Decizia nr. 372/A/2017 · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie — Secţia Penală

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 560/PI din 20 decembrie 2016 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, în baza art. 248 C. pen. din 1969 raportat la art. 13<SUP>2</SUP> din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi art. 5 C. pen., a fost condamnată inculpata A., pentru săvârşirea unui număr de 8 infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru fiecare infracţiune în parte.

Pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 5 C. pen. şi art. 12 din Legea nr. 187/2012, s-a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II şi b) C. pen. din 1969.

În temeiul art. 65 C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 5 C. pen. şi art. 12 din Legea nr. 187/2012, s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza II şi b) C. pen. din 1969, pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei închisorii, graţierea totală sau a restului de pedeapsă, ori după prescripţia executării pedepsei.

În baza art. 289 alin. (1) C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi art. 5 C. pen. a fost condamnată inculpata A., pentru săvârşirea unui număr de 8 infracţiunii de fals intelectual la pedeapsa de 10 luni închisoare, pentru fiecare infracţiune în parte.

Pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 5 C. pen. şi art. 12 din Legea nr. 187/2012, s-a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. art. 64 lit. a) teza II şi b) C. pen. din 1969.

În baza art. 288 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi art. 5 C. pen. a fost condamnată inculpata A., pentru săvârşirea unui număr de 2 infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale la pedeapsa de 10 luni închisoare, pentru fiecare infracţiune în parte.

Pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 5 C. pen. şi art. 12 din Legea nr. 187/2012, s-a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. art. 64 lit. a) teza II şi b) C. pen. din 1969.

În baza art. 25 rap. la art. 290 alin. (1) C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi art. 5 C. pen., a fost condamnată inculpata A., pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată la pedeapsa de 8 luni închisoare.

Pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 5 C. pen. şi art. 12 din Legea nr. 187/2012, s-a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. art. 64 lit. a) teza II şi b) C. pen. din 1969.

S-a constatat că infracţiunile care fac obiectul prezentei cauze sunt concurente cu infracţiunile pentru care inculpata a fost condamnată la pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare prin Sentinţa penală nr. 327/PI/23.12.2013 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în Dosar nr. x/2013, definitivă prin Decizia nr. 78/A/09.04.2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 327/PI/23.12.2013 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în Dosar nr. x/2013, definitivă prin Decizia nr. 78/A/09.04.2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în pedepsele componente, care au fost repuse în individualitate, astfel:

- pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită în formă continuată aplicată în temeiul art. 254 alin. (1) C. pen. din 1969 raportat la art. 7 alin. (1) din Legea 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II-a, b) şi c) C. pen. din 1969 pe o perioadă de 4 ani aplicată în temeiul art. 65 alin. (2) C. pen. din 1969;

- pedeapsa de 1 (un) an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată aplicată în temeiul art. 290 C. pen. din 1969;

- pedeapsa de 8 (opt) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice aplicată în temeiul art. 248 C. pen. din 1969 raportat la art. 13<SUP>2</SUP> din Legea nr. 78/2000;

- pedeapsa de 1 (un) an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual aplicată în temeiul art. 289 C. pen. din 1969;

- pedeapsa de 1 (un) an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual aplicată în temeiul art. 289 C. pen. din 1969;

- pedeapsa de 8 (opt) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice aplicată în temeiul art. 248 C. pen. din 1969 raportat la art. 13<SUP>2</SUP> din Legea nr. 78/2000;

- pedeapsa de 1 (un) an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual aplicată în temeiul art. 289 C. pen. din 1969;

- sporul de 1 an închisoare.

În temeiul art. 36 alin. (1), art. 34 lit. b) C. pen. din 1969, raportat la art. 33 lit. a) C. pen. din 1969 au fost contopite pedepsele astfel repuse în individualitatea lor cu pedepsele aplicate în prezenta cauză, în pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare, la care s-a aplicat un spor de 2 ani, urmând ca inculpata să execute pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare.

În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen. din 1969 raportat la art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 s-a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 35 alin. (3) C. pen. din 1969, art. 65 alin. (2) C. pen. din 1969, raportat la art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară cea mai grea, respectiv a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. din 1969 pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei închisorii, graţierea totală sau a restului de pedeapsă, ori după prescripţia executării pedepsei.

În baza art. 291 C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi art. 5 C. pen. a fost condamnat inculpatul B., pentru săvârşirea unui număr de 12 infracţiunii de uz de fals, la pedeapsa de 8 luni închisoare, pentru fiecare infracţiune în parte.

Pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 5 C. pen. şi art. 12 din Legea nr. 187/2012, s-a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. art. 64 lit. a) teza II şi b) C. pen. din 1969.

S-a constatat că infracţiunile care fac obiectul prezentei cauze sunt concurente cu infracţiunile pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 4 luni închisoare prin Sentinţa penală nr. 105/24.09.2013 pronunţată de Judecătoria Ineu în Dosarul nr. x/2013, definitivă prin Decizia nr. 1428/R/21.11.2013 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara.

În temeiul art. 85 alin. (1) C. proc. pen. a fost anulată suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate prin Sentinţa penală nr. 105/24.09.2013 pronunţată de Judecătoria Ineu în Dosar nr. x/2013, definitivă prin Decizia nr. 1428/R/21.11.2013 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara.

S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 4 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 105/24.09.2013 pronunţată de Judecătoria Ineu în Dosarul nr. x/2013, definitivă prin Decizia nr. 1428/R/21.11.2013 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în pedepsele componente, care au fost repuse în individualitate, astfel:

- pedeapsa de 4 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale aplicată în temeiul art. 288 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969.

- pedeapsa de 4 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals aplicată în temeiul art. 291 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969.

În temeiul art. 36 alin. (1), art. 34 lit. b) C. pen. din 1969, raportat la art. 33 lit. a) C. pen. din 1969 au fost contopite pedepsele astfel repuse în individualitatea lor cu pedepsele aplicate în prezenta cauză, în pedeapsa cea mai grea, aceea de 8 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 6 luni, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 1 an şi 2 luni închisoare.

În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen. din 1969 raportat la art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 81 alin. (1) C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 5 C. pen. din 1969, s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei, stabilind termen de încercare de 3 ani şi 2 luni în condiţiile art. 82 C. pen. din 1969 calculat potrivit art. 85 alin. (3) C. pen. din 1969.

În temeiul art. 404 alin. (3) C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 şi 84 C. pen. din 1969, în sensul că săvârşirea în termenul de încercare a unei infracţiuni intenţionate, are drept urmare revocarea suspendării condiţionate, cu consecinţa executării în întregime a pedepsei, care nu se contopeşte cu pedeapsa pentru infracţiunea ulterioară, iar neîndeplinirea obligaţiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare, până la expirarea termenului de încercare are drept urmare revocarea suspendării condiţionate.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 5 C. pen. din 1969 s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii.

În temeiul art. 397 C. proc. pen., art. 256 C. proc. pen. şi art. 26 alin. (3) C. proc. pen. s-a dispus anularea sentinţelor civile false şi a actelor întocmite de Biroul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Chişineu-Criş în baza acestor sentinţe prin anularea numerelor cadastrale, sistarea şi anularea înscrierilor din cărţile funciare, respectiv:

- Sentinţa civilă nr. 789/2010, pronunţată în Dosarul civil nr. x/2010, înregistrat la Judecătoria Ineu, având ca reclamant pe SC "C." SRL Semlac, judeţul Arad şi ca pârât pe D., din oraşul Ineu, judeţul Arad, a efectelor produse de hotărâre, respectiv anularea numerelor cadastrale şi sistarea C.F. nr. X, C.F. nr. X1, C.F. nr. X2, C.F. nr. X3, C.F. nr. X4, C.F. nr. X5, C.F. nr. X6, C.F. nr. X7, C.F. nr. X8, C.F. nr. X9, C.F. nr. X10, C.F. nr. X11, C.F. nr. X12, C.F. nr. X13, C.F. nr. X14, C.F. nr. X15, C.F. nr. X16, C.F. nr. X17, C.F. nr. X18, C.F. nr. X19 şi anularea înscrierilor din aceste cărţi funciare;

- Sentinţa civilă nr. 830/2010, pronunţată în Dosarul civil nr. x/2010, înregistrat la Judecătoria Ineu având ca reclamant pe SC "C." SRL Semlac, judeţul Arad şi ca pârât pe D., din oraşul Ineu, judeţul Arad.

- Sentinţa civilă nr. 856/2010, pronunţată în Dosarul civil nr. x/2010, înregistrat la Judecătoria Ineu, având ca reclamant pe SC "C." SRL Semlac, judeţul Arad şi ca pârât pe D., din oraşul Ineu, judeţul Arad, a efectelor produse de hotărâre, respectiv anularea numerelor cadastrale şi sistarea C.F. nr. X20, C.F. nr. X21, C.F. nr. X22, C.F. nr. X23 şi anularea înscrierilor din aceste cărţi funciare.

- Sentinţa civilă nr. 1983/2010, pronunţată în Dosarul civil nr. x/2010, înregistrat la Judecătoria Ineu având ca reclamant pe B., din oraşul Ineu, judeţul Arad şi ca pârât pe E., din municipiul Arad, judeţul Arad, şi Sentinţa civilă nr. 1983/2010, pronunţată în Dosarul civil nr. x/2010, în versiunea având ca pârât pe F. din localitatea Zărand, judeţul Arad, a efectelor produse de hotărâre, respectiv anularea numerelor cadastrale şi sistarea C.F. nr. X24, C.F. nr. X25, C.F. nr. X26, C.F. nr. X27, C.F. nr. X28, C.F. nr. X29, C.F. nr. X30, C.F. nr. X31, C.F. nr. X32, C.F. nr. X33 şi anularea înscrierilor din aceste cărţi funciare;

- Sentinţa civilă nr. 1984/2010, pronunţată în Dosarul civil nr. x/2010, având ca reclamant pe B., din oraşul Ineu, judeţul Arad şi ca pârât pe E., din municipiul Arad, judeţul Arad şi Sentinţa civilă nr. 1984/2010, pronunţată în Dosarul civil nr. x/2010 în versiunea având ca pârât pe F., din localitatea Zărand, judeţul Arad, a efectelor produse de hotărâre, respectiv anularea numerelor cadastrale şi sistarea C.F. nr. X34, C.F. nr. X35 şi anularea înscrierilor din aceste cărţi funciare;

- Sentinţa civilă nr. 2028/2011, pronunţată în Dosarul civil nr. x/2011, înregistrat la Judecătoria Ineu, având ca reclamant pe G., din municipiul Arad, Zărand, judeţul Arad şi ca pârât pe F., din localitatea Zărand, judeţul Arad,

- Sentinţa civilă nr. 1429/2012, pronunţată în Dosarul civil nr. x/2012, înregistrat la Judecătoria Ineu, având ca reclamant pe F. din localitatea Zărand, judeţul Arad şi ca pârât pe D., din oraşul Ineu, judeţul Arad, a efectelor produse de hotărâre, respectiv anularea numerelor cadastrale şi sistarea C.F. nr. X36, C.F. nr. X37, C.F. nr. X38 şi anularea înscrierilor din aceste cărţi funciare;

- Sentinţa civilă nr. 1955/2012, pronunţată în Dosarul civil nr. x/2012, înregistrat la Judecătoria Ineu, având ca reclamant pe D., din oraşul Ineu, judeţul Arad şi ca pârât pe F. din localitatea Zărand, judeţul Arad.

S-a dispus ca, după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, un exemplar al acesteia să fie comunicat Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Arad şi Biroului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Chişineu-Criş.

În baza art. 19, art. 25 şi 397 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 1349, art. 1357 din Legea 287/2009 privind Codul civil au fost admise acţiunile civile şi a fost obligată inculpata A. la plata următoarelor sume: 3.224,87 RON către U.A.T. Municipiul Arad, 4.297,7 RON către U.A.T. Comuna Zărand, 4.540,96 RON către U.A.T. Oraşul Ineu şi în baza art. 998 - 999 şi art. 1003 din C. civ. din 1864 au fost obligaţi în solidar inculpaţii A. şi B. la plata sumelor de 6.379,88 RON şi de 6.323,92 RON către U.A.T. Oraşul Ineu.

În baza art. 274 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., a fost obligată inculpata A. să plătească statului suma de 9500 RON cheltuieli judiciare şi inculpatul B. a fost obligat să plătească statului suma de 3500 cheltuieli judiciare.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., s-a dispus virarea din fondurile Ministerului Justiţiei în contul Baroului de avocaţi Timiş a sumei de 350 RON, reprezentând onorariu parţial avocat oficiu pentru inculpatul B. şi suma de 690 RON reprezentând onorariu avocat oficiu pentru inculpata A..

Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea de Apel Timişoara a reţinut că, prin rechizitoriul nr. x/2014 din 07.07.2016 al Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Timişoara, au fost trimişi în judecată, în stare de libertate, inculpaţii A., pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor publice (opt infracţiuni), prevăzut de art. 248 C. pen. (1969) raportat la art. 13<SUP>2</SUP> din Legea nr. 78/2000; fals intelectual (opt infracţiuni), prevăzut de art. 289 alin. (1) C. pen. (1969); fals material în înscrisuri oficiale (două infracţiuni), prevăzut de art. 288 alin. (1) şi (2) C. pen. (1969); instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată (o infracţiune), prevăzut de art. 25 raportat la art. 290 alin. (1) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. (1969) şi B., pentru săvârşirea a 12 infracţiuni de uz de fals, prevăzute de art. 291 C. pen. (1969), cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. (1969).

De asemenea, prin rechizitoriu s-au mai dispus următoarele:

- clasarea cauzei în privinţa săvârşirii infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen. (1969), constând în semnarea de către D., ca vânzătoare, şi de H., ca reprezentant cumpărător al SC C. SRL Semlac, a antecontractului de vânzare-cumpărare existent în Dosarul civil nr. x/2010, având în vedere că a intervenit prescripţia răspunderii penale, prevăzută de art. 155 alin. (1) lit. d) C. pen., raportat la data la care s-a consumat infracţiunea - 21.01.2010, astfel că în cauză nu mai poate fi exercitată acţiunea penală;

- clasarea cauzei în privinţa săvârşirii de către F. a infracţiunilor de uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen. (1969), corespunzătoare înscrisurilor false care au fost depuse împreună cu cererea de chemare în judecată care a fost înregistrată la Judecătoria Ineu cu numărul x/246/23.04.2010 şi de instigare la fals intelectual prevăzută de art. 25 rap. la art. 289 alin. (1) C. pen. (1969), constând în aceea că a determinat-o pe A., magistrat-judecător la Judecătoria Ineu, să pronunţe Sentinţa civilă nr. 789/13.05.2010 în Dosarul civil nr. x/2010, având în vedere că nu s-au putut administra probe din care să rezulte mai presus de orice îndoială rezonabilă că suspectul a săvârşit infracţiunile, astfel că în cauză nu mai poate fi exercitată acţiunea penală;

- clasarea cauzei în privinţa săvârşirii infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen. (1969), constând în semnarea de către D., ca vânzătoare, şi de H., ca reprezentant cumpărător al SC C. SRL Semlac, a antecontractului de vânzare-cumpărare existent în Dosarul civil nr. x/2010, având în vedere că a intervenit prescripţia răspunderii penale, prevăzută de art. 155 alin. (1) lit. d) C. pen., raportat la data la care s-a consumat infracţiunea - 26.01.2010, astfel că în cauză nu mai poate fi exercitată acţiunea penală;

- clasarea cauzei în privinţa săvârşirii de către F. a infracţiunilor de uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen. (1969), corespunzătoare înscrisurilor false care au fost depuse împreună cu cererea de chemare în judecată care a fost înregistrată la Judecătoria Ineu cu numărul 910/246/03.05.2010 şi de instigare la fals intelectual prevăzută de art. 25 raportat la art. 289 alin. (1) C. pen. (1969), constând în aceea că a determinat-o pe A., magistrat-judecător la Judecătoria Ineu, să pronunţe Sentinţa civilă nr. 830/20.05.2010 în Dosarul civil nr. x/2010, având în vedere că nu s-au putut administra probe din care să rezulte mai presus de orice îndoială rezonabilă că suspectul a săvârşit infracţiunile, astfel că în cauză nu mai poate fi exercitată acţiunea penală;

- clasarea cauzei în privinţa săvârşirii infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen. (1969), constând în semnarea de către D., ca vânzătoare, şi de H., ca reprezentant cumpărător al SC C. SRL Semlac, a antecontractului de vânzare-cumpărare existent în Dosarul civil nr. x/2010, având în vedere că a intervenit prescripţia răspunderii penale, prevăzută de art. 155 alin. (1) lit. d) C. pen., raportat la data la care s-a consumat infracţiunea - 22.01.2010, astfel că în cauză nu mai poate fi exercitată acţiunea penală;

- clasarea cauzei în privinţa săvârşirii de către F. a infracţiunilor de uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen. (1969), corespunzătoare înscrisurilor false care au fost depuse împreună cu cererea de chemare în judecată, ce a fost înregistrată la Judecătoria Ineu cu numărul y/246/07.05.2010 şi de instigare la fals intelectual prevăzută de art. 25 raportat la art. 289 alin. (1) C. pen. (1969), constând în aceea că a determinat-o pe A., magistrat-judecător la Judecătoria Ineu, să pronunţe Sentinţa civilă nr. 856/27.05.2010 în Dosarul civil nr. x/2010, având în vedere că nu s-au putut administra probe din care să rezulte mai presus de orice îndoială rezonabilă că suspectul a săvârşit infracţiunile, astfel că în cauză nu mai poate fi exercitată acţiunea penală;

- clasarea cauzei în privinţa infracţiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată (două infracţiuni), ambele în formă continuată (prima infracţiune cu un număr de 33 acte materiale, corespunzător celor 33 de antecontracte anexate la cererea înregistrată la Judecătoria Ineu cu numărul y/246/2010, iar a doua infracţiune cu un număr de 27 acte materiale, corespunzător celor 27 de antecontracte anexate la cererea înregistrată la Judecătoria Ineu cu numărul x/246/2010), reţinute în sarcina inculpatului B., prevăzute de art. 290 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), având în vedere că, din probatoriul administrat, s-a concluzionat că acesta nu a avut reprezentarea comiterii unor infracţiuni şi, prin urmare, nu se poate constata existenţa vinovăţiei la data comiterii faptelor, astfel că acţiunea penală nu mai poate fi exercitată;

- clasarea cauzei în privinţa infracţiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată (două infracţiuni), ambele în formă continuată (prima infracţiune cu un număr de 33 acte materiale, corespunzător celor 33 de antecontracte anexate la cererea înregistrată la Judecătoria Ineu cu numărul y/246/2010, iar a doua infracţiune cu un număr de 27 acte materiale, corespunzător celor 27 de antecontracte anexate la cererea înregistrată la Judecătoria Ineu cu numărul x/246/2010), prevăzute de art. 290 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), infracţiuni ce ar fi fost săvârşite de către E., având în vedere că, din probatoriul administrat, s-a concluzionat că acesta nu a avut reprezentarea comiterii unor infracţiuni şi, prin urmare, nu se poate constata existenţa vinovăţiei la data comiterii faptelor, astfel că acţiunea penală nu mai poate fi exercitată.

