespunde sau nu cu prevederile constituţionale.
Simpla invocare a neconstituţionalităţii dispoziţiilor din legi sau ordonanţe nu este adecvată atâta timp cât apelanta s-a raportat doar formal la prevederile din Constituţie, fără a argumenta în ce constă legătura textelor în discuţie cu prevederile constituţionale şi care este neconcordanţa dintre ele şi textul legii fundamentale.
Din examinarea argumentelor invocate de inculpat, Înalta Curte constată că obiecţiunile formulate de acesta cu privire la dispoziţiile art. 224 C. pen., chiar dacă aparent, la o examinare formală, par că au legătură cu cauza, întrucât vizează dispoziţii penale, care în opinia autorului excepţie nu beneficiază de precizie şi determină o discriminare, textul fiind defectuos redactat, nu se formulează adevărate critici de neconformitate a textelor cu Legea fundamentală, ci vizează interpretarea şi aplicarea acestor dispoziţii legale, aspecte ce intră în sfera de competenţă a instanţelor de judecată, singurele chemate să asigure interpretarea şi aplicarea legii de la caz la caz, iar nu a instanţei de contencios constituţional.
Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A. împotriva dispoziţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu privire la sintagma de "persoane" prevăzută de art. 244 C. pen., cuprinsă în Decizia penală nr. 1536/A din data de 3 noiembrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2015 (1845/2017).
În temeiul disp. art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în sumă de 130 RON, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A. împotriva dispoziţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu privire la sintagma de "persoane" prevăzută de art. 244 C. pen., cuprinsă în Decizia penală nr. 1536/A din data de 3 noiembrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în dosarul nr. x/2015 (1845/2017).
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în sumă de 130 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi, 14 mai 2018.
Procesat de GGC - CL