Abuse of Office Conviction Sustained Where Violation of Primary Legislation Precludes Application of Constitutional Court's Restriction to Primary Norms

Deliberând asupra recursurilor în casaţie, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 807 din 27.04.2016 pronunţată de Judecătoria Braşov, în dosarul nr. x/2014, în baza art. 4 C. pen., s-a constatat ca fiind dezincriminate faptele prevăzute de art. 17 şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, urmând ca dispoziţiile precizate să fie înlăturate din încadrarea juridică a infracţiunii de fals intelectual reţinută în sarcina inculpaţilor A., B., C., D., E., F., G., H., I. şi J..

În temeiul art. 386 alin. (1) C. proc. pen., a fost respinsă cererea formulată de inculpatul I., extinsă din oficiu şi cu referire la situaţia coinculpaţilor, privind schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 246 C. pen. (1969) în infracţiunea de neglijenţă în serviciu, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 249 C. pen. (1969).

În temeiul art. 396 alin. (1) şi 5 C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b), teza a II-a C. proc. pen., au fost achitaţi inculpaţii A., B., C., D., E., F., G., H., I. şi J., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de fals intelectual, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 289 alin. (1) C. pen. (1969).

În temeiul art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 246 C. pen. (1969), cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. c) C. pen. (1969), a fost condamnat inculpatul A., cetăţean român, căsătorit, necunoscut cu antecedente penale, în prezent deţinând calitatea de primar al oraşului Predeal, la pedeapsa în cuantum de 1 (un) închisoare pentru comiterea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, şi lit. b) C. pen. (1969), s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţiile elective publice precum şi exercitarea dreptului de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat.

În baza art. 81 C. pen. (1969), s-a suspendat condiţionat executarea pedepsei pe o durată de 3 ani reprezentând termen de încercare stabilit în condiţiile art. 82 C. pen. (1969).

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. (1969), pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii, s-a suspendat şi executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 359 alin. (2) C. pen. (1969), s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. (1969) a căror nerespectare determină revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.

În temeiul art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 246 C. pen. (1969), cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. c) C. pen. (1969) a fost condamnat inculpatul B., cetăţean român, căsătorit, necunoscut cu antecedente penale, la pedeapsa în cuantum de 1 (un) an închisoare pentru comiterea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, şi lit. b) C. pen. (1969), s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţiile elective publice precum şi exercitarea dreptului de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat.

În baza art. 81 C. pen. (1969), s-a suspendat condiţionat executarea pedepsei pe o durată de 3 ani reprezentând termen de încercare stabilit în condiţiile art. 82 C. pen. (1969).

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. (1969), pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii, s-a suspendat şi executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 359 alin. (2) C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. (1969) a căror nerespectare determină revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.

În temeiul art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 246 C. pen. (1969), cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. c) C. pen. (1969) a fost condamnată inculpata C., necunoscută cu antecedente penale, la pedeapsa în cuantum de 1 (un) an închisoare pentru comiterea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, şi lit. b) C. pen. (1969), s-a interzis inculpatei, ca pedeapsă accesorie, exercitarea dreptului de a fi aleasă în autorităţile publice sau în funcţiile elective publice precum şi exercitarea dreptului de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat.

În baza art. 81 C. pen. (1969), s-a suspendat condiţionat executarea pedepsei pe o durată de 3 ani reprezentând termen de încercare stabilit în condiţiile art. 82 C. pen. (1969).

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. (1969), pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii, s-a suspendat şi executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 359 alin. (2) C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. (1969) a căror nerespectare determină revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.

În temeiul art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 246 C. pen. (1969), cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. c) C. pen. (1969) a fost condamnat inculpatul K., cetăţean român, căsătorit, necunoscut cu antecedente penale, la pedeapsa în cuantum de 1 (un) an închisoare pentru comiterea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, şi lit. b) C. pen. (1969), s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţiile elective publice precum şi exercitarea dreptului de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat.

În baza art. 81 C. pen. (1969), s-a suspendat condiţionat executarea pedepsei pe o durată de 3 ani reprezentând termen de încercare stabilit în condiţiile art. 82 C. pen. (1969).