- clasarea cauzei în privinţa infracţiunilor reţinute în sarcina inculpatului B. de instigare la fals intelectual prevăzute de art. 25 rap. la art. 289 alin. (1) din C. pen. (1969) (două infracţiuni), constând în aceea că a determinat-o pe A., magistrat-judecător la Judecătoria Ineu, să pronunţe sentinţele individualizate mai sus, în care s-au reţinut împrejurări nereale şi de instigare la fals material în înscrisuri oficiale prevăzute de art. 25 raportat la art. 288 alin. (1) şi alin. (2) C. pen. (1969) (două infracţiuni), constând în determinarea magistratului judecător A. de a întocmi două versiuni diferite ale sentinţelor în care apare un alt pârât faţă de sentinţele pronunţate în cauză, prin intervenţia în mod ilegal în corpul acestor sentinţe, având în vedere că nu au putut fi administrate probe din care să rezulte comiterea faptelor de către inculpat, astfel că acţiunea penală nu poate fi pusă în mişcare.

- clasarea cauzei în privinţa infracţiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată reţinute în sarcina suspecţilor G. şi F., prevăzute de art. 290 alin. (1) C. pen. (1969), întrucât s-a concluzionat din probatoriul administrat în ceea ce-l priveşte pe suspectul G. că acesta nu a săvârşit fapta, deoarece acesta nu a semnat antecontractul de vânzare-cumpărare datat cu data de 24.11.2011, iar în ceea ce-l priveşte pe suspectul F., din probatoriul administrat nu rezultă fără dubiu că acesta a semnat antecontractul de vânzare-cumpărare datat cu data de 24.11.2011, astfel că acţiunea penală nu poate fi pusă în mişcare;

- clasarea cauzei în privinţa infracţiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată reţinută în sarcina suspectului F., prevăzute de art. 290 alin. (1) C. pen. (1969), având în vedere că în timpul urmăririi penale nu au putut fi administrate probe din care să rezulte fără dubiu comiterea de către suspect a infracţiunii, astfel că acţiunea penală nu poate fi pusă în mişcare;

- disjungerea cauzei şi continuarea cercetărilor faţă de infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen. (1969), privind persoana necunoscută care a semnat în fals în numele suspectului G. antecontractul de vânzare-cumpărare datat cu data de 24.11.2011, care a fost anexat cererii de chemare în judecată care a făcut obiectul dosarului civil nr. x/2011, privind suprafaţa de 20,6589 ha teren, în care calitatea de reclamant a fost deţinută de către G., iar calitatea de pârât a fost deţinută de către F.;

- disjungerea cauzei şi continuarea cercetărilor cu privire la infracţiunile de abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzute art. 248 C. pen. (1969) raportat la art. 13<SUP>2</SUP> din Legea nr. 78/2000, sesizate prin plângerile formulate de persoana vătămată I., care a sesizat organele de urmărire penală cu privire la faptul că magistraţi din cadrul Judecătoriei Ineu, jud. Arad, au pronunţat hotărâri judecătoreşti cu încălcarea atribuţiilor de serviciu, fapt care a avut ca şi consecinţă transferul dreptului de proprietate cu privire la mai multe parcele de teren din patrimoniul acesteia în patrimoniul persoanelor care au avut calitatea de reclamanţi în dosarele civile, fără acordul persoanei vătămate, şi de persoana vătămată J., care a sesizat aspecte similare. Din plângerile formulate rezultă că acestea se referă la efectele produse de sentinţele pronunţate în Dosarul civil nr. x/2012 (Sentinţa civilă nr. 1429/2012), în Dosarul civil nr. x/2010 (Sentinţa civilă nr. 1983/2010) şi în Dosarul civil nr. x/2010 (Sentinţa civilă nr. 1984/2010).

Cauza a fost înregistrată la Curtea de Apel Timişoara sub numărul x/59/2016 la data de 14.07.2016.

La dosar s-a ataşat Dosarul de urmărire penală nr. x/P/2014 al Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Timişoara.

Prin încheierea de şedinţă din camera de consiliu din data de 30.08.2016, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul nr. x/2014 din data de 07.07.2016 al Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Timişoara privind pe inculpaţii A. şi B. şi a dispus începerea judecăţii.

La termenul de judecată din data de 14.10.2016, cu procedura legal îndeplinită, ulterior prezentării succinte a actului de sesizare de către grefierul de şedinţă, în baza art. 374 C. proc. pen., instanţa a pus în vedere inculpaţilor drepturile prevăzute de art. 374 alin. (2) C. proc. pen., i-a întrebat pe aceştia dacă solicită ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale şi a înscrisurilor prezentate de părţi, aducându-le la cunoştinţă dispoziţiile art. 396 alin. (10) C. proc. pen., iar, în urma răspunsului pozitiv al inculpaţilor, a procedat potrivit art. 375 alin. (1) C. proc. pen., la audierea acestora, în sensul recunoaşterii în totalitate a faptelor reţinute în sarcina acestora, declaraţiile fiind consemnate şi ataşate în file distincte la dosarul cauzei.

La acelaşi termen, având în vedere cele solicitate în latură civilă, pentru opozabilitate, s-a dispus citarea, în calitate de alţi subiecţi procesuali în sensul art. 34 C. proc. pen., a persoanelor care figurează ca părţi în sentinţele civile a căror anulare s-a solicitat: C. SRL Semlac, D., G. şi F. ca şi a dobânditorului SC K. SRL Nerău.

În cursul cercetării judecătoreşti a fost administrată proba cu înscrisuri: acte de stare civilă şi înscrisuri în circumstanţiere pentru inculpatul B., copia Mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 352/2016 emis pe numele A., copia Deciziei penale nr. 1428/R/21.11.2013 cu privire la inculpatul B.

Analizând ansamblul probatoriu administrat atât în cursul urmăririi penale, cât şi în cursul judecăţii, instanţa de fond a reţinut, în fapt, că inculpata A., magistrat-judecător la Judecătoria Ineu la data comiterii faptelor, a pronunţat Sentinţa civilă nr. 789/13.05.2010 în Dosarul nr. x/2010, privind suprafaţa de 67,8112 ha, în care calitatea de reclamant a fost deţinută de către SC "C." SRL Semlac, judeţul Arad, calitatea de pârât a fost deţinută de către numita D., din oraşul Ineu, judeţul Arad, iar cauza a fost judecată fără plata taxei judiciare de timbru de 5.361,91 RON şi timbru judiciar mobil de 5 RON.

În Dosarul nr. x/2010 a pronunţat Sentinţa civilă nr. 830/20.05.2010, privind suprafaţa de 67,46 ha, în care calitatea de reclamant a fost deţinută de către SC "C." SRL Semlac, judeţul Arad, calitatea de pârât a fost deţinută de către numita D., din oraşul Ineu, judeţul Arad, iar cauza a fost judecată fără plata taxei judiciare de timbru de 5.580,54 RON şi timbru judiciar mobil de 5 RON.

De asemenea, în Dosarul nr. x/2010 s-a pronunţat Sentinţa civilă nr. 856/27.05.2010, privind suprafaţa de 68,7238 ha, în care calitatea de reclamant a fost deţinută de către SC "C." SRL Semlac, judeţul Arad, calitatea de pârât a fost deţinută de către numita D., din oraşul Ineu, judeţul Arad, iar cauza a fost judecată fără plata taxei judiciare de timbru de 5.379,25 RON şi timbru judiciar mobil de 5 RON.

Pentru soluţionarea acestor cauze civile s-au depus la dosare antecontractele de vânzare-cumpărare încheiate între reclamant şi pârât, certificat de înregistrare societate, titluri de proprietate şi cererile părţilor de renunţare la calea de atac.

Din declaraţia martorului H. a rezultat că în perioada 2008 - 2009 una din societăţile aflate în grupul de firme din care făcea parte şi SC "C." SRL Semlac, respectiv SC "L." SRL a cumpărat, prin încheierea de antecontracte cu persoane fizice pe raza comunei Zărand, peste 500 ha teren, iar ulterior s-a luat decizia ca aceste terenuri să fie intabulate pe SC "C." SRL Semlac, judeţul Arad.

Din aceeaşi declaraţie, dar şi din declaraţia dată de martorul D., a rezultat că antecontractele încheiate în numele vânzătoarei D. şi cumpărătoarei SC "C." SRL, reprezentată de persoana împuternicită H. sunt fictive, întrucât cele două părţi nu s-au întâlnit pentru a negocia şi încheia antecontractele, iar în patrimoniul vânzătoarei nu se afla dreptul de proprietate pentru parcelele de teren care au făcut obiectul antecontractelor.

S-a mai reţinut din cele două declaraţii că, atât aşa-zisa vânzătoare D., cât şi cumpărătoarea SC "C." SRL, reprezentată de persoana împuternicită H., au fost instigate la comiterea infracţiunilor de către numitul F., primarul comunei Zărand, judeţul Arad, în scopul intabulării suprafeţelor de teren care făceau obiectul antecontractelor pe numele societăţii din localitatea Semlac, sens în care acestea au semnat antecontractele, cererile de renunţare la calea de atac, iar, suplimentar, H. a semnat şi cererile de chemare în judecată.

Aceste înscrisuri au fost puse la dispoziţie pentru a fi semnate de către F., care le avea pregătite în acest scop. Acesta a avut şi calitatea de vânzător în raport cu cumpărătoarea de teren arabil în comuna Zărand - SC "C." SRL Semlac pentru suprafaţa de circa 200 ha teren şi, totodată, s-a angajat să se ocupe de intabularea terenurilor cumpărate în localitatea Zărand de societatea din Semlac.

Cererile de chemare în judecată împreună cu celelalte înscrisuri aferente au fost depuse la Judecătoria Ineu la datele de 23.04.2010, 03.05.2010 şi 07.05.2010, prin mijlocirea lui F., care avea cunoştinţă că acestea nu sunt reale, iar din declaraţia martorului D. a rezultat că a fost aleasă de F. pentru că era o persoană în care acesta avea încredere şi pentru că avea domiciliul în Oraşul Ineu, locaţie care se afla în raza de competenţă teritorială a Judecătoriei Ineu, în ipoteza în care urma să aibă calitatea de pârâtă în cele trei dosare civile. Din declaraţiile date de către suspectul F. acesta nu a recunoscut că a avut vreo implicare în activitatea infracţională descrisă.

De asemenea, instanţa de fond a reţinut că aceleaşi aspecte rezultă şi din Raportul de constatare criminalistică nr. 88948 din 02.07.2015, întocmit de experţii din cadrul I.P.J. Arad, care au concluzionat că numita D. a semnat antecontractul de vânzare-cumpărare datat cu data de 21.01.2010, care se regăseşte în Dosarul civil nr. x/2010, înregistrat la Judecătoria Ineu în două exemplare la filele 4-5 şi 6-7 la rubrica vânzător de pe verso-ul filei nr. 5 şi, respectiv, de pe verso-ul filei nr. 7; a semnat antecontractul de vânzare-cumpărare datat cu data de 26.01.2010 care se regăseşte în Dosarul civil nr. x/2010, înregistrat la Judecătoria Ineu la filele 3-4 la rubrica vânzător de pe avers-ul filei nr. 4 şi că a semnat antecontractul de vânzare-cumpărare datat cu data de 22.01.2010 care se regăseşte în Dosarul civil nr. x/2010, înregistrat la Judecătoria Ineu la filele 3-4 la rubrica vânzător de pe avers-ul filei nr. 4.

Totodată, curtea de apel a constatat că, din probatoriul administrat rezultă că inculpata A., magistrat-judecător în cadrul Judecătoriei Ineu, a pronunţat sentinţele civile nr. 789/13.05.2010, nr. 830/20.05.2010 şi nr. 856/27.05.2010 prin încălcarea normelor procedural civile imperative în ceea ce priveşte competenţa teritorială (din cererile de chemare în judecată şi din titlurile de proprietate anexate rezultă că terenurile sunt situate în comuna Zărand) şi fără ca la dosar să existe dovada plăţii taxelor judiciare de timbru şi timbru judiciar mobil şi, în felul acesta, a prejudiciat U.A.T. Comuna Semlac, judeţul Arad, prin faptul că nu s-au încasat la bugetul local sumele corespunzătoare taxelor aferente. Aceste aspecte ar fi trebuit să conducă, pe cale de excepţie, la anularea acţiunilor pentru netimbrare, sancţiune prevăzută în mod expres de art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 în vigoare la acel moment, sau la declinarea cauzelor la instanţa competentă teritorial, respectiv Judecătoria Chişineu-Criş, în baza normelor prevăzute în C. proc. civ. în vigoare la acel moment. În aceeaşi lege se menţionează că plata taxei judiciare de timbru se face anticipat de reclamanţii din dosar în contul unităţilor administrativ teritoriale unde îşi au domiciliul sau reşedinţa şi că instanţa de judecată investită cu soluţionarea cauzei procedează la determinarea cuantumului taxelor (art. 18, 19 şi 20 din Legea nr. 146/1997).

Totodată, s-a observat că, s-a reţinut în corpul sentinţelor în mod nereal faptul că acţiunile sunt timbrate legal, că pârâta din cele trei cauze, D., are calitate procesuală pasivă şi a avut în patrimoniul acesteia la data încheierii antecontractelor de vânzare-cumpărare dreptul de proprietate cu privire la parcelele de teren totalizând 67,8112 ha, 67,46 ha şi respectiv 68,7238 ha, deşi la dosar există doar copii de pe titlurile de proprietate şi nu există dovada transferului dreptului de la proprietarii din titlurile de proprietate la pârâta D. (contracte de vânzare-cumpărare, de donaţie, etc.). S-a mai reţinut că pârâta din cauză a refuzat în prealabil încheierea contractului în formă autentică, îndeplinindu-se astfel condiţiile prevăzute de art. 5 alin. (2) din Titlul X privind circulaţia juridică a terenurilor din Legea nr. 247/2005 pentru sesizarea instanţei pentru pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de contract, în condiţiile în care tot în sentinţe s-a constatat că pârâta, deşi a fost legal citată, nu a depus întâmpinare şi nu s-a prezentat în instanţă pentru a formula apărări.

