Complicity in aggravated embezzlement: applicability of mitigation provision when principal is a public official

Asupra cauzei penale de faţă constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 33 din 29.02.2016 pronunţată de Judecătoria Bolintin Vale, s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care inculpaţii A. şi B. au fost trimişi în judecată astfel:

- din infracţiunea prevăzută de art. 215¹ alin. (2) C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) în infracţiunea prevăzută de art. 295 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 309 C. pen. şi art. 35 alin. (1) C. pen. (pentru inculpatul A.);

- din infracţiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 215<SUP>1</SUP> alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), în infracţiunea prevăzută de art. 48 C. pen., raportat la art. 295 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 309 C. pen. şi art. 35 alin. (1) C. pen.(pentru inculpatul B.).

În baza art. 295 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 309 C. pen. şi art. 35 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 375 şi 396 alin. (10) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A. la 2 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare care a produs consecinţe deosebit de grave, în formă continuată.

În baza art. 67 alin. (2) raportat la art. 66 alin. (2) şi (3) raportat la art. 295 C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei.

În baza art. 65 alin. (1) şi (3) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe durata exercitării pedepsei.

În baza art. 48 C. pen., raportat la art. 295 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 309 C. pen. şi art. 35 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul B., la 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la delapidare care a produs consecinţe deosebit de grave în formă continuată.

În baza art. 67 alin. (2) raportat la art. 66 alin. (2) şi (3) C. pen. i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) - dreptul de a fi ales şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei.

În baza art. 65 alin. (1) şi (3) C. pen. i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) pe durata executării pedepsei.

Au fost obligaţi inculpaţii, în solidar, la plata către partea civilă Compania Naţională de Căi Ferate C.F.R. S.A. a sumei de 2.355.286,24 lei, reprezentând prejudiciul cauzat prin vânzarea şi achiziţionarea şinelor de cale ferată aflate în gestiunea inculpatului A..

A fost menţinut sechestrul instituit prin Ordonanţa nr. 85/P din 08.02.2012 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Giurgiu asupra imobilului inculpatului A., amplasat în sat Vadu Lat, comuna Bucşani.

În baza art. 249 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. şi art. 404 alin. (4) alin. (4) lit. c) C. proc. pen. a fost instituit sechestru asigurător asupra bunurilor inculpatului B.

Au fost obligaţi inculpatul B. şi Compania Căi Ferate CFR SA să achite în contul Biroului Local de Expertize pentru expert C., câte 700 lei, cu titlu majorare onorariu expert.

În baza art. 274 C. proc. pen. a fost obligat fiecare inculpat la plata sumei de 1200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva sentinţei penale mai sus arătate, în termen legal, au declarat apeluri inculpaţii A., B. şi partea civilă Compania Naţională de Căi Ferate CFR S.A.

Prin decizia penală nr. 1683/A din 10.11.2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a fost admis apelul declarat de partea civilă Compania Nationala de Cai Ferate C.F.R. S.A., împotriva sentintei penale nr. 33/29.02.2016 pronuntata de Judecatoria Bolintin Vale, în dosarul nr. x/2016.

A fost desfiinţată, în parte, sentinţa penală atacată, numai în ceea ce priveşte latura civilă a cauzei şi, rejudecand în fond:

A fost înlăturată dispoziţia de obligare a partii civile Compania Nationala de Cai Ferate C.F.R S.A. la plata sumei de 700 lei, reprezentand majorare onorariu expert.

A fost majorată suma la plata căreia au fost obligaţi fiecare dintre apelanţii - inculpaţi sa o achite cu titlu de majorare onorariu expert, de la 700 lei la 1.050 lei.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentintei penale atacate, în masura in care nu contravin prezentei.

În baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpatii A. si B. impotriva aceleiasi sentinte penale.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat fiecare dintre apelanţii inculpaţi la plata sumei de câte 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Împotriva hotărârii instanţei de apel, în termen legal, a declarat recurs în casaţie inculpatul B., invocând cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

În susţinere, a arătat că, în mod greşit, instanţele de fond şi apel nu au făcut aplicarea dispoziţiilor art. 308 C. pen., în condiţiile în care, independent de calitatea reţinută coinculpatului A. în cadrul Companiei Naţionale de Căi Ferate - CFR S.A, dispoziţiile anterior menţionate îi sunt aplicabile.

