Defendant's extraordinary appeal rejected; conviction for instigating election-medical-certificate forgery upheld.

Deliberând asupra cauzei de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 2320/07.12.2016 a Judecătoriei Focşani, în baza art. 396 alin. (1) şi (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a din C. proc. pen., a fost achitat inculpatul A., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen.

În baza art. 396 alin. (1) şi 5 din C. proc. pen., raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a din C. proc. pen., a fost achitat inculpatul B., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de uz de fals, prevăzută de art. 323 C. pen.

În baza art. 396 alin. (1) şi 5 din C. proc. pen., raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a din C. proc. pen., a fost achitat inculpatul C., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 47 C. pen. raportat la art. 322 alin. (1) C. pen.

În baza art. 396 alin. (1) şi 5 din C. proc. pen., raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a din C. proc. pen., a fost achitat inculpatul D., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 47 C. pen. raportat la art. 322 alin. (1) C. pen.

În baza art. 397 alin. (3) din C. proc. pen., raportat la 25 alin. (1) şi (3) din C. proc. pen. s-a dispus desfiinţarea totală a documentelor intitulate,,adeverinţe medicale" emise la data de 14.11.2014 de medicul specialist MF A., Cod: C31591, pe numele beneficiarilor E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., C., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ.

În baza art. 276 alin. (1) din C. proc. pen., s-a luat act că părţile nu au solicitat cheltuieli de judecată.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

S-a luat act că asistenţa juridică a inculpaţilor a fost asigurată de apărători aleşi.

Prin decizia penală nr. 632/A din 29 mai 2017, Curtea de Apel Galaţi, Secţia penală şi pentru cauze cu minori, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Focşani împotriva sentinţei penale nr. 2320 din 07.12.2016 a Judecătoriei Focşani.

A fost desfiinţată în parte sentinţa penală apelată şi în rejudecare:

Au fost înlăturate dispoziţiile de achitare a inculpaţilor A. , B. , C. şi D.

A fost înlăturată dispoziţia prin care cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

A fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 2.000 lei amendă penală (200 zile amendă cu 10 lei ziua amendă) pentru săvârşirea infracţiunii de "fals în înscrisuri sub semnătură privată" prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen.

A fost condamnat inculpatul B. la o pedeapsă de 1.400 lei amendă penală (140 zile amendă cu 10 lei ziua amendă) pentru săvârşirea infracţiunii de "uz de fals" prevăzută de art. 323 C. pen. .

A fost condamnat inculpatul C. la o pedeapsă de 2.000 lei amendă penală (200 zile amendă cu 10 lei ziua amendă) pentru săvârşirea infracţiunii de " instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată" prev. de art. 47 C. pen. rap. la art. 322 alin. (1) C. pen.

A fost condamnat inculpatul D. la o pedeapsă de 2.000 lei amendă penală(200 zile amendă cu 10 lei ziua amendă) pentru săvârşirea infracţiunii de "instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată" prevăzută de art. 47 C. pen. rap. la art. 322 alin. (1) C. pen.

A fost atrasă atenţia inculpaţilor A., B., C. şi D., asupra dispoziţiilor art. 63 C. pen. privind înlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.

Au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii B., C. şi D., împotriva aceleiaşi sentinţe penale.

Au fost obligaţi fiecare dintre inculpaţii - apelanţi B., C. şi D., la plata a câte 70 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în apel.

Pentru a se pronunţa în acest sens instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că aspectele prezentate în motivele de apel ale inculpaţilor B., C. şi D., privind achitarea lor conform art. 16 alin. (1) lit. b), teza I C. proc. pen. şi faptul că înscrisurile nu ar trebui desfiinţate, nu sunt întemeiate.

Instanţa de apel a reţinut că toţi inculpaţii se fac vinovaţi de comiterea infracţiunilor pentru care au fost trimişi în judecată şi că se impune condamnarea acestora, nefiind incidentă vreo soluţie de achitare.

Împotriva deciziei penale nr. 632/A din 29 mai 2017 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în termen legal, a declarat recurs în casaţie inculpatul C..

În cuprinsul cererii de recurs în casaţie, inculpatul, prin apărător, a invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. susţinând, în esenţă, că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 47 C. pen. rap. la art. 322 alin. (1) C. pen. reţinută în sarcina sa întrucât discuţia pe care a purtat-o cu A. nu a avut aptitudinea reală de a produce consecinţe juridice în sensul de a-l determina pe acesta să săvârşească infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată. Faţă de aceste susţineri a solicitat admiterea recursului în casaţie şi achitarea sa în temeiul dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.