Din răspunsurile Judecătoriei Ineu nr. x/246/2010, nr. y/246/2010 şi nr. z/246/2010, formulate ca urmare a solicitării D.N.A. - S.T. Timişoara din Dosarul nr. x/2014 din data de 18.02.2015, a rezultat că în Dosarele civile nr. x/2010, nr. y/246/2010 şi nr. z/246/2010 nu se găsesc dovezile privind plata taxei judiciare de timbru şi timbru judiciar mobil datorat conform Legii nr. 146/1997 [art. 2, alin. (1) lit. f) şi art. 31, alin. (1) şi alin. (2)] în vigoare la acel moment. Totodată, din aceleaşi răspunsuri a rezultat şi cuantumul taxelor judiciare datorate, care s-au calculat în funcţie de acţiunea dedusă judecăţii, valoarea de circulaţie a terenurilor conform expertizei întocmite de Camera Notarilor Publici pentru anul 2010 şi în funcţie de suprafaţa de teren în cauză.

Astfel, în Dosarul nr. x/2010, în care s-a pronunţat Sentinţa civilă nr. 789/13.05.2010, privind suprafaţa de 67,8112 ha, s-a stabilit că trebuia achitată o taxă judiciară de timbru de 5.361,91 RON şi timbru judiciar mobil de 5 RON, în Dosarul nr. x/2010, în care s-a pronunţat Sentinţa civilă nr. 830/20.05.2010, privind suprafaţa de 67,46 ha, s-a stabilit că trebuia achitată o taxă judiciară de timbru de 5.580,54 RON şi timbru judiciar mobil de 5 RON, iar în Dosar nr. x/2010, în care s-a pronunţat Sentinţa civilă nr. 856/27.05.2010, privind suprafaţa de 68,7238 ha, s-a stabilit că trebuia achitată o taxă judiciară de timbru de 5.379,25 RON şi timbru judiciar mobil de 5 RON.

Sentinţa nr. 789/2010, pronunţată în Dosar nr. x/2010, a produs efecte juridice, din verificările făcute de O.C.P.I. Arad, constatându-se că s-au intabulat pe numele reclamantului SC "C." SRL Semlac, judeţul Arad un număr de 20 parcele de teren arabil din cele care sunt menţionate în hotărârea judecătorească, după cum rezultă din C.F. nr. X, C.F. nr. X1, C.F. nr. X2, C.F. nr. X3, C.F. nr. X4, C.F. nr. X5, C.F. nr. X6, C.F. nr. X7, C.F. nr. X8, C.F. nr. X9, C.F. nr. X10, C.F. nr. X11, C.F. nr. X12, C.F. nr. X13, C.F. nr. X14, C.F. nr. X15, C.F. nr. X16, C.F. nr. X17, C.F. nr. X18 şi C.F. nr. X19.

În ceea ce priveşte efectele produse de Sentinţa nr. 830/2010, pronunţată în Dosar nr. x/2010, din verificările făcute de O.C.P.I. Arad, s-a constatat că nu s-a intabulat pe numele reclamantului SC "C." SRL Semlac, judeţul Arad nicio parcelă de teren din cele care sunt menţionate în hotărârea judecătorească.

Referitor la efectele produse de Sentinţa nr. 856/2010, pronunţată în Dosarul nr. x/2010, din verificările făcute de O.C.P.I. Arad, s-a constatat că s-au intabulat pe numele reclamantului SC "C." SRL Semlac, judeţul Arad un număr de 4 parcele de teren arabil din cele care sunt menţionate în hotărârea judecătorească, după cum rezultă din C.F. nr. X20, C.F. nr. X21, C.F. nr. X22 şi C.F. nr. X23.

II. În continuare, în hotărârea atacată, instanţa de fond a reţinut că, într-o manieră similară a procedat inculpata A., în calitate de magistrat-judecător la Judecătoria Ineu la data comiterii faptelor, şi la soluţionarea cauzelor civile ce au făcut obiectul dosarelor nr. x/2010 şi nr. x/246/2010.

Astfel, în Dosarul nr. x/2010 s-a pronunţat Sentinţa civilă nr. 1983/24.11.2010, privind suprafaţa de 79,2745 ha, în care calitatea de reclamant a fost deţinută de către B., din oraşul Ineu, judeţul Arad, calitatea de pârât a fost deţinută de către numitul E., din municipiul Arad, judeţul Arad, iar cauza a fost judecată fără plata taxei judiciare de timbru de 6.379,88 RON şi timbru judiciar mobil de 5 RON, din care s-a achitat doar 1,5 RON, iar în Dosarul nr. x/2010 s-a pronunţat Sentinţa civilă nr. 1984/24.11.2010, privind suprafaţa de 78,1345 ha, în care calitatea de reclamant a fost deţinută de către acelaşi B., iar calitatea de pârât a fost deţinută de către numitul E. Şi această cauză civilă a fost judecată fără plata taxei judiciare de timbru de 6.323,92 RON şi timbru judiciar mobil de 5 RON, din care s-a achitat doar 1,5 RON. Pentru soluţionarea cauzelor civile s-au depus la dosare copii ale cărţilor de identitate ale părţilor, antecontractele de vânzare-cumpărare încheiate între reclamant şi pârât, antecontractele de vânzare-cumpărare încheiate între pârât şi proprietarii de pe titlurile de proprietate, titlurile de proprietate şi cererile părţilor de renunţare la calea de atac.

Din declaraţia martorului E. a rezultat că antecontractele de vânzare-cumpărare care se află în cele două dosare, atât cele în care acesta figurează ca vânzător, iar B. cumpărător, datate cu data de 20.08.2010, dar şi celelalte în care figurează ca fiind cumpărător de la proprietarii de teren indicaţi pe titlurile de proprietate sunt false, întrucât el nu a cumpărat şi nu a vândut niciodată în nume propriu terenuri situate pe raza comunei Zărand. Martorul a mai precizat că a semnat la solicitarea lui B. şi a lui M., un fost partener de-al său de afaceri, mai multe înscrisuri în alb, în anul 2009 sau la începutul anului 2010, sub pretextul că se intenţiona achiziţionarea unor parcele de teren de pe raza oraşului Ineu pe care ulterior doreau să le revândă. Toate aceste înscrisuri le-a semnat cu aceeaşi ocazie şi în aceeaşi împrejurare, după care le-a predat lui B., care trebuia să se ocupe efectiv de negocierea cu vânzătorii şi de încheierea acestor antecontracte. Martorul E. a decis să procedeze de această manieră pentru ca procedura de achiziţie a terenurilor să se deruleze mai rapid şi fără ca el să fie neapărat prezent.

Din declaraţia dată de către inculpatul B. a rezultat că, în perioada 2009 - 2010, împreună cu martorul E., i-au dat suspectului F., primar al comunei Zărand din judeţul Arad, sume de bani în schimbul cărora suspectul le-a promis vânzarea suprafeţelor de 160 ha teren arabil inculpatului B. şi 50 ha teren arabil martorului E.. Terenurile arabile promise pentru vânzare erau situate pe raza administrativă a comunei Zărand. De intabularea parcelelor de teren pe numele inculpatului B. şi martorului E., conform indicaţiilor date de suspectul F., trebuia să se ocupe martorul D., prin obţinerea unor hotărâri judecătoreşti de la Judecătoria Ineu, sens în care martorului i-au fost predate o listă cu pacelele de teren care trebuiau să facă obiectul vânzării şi în format electronic un suport de memorie - stick - pe care se aflau scanate titluri de proprietate în care se găseau înscrise parcelele de teren indicate. În acest scop, martorul D., fiul martorului D., a întocmit în numele inculpatului B. cererile de chemare în judecată, precum şi antecontractele din care să rezulte că dreptul de proprietate asupra parcelelor de teren ar fi fost vândute de către proprietarii menţionaţi în titlurile de proprietate martorului E. şi, ulterior, acesta din urmă a vândut aceste parcele de teren inculpatului B.. Toate aceste înscrisuri, a precizat inculpatul B., au fost semnate de el şi de martorul E. la domiciliul din municipiul Arad al martorului D., fără ca în prealabil să fie studiate ori măcar citite de semnatari.

Astfel, s-a reţinut că, în Dosarul civil nr. x/2010 există cererea de chemare în judecată formulată în numele inculpatului B. ca reclamant împotriva lui E. ca pârât, înregistrată la Judecătoria Ineu la data de 04.11.2010; antecontractul de vânzare-cumpărare datat cu data de 20.08.2010, încheiat între inculpatul B. în calitate de cumpărător şi martorul E. în calitate de vânzător, precum şi un număr de 32 de antecontracte de vânzare-cumpărare din anii 2003 (treizeci antecontracte) şi 2005 (două antecontracte), semnate la rubrica cumpărător de către martorul E., în condiţiile în care la rubrica cumpărător figurează menţionate persoanele care sunt înscrise în titlurile de proprietate la rubrica "moştenitori".

În Dosarul civil nr. x/2010 există cererea de chemare în judecată formulată în numele inculpatului B. ca reclamant împotriva lui E. ca pârât, înregistrată la Judecătoria Ineu la data de 04.11.2010; antecontractul de vânzare-cumpărare datat cu data de 20.08.2010, încheiat între inculpatul B. în calitate de cumpărător şi martorul E. în calitate de vânzător, precum şi un număr de 26 de antecontracte de vânzare-cumpărare din anii 2003 (25 antecontracte) şi 2009 (un antecontract), semnate la rubrica cumpărător de către martorul E., în condiţiile în care la rubrica cumpărător figurează menţionate persoanele care sunt înscrise în titlurile de proprietate la rubrica "moştenitori".

În aceste dosare civile s-au pronunţat de către Judecătoria Ineu Sentinţele civile nr. 1983/24.11.2010 şi, respectiv, nr. 1984/24.11.2010 şi, în conformitate cu prima sentinţă, inculpatul avea dreptul să intabuleze parcele de teren care totalizau 79,2745 ha, iar prin cea de-a doua sentinţă inculpatul avea dreptul să intabuleze parcele de teren care totalizau 78,1345 ha.

Sentinţele i-au fost predate inculpatului B. de către martorul D. după data de 24.05.2011, data eliberării copiilor legalizate de la Judecătoria Ineu. După ce a studiat cele două sentinţe, inculpatul B. a constatat că în calitate de pârât apărea E. şi nu F. de la care a tratat cumpărarea terenurilor şi i-a spus lui D. că în cele două sentinţe ar fi trebuit să apară numele vânzătorului F. şi nu al lui E., care nu avea în realitate această calitate. Inculpatul a precizat că, în luna februarie 2012 (la data de 14.02.2012 s-au eliberat copiile legalizate de la Judecătoria Ineu), a primit de la D. alte două versiuni ale Sentinţelor civile nr. 1983/24.11.2010 şi nr. 1984/24.11.2010 în care apare ca pârât F.. După ce a primit sentinţele în versiunea cu F. - pârât, inculpatul B. a luat legătura cu o societate care se ocupa de intabulări şi, ca urmare a documentaţiei întocmite de aceştia, a reuşit să intabulez pe numele său un număr de 10 parcele de teren în baza Sentinţei civile nr. 1983/24.11.2010 şi un număr de 2 parcele de teren în baza Sentinţei civile nr. 1984/24.11.2010. Aceste 12 parcele de teren le-a vândut ulterior SC "K." SRL, după cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare autentificat la notarul N. cu numărul x/25.06.2013.

Inculpatul B. a mai precizat că, în ceea ce priveşte parcelele de teren pe care F. i le-a vândut lui E., acestea au făcut obiectul Sentinţei civile nr. 397/17.03.2011, pronunţată de Judecătoria Ineu în Dosarul civil nr. x/2011, în care calitatea de reclamant a fost deţinută de către G., iar calitatea de pârât de O. - sora sa. În realitate, acest teren era al lui E., ca urmare a plăţii către F. a sumei de 100.000 RON şi din acest motiv G. l-a împuternicit pe E. să intabuleze şi să vândă terenul care a format obiectul Sentinţei civile nr. 397/17.03.2011. În ceea ce priveşte această sentinţă civilă nr. 397/17.03.2011, pronunţată de Judecătoria Ineu în Dosarul civil nr. x/2011 şi modul în care a fost pronunţată de inculpata A., aceasta a fost anulată de către Curtea de Apel Timişoara, secţia penală prin Sentinţa penală nr. 327/PI/23.12.2013 pronunţată în Dosarul nr. x/2013, ca urmare a sesizării instanţei de către D.N.A. - S.T. Timişoara în Dosarul nr. x/2012 la data de 05.07.2013. Prin aceeaşi sentinţă a fost condamnată inculpata A. inclusiv pentru modul în care a pronunţat Sentinţa civilă nr. 397/17.03.2011.

În legătură cu Dosarele civile nr. x/2010 şi nr. x/246/2010 martorul D. a declarat că înainte de înregistrarea dosarelor la Judecătoria Ineu a venit la domiciliul acesteia din oraşul Ineu inculpatul B. şi martorul E., care au întrebat dacă D., poate să redacteze cererile de chemare în judecată pentru acţiunile pe care ei doreau să le promoveze în instanţă. D. le-a comunicat lui B. şi E. că pot să meargă la Arad să se întâlnească cu fiul ei în vederea redactării cererilor de chemare în judecată, având în vedere că acesta era consilier juridic. Martora D. a precizat că fiul ei, D., i-a spus că s-a întâlnit cu B., că a redactat pentru acesta un număr de două cereri de chemare în judecată şi că nu le-a cerut nici lui B. şi nici lui E. şi nu a primit de la aceştia sau de la altă persoană vreo sumă de bani pentru că băiatul ei a redactat cererile de chemare în judecată.

De asemenea, martorul D. a declarat că nu s-a deplasat la Judecătoria Ineu cu cererile de chemare în judecată pentru înregistrarea acestora şi nu cunoaşte cine s-a ocupat de acest lucru. Martorul a recunoscut că a scris şi semnat cererile de renunţare la calea de atac şi dovezile procedurilor de citare din aceste două dosare civile în numele părţilor din dosar reclamant - B. şi pârât - E., dar a precizat că a făcut acest lucru la solicitarea celor doi, pentru ca ei să nu mai treacă pe la Judecătoria Ineu. A precizat aceste aspecte în declaraţia dată anterior în cauză.

În hotărârea atacată s-a mai reţinut că aceleaşi aspecte rezultă şi din Raportul de constatare criminalistică nr. 88948 din 02.07.2015, întocmit de experţii din cadrul I.P.J. Arad, care au concluzionat că numita D. a semnat dovada de îndeplinire a procedurii de citare - procesul-verbal din 08.11.2010, privind citaţia emisă pe numele B., care se regăseşte în Dosarul civil nr. x/2010, înregistrat la Judecătoria Ineu la filele nr. 38 la rubrica semnătura primitorului actului; a semnat dovada de îndeplinire a procedurii de citare - procesul-verbal din 08.11.2010, privind citaţia emisă pe numele E., care se regăseşte în Dosarul civil nr. x/2010, înregistrat la Judecătoria Ineu la filele nr. 39, la rubrica semnătura primitorului actului; a scris cererea de renunţare la calea de atac datată cu data de 24.11.2010, formulată în numele lui E., care se regăseşte în Dosarul civil nr. x/2010, înregistrat la Judecătoria Ineu; a scris cererea de renunţare la calea de atac datată cu data de 24.11.2010, formulată în numele B., care se regăseşte în Dosarul civil nr. x/2010, înregistrat la Judecătoria Ineu care se regăseşte la filele nr. 110; a semnat dovada de îndeplinire a procedurii de citare - procesul-verbal din 08.11.2010, privind citaţia emisă pe numele B., care se regăseşte în Dosarul civil nr. x/2010, înregistrat la Judecătoria Ineu la filele nr. 12 la rubrica semnătura primitorului actului; a semnat dovada de îndeplinire a procedurii de citare - procesul-verbal din 08.11.2010, privind citaţia emisă pe numele E., care se regăseşte în Dosarul civil nr. x/2010, înregistrat la Judecătoria Ineu la filele nr. 11 la rubrica semnătura primitorului actului; a scris cererea de renunţare la calea de atac datată cu data de 24.11.2010, formulată în numele E., care se regăseşte în Dosarul civil nr. x/2010, înregistrat la Judecătoria Ineu, care se regăseşte la filele nr. 91 şi a scris cererea de renunţare la calea de atac datată cu data de 24.11.2010, formulată în numele B., care se regăseşte în Dosarul civil nr. x/2010 înregistrat la Judecătoria Ineu.

În legătură cu versiunile Sentinţelor civile nr. 1983/24.11.2010, respectiv nr. 1984/24.11.2010, eliberate la 14.02.2012, în care pârât figurează F., deşi în sentinţa de la dosar apare pârât E., martorul a precizat că nu cunoaşte nimic despre modul în care aceste două sentinţe au fost legalizate de către serviciul de grefă al Judecătoriei Ineu şi că nu le-a pus la dispoziţia lui B., E. sau a altei persoane.