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. (1969), pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii, s-a suspendat şi executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 359 alin. (2) C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. (1969) a căror nerespectare determină revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.

IV. 5. În temeiul art. 132 din Legea 78/2000 raportat la art. 246 C. pen. (1969), cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. c) C. pen. (1969) a fost condamnat inculpatul L., căsătorit, cetăţean român, necunoscut cu antecedente penale, la pedeapsa în cuantum de 1 (un) an închisoare pentru comiterea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, şi lit. b) C. pen. (1969), s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţiile elective publice precum şi exercitarea dreptului de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat.

În baza art. 81 C. pen. (1969),s-a suspendat condiţionat executarea pedepsei pe o durată de 3 ani reprezentând termen de încercare stabilit în condiţiile art. 82 C. pen. (1969).

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. (1969), pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii, s-a suspendat şi executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 359 alin. (2) C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. (1969) a căror nerespectare determină revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.

IV.6. În temeiul art. 132 din Legea 78/2000 raportat la art. 246 C. pen. (1969), cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. c) C. pen. (1969) a fost condamnată inculpata D., necunoscută cu antecedente penale, la pedeapsa în cuantum de 1 (un) an închisoare pentru comiterea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, şi lit. b) C. pen. (1969), s-a interzis inculpatei, ca pedeapsă accesorie, exercitarea dreptului de a fi aleasă în autorităţile publice sau în funcţiile elective publice precum şi exercitarea dreptului de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat.

În baza art. 81 C. pen. (1969), s-a suspendat condiţionat executarea pedepsei pe o durată de 3 ani reprezentând termen de încercare stabilit în condiţiile art. 82 C. pen. (1969).

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. (1969), pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii, s-a suspendat şi executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 359 alin. (2) C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. (1969) a căror nerespectare determină revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.

IV. 7. În temeiul art. 132 din Legea 78/2000 raportat la art. 246 C. pen. (1969), cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. c) C. pen. (1969), a fost condamnat inculpatul M., cetăţean român, căsătorit, necunoscut cu antecedente penale, la pedeapsa în cuantum de 1 (un) închisoare pentru comiterea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, şi lit. b) C. pen. (1969), s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţiile elective publice precum şi exercitarea dreptului de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat.

În baza art. 81 C. pen. (1969), s-a suspendat condiţionat executarea pedepsei pe o durată de 3 ani reprezentând termen de încercare stabilit în condiţiile art. 82 C. pen. (1969).

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. (1969), pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii, s-a suspendat şi executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 359 alin. (2) C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. (1969) a căror nerespectare determină revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.

IV. 8. În temeiul art. 132 din Legea 78/2000 raportat la art. 246 C. pen. (1969), cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. c) C. pen. (1969), a fost condamnat inculpatul E., cetăţean român, căsătorit, necunoscut cu antecedente penale, la pedeapsa în cuantum de 1 (un) an închisoare pentru comiterea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, şi lit. b) C. pen. (1969), s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţiile elective publice precum şi exercitarea dreptului de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat.

În baza art. 81 C. pen. (1969), s-a suspendat condiţionat executarea pedepsei pe o durată de 3 ani reprezentând termen de încercare stabilit în condiţiile art. 82 C. pen. (1969).

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. (1969), pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii, se suspendă şi executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 359 alin. (2) C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. (1969) a căror nerespectare determină revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.

IV. 9. În temeiul art. 132 din Legea 78/2000 raportat la art. 246 C. pen. (1969), cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) C. pen. (1969), art. 76 lit. c) C. pen. (1969), a fost condamnat pe inculpatul F., cetăţean român, căsătorit, necunoscut cu antecedente penale, la pedeapsa în cuantum de 7 (şapte) luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, şi lit. b) C. pen. (1969), a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţiile elective publice precum şi exercitarea dreptului de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat.

În baza art. 81 C. pen. (1969), s-a suspendat condiţionat executarea pedepsei pe o durată de 2 ani şi 7 luni reprezentând termen de încercare stabilit în condiţiile art. 82 C. pen. (1969).

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. (1969), pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii, a fost suspendată şi executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 359 alin. (2) C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. (1969) a căror nerespectare determină revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.