Prin Încheierea de şedinţă din data de 22 septembrie 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2015 a fost admisă în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de recurentul inculpat C. împotriva deciziei penale nr. 632/A din data de 29 mai 2017 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi - Secţia penală şi pentru cauze cu minori, cauza fiind trimisă pentru judecarea recursului în casaţie la Completul nr. 5, termenul fiind stabilit la data de 20 octombrie 2017.

Examinând pe fond recursul în casaţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 433 C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casaţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este obligată să verifice, în condiţiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar, conform art. 447 C. proc. pen., pe această cale se verifică exclusiv legalitatea deciziei.

Se constată, aşadar, că recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac prin care sunt supuse verificării hotărâri definitive care au intrat în autoritatea de lucru judecat însă numai pentru cazuri anume prevăzute de lege şi doar pentru motive de nelegalitate. Drept urmare, chestiunile de fapt analizate de instanţa de fond şi, respectiv, apel, intră în puterea lucrului judecat şi excedează cenzurii instanţei învestită cu judecarea recursului în casaţie.

Prin limitarea cazurilor în care poate fi promovată, această cale extraordinară de atac tinde să asigure echilibrul între principiul legalităţii şi principiul respectării autorităţii de lucru judecat, legalitatea hotărârilor definitive putând fi verificată doar pentru motivele expres şi limitativ prevăzute de art. 438 alin. (1) C. proc. pen., fără ca pe calea recursului în casaţie să poată fi invocate şi, corespunzător, să poată fi analizate de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, orice încălcări ale legii, ci numai cele pe care legiuitorul le-a apreciat ca fiind importante.

Aceste consideraţii sunt valabile şi cu privire la cazul de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării "dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală" şi care se circumscrie situaţiilor în care fapta concretă pentru care s-a pronunţat soluţia definitivă de condamnare nu întruneşte elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare ori când instanţa a ignorat o normă care conţine dispoziţii de dezincriminare a faptei, indiferent dacă vizează vechea reglementare, în ansamblul său, sau modificarea unor elemente ale conţinutului constitutiv astfel încât nu se mai realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi noua configurare legală a tipului respectiv de infracţiune. Dată fiind natura juridică a recursului în casaţie, de cale de atac exclusiv de drept, acest caz de casare nu poate fi invocat pentru a se obţine schimbarea încadrării juridice a faptei sau pentru a se constata incidenţa unei cauze justificative sau de neimputabilitate, acesta fiind atributul exclusiv al instanţelor de fond şi de apel.

Pe de altă parte, raportat la modul de legiferare a celor două teze ale art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. (neprevederea în legea penală şi lipsa vinovăţiei prevăzute de lege) şi la dispoziţiile art. 15 alin. (1) C. pen., în conformitate cu care infracţiunea este fapta prevăzută de legea penală, săvârşită cu vinovăţie, nejustificată şi imputabilă persoanei care a săvârşit-o, se constată că doar neprevederea în legea penală, ce subsumează situaţiile în care nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii din punct de vedere obiectiv, a fost avută în vedere de legiuitor atunci când a reglementat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. Ca atare, dispoziţiile ce reglementează acest caz de recurs în casaţie corespund prevederilor art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., conferind Înaltei Curţi posibilitatea de a examina în cadrul recursului în casaţie criticile prin care se invocă împrejurarea că fapta nu este prevăzută de legea penală şi cele referitoare la lipsa elementelor constitutive ale infracţiunii, cu excepţia celor ce vizează vinovăţia, deci doar din perspectiva tipicităţii obiective a infracţiunii.

Potrivit art. 322 alin. (1) din C. pen., constituie infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată "falsificarea unui înscris sub semnătură privată prin vreunul dintre modurile prevăzute în art. 320 sau art. 321 (respectiv prin contrafacerea scrierii ori a subscrierii sau prin alterarea lui în orice mod, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului ori prin omisiunea cu ştiinţă de a insera unele date sau împrejurări), dacă făptuitorul foloseşte înscrisul falsificat ori îl încredinţează altei persoane spre folosire, în vederea producerii unei consecinţe juridice"

Instigatorul este persoana care determină cu intenţie o altă persoană să săvârşească o faptă prevăzută de legea penală, înainte ca aceasta din urmă să se fi decis cu privire la comiterea faptei şi să fi început executarea activităţii infracţionale.