În declaraţia pe care a dat-o martorul D., acesta a precizat că cererile de chemare în judecată care se regăsesc în Dosarele civile nr. x/2010 şi nr. x/246/2010 au fost redactate de către el la rugămintea lui B., care a venit la domiciliul lui din Arad şi în acest scop acesta i-a dat toate datele necesare întocmirii cererilor de chemare în judecată, respectiv copii după cărţile de identitate ale lui, care era reclamant, respectiv E., despre care i-a spus că va fi pârât, precum şi titlurile de proprietate în copii xerox, antecontractele existente la dosar. După ce a redactat cele două cereri de chemare în judecată, martorul i le-a dat lui B. împreună cu celelalte înscrisuri. Martorul a declarat că pentru acest serviciu nu i-a solicitat lui B. vreo sumă de bani şi nici nu a primit nimic de la acesta sau de la altă persoană altfel de foloase, precizând că l-a ajutat întrucât este prieten din copilărie cu acesta.

Martorul P., grefier arhivar în cadrul Judecătoriei Ineu până în anul 2015, a precizat în declaraţia dată că Sentinţa civilă nr. 1983/24.11.2010, pronunţată de Judecătoria Ineu în Dosarul nr. x/2010, având aplicată ştampilele Judecătoriei Ineu rotundă şi dreptunghiulară şi consemnarea menţiunilor definitivă şi irevocabilă, în care apare reclamant B., iar pârât F., precum şi Sentinţa civilă şi nr. 1984/24.11.2010, pronunţată de Judecătoria Ineu în Dosarul nr. x/2010 având aplicată ştampilele Judecătoriei Ineu rotundă şi dreptunghiulară şi consemnarea menţiunilor definitivă şi irevocabilă, în care apare reclamant B., iar pârât F., le-a legalizat şi eliberat ea în copie conformă cu originalul la data de 14.02.2012, la solicitarea preşedintei de pe atunci a Judecătoriei Ineu - judecătoarea A., care i-a solicitat acest lucru şi i-a dat ambele sentinţe printate pe hârtie în acest scop.

Instanţa de fond a observat că aceleaşi aspecte rezultă şi din Raportul de constatare criminalistică nr. 88948 din 02.07.2015, întocmit de experţii din cadrul I.P.J. Arad, care au concluzionat că numita P. a scris menţiunile - definitivă şi irevocabilă prin renunţarea părţilor la calea de atac - precum şi - x 2010 - (referitor la nr. de dosar) - 14.02.2012 - (referitor la dată) şi semnat în locurile în care s-a aplicat ştampila rotundă a Judecătoriei Ineu, pe avers-ul filei nr. 1 (partea de sus) a Sentinţei civile nr. 1983/2010 în Dosarul nr. x/2010, în care apare reclamant B. şi pârât F. precum şi menţiunile - definitivă şi irevocabilă prin renunţarea părţilor la calea de atac - precum şi - y 2010 - (referitor la nr. de dosar) - 14.02.2012 - (referitor la dată) şi semnat în locurile în care s-a aplicat ştampila rotundă a Judecătoriei Ineu pe avers-ul filei nr. 1 (partea de sus) a Sentinţei civile nr. 1984/2010 în Dosarul nr. x/2010, în care apare reclamant B. şi pârât F.

Din declaraţia martorului Q. a rezultat că împreună cu R. (soţia acestuia) a înfiinţat în anul 1994 SC "S." SRL Arad în care deţin calitatea de asociaţi, iar martorul are şi calitatea de administrator unic. Societatea are ca obiect principal de activitate "activităţi de inginerie şi consultanţă legate de aceasta" şi prestează pentru beneficiari servicii cadastrale şi întocmeşte documentaţia necesară intabulării în cărţi funciare a parcelelor de teren sau alte imobile. Martorul a declarat că în anul 2012 a venit la punctul de lucru al societăţii din municipiul Arad, judeţul Arad, inculpatul B., care a prezentat Sentinţa civilă nr. 1983/2010, pronunţată de Judecătoria Ineu în Dosarul civil nr. x/2010 şi Sentinţa civilă nr. 1984/2010, pronunţată de Judecătoria Ineu în Dosarul civil nr. x/2010 şi a solicitat întocmirea documentaţiilor tehnice pentru intabularea parcelelor de teren menţionate în acele două sentinţe. Prin Sentinţa civilă nr. 1983/2010 se constata de către instanţă faptul că B. era proprietarul a 33 parcele de teren în suprafaţă totală de 79,2745 ha situate în extravilanul comunei Zărand, iar prin Sentinţa civilă nr. 1984/2010 se constata de către instanţă faptul că B. era proprietarul a 30 parcele de teren în suprafaţă totală de 78,1345 ha, situate în extravilanul comunei Zărand. După ce martorul a preluat sentinţele, i-a solicitat lui B. să predea şi celelalte înscrisuri aferente (titluri de proprietate, contracte de vânzare-cumpărare, hotărâri judecătoreşti anterioare), care să facă dovada transferului dreptului de proprietate până la el precum şi documentele fiscale aferente (certificate fiscale emise de unităţile administrativ teritoriale unde se găsea parcela de teren, precum şi dovada plăţii impozitului pe tranzacţii care se eliberau de administraţiile fiscale), urmând ca firma să întocmească documentaţia tehnică (identificare parcelă în teren, măsurare, identificare formă, dimensiuni, suprafaţă, vecinătăţi, încadrare în tarla).

Iniţial, în numele societăţii s-au încheiat de către martor cu inculpatul B. convenţii aferente fiecărei parcele de teren menţionate în cele două sentinţe, iar convenţiile s-au înregistrat în registrul de evidenţă a lucrărilor al SC "S." SRL Arad. Aceste convenţii care s-au semnat de fiecare dată de proprietar conform sentinţelor - B. şi de către martor ca reprezentant al societăţii sunt incluse în formularul Anexa 1 intitulat "Cerere de solicitare de informaţii" adresată O.C.P.I. Arad.

După ce se întocmea documentaţia tehnică şi B. depunea şi celelalte înscrisuri necesare intabulării, acesta a semnat formularul - Anexa nr. 2 intitulat "Cerere de recepţie şi înscriere" formularul - Anexa nr. 5 intitulat "Declaraţie", după care, în numele SC "S." SRL Arad, se depunea documentaţia la Biroul de Carte Funciară Chişineu-Criş, în zona de competenţă teritorială a biroului.

După ce s-a documentat, martorul a constatat că pentru majoritatea parcelelor menţionate în cele două sentinţe nu se putea întocmi documentaţia tehnică din cauza faptului că au existat parcele care erau deja intabulate, făcând obiectul altor titluri de proprietate şi C.F.-uri, iar alte parcele nu au putut fi identificate întrucât nu existau fizic în teren (au fost emise titluri de proprietate pe suprafeţe cumulate mai mari decât avea tarlaua în realitate). Astfel, din Sentinţa civilă nr. 1983/2010, din cele 33 parcele de teren s-a întocmit documentaţia tehnică şi s-a reuşit intabularea a 10 parcele de teren, iar din Sentinţa civilă nr. 1984/2010, din cele 30 parcele de teren, s-a întocmit documentaţia tehnică şi s-a reuşit intabularea a 2 parcele de teren, motiv pentru care restul documentaţiilor aferente celorlalte parcele au fost returnate lui B.

Cu ocazia audierii, martorul Q. a declarat că documentaţia pentru un număr de zece încheieri de C.F. prin care s-a intabulat pe numele lui B. dreptul de proprietate pentru un număr de 10 parcele de teren arabil situate în extravilanul comunei Zărand din judeţul Arad, în baza Sentinţei civile nr. 1983/2010, precum şi un număr de două încheieri de C.F. prin care s-a intabulat pe numele lui B. dreptul de proprietate pentru un număr de 2 parcele de teren arabil situate în extravilanul comunei Zărand din judeţul Arad în baza Sentinţei civile nr. 1984/2010, a fost întocmită de SC "S." SRL Arad şi parcelele de teren au fost intabulate ca efect al celor două sentinţe şi a precizat că documentele la care a făcut referire respectiv Anexa 1, Anexa 2 şi Anexa 5 din cadrul fiecărei încheieri de C.F. au fost semnate la rubrica proprietar de B.

Aşadar, instanţa de fond a constatat că, din probatoriul administrat rezultă că inculpata A., magistrat-judecător în cadrul Judecătoriei Ineu, a pronunţat Sentinţele civile nr. 1983/24.11.2010 şi nr. 1984/24.11.2010 prin încălcarea normelor procedural civile imperative în ceea ce priveşte competenţa teritorială (din cererile de chemare în judecată şi din titlurile de proprietate anexate rezultă că terenurile sunt situate în comuna Zărand) şi fără ca la dosar să existe dovada plăţii taxelor judiciare de timbru şi timbru judiciar mobil. Aceste aspecte ar fi trebuit să conducă (pe cale de excepţie) la anularea acţiunilor (pentru netimbrare), sancţiune prevăzută în mod expres de art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 în vigoare la acel moment, sau la declinarea cauzelor la instanţa competentă teritorial, respectiv Judecătoria Chişineu-Criş în baza normelor prevăzute în C. proc. civ. în vigoare la acel moment. În aceeaşi lege se menţionează că plata taxei judiciare de timbru se face anticipat de reclamanţii din dosar în contul unităţilor administrativ teritoriale unde îşi au domiciliul sau reşedinţa şi că instanţa de judecată învestită cu soluţionarea cauzei procedează la determinarea cuantumului taxelor (art. 18, 19 şi 20 din Legea nr. 146/1997). De asemenea, s-a reţinut în corpul sentinţelor în mod nereal faptul că pârâtul din cele două cauze (E.) ar avea calitate procesuală pasivă şi a avut în patrimoniul acestuia la data încheierii antecontractelor de vânzare-cumpărare cu reclamantul B. dreptul de proprietate cu privire la parcelele de teren totalizând 79,2745 ha, respectiv 78,1345 ha, fără a administra probe din care să rezulte această constatare. Totodată, s-a constatat că pârâtul din cauză ar fi refuzat în prealabil încheierea contractului în formă autentică, îndeplinindu-se astfel condiţiile prevăzute de art. 5 alin. (2) din Titlul X, privind circulaţia juridică a terenurilor din Legea nr. 247/2005, pentru sesizarea instanţei pentru pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de contract, în condiţiile în care tot în sentinţe s-a reţinut că pârâta, deşi a fost legal citată, nu a depus întâmpinare şi nu s-a prezentat în instanţă pentru a formula apărări.

Din răspunsul Judecătoriei Ineu nr. x/Ad/08.04.2014, formulat ca urmare a solicitării D.N.A. - S.T. Timişoara, a rezultat că în Dosarul civil nr. x/2010 s-a pronunţat Sentinţa civilă nr. 1983/24.11.2010, privind suprafaţa de 79,2745 ha, iar cauza a fost judecată fără plata taxei judiciare de timbru de 6.379,88 RON şi timbru judiciar mobil de 5 RON, din care s-a achitat doar 1,5 RON şi în Dosarul nr. x/2010 s-a pronunţat Sentinţa civilă nr. 1984/24.11.2010, privind suprafaţa de 78,1345 ha, iar cauza a fost judecată fără plata taxei judiciare de timbru de 6.323,92 RON şi timbru judiciar mobil de 5 RON, din care s-a achitat doar 1,5 RON. De asemenea, a rezultat că în dosarele menţionate nu se găsesc dovezile privind plata taxei judiciare de timbru şi timbru judiciar mobil datorat conform Legii nr. 146/1997 [art. 2, alin. (1), lit. f) şi art. 3<SUP>1</SUP>, alin. (1) şi alin. (2)] în vigoare la acel moment. Din aceleaşi răspuns a mai rezultat cuantumul taxelor judiciare datorate de reclamantul din dosare, că reclamantul trebuia să achite anticipat taxa în contul bugetului local al unităţii administrativ teritoriale în care îşi avea domiciliul sau reşedinţa, faptul că determinarea cuantumului taxei judiciare îi revine judecătorului învestit cu soluţionarea cererii supuse timbrării conform art. 18, art. 19 şi art. 20 din Legea nr. 146/1997 în vigoare la data comiterii faptelor şi că sancţiunea pentru neplata taxei judiciare de timbru este anularea cererii pentru netimbrare conform art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 în vigoare la data comiterii faptelor.

În hotărârea atacată, instanţa de fond a mai reţinut că, din probatoriul administrat rezultă că inculpatul B. a uzat de Sentinţele civile nr. 1983/24.11.2010, pronunţată de Judecătoria Ineu în Dosarul nr. x/2010, având aplicată ştampila Judecătoriei Ineu rotundă şi dreptunghiulară şi consemnarea menţiunilor definitivă şi irevocabilă din data de 14.02.2012, în care apare reclamant B., iar pârât F. şi nr. 1984/24.11.2010, pronunţată de Judecătoria Ineu în Dosarul nr. x/2010, având aplicată ştampila Judecătoriei Ineu rotundă şi dreptunghiulară şi consemnarea menţiunilor definitivă şi irevocabilă din data de 14.02.2012, în care apare reclamant B., iar pârât F. la SC "S." SRL Arad unde a depus şi alte înscrisuri şi a semnat formularul - Anexa nr. 2 intitulat "Cerere de recepţie şi înscriere" formularul - Anexa nr. 5 intitulat "Declaraţie" în procesul de intabulare a 12 parcele de teren, deşi avea reprezentarea că sentinţele în varianta cu pârât F. nu erau reale.

Sentinţa nr. 1983/2010 pronunţată în Dosar nr. x/2010, a produs efecte juridice, din verificările făcute de O.C.P.I. Arad, constatându-se că s-au intabulat pe numele reclamantului B. un număr de 10 parcele de teren arabil din cele care sunt menţionate în hotărârea judecătorească, după cum rezultă din C.F. nr. X24, C.F. nr. X25, C.F. nr. X26, C.F. nr. X27, C.F. nr. X28, C.F. nr. X29, C.F. nr. X30, C.F. nr. X31, C.F. nr. X32 şi C.F. nr. X33.

În ceea ce priveşte efectele produse de Sentinţa nr. 1984/2010 pronunţată în Dosar nr. x/2010, din verificările făcute de O.C.P.I. Arad s-a constatat că s-au intabulat pe numele reclamantului B. un număr de 2 parcele de teren arabil din cele care sunt menţionate în hotărârea judecătorească după cum rezultă din C.F. nr. X34 şi C.F. nr. X35.

III. Instanţa de fond a reţinut că inculpata A. a procedat în aceeaşi manieră nelegală şi în ceea ce priveşte soluţionarea dosarului civil nr. x/2011 Astfel, în acel dosar, în calitate de magistrat-judecător la Judecătoria Ineu la data comiterii faptelor, a pronunţat Sentinţa civilă nr. 2028/15.12.2011, privind suprafaţa de 20,6589 ha, în care calitatea de reclamant a fost deţinută de către G., din municipiul Arad, Zărand, judeţul Arad, iar calitatea de pârât a fost deţinută de către numitul F., din localitatea Zărand, judeţul Arad, iar cauza a fost judecată fără plata taxei judiciare de timbru de 3.224,87 RON şi timbru judiciar mobil de 5 RON. Pentru soluţionarea cauzei civile s-au depus la dosar copie de pe cărţile de identitate ale părţilor, antecontractele de vânzare-cumpărare încheiate între reclamant şi pârât, antecontractele de vânzare-cumpărare încheiate între pârât şi proprietarii de pe titlurile de proprietate, titlurile de proprietate şi cererile părţilor de renunţare la calea de atac.

În hotărârea atacată s-a constatat că, din probele existente la dosar (declaraţia dată de suspectul G. şi procesele-verbale de redare a înregistrărilor audio şi audio video puse la dispoziţia organelor de urmărire penală de către G.), rezultă că antecontractul de vânzare-cumpărare din 24.11.2011, încheiat între F. şi G., privind vânzarea a 20,65889 ha teren, cererea de chemare în judecată şi înscrisurile anexate la aceasta (titluri de proprietate, antecontracte de vânzare-cumpărare etc.) au fost produse de magistratul judecător A., împreună cu numitul F. Cererea de chemare în judecată împreună cu antecontractul de vânzare-cumpărare din 24.11.2011 au fost semnate de numitul G. în timp ce se afla la domiciliul magistratului judecător A. la sugestia acesteia, care avea pregătite înscrisurile în acest scop, după care acestea au fost lăsate magistratului judecător care a făcut demersuri şi le-a înregistrat la Judecătoria Ineu, astfel fiind înregistrat dosarul numărul x/2011, în care s-a pronunţat Sentinţa civilă nr. 2028/15.12.2011.

Contextul în care s-au produs aceste fapte este determinat de faptul că tot în anul 2011 magistratul judecător A. a intervenit în corpul Sentinţei civile nr. 397/17.03.2011, pronunţată în Dosarul nr. x/2011 al Judecătoriei Ineu tot de către A. şi care a avut ca obiect pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de contract autentic de vânzare-cumpărare privind suprafaţa de 53,6029 ha teren (aflat tot în extravilanul localităţilor ce compun comuna Zărand) şi autorizarea intabulării în C.F. a parcelelor respective de teren în care calitatea de reclamant a avut-o G. şi de pârât O., după rămânerea definitivă şi irevocabilă a acesteia şi l-a înlocuit pe reclamantul G. cu o altă persoană, D., care ulterior a întreprins demersuri şi a intabulat în C.F dreptul de proprietate pentru o parte din parcele de teren care au făcut obiectul hotărârii judecătoreşti. Pentru această infracţiune A. a fost condamnată în dosarul penal nr. x/2013 prin Sentinţa penală nr. 327/P/23.12.2013 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara rămasă definitivă.