IV. 10. În temeiul art. 132 din Legea 78/2000 raportat la art. 246 C. pen. (1969), cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) C. pen. (1969), art. 76 lit. c) C. pen. (1969), a fost condamnat inculpatul G., cetăţean român, căsătorit, necunoscut cu antecedente penale, la pedeapsa în cuantum de 7 (şapte) luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, şi lit. b) C. pen. (1969), s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţiile elective publice precum şi exercitarea dreptului de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat.

În baza art. 81 C. pen. (1969), s-a suspendat condiţionat executarea pedepsei pe o durată de 2 ani şi 7 luni reprezentând termen de încercare stabilit în condiţiile art. 82 C. pen. (1969).

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. (1969), pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii, s-a suspendat şi executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 359 alin. (2) C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. (1969) a căror nerespectare determină revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.

IV. 11. În temeiul art. 132 din Legea 78/2000 raportat la art. 246 C. pen. (1969), cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) C. pen. (1969), art. 76 lit. c) C. pen. (1969), a fost conamnată inculpata H., necunoscută cu antecedente penale, la pedeapsa în cuantum de 7 (şapte) luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, şi lit. b) C. pen. (1969), s-a interzis inculpatei, ca pedeapsă accesorie, exercitarea dreptului de a fi aleasă în autorităţile publice sau în funcţiile elective publice precum şi exercitarea dreptului de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat.

În baza art. 81 C. pen. (1969), s-a suspendat condiţionat executarea pedepsei pe o durată de 2 ani şi 7 luni reprezentând termen de încercare stabilit în condiţiile art. 82 C. pen. (1969).

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. (1969), pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii, s-a suspendat şi executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 359 alin. (2) C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. (1969) a căror nerespectare determină revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.

IV. 12. În temeiul art. 132 din Legea 78/2000 raportat la art. 246 C. pen. (1969), cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. c) C. pen. (1969), a fost condamnat inculpatul I., cetăţean român, căsătorit, necunoscut cu antecedente penale, la pedeapsa în cuantum de 1 (un) an închisoare pentru comiterea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, şi lit. b) C. pen. (1969), s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţiile elective publice precum şi exercitarea dreptului de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat.

În baza art. 81 C. pen. (1969), s-a suspendat condiţionat executarea pedepsei pe o durată de 3 ani reprezentând termen de încercare stabilit în condiţiile art. 82 C. pen. (1969).

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. (1969), pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii, s-a suspendat şi executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 359 alin. (2) C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. (1969) a căror nerespectare determină revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.

IV. 13. În temeiul art. 132 din Legea 78/2000 raportat la art. 246 C. pen. (1969), cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. c) C. pen. (1969) a fost condamnată inculpata J., necunoscută cu antecedente penale, la pedeapsa în cuantum de 7 (şapte) luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, şi lit. b) C. pen. (1969), s-a interzis inculpatei, ca pedeapsă accesorie, exercitarea dreptului de a fi aleasă în autorităţile publice sau în funcţiile elective publice precum şi exercitarea dreptului de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat.

În baza art. 81 C. pen. (1969), s-a suspendat condiţionat executarea pedepsei pe o durată de 2 ani şi 7 luni reprezentând termen de încercare stabilit în condiţiile art. 82 C. pen. (1969).

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. (1969), pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii, s-a suspendat şi executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 359 alin. (2) C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. (1969) a căror nerespectare determină revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.

V. În temeiul art. 19 şi art. 397 C. proc. pen. raportat la prevederile art. 998-999 vechiul C. proc. civ., s-au admis în parte acţiunile civile formulate de părţile civile N., O., P., Q., R., S. şi T., şi în consecinţă:

S-a dispus obligarea inculpaţilor A., B., K., C., D., E., F., G., H., I., J., L. şi M. la plata în solidar a sumei în cuantum de 3000 lei reprezentând daune morale datorate părţii civile N..

S-a dispus obligarea inculpaţilor A., B., K., C., D., E., F., G., H., I., J., L. şi M. la plata în solidar a sumei în cuantum de 1.000 Euro, care s-a achitat în lei la cursul BNR din ziua efectuării plăţii, reprezentând daune morale datorate părţii civile O..