În concret, inculpatul A. a întocmit mai multe adeverinţe medicale în care au fost consemnate aspecte nereale cu privire la unele persoane care nu figurau pe listele sale de pacienţi, nu avea istoricul medical al acestora şi fără a-i consulta la momentul eliberării adeverinţelor iar aceste înscrisuri au fost înmânate inculpaţilor D. şi B., pentru a fi depuse la birourile secţiilor de votare.

Din examinarea lucrărilor dosarului se reţine că inculpatul C. împreună cu inculpatul D., în urma unor discuţii purtate cu inculpatul A., l-ar fi determinat pe acesta din urmă să elibereze adeverinţe medicale în care să consemneze aspecte nereale privind starea de sănatate a unor alegători, pentru a fi folosite la votul cu urna mobilă la alegerile prezidenţiale din luna noiembrie 2014, folosindu-se de influenţa reprezentantă de calitatea de primar, respectiv de viceprimar al comunei Ciorăşti, jud. Vrancea. Mai mult, pentru întocmirea adeverinţelor medicale sus menţionate, inculpaţii i-au procurat şi remis inculpatului A. un tabel cu datele de identificare ale alegătorilor ce urmau să voteze - beneficiari ai votului cu urna mobilă.

Astfel, fapta inculpatului C. care împreună cu inculpatul D. au discutat cu inculpatul A. solicitându-i să elibereze adeverinţe medicale fapt ce s-a şi întâmplat la data de 14.11.2014 când inculpaţii D. şi B. s-au prezentat la cabinetul inculpatului A. cu listele persoanelor în cauză iar acesta din urmă a eliberat respectivele adeverinţe false, întruneşte elementele tipicităţii obiective a infracţiunii de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 47 C. pen. raportat la art. 322 alin. (1) C. pen.

Pe calea recursului în casaţie promovat, recurentul-inculpat C. a invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. susţinând, în esenţă, că, fapta pentru care a fost condamnat nu este prevăzută de legea penală întrucât apreciază că simpla discuţie purtată cu inculpatul A. nu a avut aptitudinea reală de a produce consecinţe juridice respectiv nu avut aptitudinea de a-l determina pe acest inculpat să săvârşească infracţiunea de fals material în înscrisuri sub semnătură privată.

Mai mult decât atât, s-a susţinut că adeverinţele medicale atestau fapte reale şi că nu există niciun temei pentru anularea acestora.

Înalta Curte constată că, prin criticile formulate, recurentul C. încearcă să acrediteze ideea că nu se face vinovat de săvârşirea faptei pentru care a fost condamnat tinzând, în realitate, la o reapreciere a probelor administrate în cauză cu consecinţa stabilirii unor împrejurări faptice diferite de cele reţinute de instanţele inferioare, ceea ce nu este permis a fi realizat pe calea extraordinară a recursului în casaţie care potrivit art. 447 C. proc. pen., se limitează la verificarea exclusiv a legalităţii hotărârii atacate.

Solicitarea de a nu fi anulate adeverinţele medicale eliberate de inculpatul A. faţă de împrejurarea că acestea conţin date ce corespund adevărului nu poate fi primită favorabil de către instanţă întrucât această solicitare excede cazurilor de casare prevăzute de art. 438 C. proc. pen.

Ca atare, Înalta Curte constată că recurentul inculpat C. a indicat doar, în mod formal, cazul prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., prin prisma acestuia neputându-se proceda la reinterpretarea materialului probator de la dosar având drept consecinţă stabilirea unei alte situaţii de fapt care să conducă la achitarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 47 C. pen. raportat la art. 322 alin. (1) C. pen., aşa cum solicită recurentul, acest atribut aparţinând exclusiv instanţei de fond şi, respectiv de apel.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen. va respinge ca nefondat recursul în casaţie declarat de inculpatul C. împotriva deciziei penale nr. 632/A din data de 29 mai 2017, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi. secţia penală şi pentru cauze cu minori.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurentul inculpat C. la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul în casaţie declarat de inculpatul C. împotriva deciziei penale nr. 632/A din data de 29 mai 2017, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul inculpat C. la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 03 noiembrie 2017.