Pentru repararea consecinţelor înlocuirii în mod ilegal a reclamantului G. din Sentinţa nr. 397/17.03.2011 privind suprafaţa de 53,6029 ha teren, A. a făcut demersuri pe lângă D., care prin Procura Specială autentificată la Biroul Notarului Public T. cu nr. x/18.11.2011 l-a împuternicit pe G. să intabuleze dreptul de proprietate şi să vândă suprafaţa de 30,8469 ha teren care a făcut obiectul Sentinţei civile nr. 397/17.03.2011.

Pentru diferenţa de circa 23 ha (53,6029 ha din sentinţă - de 30,8469 ha din procură) magistratul A. l-a determinat să semneze pe G. antecontractul de vânzare-cumpărare din 24.11.2011, încheiat între F. şi G., privind vânzarea a 20,65889 ha teren, precum şi cererea de chemare în judecată, după care a făcut demersuri şi le-a înregistrat la Judecătoria Ineu, astfel fiind înregistrat dosarul numărul x/2011 în care s-a pronunţat Sentinţa civilă nr. 2028/15.12.2011 de către acelaşi magistrat A.. Din aceasta rezultă că antecontractul încheiat între F. şi G. datat cu data de 24.11.2011 este fals, de asemenea este falsă şi Sentinţa civilă nr. 2028/15.12.2011 pronunţată în dosarul numărul x/2011

Din declaraţia dată de suspectul G. a mai rezultat că cererea de chemare în judecată înregistrată la Judecătoria Ineu la data de 29.11.2011 întocmită în numele suspectului şi antecontractul de vânzare-cumpărare datat cu data de 24.11.2011 încheiat între suspectul F. - vânzător şi suspectul G. - cumpărător, existente în Dosarul civil nr. x/2011, în care s-a pronunţat Sentinţa civilă nr. 2028/15.12.2011, nu au fost executate de suspect. Acesta a precizat că la data la care a avut loc întâlnirea cu inculpata A. la domiciliul acesteia din oraşul Ineu a semnat o cerere de chemare în judecată şi alte înscrisuri la solicitarea inculpatei, dar semnătura de pe cele două înscrisuri existente la dosarul civil menţionat nu îi aparţine.

Aceeaşi concluzie a rezultat şi din Raportul de constatare criminalistică nr. x din 02.07.2015 întocmit de experţii din cadrul I.P.J. Arad, care au concluzionat că numitul G. nu a semnat antecontractul de vânzare-cumpărare datat cu data de 24.11.2011 care se regăseşte în Dosarul civil nr. x/2011 înregistrat la Judecătoria Ineu la filele nr. 4-5 la rubrica cumpărător de pe avers-ul filei nr. 5.

Din declaraţia dată de suspectul F. a rezultat că acesta nu a avut cunoştinţă de promovarea acţiunii la Judecătoria Ineu care a făcut obiectul dosarului nr. x/2011. Fiindu-i prezentat cu ocazia audierilor dosarul în original suspectul a precizat că nu a semnat antecontractul de vânzare-cumpărare datat cu data de 24.11.2011 şi nici celelalte antecontracte de vânzare-cumpărare existente în dosar şi că niciodată nu a negociat sau încheiat vreun antecontract sau contract de vânzare-cumpărare terenuri cu G. care figurează ca reclamant în Dosarul nr. x/2011. Suspectul a mai precizat că nu a discutat cu nicio persoană despre promovarea în instanţă a cererii de chemare în judecată care este în Dosarul nr. x/2011 şi nu a cunoscut că a avut calitatea de pârât în acest dosar. Despre acest fapt a aflat ulterior de la angajaţii Primăriei Zărand întrucât o persoană a solicitat certificate fiscale pentru terenuri în baza acestei Sentinţei nr. 2028/15.12.2011. Suspectul a mai declarat că nu cunoaşte în ce mod s-a înregistrat, judecat şi pronunţat soluţia în cadrul acestui dosar şi nici cine a anexat la cererea de chemare în judecată înscrisurile care se regăsesc în dosar.

Din Raportul de constatare criminalistică nr. 89064 din 14.07.2015 întocmit de experţii din cadrul I.P.J. Arad s-a desprins concluziona că semnătura depusă pe antecontractul de vânzare-cumpărare datat cu data de 24.11.2011 care se regăseşte în Dosarul civil nr. x/2011, înregistrat la Judecătoria Ineu la filele nr. 4-5, la rubrica vânzător de pe avers-ul filei nr. 5 de la rubrica vânzător a fost probabil executată de numitul F..

Curtea de apel a reţinut, astfel, că, din probatoriul administrat rezultă că inculpata A., magistrat-judecător în cadrul Judecătoriei Ineu, a determinat la încheierea în fals a antecontractului de vânzare-cumpărare datat cu data de 24.11.2011, infracţiune care s-a consumat la data de 29.11.2011 când înscrisul a fost depus la Judecătoria Ineu împreună cu cererea de chemare în judecată care a făcut obiectul dosarului nr. x/2011, precum şi faptul că a pronunţat Sentinţa civilă nr. 2028/15.12.2011 prin încălcarea normelor procedural civile imperative în ceea ce priveşte competenţa teritorială (din cererile de chemare în judecată şi din titlurile de proprietate anexate rezultă că terenurile sunt situate în comuna Zărand) şi fără ca la dosar să existe dovada plăţii taxelor judiciare de timbru şi timbru judiciar mobil.

Aceste aspecte ar fi trebuit să conducă (pe cale de excepţie) la anularea acţiunii (pentru netimbrare), sancţiune prevăzută în mod expres de art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 în vigoare la acel moment, sau la declinarea cauzelor la instanţa competentă teritorial, respectiv Judecătoria Chişineu-Criş în baza normelor prevăzute în C. proc. civ. în vigoare la acel moment. În aceeaşi lege se menţionează că plata taxei judiciare de timbru se face anticipat de reclamanţii din dosar în contul unităţilor administrativ teritoriale unde îşi au domiciliul sau reşedinţa şi că instanţa de judecată investită cu soluţionarea cauzei procedează la determinarea cuantumului taxelor (art. 18, 19 şi 20 din Legea nr. 146/1997).

De asemenea, s-a reţinut în sentinţă în mod nereal faptul că cererea a fost legal timbrată, sens în care la filele nr. 3 se regăseşte chitanţă plată taxă judiciară de timbru (în fapt la fila nr. 3 se regăseşte fila nr. 2 a cererii de chemare în judecată) şi că atât reclamantul, cât şi pârâtul au calitate procesuală activă, respectiv pasivă, şi că antecontractul încheiat la data de 24.11.2011 îndeplineşte condiţiile generale de validitate, în condiţiile în care magistratul judecător a cunoscut condiţiile în care s-a produs înscrisul, ea fiind cea care a determinat întocmirea acestuia.

Totodată, s-a constatat că pârâtul din cauză a avut în patrimoniul acestuia la data încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare dreptul de proprietate cu privire la parcelele de teren totalizând 20,6589 ha, fără a se administra probe din care să rezulte această constatare. S-a mai reţinut în mod nereal că pârâtul din cauză a refuzat în prealabil încheierea contractului în formă autentică, îndeplinindu-se astfel condiţiile prevăzute de art. 5 alin. (2) din Titlul X privind circulaţia juridică a terenurilor din Legea nr. 247/2005 pentru sesizarea instanţei pentru pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de contract.

Din răspunsul Judecătoriei Ineu nr. x/246/2011, formulat ca urmare a solicitării D.N.A. - S.T. Timişoara din Dosarul nr. x/2014 din data de 18.02.2015, a rezultat că în Dosarul civil nr. x/2011 nu se găseşte dovada privind plata taxei judiciare de timbru şi timbru judiciar mobil datorat conform Legii nr. 146/1997 [art. 2 alin. (1) lit. f) şi art. 3<SUP>1</SUP> alin. (1) şi alin. (2)] în vigoare la acel moment. Totodată din aceleaşi răspunsuri rezultă şi cuantumul taxelor judiciare datorate care s-au calculat în funcţie de acţiunea dedusă judecăţii, valoarea de circulaţie a terenurilor conform expertizei întocmite de Camera Notarilor Publici pentru anul 2011, suprafaţa de teren în cauză.

Astfel în Dosarul nr. x/2011 în care s-a pronunţat Sentinţa civilă nr. 2028/15.12.2011 privind suprafaţa de 20,6589 ha s-a stabilit că trebuia achitată o taxă judiciară de timbru de 3.224,87 RON şi timbru judiciar mobil de 5 RON.

În ceea ce priveşte efectele produse de Sentinţa civilă nr. 2028/2011 pronunţată în Dosar nr. x/2011 din verificările făcute de O.C.P.I. Arad s-a constatat că nu s-a intabulat pe numele reclamantului G. nicio parcelă de teren din cele care sunt menţionate în hotărârea judecătorească.

IV. În hotărârea atacată s-a constatat că, şi în ceea ce priveşte Dosarul nr. x/2012 al Judecătoriei Ineu, inculpata A. a acţionat în aceeaşi manieră infracţională, pronunţând în dosarul menţionat Sentinţa civilă nr. 1429/12.07.2012, privind suprafaţa de 37,65 ha, în care calitatea de reclamant a fost deţinută de către F. din localitatea Zărand, nr. 226, judeţul Arad, calitatea de pârât a fost deţinută de către numita D., din oraşul Ineu, judeţul Arad, iar cauza a fost judecată fără plata taxei judiciare de timbru de 4.297,7 RON şi timbru judiciar mobil de 5 RON. Pentru soluţionarea cauzei civile s-au depus la dosar antecontract de vânzare-cumpărare încheiat între reclamant şi pârât, antecontractele de vânzare-cumpărare încheiate între pârât şi proprietarii de pe titlurile de proprietate şi titlurile de proprietate.

Din cercetările efectuate a rezultat că antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat între F. în calitate de vânzător şi D., în calitate de cumpărător, datat cu data de 13.03.2008 pe prima filă şi cu data de 15.04.2009 pe fila nr. 2, este fals, întrucât în patrimoniul vânzătorului nu a intrat şi parcela de 97.000 mp din Titlul de Proprietate nr. x/13.09.2002. Pentru justificarea intrării în patrimoniul lui F. a parcelei de 97.0000 mp s-a depus un alt antecontract datat cu data de 11.10.2002, încheiat între vânzătorul U. şi cumpărătorul F.. Din declaraţia persoanei vătămate J., dar şi din actele de stare civilă anexate, a rezultat că aceasta este în realitate titulara dreptului de proprietate privind parcela de teren menţionată în titlu, împreună cu V. şi W. (mătuşi) şi că este nepoata lui U., care a decedat la data de 07.12.1965 şi care nu avea cum să încheie la data de 11.10.2002 antecontractul cu F.

Din studierea Titlului de Proprietate nr. x/13.09.2002 a rezultat că la poziţia corespunzătoare "moştenitorii defunctului" au fost menţionaţi în fapt moştenitorii J., V. şi W., iar la poziţia "cetăţeanul" (moştenitorul/ii) a fost menţionat defunctul U., când în realitate aceste persoane ar fi trebuit menţionate la rubrica -"cetăţeanul" (moştenitorul/ii) - J., V. şi W. şi la rubrica "moştenitorii defunctului" - U..

Aceeaşi situaţie există şi în ceea ce priveşte Titlul de Proprietate x/27.09.2002 privind parcela de teren de 17,7 ha teren şi a antecontractului de vânzare-cumpărare datat cu data de 13.10.2002, care a fost încheiat de F. tot cu defunctul de pe titlu - X..

Din declaraţia martorului D. a rezultat că antecontractul împreună cu titlurile şi celelalte înscrisuri i-au fost aduse la domiciliul ei de către F., ocazie cu care a semnat antecontractul în anul 2009. Acest antecontract s-a întocmit pentru ca F. să compenseze o parte dintr-o datorie pe care o avea la D., suma de 40.000 RON nefiind predată lui F. în realitate. Martorul a precizat că a crezut că F., la data când a încheiat antecontractul de vânzare - cumpărare, era proprietarul parcelelor de teren respective. Martorul a mai declarat că, deşi în Dosarul nr. x/2012 F. figurează ca reclamant, iar D. ca pârât, aceasta a semnat acţiunea civilă care s-a înregistrat la Judecătoria Ineu cu nr. x/246/2012, iar în dosar s-a pronunţat de către judecătoarea A. Sentinţa civilă nr. 1429/12.07.2012, prin care s-a admis cererea de chemare în judecată. D. a menţionat că nu a participat la proces, dar i s-a comunicat sentinţa la domiciliul ei de către instanţă. În baza acestei sentinţe l-a împuternicit pe numitul E. să se ocupe de intabularea şi vânzarea în numele ei a suprafeţelor de teren din sentinţă şi, după realizarea vânzărilor, i-a dat suma de 20.000 RON pentru terenurile vândute.

Instanţa de fond a concluzionat că, în Dosarul civil nr. x/2012, suspectul F. trebuia să aibă calitatea de pârât, iar D. calitatea de reclamant, însă, împotriva acestei stări de fapt, inculpata A. a pronunţat sentinţa prin admiterea cererii aşa-zisului reclamant F., împotriva aşa-zisului pârât D.. Astfel, în dispozitivul Sentinţei civile nr. 1429/12.07.2012 s-a menţionat "Admite acţiunea civilă formulată de reclamantul F. (...) împotriva pârâtei (...), pentru obligaţia de a face şi, în consecinţă: - constată că prin înscrisul sub semnătură privată intitulat - Antecontract de vânzare-cumpărare - încheiat la data de 15 aprilie 2009 între reclamant în calitate de vânzător şi pârâta D. în calitate de cumpărătoare, pârâta a dobândit dreptul de proprietate pe titlu de cumpărare pentru suprafaţa totală de 37,65 ha (...) - hotărârea ţine loc de contract autentic de vânzare-cumpărare; Autorizează efectuarea cuvenitelor menţiuni în cartea funciară după rămânerea definitivă şi irevocabilă a hotărârii."

Din declaraţia dată de suspectul F. a rezultat, în legătură cu antecontractul de vânzare-cumpărare datat cu data de 13.03.2008 pe prima filă şi cu data de 15.04.2009 pe fila nr. 2, care se regăseşte la Dosarul nr. x/2012, dosar ce i-a fost prezentat în original, că semnătura semănă cu a lui dar că este scanată, acest lucru fiind vizibil. Suspectul a declarat că niciodată nu a negociat şi încheiat cu D. vreun antecontract sau contract de vânzare-cumpărare terenuri. De asemenea, a mai precizat că nu a discutat cu nicio persoană despre promovarea în instanţă a cererii de chemare în judecată care este în Dosarul nr. x/2012 şi nu a cunoscut că a avut calitatea de reclamant în acest dosar. Totodată, a menţionat că nu cunoaşte în ce mod s-a înregistrat, judecat şi pronunţat soluţia în cadrul dosarului şi nici cine a anexat la cererea de chemare în judecată înscrisurile care se regăsesc în dosar.

Aşadar, instanţa de fond a reţinut că, din probatoriul administrat rezultă că inculpata A., magistrat-judecător în cadrul Judecătoriei Ineu, a pronunţat Sentinţa civilă nr. 1429/12.07.2012 prin încălcarea normelor procedural civile imperative în ceea ce priveşte competenţa teritorială (din cererile de chemare în judecată şi din titlurile de proprietate anexate rezultă că terenurile sunt situate în comuna Zărand) şi fără ca la dosar să existe dovada plăţii taxelor judiciare de timbru şi timbru judiciar mobil. Aceste aspecte ar fi trebuit să conducă (pe cale de excepţie) la anularea acţiunii (pentru netimbrare), sancţiune prevăzută în mod expres de art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 în vigoare la acel moment, sau la declinarea cauzelor la instanţa competentă teritorial, respectiv Judecătoria Chişineu-Criş în baza normelor prevăzute în C. proc. civ.

în vigoare la acel moment. În aceeaşi lege se menţionează că plata taxei judiciare de timbru se face anticipat de reclamanţii din dosar în contul unităţilor administrativ teritoriale unde îşi au domiciliul sau reşedinţa şi că instanţa de judecată investită cu soluţionarea cauzei procedează la determinarea cuantumului taxelor (art. 18, 19 şi 20 din Legea nr. 146/1997). De asemenea, s-a reţinut în sentinţă în mod nereal faptul că instanţa este competentă general, material şi teritorial să judece cauza şi că atât reclamantul, cât şi pârâtul au calitate procesuală activă, respectiv pasivă, şi că antecontractul încheiat la data de 15.04.2009 îndeplineşte condiţiile generale de validitate, în condiţiile în care tot magistratul judecător a reţinut în cadrul sentinţei (în mod corect) că titularii dreptului de proprietate din T.P. nr. 57781/2002 sunt V., W.