S-a dispus obligarea inculpaţilor A., B., K., C., D., E., F., G., H., I., J., L. şi M. la plata în solidar a sumei în cuantum de 1.000 Euro, care s-a achitat în lei la cursul BNR din ziua efectuării plăţii, reprezentând daune morale datorate părţii civile P..

S-a dispus obligarea inculpaţilor A., B., K., C., D., E., F., G., H., I., J., L. şi M. la plata în solidar a sumei în cuantum de 1300 Euro, care s-a achitat în lei la cursul BNR din ziua efectuării plăţii, reprezentând daune morale datorate părţii civile Q..

S-a dispus obligarea inculpaţilor A., B., K., C., D., E., F., G., H., I., J., L. şi M. la plata în solidar a sumei în cuantum de 1300 Euro, care s-a achitat în lei la cursul BNR din ziua efectuării plăţii, reprezentând daune morale datorate părţii civile R..

S-a dispus obligarea inculpaţilor A., B., K., C., D., E., F., G., H., I., J., L. şi M. la plata în solidar sumei în cuantum de 1.000 Euro, care s-a achita în lei la cursul BNR din ziua efectuării plăţii, reprezentând daune morale datorate părţii civile S..

S-a dispus obligarea inculpaţilor A., B., K., C., D., E., F., G., H., I., J., L. şi M. la plata în solidar a sumei în cuantum de 5.500 lei, reprezentând daune morale datorate părţii civile T..

În temeiul art. 397 raportat la art. 249 C. proc. pen., s-au menţinut măsurile asiguratorii dispuse în baza ordonanţei penale nr. 1390/P/2012 din data de 22.01.2014 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Braşov.

În temeiul art. 162 C. proc. pen., mijloacele materiale de probă s-au păstrat până la soluţionarea definitivă a cauzei.

În baza art. 274 alin. (1) şi 2 C. proc. pen., art. 275 alin. (3) C. proc. pen. a obligat inculpaţii la plata sumei în cuantum de câte 250 lei fiecare, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat, pentru soluţia de achitare plata cheltuielilor judiciare urmând să rămână în sarcina statului.

În temeiul art. 274 alin. (1), teza a II-a C. proc. pen., suma în cuantum de 1.600 lei reprezentând onorariu apărătorii desemnaţi din oficiu - av. U. pentru inculpata D., av. V. pentru inculpatul E., av. W. pentru inculpatul K. şi av. X. pentru inculpata J. - rămâne în sarcina statului şi s-au avansat din fondurile Ministerului Justiţiei în contul Baroului Braşov.

S-a luat act de faptul că onorariul parţial în cuantum de 25% a fost încuviinţat pentru apărătorii desemnaţi din oficiu cu privire la situaţia inculpaţilor A., B., C., G., L. şi I., respectiv pentru apărătorii Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF. şi GG., conform încheierilor de şedinţă pronunţate la termenele de judecată din data de 30.09.2014, 11.11.2014 şi 03.03.2016.

În temeiul art. 276 alin. (1) C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii la plata în mod egal a sumei în cuantum de 9.500 lei, reprezentând cheltuieli judiciare efectuate de părţile civile N., O., P. şi Q..

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Braşov, inculpaţii A., B., C., K., L., D., M., E., F., G., H., I., J., părţile civile R., S., T., N., O., Q., P..

Prin decizia penală nr. 331/AP din 20.04.2017 pronunţată de Curtea de Apel Braşov - Secţia penală, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Braşov, inculpaţii A., B., C., K., L., D.,M., E., F., G., H., I., J., părţile civile R., S., T., N., O., Q., P.

În baza art. 275 alin. (2), (3) C. proc. pen. au fost obligaţi inculpaţii la câte 150 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat, părţile civile la câte 50 lei cheltuieli judiciare avansate de stat, restul cheltuielilor rămând în sarcina statului.

Împotriva hotărârii instanţei de apel, în termen legal, au declarat recursuri în casaţie inculpaţii A., B., K., L., D., M., E., I., prin avocat HH., la data de 26.06.2017, inculpatul A., prin avocat II., la data de 12.07.2017, inculpata C., prin avocat JJ., la data de 07.07.2017 şi inculpatul G., prin S.C.A. KK., la data de 18.07.2017, invocând cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., privind condamnarea pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.