Prin încheierea din 07.09.2017, pronunţată în dosarul nr. x/2013, apreciind că sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 434-438 C. proc. pen., în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul B. împotriva deciziei penale nr. 1683/A din 10.11.2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a - II-a Penală, în dosarul nr. x/2013 şi a dispus trimiterea cauzei la completul competent în vederea judecării căii extraordinare de atac promovate, fixând termen de judecată la data de 19 octombrie 2017.

Examinând cauza prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul în casaţie formulat de inculpatul B. ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 433 C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casaţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este obligată să verifice, în condiţiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Totodată, dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. prevăd că hotărârile sunt supuse casării în cazul în care "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", cazul de casare fiind incident în situaţia în care pedeapsa stabilită şi aplicată este nelegală, excluzându-se criticile privind greşita individualizare.

Astfel, prin "pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", legiuitorul a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt prevăzute de textul de lege în raport de încadrarea juridică şi de cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei a căror incidenţă a fost stabilită de instanţa de apel.

Motivându-şi decizia, instanţa de control judiciar a apreciat, în esenţă, că, dispoziţiile Noului C. pen. sunt mai favorabile având în vedere reducerea semnificativă a limitelor de pedeapsă pentru infracţiunea de delapidare, dar şi a sporului ce poate fi aplicat în ipoteza săvârşirii infracţiunii în formă continuată.

Astfel, Înalta Curte constată că inculpatul B. a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la delapidare care a produs consecinţe deosebit de grave în formă continuată, prevăzută de art. 48 C. pen., raportat la art. 295 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 309 C. pen. şi art. 35 alin. (1) C. pen., pedepsită cu închisoarea de la 2 la 7 ani, cu majorarea limitelor speciale ale pedepsei cu jumătate, respectiv de la 3 la 10 ani şi 6 luni.

Ca atare, pedeapsa aplicată inculpatului B. pentru infracţiunea prevăzută de art. 48 C. pen., raportat la art. 295 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 309 C. pen. şi art. 35 alin. (1) C. pen. (3 ani închisoare) se încadrează în limitele prevăzute de dispoziţiile legale, respectiv de la 3 la 10 ani şi 6 luni închisoare.

Referitor la susţinerile recurentului - inculpat în sensul că, în mod greşit, nu s-a făcut aplicarea în ceea ce-l priveşte a dispoziţiilor art. 308 C. pen., cu consecinţa reducerii limitelor de pedeapsă cu o treime, Înalta Curte constată că, în raport de situaţia de fapt stabilită cu titlu definitiv în cauză, autorul infracţiunii, inculpatul A., avea calitatea de funcţionar public în accepţiunea dispoziţiilor art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen. (sef district), exercitandu-si prerogativele în cadrul unei persoane juridice cu capital integral de stat, în speţă, Compania Nationala de Căi Ferate C.F.R S.A. De altfel, o analiză a probelor care au condus la această concluzie, nu este admisibilă în calea de atac a recursului în casaţie, care este limitată doar la probleme de drept.

După cum s-a reţinut de instanţele de fond şi apel, recurentul - inculpat B. cunoştea caracterul ilicit al conduitei sale, oferind, în mod repetat, un ajutor concret autorului A. (functionar public, angajat la Compania Nationala de Cai Ferate CFR S.A. - persoana juridica cu capital integral de stat) pentru a insuşi, folosi ori trafica bani, valori sau alte bunuri pe care le avea in gestiune.

Prin urmare, atâta vreme cât autorul care a săvârşit fapta în participaţie răspunde penal pentru varianta agravată, o asemenea soluţie trebuie să opereze şi în ceea ce priveşte răspunderea complicelui, deoarece acesta contribuie la săvârşirea faptei de către autor. Astfel, ar fi inechitabil ca autorul să răspundă pentru infracţiunea mai gravă, care are o limită de pedeapsă mai ridicată, iar complicele să răspundă pentru varianta atenuată a infracţiunii.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte constatând că pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată pentru infracţiunea de complicitate la delapidare care a produs consecinţe deosebit de grave în formă continuată, prevăzută de art. 48 C. pen., raportat la art. 295 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 309 C. pen. şi art. 35 alin. (1) C. pen., este cuprinsă în limitele legale, iar, în cauză, în mod corect nu s-a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 308 C. pen., urmează, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., să respingă, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de inculpatul B. împotriva deciziei penale nr. 1683/A din 10.11.2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a -II-a Penală, şi, în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., să-l oblige la plata cheltuielilor judiciare întrucât se află în culpă procesuală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de inculpatul B. împotriva deciziei penale nr. 1683/A din 10.11.2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Obligă recurentul - inculpat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul - inculpat B., până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 70 lei, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 19 octombrie 2017.