şi J. (persoană vătămată) şi că titularii dreptului de proprietate din T.P. nr. 57983/2002 sunt Y. şi Z., fapt care este în dezacord cu persoanele menţionate la rubrica vânzător din antecontractele datate cu data de 11.10.2002 (încheiat între U. - vânzător şi F. - cumpărător vizând parcela de teren de 97000 mp din T.P. nr. 57781/2002) şi data de 13.10.2002 (încheiat între X. - vânzător şi F. - cumpărător vizând parcela de teren de 177000 mp din T.P. nr. 57983/2002), care se regăsesc la dosarul civil la filele 16-19, prin care F. justifica faptul că în patrimoniul său exista dreptul de proprietate pentru cele două parcele de teren de 97000 mp şi 177000 mp, care ulterior au făcut şi obiectul antecontractului din 15.04.2009 încheiat cu D..

Totodată, s-a reţinut în mod nereal că pârâtul din cauză a refuzat în prealabil încheierea contractului în formă autentică, îndeplinindu-se astfel condiţiile prevăzute de art. 1669 C. civ. pentru sesizarea instanţei pentru pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de contract. Aceste infracţiuni s-au consumat la data de 12.07.2012, când s-a pronunţat sentinţa civilă.

Din răspunsul Judecătoriei Ineu nr. x/Ad/08.04.2014, formulat ca urmare a solicitării D.N.A. - S.T. Timişoara, a rezultat că în Dosarul civil nr. x/2012 s-a pronunţat Sentinţa civilă nr. 1429/12.07.2012, privind suprafaţa de 37,65 ha, iar cauza a fost judecată fără plata taxei judiciare de timbru de 4.297,7 RON şi timbru judiciar mobil de 5 RON. De asemenea, a rezultat că în dosarul menţionat nu se găsesc dovezile privind plata taxei judiciare de timbru şi timbru judiciar mobil datorat conform Legii nr. 146/1997 [art. 2 alin. (1) lit. f) şi art. 3<SUP>1</SUP> alin. (1) şi alin. (2)] în vigoare la acel moment. Din aceleaşi răspuns rezultă cuantumul taxelor judiciare datorate de reclamantul din dosare, că reclamantul trebuia să achite anticipat taxa în contul bugetului local al unităţii administrativ teritoriale în care îşi avea domiciliul sau reşedinţa, faptul că determinarea cuantumului taxei judiciare îi revine judecătorului învestit cu soluţionarea cererii supuse timbrării conform art. 18, art. 19 şi art. 20 din Legii nr. 146/1997 în vigoare la data comiterii faptelor şi că sancţiunea pentru neplata taxei judiciare de timbru este anularea cererii pentru netimbrare conform art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 în vigoare la data comiterii faptelor.

Sentinţa civilă nr. 1429/2012 pronunţată în Dosar nr. x/2012 a produs efecte juridice, din verificările făcute de O.C.P.I. Arad constatându-se că s-au intabulat pe numele pârâtului D. un număr de 3 parcele de teren arabil care sunt menţionate în hotărârea judecătorească după cum rezultă din C.F. nr. X36, C.F. nr. X37 şi C.F. nr. X38.

V. În ceea ce priveşte Dosarul nr. x/2012, curtea de apel a reţinut în hotărârea atacată că inculpata A., magistrat-judecător la Judecătoria Ineu la data comiterii faptelor, a pronunţat Sentinţa civilă nr. 1955/06.09.2012, privind suprafaţa de 48,97 ha, în care calitatea de reclamant a fost deţinută de către numita D., din oraşul Ineu, judeţul Arad, calitatea de pârât a fost deţinută de către numitul F. din localitatea Zărand, judeţul Arad, iar cauza a fost judecată fără plata taxei judiciare de timbru de 4.540,96 RON şi timbru judiciar mobil de 5 RON din care s-a achitat doar 0,3 RON. Pentru soluţionarea cauzei civile s-au depus la dosar antecontract de vânzare-cumpărare încheiate între reclamant şi pârât, titlurile de proprietate şi cererile părţilor de renunţare la calea de atac.

Din declaraţia martorului D. a rezultat că antecontractul de vânzare-cumpărare datat cu data de 15.04.2009 încheiat între F. - vânzător şi D. în calitate de cumpărător, împreună cu titlurile de proprietate, au fost aduse la domiciliul acesteia de către F., ocazie cu care a semnat antecontractul în anul 2009. Acest antecontract s-a întocmit pentru ca F. să compenseze o parte dintr-o datorie pe care o avea la D., suma de 50.000 RON nefiind predată lui F. în realitate.

Din declaraţia suspectului F., după ce cu ocazia audierii i s-a prezentat în original Dosarul nr. x/2012, în care figurează ca pârât, iar D. ca reclamant, a rezultat că nu a avut cunoştinţă de faptul că a fost pârât în dosar. Martorul a precizat că în acest caz semnătura de pe antecontractul de vânzare-cumpărare datat cu data de 15.04.2009 seamănă cu a lui, dar că este scanată şi că niciodată nu a negociat şi încheiat cu D. vreun antecontract sau contract de vânzare-cumpărare terenuri. De asemenea, a declarat că nu cunoaşte în ce mod s-a înregistrat, judecat şi pronunţat soluţia în cadrul dosarului şi nici cine a anexat la cererea de chemare în judecată înscrisurile care se regăsesc în dosar.

Instanţa de fond a reţinut că, din probatoriul administrat rezultă că inculpata A., magistrat-judecător în cadrul Judecătoriei Ineu a pronunţat Sentinţa civilă nr. 1955/06.09.2012 prin încălcarea normelor procedural civile imperative în ceea ce priveşte competenţa teritorială (din cererile de chemare în judecată şi din titlurile de proprietate anexate rezultă că terenurile sunt situate în comuna Zărand) şi fără ca la dosar să existe dovada plăţii taxelor judiciare de timbru şi timbru judiciar mobil. Aceste aspecte ar fi trebuit să conducă (pe cale de excepţie) la anularea acţiunii (pentru netimbrare), sancţiune prevăzută în mod expres de art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 în vigoare la acel moment, sau la declinarea cauzelor la instanţa competentă teritorial respectiv Judecătoria Chişineu-Criş, în baza normelor prevăzute în C. proc. civ. în vigoare la acel moment. În aceeaşi lege se menţionează că plata taxei judiciare de timbru se face anticipat de reclamanţii din dosar în contul unităţilor administrativ teritoriale unde îşi au domiciliul sau reşedinţa şi că instanţa de judecată investită cu soluţionarea cauzei procedează la determinarea cuantumului taxelor (art. 18, 19 şi 20 din Legea nr. 146/1997). Totodată s-a reţinut în sentinţă în mod nereal faptul că instanţa este competentă general, material şi teritorial să judece cauza, că cererea a fost legal timbrată şi că pârâtul are calitate procesuală pasivă (F.) şi a avut în patrimoniul acestuia la data încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare dreptul de proprietate cu privire la parcelele de teren totalizând 48,97 ha, deşi la dosar există doar copii de pe titlurile de proprietate şi nu există dovada transferului dreptului de la proprietari la pârâtul F. (contracte de vânzare-cumpărare, de donaţie, etc.). De asemenea, s-a reţinut în mod nereal că pârâtul din cauză a refuzat în prealabil încheierea contractului în formă autentică, îndeplinindu-se astfel condiţiile prevăzute de art. 1669 C. civ. pentru sesizarea instanţei în vederea pronunţării unei hotărâri care să ţină loc de contract.

Aceste infracţiuni s-au consumat la data de 06.09.2012, când s-a pronunţat sentinţa civilă.

Din răspunsul Judecătoriei Ineu nr. 2439/2146/2012, formulat ca urmare a solicitării D.N.A. - S.T. Timişoara din Dosarul nr. x/2014 din data de 18.02.2015, a rezultat că în Dosarul civil nr. x/2012 nu se găseşte dovada privind plata taxei judiciare de timbru şi timbru judiciar mobil datorat conform Legii nr. 146/1997 [art. 2 alin. (1) lit. f) şi art. 3<SUP>1</SUP> alin. (1) şi alin. (2)] în vigoare la acel moment. Totodată, din aceleaşi răspunsuri a rezultat şi cuantumul taxelor judiciare datorate care s-au calculat în funcţie de acţiunea dedusă judecăţii, valoarea de circulaţie a terenurilor conform expertizei întocmite de Camera Notarilor Publici pentru anul 2011, suprafaţa de teren în cauză.

Astfel în Dosarul nr. x/2012, în care s-a pronunţat Sentinţa civilă nr. 1955/06.09.2012, privind suprafaţa de 48,97 ha, cauza a fost judecată fără plata taxei judiciare de timbru de 4.540,96 RON şi timbru judiciar mobil de 5 RON din care s-a achitat doar 0,3 RON.

În ceea ce priveşte efectele produse de Sentinţa civilă nr. 1955/2012 pronunţată în Dosarul civil nr. x/2012 din verificările făcute de O.C.P.I. Arad s-a constatat că nu s-au intabulat pe numele reclamantului D. nicio parcelă de teren din cele care sunt menţionate în hotărârea judecătorească.

Audiat în cursul urmăririi penale, inculpatul B. a recunoscut săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina sa, atitudine menţinută şi în faţa instanţei, la termenul de judecată din data de 14.10.2016, când inculpatul a solicitat judecarea cauzei în baza procedurii recunoaşterii învinuirii.

Audiată în cursul urmăririi penale, inculpata A. nu a dorit să dea declaraţii, dar în faţa instanţei, la termenul de judecată din data de 14.10.2016, a solicitat judecarea cauzei în baza procedurii recunoaşterii învinuirii.

Procedând la analiza şi evaluarea probelor administrate în cursul urmăririi penale şi însuşite de către inculpaţi prin solicitarea de a fi judecaţi în raport de dispoziţiile art. 375 C. proc. pen., instanţa de fond a reţinut că starea de fapt, aşa cum a fost descrisă anterior, este confirmată de probele administrate în cauză.

Astfel, s-a constatat că declaraţiile inculpaţilor prin care au recunoscut comiterea faptelor reţinute în sarcina acestora, se coroborează cu declaraţiile martorilor H., AA., P., E., împreună cu înscrisurile anexate, D., împreună cu înscrisurile anexate, D., Q., împreună cu înscrisurile anexate, declaraţia persoanei vătămate J., declaraţia persoanei vătămate I., împreună cu înscrisurile anexate.

De asemenea, s-a reţinut că probaţiunea testimonială se coroborează şi cu celelalte probe administrate în cursul urmăririi penale: răspunsuri Judecătoria Ineu privind calcul cuantum taxe judiciare dosare civile; adrese către OCPI Arad şi răspunsuri; raport de constatare criminalistică nr. 88948/2015 întocmit de IPJ Arad împreună cu înscrisurile în litigiu şi materialele de comparaţie aferente; raport de constatare criminalistică întocmit de IPJ Arad nr. 89064/2015 împreună cu înscrisurile în litigiu şi materialele de comparaţie aferente; proces-verbal de redare convorbiri ambientale realizate cu mijloace proprii din 07.07.2015; proces-verbal de redare convorbiri ambientale realizate cu mijloace proprii din 07.07.2015; proces-verbal din 17.06.2015; proces-verbal din 03.07.2013 şi înscrisuri aferente;

Sentinţa civilă nr. x/2011 pronunţată în Dosarul civil nr. x/2011 - reclamant G.; procura specială autentificată cu nr. x/18.11.2011 a numitei D. pentru G.; Sentinţa civilă nr. 397/2011 pronunţată în Dosarul civil nr. x/2011 - versiune cu reclamant D.; Sentinţa civilă nr. 397/2011 pronunţată în Dosarul civil nr. x/2011 - versiune cu reclamant G.; procura specială autentificată cu nr. x/14.06.2011 a numitului G.; Sentinţa penală nr. 327/PI/23.12.2013 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în Dosarul nr. x/2013; minuta Deciziei penale nr. 78/A/09.04.2014 pronunţată de Î.

C. civ.J. în Dosarul nr. x/2013; proces-verbal din 17.06.2015 împreună cu înscrisurile aferente; minuta şi Sentinţa civilă nr. x/2010 pronunţată de Judecătoria Ineu în Dosarul nr. x/2010; minuta şi Sentinţa civilă nr. 1983/2010 pronunţată de Judecătoria Ineu în Dosarul nr. x/2010; minuta şi Sentinţa civilă nr. 2028/2011 pronunţată de Judecătoria Ineu în Dosarul nr. x/2011; minuta şi Sentinţa civilă nr. 1429/2012 pronunţată de Judecătoria Ineu în Dosarul nr. x/2012; minuta şi Sentinţa civilă nr. 1955/2012 pronunţată de Judecătoria Ineu în Dosarul nr. x/2012; minuta şi Sentinţa civilă nr. 789/2010 pronunţată de Judecătoria Ineu în Dosarul nr. x/2010; minuta şi Sentinţa civilă nr. 830/2010 pronunţată de Judecătoria Ineu în Dosarul nr. x/2010; minuta şi Sentinţa civilă nr. 856/2010 pronunţată de Judecătoria Ineu în Dosarul nr. x/2010; situaţii centralizatoare privind efecte produse de Sentinţa civilă nr. 789/2010, pronunţată de Judecătoria Ineu în Dosarul nr. x/2010, împreună cu înscrisurile anexate, Sentinţa civilă nr. 830/2010, pronunţată de Judecătoria Ineu în Dosarul nr. x/2010, împreună cu înscrisurile anexate, Sentinţa civilă nr. 856/2010, pronunţată de Judecătoria Ineu în Dosarul nr. x/2010, împreună cu înscrisurile anexate, Sentinţa civilă nr. 2028/2011, pronunţată de Judecătoria Ineu în Dosarul nr. x/2011, împreună cu înscrisurile anexate, Sentinţa civilă nr. 1955/2012, pronunţată de Judecătoria Ineu în Dosarul nr. x/2012, împreună cu înscrisurile anexate, Sentinţa civilă nr. 1429/2012, pronunţată de Judecătoria Ineu în Dosarul nr. x/2012, împreună cu înscrisurile anexate, Sentinţa civilă nr. 1983/2010, pronunţată de Judecătoria Ineu în Dosarul nr. x/2010, împreună cu înscrisurile anexate, Sentinţa civilă nr. 1984/2010, pronunţată de Judecătoria Ineu în Dosarul nr. x/2010, împreună cu înscrisurile anexate, dosarele civile ale Judecătoriei Ineu nr. x/246/2010, nr. y/246/2010, nr. z/246/2010, nr. y/246/2010, nr. x/246/2010, nr. x/246/2011, nr. x/246/2012, nr. x/246/2012 în original,, care au confirmat situaţia de fapt anterior expusă.

Faţă de cele arătate, instanţa de fond a considerat că faptele, astfel cum au fost descrise, precum şi vinovăţia inculpaţilor sunt dovedite în totalitate.

De asemenea, s-a reţinut că inculpaţii au săvârşit faptele anterior datei de 1 februarie 2014, când au intrat în vigoare noile coduri penale şi modificările aduse legilor speciale, iar potrivit dispoziţiilor art. 5 din noul C. pen., în cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

Or, aplicarea art. 5 C. pen. se face în concret, în funcţie de pedeapsa către care se orientează instanţa, dar şi de celelalte instituţii incidente în stabilirea regimului sancţionator final, însă cu respectarea Deciziei Curţii Constituţionale 265/6.05.2014, publicată în Monitorul Oficial din 20.05.2014, prin care s-a constatat că "dispoziţiile art. 5 din C. pen. sunt constituţionale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea şi aplicarea legii penale mai favorabile".

Aşadar, comparând limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracţiunile de abuz în serviciu contra intereselor publice, fals intelectual, fals material în înscrisuri oficiale, instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată şi uz de fals, dispoziţiile privind tratamentul sancţionator al pluralităţii de infracţiuni în legile succesive, precum şi dispoziţiile privind individualizarea judiciară a executării pedepsei, instanţa judiciară a constatat că, în privinţa ambilor inculpaţi, legea penală veche este mai favorabilă, neimpunându-se astfel schimbarea calificării juridice potrivit noilor dispoziţii penale.