În motivarea recursurilor în casaţie, toţi recurenţii, în esenţă, au invocat faptul că au fost condamnaţi pentru o faptă care, în raport cu dispoziţiile deciziei nr. 405/2016 a Curţii Constituţionale, nu este prevăzută de legea penală, întrucât în cauză nu a fost încălcată legea în sensul primar al acesteia.

Or, având în vedere dispoziţiile deciziei Curţii Constituţionale anterior menţionate şi împrejurarea că nu s-a reţinut încălcarea unei norme legale, fapta descrisă în rechizitoriu nu poate fi considerată ca fiind prevăzută de legea penală. În plus, întrucât legiuitorul nu a pus în acord textul de lege ce incriminează infracţiunea de abuz în serviciu cu dispozitivul deciziei Curţii Constituţionale nr. 405/2016, în conformitate cu prevederile art. 147 alin. (1) din Constituţia României, reluate în art. 31 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, norma se consideră abrogată.

S-a solicitat admiterea în principiu a cererilor de recurs în casaţie, iar, pe fond, achitarea inculpaţilor pentru infracţiunea de abuz în serviciu.

Prin încheierea din 21.09. 2017, în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., au fost admise în principiu cererile de recurs în casaţie formulate de inculpaţii B., K., L., A., I., M., D., E., C. şi G. împotriva deciziei penale nr. 331/AP din 20.04.2017 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală.

Examinând recursurile în casaţie formulate prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., în conformitate cu dispoziţiile art. 442 - 444 C. proc. pen., Înalta Curte le apreciază ca fiind nefondate, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 433 C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casaţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este obligată să verifice, în condiţiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar, conform art. 447 C. proc. pen., pe această cale se verifică exclusiv legalitatea deciziei.

Se constată, aşadar, că recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac, prin care sunt supuse verificării hotărâri definitive care au intrat în autoritatea de lucru judecat, însă, numai în cazuri anume prevăzute de lege şi doar pentru motive de nelegalitate. Drept urmare, chestiunile de fapt analizate de instanţa de fond şi, respectiv, apel, intră în puterea lucrului judecat şi excedează cenzurii instanţei investită cu judecarea recursului în casaţie.

Prin limitarea cazurilor în care poate fi promovată, această cale extraordinară de atac tinde să asigure echilibrul între principiul legalităţii şi principiul respectării autorităţii de lucru judecat, legalitatea hotărârilor definitive putând fi verificată doar pentru motivele expres şi limitativ prevăzute, fără ca pe calea recursului în casaţie să poată fi invocate şi, corespunzător, să poată fi analizate de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, orice încălcări ale legii, ci numai cele pe care legiuitorul le-a apreciat ca fiind importante.

Aceste consideraţii sunt valabile şi cu privire la cazul de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării "dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală" şi care se circumscrie situaţiilor în care fapta concretă pentru care s-a pronunţat soluţia definitivă de condamnare nu întruneşte elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare ori când instanţa a ignorat o normă care conţine dispoziţii de dezincriminare a faptei, indiferent dacă vizează vechea reglementare, în ansamblul său, sau modificarea unor elemente ale conţinutului constitutiv, astfel încât nu se mai realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi noua configurare legală a tipului respectiv de infracţiune. Dată fiind natura juridică a recursului în casaţie, de cale de atac exclusiv de drept, acest caz de casare nu poate fi invocat pentru a se obţine schimbarea încadrării juridice a faptei sau pentru a se constata incidenţa unei cauze justificative sau de neimputabilitate, acesta fiind atributul exclusiv al instanţelor de fond şi de apel.

Pe de altă parte, raportat la modul de legiferare a celor două teze ale art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. (neprevederea în legea penală şi lipsa vinovăţiei prevăzute de lege) şi la dispoziţiile art. 15 alin. (1) C. pen., în conformitate cu care infracţiunea este fapta prevăzută de legea penală, săvârşită cu vinovăţie, nejustificată şi imputabilă persoanei care a săvârşit-o, se constată că doar neprevederea în legea penală, ce subsumează situaţiile în care nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii din punct de vedere obiectiv, a fost avută în vedere de legiuitor atunci când a reglementat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.. Ca atare, dispoziţiile ce reglementează acest caz de recurs în casaţie corespund prevederilor art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., conferind Înaltei Curţi posibilitatea de a examina în cadrul recursului în casaţie criticile prin care se invocă împrejurarea că fapta nu este prevăzută de legea penală şi cele referitoare la lipsa elementelor constitutive ale infracţiunii, cu excepţia celor ce vizează vinovăţia, deci doar din perspectiva tipicităţii obiective a infracţiunii.

Examinând actele dosarului, Înalta Curte constată că, recurenţii - inculpaţi C., A., B., E., G., L., M., D., K. şi I. au fost condamnaţi pentru aceea că, în calitate de consilieri ai Consiliului Local Predeal, cu ocazia repartizării a 72 de locuinţe ANL, în şedinţa din data de 10.03.2011, au încălcat prevederile art. 8 alin. (3) din Legea nr. 152/1998 privind înfiinţarea Agenţiei Naţionale pentru Locuinţe, republicată şi ale art. 15 alin. (6), (7), (8) din H.G. nr. 962 din 27.09.2011 privind aprobarea Normelor Metodologice pentru punerea în aplicare a prevederilor Legii nr. 152/1998 privind înfiinţarea Agenţiei Naţionale pentru Locuinţe, au repartizat 71 de locuinţe ANL disponibile cu încălcarea listei de repartizare/prioritate aprobată prin HCL nr. 2 din 21.01.2011, cu consecinţa atribuirii unor locuinţe ANL în favoarea unor solicitanţi cu un punctaj de prioritate mai mic în dauna persoanelor vătămate S., O., P., Q., R., T., inculpaţii A., B., K., L., D., M., E., F., G., I. şi pentru aceea că nu au pus în aplicare sentinţa civilă nr. 1917/CA din 4.04.2011 pronunţată în dosarul nr. x/2010 al Tribunalului Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, privind persoana vătămată N. iar, inculpaţii A., B., K., L., D., M., E., I. şi pentru aceea că nu au pus în aplicare sentinţa civilă 4177/CA pronunţată în dosarul nr. x/2011 al Tribunalului Braşov, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal, privind persoana vătămată S., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 246 C. pen.

Prin Decizia nr. 405 din 15 iunie 2016 a Curţii Constituţionale s-a admis excepţia de neconstituţionalitate şi s-a constatat că dispoziţiile art. 246 C. pen. (1969) şi ale art. 297 alin. (1) C. pen. sunt constituţionale în măsura în care prin sintagma "îndeplineşte în mod defectuos" din cuprinsul acestora se înţelege "îndeplineşte prin încălcarea legii".

Curtea Constituţională a statuat că principiul legalităţii incriminării impune ca doar legiuitorul primar să poată stabili conduita, pe care destinatarul legii este obligat să o respecte, în caz contrar supunându - se sancţiunii penale, deci, comportamentul interzis trebuie impus de către legiuitor chiar prin lege (înţeleasă ca act formal adoptat de Parlament, precum şi ca act material, cu putere de lege, emis de Guvern, în temeiul delegării legislative, respectiv, prin ordonanţe şi ordonanţe de urgenţă). Aşa fiind, neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă a unui act trebuie analizată numai prin raportare la atribuţii de serviciu reglementate expres prin legislaţia primară - legi şi ordonanţe ale Guvernului.

Având în vedere considerentele reţinute de instanţa de control constituţional prin decizia nr. 405 din 15 iunie 2016, Înalta Curte constată că neîndeplinirea acestei exigenţe a conduitei inculpatului scoate această conduită din sfera ilicitului penal. Ca urmare, pentru situaţiile în care acuzaţia de abuz în serviciu nu a vizat încălcarea unor norme cu putere de lege, decizia Curţii Constituţionale echivalează cu o lege de dezincriminare.

Consecinţa dezincriminării faptei o constituie lipsa prevederii actuale în legea penală.