În drept, fapta inculpatei A., care în calitate de magistrat-judecător la Judecătoria Ineu, a pronunţat Sentinţa civilă nr. 789/13.05.2010 în Dosarul nr. x/2010, privind suprafaţa de 67,8112 ha teren, în care calitatea de reclamant a fost deţinută de către SC C. SRL Semlac, judeţul Arad, iar calitatea de pârât a fost deţinută de către numita D., prin încălcarea normelor procedural civile imperative în ceea ce priveşte competenţa teritorială şi fără ca la dosar să existe dovada plăţii taxelor judiciare de timbru şi timbru judiciar mobil şi în felul acesta a cauzat un prejudiciu U.A.T. Comuna Semlac, judeţul Arad de 5.361,91 RON şi a determinat obţinerea ca folos necuvenit pentru SC C. SRL Semlac, reclamant în dosarul civil, a sumei de 5.361,91 RON (care nu a fost plătită anticipat de reclamant în contul U.A.T. Comuna Semlac) şi obţinerea unui folos necuvenit suplimentar pentru aceeaşi societate constituit din dobândirea injustă a dreptului de proprietate privind suprafaţa de 67,8112 ha teren, întruneşte elementele constitutive a infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută de art. 248 C. pen. (1969) raportat la art. 13<SUP>2</SUP> din Legea nr. 78/2000, faptă consumată la data de 13.05.2010.

Fapta inculpatei A., care în calitate de magistrat-judecător la Judecătoria Ineu, a pronunţat Sentinţa civilă nr. 830/20.05.2010 în Dosarul nr. x/2010, privind suprafaţa de 67,46 ha teren, în care calitatea de reclamant a fost deţinută de către SC C. SRL Semlac, judeţul Arad, iar calitatea de pârât a fost deţinută de către numita D., prin încălcarea normelor procedural civile imperative în ceea ce priveşte competenţa teritorială şi fără ca la dosar să existe dovada plăţii taxelor judiciare de timbru şi timbru judiciar mobil şi în felul acesta a cauzat un prejudiciu U.A.T. Comuna Semlac, judeţul Arad de 5.580,54 RON şi a determinat obţinerea ca folos necuvenit pentru SC C. SRL Semlac, reclamant în dosarul civil, a sumei de 5.580,54 RON (care nu a fost plătită anticipat de reclamant în contul U.A.T. Comuna Semlac) şi obţinerea unui folos necuvenit suplimentar pentru aceeaşi societate constituit din dobândirea în mod injust a dreptului de proprietate privind suprafaţa de 67,46 ha teren, întruneşte elementele constitutive a infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută de art. 248 C. pen. (1969) raportat la art. 13<SUP>2</SUP> din Legea nr. 78/2000, faptă consumată la data de 20.05.2010.

Fapta inculpatei A., care în calitate de magistrat-judecător la Judecătoria Ineu a pronunţat Sentinţa civilă nr. 856/27.05.2010 în Dosarul nr. x/2010, privind suprafaţa de 68,7238 ha teren, în care calitatea de reclamant a fost deţinută de către SC C. SRL Semlac, judeţul Arad, iar calitatea de pârât a fost deţinută de către numita D., prin încălcarea normelor procedural civile imperative în ceea ce priveşte competenţa teritorială şi fără ca la dosar să existe dovada plăţii taxelor judiciare de timbru şi timbru judiciar mobil şi în felul acesta a cauzat un prejudiciu U.A.T. Comuna Semlac, judeţul Arad de 5.379,25 RON şi a determinat obţinerea ca folos necuvenit pentru SC C. SRL Semlac, reclamant în dosarul civil, a sumei de 5.379,25 RON (care nu a fost plătită anticipat de reclamant în contul U.A.T. Comuna Semlac) şi obţinerea unui folos necuvenit suplimentar pentru aceeaşi societate constituit din dobândirea în mod injust a dreptului de proprietate privind suprafaţa de 68,7238 ha teren, întruneşte elementele constitutive a infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută de art. 248 C. pen. (1969) raportat la art. 13<SUP>2</SUP> din Legea nr. 78/2000, faptă consumată la data de 27.05.2010.

Fapta inculpatei A., care în calitate de magistrat-judecător la Judecătoria Ineu, a pronunţat Sentinţa civilă nr. 1983/24.11.2010 în Dosarul nr. x/2010, privind suprafaţa de 79,2745 ha teren, în care calitatea de reclamant a fost deţinută de către B., iar calitatea de pârât a fost deţinută de către numitul E., prin încălcarea normelor procedural civile imperative în ceea ce priveşte competenţa teritorială şi fără ca la dosar să existe dovada plăţii taxelor judiciare de timbru şi timbru judiciar mobil şi în felul acesta a cauzat un prejudiciu U.A.T. Oraşul Ineu, judeţul Arad de 6.379,88 RON şi a determinat obţinerea ca folos necuvenit pentru B., reclamant în dosarul civil, a sumei de 6.379,88 RON (care nu a fost plătită anticipat de reclamant în contul U.A.T. Oraşul Ineu) şi obţinerea unui folos necuvenit suplimentar pentru acelaşi reclamant constituit din dobândirea în mod injust a dreptului de proprietate privind suprafaţa de 79,2745 ha teren, întruneşte elementele constitutive a infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută de art. 248 C. pen. (1969) raportat la art. 13<SUP>2</SUP> din Legea nr. 78/2000, faptă consumată la data de 24.11.2010.

Fapta inculpatei A., care în calitate de magistrat-judecător la Judecătoria Ineu, a pronunţat Sentinţa civilă nr. 1984/24.11.2010 în Dosarul nr. x/2010, privind suprafaţa de 78,1345 ha teren, în care calitatea de reclamant a fost deţinută de către B., iar calitatea de pârât a fost deţinută de către numitul E., prin încălcarea normelor procedural civile imperative în ceea ce priveşte competenţa teritorială şi fără ca la dosar să existe dovada plăţii taxelor judiciare de timbru şi timbru judiciar mobil şi în felul acesta a cauzat un prejudiciu U.A.T. Oraşul Ineu, judeţul Arad de 6.323,92 RON şi a determinat obţinerea ca folos necuvenit pentru B., reclamant în dosarul civil, a sumei de 6.323,92 RON (care nu a fost plătită anticipat de reclamant în contul U.A.T. Oraşul Ineu) şi obţinerea unui folos necuvenit suplimentar pentru acelaşi reclamant constituit din dobândirea în mod injust a dreptului de proprietate privind suprafaţa de 78,1345 ha teren, întruneşte elementele constitutive a infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută de art. 248 C. pen. (1969) raportat la art. 13<SUP>2</SUP> din Legea nr. 78/2000, faptă consumată la data de 24.11.2010.

Fapta inculpatei A., care în calitate de magistrat-judecător la Judecătoria Ineu, a pronunţat Sentinţa civilă nr. 2028/15.12.2011 în Dosarul nr. x/2011, privind suprafaţa de 20,6589 ha teren, în care calitatea de reclamant a fost deţinută de către suspectul G., iar calitatea de pârât a fost deţinută de către suspectul F., prin încălcarea normelor procedural civile imperative în ceea ce priveşte competenţa teritorială (din cererile de chemare în judecată şi din titlurile de proprietate anexate rezultând că terenurile sunt situate în comuna Zărand) şi fără ca la dosar să existe dovada plăţii taxelor judiciare de timbru şi timbru judiciar mobil şi în felul acesta a cauzat un prejudiciu U.A.T. Municipiul Arad, judeţul Arad de 3.224,87 RON şi a determinat obţinerea ca folos necuvenit pentru G., reclamant în dosarul civil, a sumei de 3.224,87 RON (care nu a fost plătită anticipat de reclamant în contul U.A.T. Municipiul Arad) şi obţinerea unui folos necuvenit suplimentar pentru acelaşi reclamant constituit din dobândirea în mod injust a dreptului de proprietate privind suprafaţa de 20,6589 ha teren, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută de art. 248 C. pen. (1969) raportat la art. 13<SUP>2</SUP> din Legea nr. 78/2000, faptă consumată la data de 15.12.2011.

Fapta inculpatei A., care în calitate de magistrat-judecător la Judecătoria Ineu, a pronunţat Sentinţa civilă nr. 1429/12.07.2012 în Dosarul nr. x/2012, privind suprafaţa de 37,65 ha teren, în care calitatea de reclamant a fost deţinută de către suspectul F., iar calitatea de pârât a fost deţinută de către numita D., prin încălcarea normelor procedural civile imperative în ceea ce priveşte competenţa teritorială (din cererile de chemare în judecată şi din titlurile de proprietate anexate rezultând că terenurile sunt situate în comuna Zărand) şi fără ca la dosar să existe dovada plăţii taxelor judiciare de timbru şi timbru judiciar mobil şi în felul acesta a cauzat un prejudiciu U.A.T. Comuna Zărand, judeţul Arad de 4.297,7 RON şi a determinat obţinerea ca folos necuvenit pentru reclamantul din dosarul civil a sumei de 4.297,7 RON (care nu a fost plătită anticipat de reclamant în contul U.A.T. Comuna Zărand) şi obţinerea unui folos necuvenit suplimentar pentru acelaşi reclamant constituit din dobândirea în mod injust a dreptului de proprietate privind suprafaţa de 37,65 ha teren, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută de art. 248 C. pen. (1969) raportat la art. 13<SUP>2</SUP> din Legea nr. 78/2000, faptă consumată la data de 12.07.2012.

Fapta inculpatei A., care în calitate de magistrat-judecător la Judecătoria Ineu, a pronunţat Sentinţa civilă nr. 1955/06.09.2012 în Dosarul nr. x/2012, privind suprafaţa de 48,97 ha teren, în care calitatea de reclamant a fost deţinută de către numita D., iar calitatea de pârât a fost deţinută de către numitul F., prin încălcarea normelor procedural civile imperative în ceea ce priveşte competenţa teritorială (din cererile de chemare în judecată şi din titlurile de proprietate anexate rezultând că terenurile sunt situate în comuna Zărand) şi fără ca la dosar să existe dovada plăţii taxelor judiciare de timbru şi timbru judiciar mobil şi în felul acesta a cauzat un prejudiciu U.A.T. Oraşul Ineu, judeţul Arad de 4.540,96 RON şi a determinat obţinerea ca folos necuvenit pentru D., reclamant în dosarul civil, a sumei de 4.540,96 RON (care nu a fost plătită anticipat de reclamant în contul U.A.T. Oraşul Ineu) şi obţinerea unui folos necuvenit suplimentar pentru acelaşi reclamant constituit din dobândirea în mod injust a dreptului de proprietate privind suprafaţa de 48,97 ha teren, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută de art. 248 C. pen. (1969) raportat la art. 13<SUP>2</SUP> din Legea nr. 78/2000 faptă consumată la data de 06.09.2012.

Raportat la Decizia Curţii Constituţionale nr. 405 din 15 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial nr. 517 din 8 iulie 2016, instanţa de fond a reţinut că inculpata, prin pronunţarea Sentinţei civile nr. 789/13.05.2010 în Dosarul nr. x/2010, Sentinţei civile nr. 830/20.05.2010 în Dosarul nr. x/2010, Sentinţei civile nr. 856/27.05.2010 în Dosarul nr. x/2010, Sentinţei civile nr. 1983/24.11.2010 în Dosarul nr. x/2010, Sentinţei civile nr. 1984/24.11.2010 în Dosarul nr. x/2010, Sentinţei civile nr. 2028/15.12.2011 în Dosarul nr. x/2011, Sentinţei civile nr. 1429/12.07.2012 în Dosarul nr. x/2012 sentinţei civile şi nr. 1955/06.09.2012 în Dosarul nr. x/2012 a încălcat prevederile art. 3<SUP>1</SUP> alin. (1) şi (2), art. 18 alin. (1) şi art. 20 alin. (1-2 şi 3 din Legea nr. 146/1997 în vigoare la data introducerii cererilor de chemare în judecată care au făcut obiectul dosarelor sus-menţionate, care prevăd următoarele (în cazul articolelor aplicabile):

ART. 3<SUP>1</SUP> (1) Cererile introduse la instanţele judecătoreşti, prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care ţine loc de act autentic de înstrăinare a unor bunuri imobile, se taxează potrivit prevederilor art. 2 alin. (1), la valoarea imobilului. (2) Taxarea cererilor prevăzute la alin. (1) se face la valoarea imobilului declarat de părţi. În cazul în care valoarea declarată de părţi este inferioară valorii orientative stabilite prin expertiza întocmită de camerele notarilor publici, taxarea cererilor se va face la această din urmă valoare.

ART. 18 (1) Determinarea cuantumului taxelor judiciare de timbru se face de către instanţa de judecată sau, după caz, de Ministerul Justiţiei.

ART. 20 (1) Taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat. (2) Dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, în momentul înregistrării acţiunii sau cererii, ori dacă, în cursul procesului, apar elemente care determină o valoare mai mare, instanţa va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată. (3) Neîndeplinirea obligaţiei de plată până la termenul stabilit se sancţionează cu anularea acţiunii sau a cererii.

Prin urmare, curtea de apel a constatat că în toate dosarele menţionate este evidentă lipsa dovezii plăţii taxelor judiciare de timbru şi timbru judiciar mobil, deşi Legea nr. 146/1997 obliga instanţa la determinarea cuantumului acestor taxe şi la invocarea din oficiu a excepţiei lipsei timbrajului, excepţie de procedură, peremptorie şi absolută, vizând legala învestire a instanţei, cu consecinţa iniţială a punerii în vedere reclamanţilor să achite suma datorată până la primul termen de judecată, (ceea ce nu s-a întâmplat în niciunul dintre dosare) şi anularea acţiunilor pentru netimbrare în caz de neconformare, potrivit dispoziţiilor art. 3<SUP>1</SUP> alin. (1) şi (2), art. 18 alin. (1) şi art. 20 alin. (1)-(2) şi (3) din Legea nr. 146/1997.

Totodată, s-a reţinut că inculpata a acţionat cu intenţie directă, prevăzând şi urmărind ca prin pronunţarea celor opt sentinţe civile, cu încălcarea legii privind determinarea cuantumului taxelor judiciare de timbru şi a timbrului judiciar şi neanularea cererilor de chemare în judecată netimbrate, să producă un prejudiciu bugetului UAT Semlac, UAT Ineu, UAT Arad, UAT Zărand şi să determine obţinerea unui folos necuvenit pentru reclamanţii SC C. SRL, B., G., F. şi D.

Fapta inculpatei A., care în calitate de magistrat-judecător la Judecătoria Ineu, a pronunţat Sentinţa civilă nr. 789/13.05.2010 în Dosarul nr. x/2010 în care a reţinut în mod nereal faptul că acţiunile sunt timbrate legal, că pârâta din cauză (D.) are calitate procesuală pasivă şi a avut în patrimoniul acesteia la data încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare dreptul de proprietate cu privire la parcelele de teren totalizând 67,8112 ha, deşi la dosar există doar copii de pe titlurile de proprietate şi nu există dovada transferului dreptului de la proprietarii din titlurile de proprietate la pârâta D. (contracte de vânzare-cumpărare, de donaţie, etc) şi prin reţinerea faptului că pârâta din cauză ar fi refuzat în prealabil încheierea contractului în formă autentică, îndeplinindu-se astfel condiţiile prevăzute de art. 5 alin. (2) din Titlul X privind circulaţia juridică a terenurilor din Legea nr. 247/2005, pentru sesizarea instanţei pentru pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de contract, în condiţiile în care tot în sentinţă se reţine că pârâta, deşi a fost legal citată, nu a depus întâmpinare şi nu s-a prezentat în instanţă pentru a formula apărări, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals intelectual prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. (1969).

Fapta inculpatei A. care în calitate de magistrat-judecător la Judecătoria Ineu a pronunţat Sentinţa civilă nr. 830/20.05.2010 în Dosar nr. x/2010 în care a reţinut în mod nereal faptul că acţiunile sunt timbrate legal, că pârâta din cauză (D.) are calitate procesuală pasivă şi a avut în patrimoniul acesteia la data încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare dreptul de proprietate cu privire la parcelele de teren totalizând 67,46 ha, deşi la dosar există doar copii de pe titlurile de proprietate şi nu există dovada transferului dreptului de la proprietarii din titlurile de proprietate la pârâta D. (contracte de vânzare-cumpărare, de donaţie, etc.) şi prin reţinerea faptului că pârâta din cauză a refuzat în prealabil încheierea contractului în formă autentică, îndeplinindu-se astfel condiţiile prevăzute de art. 5 alin. (2) din Titlul X privind circulaţia juridică a terenurilor din Legea nr. 247/2005, pentru sesizarea instanţei pentru pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de contract, în condiţiile în care tot în sentinţă se reţine că pârâta, deşi a fost legal citată, nu a depus întâmpinare şi nu s-a prezentat în instanţă pentru a formula apărări, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals intelectual prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. (1969).