Astfel, neîndeplinirea sau îndeplinirea în mod defectuos a îndatoririlor de serviciu nu va putea fi reţinută prin raportare la menţiuni sau obligaţii regăsite în hotărâri ale Guvernului, ordine ale miniştrilor, regulamente de organizare şi funcţionare interne, coduri deontologice, proceduri interne, norme metodologice etc., în esenţă, orice acte normative infralegale sau documente interne ale angajatorului.

Raportând considerentele anterior reliefate la speţa de faţă, Înalta Curte constată că aspectele invocate de apărare nu sunt incidente în cauză, inculpaţii fiind condamnaţi pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu în forma încălcării legislaţiei primare. Astfel, hotărârile de condamnare precizează dispoziţiile încălcate de inculpaţi, respectiv art. 8 alin. (3) din Legea nr. 152/1998 privind înfiinţarea Agenţiei Naţionale pentru Locuinţe, republicată.

Împrejurarea că în adoptarea soluţiei de condamnare a fost reţinută şi încălcarea prevederilor art. 15 alin. (6), (7), (8) din H.G. nr. 962 din 27.09.2011 privind aprobarea Normelor Metodologice pentru punerea în aplicare a prevederilor Legii nr. 152/1998 privind înfiinţarea Agenţiei Naţionale pentru Locuinţe nu este de natură să conducă la o altă concluzie, atâta timp cât normele în cauză completează legea specială avută în vedere la adoptarea soluţiei de condamnare, neconstituind singurul temei în acest sens.

Prin urmare, Înalta Curte constată că dispoziţiile Deciziei nr. 405 din 15 iunie 2016 a Curţii Constituţionale nu operează în cauza de faţă, aceasta echivalând cu o lege de dezincriminare doar în situaţia în care acuzaţia de abuz în serviciu nu vizează încălcarea unor norme cu putere de lege.

Or, în cauza de faţă s-a constatat cu titlu definitiv că au fost încălcate dispoziţii care aparţin legislaţiei primare.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile în casaţie declarate de inculpaţii C., A., B., E., G., L., M., D., K. şi I. împotriva deciziei penale nr. 331/Ap din 20.04.2017 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală.

Totodată, faţă de culpa procesuală, în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., îi va obliga pe recurenţii - inculpaţi la plata sumei de câte 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În ceea ce priveşte cheltuielile judiciare efectuate în faza recursului în casaţie de către părţile civile Q., P., N., R. şi O., Înalta Curte reţine dovedirea plăţii onorariului de avocat, prin chitanţele depuse la dosar (filele 99-103), în cuantum total de 10.000 lei, cheltuieli care urmează a fi reduse, în aplicarea art. 451 alin. (2) C. proc. civ., urmând ca fiecare recurent inculpat să fie obligat la plata sumei de câte 50 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către părţile civile.

Astfel, suma de bani solicitată cu titlu de cheltuieli de judecată este excesivă în raport de activitatea prestată de avocat în faza procesuală a recursului în casaţie, în condiţiile în care cauza a fost soluţionată la primul termen de judecată. În mod evident, această apreciere nu reprezintă o cenzurare a însuşi onorariului de avocat convenit de către părţile contractului de asistenţă juridică, ci reflectă o evaluare a cheltuielilor de judecată solicitate de către părţile civile în temeiul acestui contract, care trebuie să ţină cont de proporţia rezonabilă între suma de bani achitată cu titlu de onorariu de avocat şi munca prestată de către avocat.

Prin urmare, Înalta Curte va obliga fiecare recurent inculpat la plata sumei de câte 50 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare reduse către părţile civile Q., P., N., R. şi O.

Onorariul parţial cuvenit apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru recurenţii - inculpaţi, în sumă de câte 130 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile în casaţie declarate de inculpaţii C., A., B., E., G., L., M., D., K. şi I. împotriva deciziei penale nr. 331/Ap din 20.04.2017 pronunţată de Curtea de Apel Braşov - Secţia penală.

Obligă fiecare recurent inculpat la plata sumei de câte 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Obligă fiecare recurent inculpat la plata sumei de câte 50 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către partea civilă S..

Obligă fiecare recurent inculpat la plata sumei de câte 50 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către părţile civile Q., P., N., R. şi O..

Onorariul parţial cuvenit apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru recurenţii - inculpaţi, în sumă de câte 130 lei, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 19 octombrie 2017.