Fapta inculpatei A., care în calitate de magistrat-judecător la Judecătoria Ineu a pronunţat Sentinţa civilă nr. 856/27.05.2010 în Dosar nr. x/2010 în care a reţinut în mod nereal faptul că acţiunile sunt timbrate legal, că pârâta din cauză (D.) are calitate procesuală pasivă şi a avut în patrimoniul acesteia la data încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare dreptul de proprietate cu privire la parcelele de teren totalizând 68,7238 ha, deşi la dosar există doar copii de pe titlurile de proprietate şi nu există dovada transferului dreptului de la proprietarii din titlurile de proprietate la pârâta D. (contracte de vânzare-cumpărare, de donaţie, etc.) şi prin reţinerea faptului că pârâta din cauză a refuzat în prealabil încheierea contractului în formă autentică, îndeplinindu-se astfel condiţiile prevăzute de art. 5 alin. (2) din Titlul X privind circulaţia juridică a terenurilor din Legea nr. 247/2005, pentru sesizarea instanţei pentru pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de contract, în condiţiile în care tot în sentinţă se reţine că pârâta, deşi a fost legal citată, nu a depus întâmpinare şi nu s-a prezentat în instanţă pentru a formula apărări, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals intelectual prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. (1969).

Fapta inculpatei A., care în calitate de magistrat-judecător la Judecătoria Ineu, a pronunţat Sentinţa civilă nr. 1983/24.11.2010 în Dosarul nr. x/2010, în care a reţinut în mod nereal faptul că acţiunea este timbrată legal, că pârâtul din cauză (E.) are calitate procesuală pasivă şi a avut în patrimoniul acestuia la data încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare cu reclamantul B. dreptul de proprietate cu privire la parcelele de teren totalizând 79,2745 ha, fără a administra probe din care să rezulte această constatare şi prin reţinerea faptului că pârâtul din cauză ar fi refuzat în prealabil încheierea contractului în formă autentică, îndeplinindu-se astfel condiţiile prevăzute de art. 5 alin. (2) din Titlul X privind circulaţia juridică a terenurilor din Legea nr. 247/2005, pentru sesizarea instanţei pentru pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de contract, în condiţiile în care tot în sentinţă se reţine că pârâtul, deşi a fost legal citat, nu a depus întâmpinare şi nu s-a prezentat în instanţă pentru a formula apărări, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals intelectual prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. (1969).

Fapta inculpatei A., care în calitate de magistrat-judecător la Judecătoria Ineu, a pronunţat Sentinţa civilă nr. 1984/24.11.2010 în Dosarul nr. x/2010, în care a reţinut în mod nereal faptul că acţiunea este timbrată legal, că pârâtul din cauză (E.) are calitate procesuală pasivă şi a avut în patrimoniul acestuia la data încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare cu reclamantul B. dreptul de proprietate cu privire la parcelele de teren totalizând 78,1345 ha, fără a administra probe din care să rezulte această constatare şi prin reţinerea faptului că pârâtul din cauză a refuzat în prealabil încheierea contractului în formă autentică, îndeplinindu-se astfel condiţiile prevăzute de art. 5 alin. (2) din Titlul X, privind circulaţia juridică a terenurilor din Legea nr. 247/2005 pentru sesizarea instanţei pentru pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de contract, în condiţiile în care tot în sentinţă se reţine că pârâtul, deşi a fost legal citat, nu a depus întâmpinare şi nu s-a prezentat în instanţă pentru a formula apărări, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals intelectual prevăzut de art. 289 alin. (1) C. pen. (1969).

Fapta inculpatei A., care în calitate de magistrat-judecător la Judecătoria Ineu, a pronunţat Sentinţa civilă nr. 2028/15.12.2011 în Dosarul nr. x/2011, în care a reţinut în mod nereal faptul că cererea a fost legal timbrată, sens în care la fila nr. 3 se regăseşte chitanţa de plată taxă judiciară de timbru (în fapt la fila nr. 3 se regăseşte fila nr. 2 a cererii de chemare în judecată), că atât reclamantul, cât şi pârâtul au calitate procesuală activă, respectiv pasivă, că antecontractul încheiat la data de 24.11.2011 îndeplineşte condiţiile generale de validitate, în condiţiile în care magistratul judecător a cunoscut condiţiile în care s-a produs înscrisul, ea fiind cea care a determinat întocmirea acestuia, că pârâtul din cauză a avut în patrimoniul acestuia la data încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare dreptul de proprietate cu privire la parcelele de teren totalizând 20,6589 ha, fără a administra probe din care să rezulte această constatare şi că pârâtul din cauză ar fi refuzat în prealabil încheierea contractului în formă autentică, îndeplinindu-se astfel condiţiile prevăzute de art. 5 alin. (2) din Titlul X, privind circulaţia juridică a terenurilor din Legea nr. 247/2005, pentru sesizarea instanţei pentru pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de contract, în condiţiile în care tot în sentinţă se reţine că pârâtul, deşi a fost legal citat, nu a depus întâmpinare şi nu s-a prezentat în instanţă pentru a formula apărări, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals intelectual prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. (1969).

Fapta inculpatei A., care în calitate de magistrat-judecător la Judecătoria Ineu, a pronunţat Sentinţa civilă nr. 1429/12.07.2012 în Dosarul nr. x/2012, în care a reţinut în mod nereal faptul că instanţa este competentă general, material şi teritorial să judece cauza şi că atât reclamantul, cât şi pârâtul au calitate procesuală activă, respectiv pasivă, că antecontractul încheiat la data de 15.04.2009 îndeplineşte condiţiile generale de validitate, în condiţiile în care tot magistratul judecător a reţinut în cadrul sentinţei în mod corect care sunt titularii dreptului de proprietate conform titlurilor de proprietate, fapt care este în dezacord cu persoanele menţionate la rubrica vânzător în antecontractele care se regăsesc la dosarul civil la filele 16-19, prin care F. justifica faptul că în patrimoniul său exista dreptul de proprietate pentru cele două parcele de teren de 97.000 mp şi 177.000 mp, care ulterior au făcut şi obiectul antecontractului din 15.04.2009, încheiat cu D. şi că pârâtul din cauză ar fi refuzat în prealabil încheierea contractului în formă autentică, îndeplinindu-se astfel condiţiile prevăzute de art. 1669 C. civ., pentru sesizarea instanţei pentru pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de contract, în condiţiile în care tot în sentinţă se reţine că pârâtul, deşi a fost legal citat, nu a depus întâmpinare şi nu s-a prezentat în instanţă pentru a formula apărări, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals intelectual prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. (1969).

Fapta inculpatei A., care în calitate de magistrat-judecător la Judecătoria Ineu, a pronunţat Sentinţa civilă nr. 1955/06.09.2012 în Dosarul nr. x/2012, în care a reţinut în mod nereal faptul că instanţa este competentă general, material şi teritorial să judece cauza, că cererea a fost legal timbrată şi că pârâtul are calitate procesuală pasivă (F.) şi a avut în patrimoniul acestuia la data încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare dreptul de proprietate cu privire la parcelele de teren totalizând 48,97 ha, deşi la dosar există doar copii de pe titlurile de proprietate şi nu există dovada transferului dreptului de la proprietari la pârâtul F. (contracte de vânzare-cumpărare, de donaţie, etc.) şi că pârâtul din cauză ar fi refuzat în prealabil încheierea contractului în formă autentică, îndeplinindu-se astfel condiţiile prevăzute de art. 1669 C. civ. pentru sesizarea instanţei pentru pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de contract, în condiţiile în care tot în sentinţă se reţine că pârâtul, deşi a fost legal citat, nu a depus întâmpinare şi nu s-a prezentat în instanţă pentru a formula apărări, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals intelectual prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. (1969).

Instanţa de fond a reţinut că, o hotărâre judecătorească are menirea să facă dovada adevărului pe care îl exprimă sau îl atestă în conţinutul celor consemnate în cuprinsul ei. Prin urmare, ca şi în situaţia oricărui înscris al cărui conţinut este alterat prin inserarea unor împrejurări nereale, contrare realităţii, în cazul alterării unei hotărâri judecătoreşti, valoarea socială ocrotită este încrederea publică în autenticitatea celor consemnate, adică adevărul pe care aceste hotărâri au destinaţia legală de a-l exprima sau de a-l atesta.

Fiind vorba de falsificarea unui înscris oficial, o astfel de faptă aduce atingere relaţiilor sociale referitoare la încrederea publică pe care trebuie să o inspire un astfel de înscris.

Din această perspectivă, s-a constatat că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de fals intelectual cu privire la toate cele opt sentinţe civile menţionate, atâta timp cât în cuprinsul acestora s-au făcut consemnări necorespunzătoare adevărului, inculpata acţionând cu intenţie directă, urmărind emiterea unor hotărâri în cuprinsul cărora sunt consemnate aspecte necorespunzătoare adevărului, având deplină cunoştinţă despre toate condiţiile de procedură şi de fond supuse verificării în cazul acţiunilor având ca obiect obligaţia de a face - pronunţare hotărâre ce ţine loc de act autentic, pe care le-a enumerat ca atare în cuprinsul celor opt sentinţe, dar a consemnat îndeplinirea acestora în totală contradicţie cu realitatea, inculpata acţionând în mod similar la emiterea tuturor acestor sentinţe.

Fapta inculpatei A., care în calitate de magistrat-judecător la Judecătoria Ineu, a intervenit în corpul Sentinţei civile nr. 1983/24.11.2010, pronunţată în Dosarul nr. x/2010, în care calitatea de pârât a fost deţinută de către numitul E. şi l-a înlocuit după pronunţarea sentinţei pe acesta/pârât cu F., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 288 alin. (1) şi (2) C. pen. (1969), consumată la data de 14.02.2012, când sentinţa civilă în versiunea cu F. - pârât a fost legalizată şi eliberată în copie conformă cu originalul de la Judecătoria Ineu.

Fapta inculpatei A., care în calitate de magistrat-judecător la Judecătoria Ineu, a intervenit în corpul Sentinţei civile nr. 1984/24.11.2010, pronunţată în Dosarul nr. x/2010, în care calitatea de pârât a fost deţinută de către numitul E. şi l-a înlocuit după pronunţarea sentinţei pe acesta/pârât cu F., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 288 alin. (1) şi (2) C. pen. (1969), consumată la data de 14.02.2012, când sentinţa civilă în versiunea cu F. - pârât a fost legalizată şi eliberată în copie conformă cu originalul de la Judecătoria Ineu.

Fapta inculpatei A., care în calitate de magistrat-judecător la Judecătoria Ineu, a determinat o persoană necunoscută la încheierea în fals a antecontractului de vânzare-cumpărare datat cu data de 24.11.2011, încheiat în numele suspectului F. - vânzător şi în numele suspectului G. - cumpărător, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 25 rap. la art. 290 alin. (1) C. pen. (1969), consumată la data de 29.11.2011, când Dosarul nr. x/2011 s-a înregistrat la Judecătoria Ineu.

La alegerea şi individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpatei A., instanţa de fond a avut în vedere gradul de pericol social al fiecărei fapte comise, persoana inculpatei, împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală, în baza criteriilor generale de individualizare, prevăzute în cuprinsul art. 72 C. pen. din 1969, raportate în prezenta cauză.

În concret, instanţa de fond a reţinut că faptele de abuz în serviciu contra intereselor publice, fals intelectual, fals material în înscrisuri oficiale şi instigare la fals în înscrisuri sub semnătură au fost săvârşite de către inculpată în calitate de magistrat, judecător, cu prilejul exercitării atribuţiilor de serviciu, ceea ce le conferă un grad ridicat de pericol social, în condiţiile în care inculpata, în calitatea deţinută, avea îndatorirea de a asigura respectul legii şi a garanta drepturile cetăţenilor. De asemenea, s-au avut în vedere şi numărul mare de infracţiuni săvârşite de către inculpată prin acelaşi mod de operare, ceea ce denotă temeritate şi o vădită desconsiderare atât a relaţiilor sociale privind corecta desfăşurare a activităţilor de serviciu, cât şi a încrederii în înscrisurile producătoare de consecinţe juridice, mai grav fiind faptul că acţiunile inculpatei au vizat hotărâri judecătoreşti care sunt prezumate a reflecta adevărul.

De asemenea, instanţa a reţinut conduita inculpatei în cursul procesului penal, constatând că acesta a recunoscut faptele reţinute în sarcina sa, manifestând regret, ca şi circumstanţele personale ale inculpatei, respectiv: nivelul de educaţie, vârsta, situaţia familială şi socială, astfel cum rezultă acestea din actele dosarului. Instanţa a observat totodată, astfel cum rezultă din fişa de cazier judiciar, că inculpata a mai fost condamnată pentru infracţiuni concurente.

Faţă de toate aceste criterii de individualizare, ţinând seama de limitele speciale prevăzute de lege pentru infracţiunile săvârşite, limite reduse cu o treime conform art. 396 alin. (10) C. proc. pen. [2-10 ani pentru infracţiunea prevăzută de art. 248 C. pen. (1969) rap. la art. 13<SUP>2</SUP> din Legea nr. 78/2000; 4 luni - 3 ani şi 4 luni pentru infracţiunea prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. (1969); 4 luni - 3 ani şi 4 luni pentru infracţiunea prevăzută de art. 288 alin. (1) şi (2) C. pen. (1969); 2 luni - 1 an şi 4 luni pentru infracţiunea prevăzută de art. 25 rap. la art. 290 alin. (1) C. pen. (1969)], instanţa de fond a condamnat pe inculpata A., pentru săvârşirea unui număr de 8 infracţiunii de fals intelectual la pedeapsa de 10 luni închisoare, pentru fiecare infracţiune în parte, pentru săvârşirea unui număr de 2 infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale la pedeapsa de 10 luni închisoare, pentru fiecare infracţiune în parte şi pentru săvârşirea infracţiunii instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată la pedeapsa de 8 luni închisoare.

Având în vedere natura şi gravitatea faptelor săvârşite de inculpată, conturate şi de numărul mare al infracţiunilor comise, împrejurările în care acestea au fost comise, precum şi ansamblul circumstanţelor personale ale inculpatei, s-a constatat existenţa unei nedemnităţi în exercitarea drepturilor de natură electorală, prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, activităţi ce presupun responsabilitatea sa civică, încrederea publică sau exerciţiul autorităţii, drepturi care, în temeiul art. 65 C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 5 C. pen. şi art. 12 din Legea nr. 187/2012, au fost interzise inculpatei cu titlu de pedeapsă complementară a pedepselor de câte 3 ani închisoare aplicate pentru infracţiunile de abuz în serviciu contra intereselor publice, pe o perioada de 4 ani după executarea pedepsei închisorii, graţierea totală sau a restului de pedeapsă, ori după prescripţia executării pedepsei.

Pentru aceleaşi considerente, reţinându-se existenţa unei nedemnităţi în exercitarea drepturilor de natură electorală, prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., instanţa de fond a apreciat că se impune interzicerea acestor drepturi şi ca pedeapsă accesorie pe lângă fiecare infracţiune pentru care aceasta a fost condamnată în prezenta cauză.

Analizând fişa de cazier a inculpatei instanţa de fond a constatat că infracţiunile care fac obiectul prezentei cauze sunt concurente cu infracţiunile pentru care inculpata a fost condamnată la pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare prin Sentinţa penală nr. 327/PI/23.12.2013 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în Dosar nr. x/2013, definitivă prin Decizia nr. 78/A/09.04.2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Va descontopi pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare aplicata prin Sentinţa penală nr. 327/PI/23.12.2013 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în Dosar nr. x/2013, definitivă prin Decizia nr. 78/A/09.04.2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în pedepsele componente, pe care le-a repus în individualitate şi, ulterior, le-a contopit cu pedepsele aplicate în prezenta cauză, în pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare, care a fost sporită cu 2 ani, spor care reflectă pluralitatea de infracţiuni săvârşită, urmând ca inculpata să execute pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare, în regim de detenţie.

Faptele inculpatului B. de a uza de Sentinţele civile nr. 1983/24.11.2010, pronunţată de Judecătoria Ineu în Dosarul nr. x/2010, având aplicată ştampila Judecătoriei Ineu rotundă şi dreptunghiulară şi consemnarea menţiunilor definitivă şi irevocabilă din data de 14.02.2012, în care apare reclamant B., iar pârât F. şi nr. 1984/24.11.2010, pronunţată de Judecătoria Ineu în Dosarul nr. x/2010, având aplicată ştampila Judecătoriei Ineu rotundă şi dreptunghiulară şi consemnarea menţiunilor definitivă şi irevocabilă din data de 14.02.2012, în care apare reclamant B., iar pârât F., la SC S. SRL, unde a depus şi alte înscrisuri şi a semnat formularul - Anexa nr. 2 intitulat "Cerere de recepţie şi înscriere", formularul - Anexa nr. 5 intitulat "Declaraţie", în procesul de intabulare a 12 parcele de teren, deşi avea reprezentarea că sentinţele în varianta cu pârât F. nu erau reale, întrunesc elementele constitutive ale unui număr de 12 infracţiuni de uz de fals prevăzute de art. 291 C. pen. (1969).

Infracţiunile de uz de fals (12 infracţiuni) care s-au reţinut în sarcina inculpatului B. s-au consumat în luna aprilie/mai 2012, când inculpatul a depus sentinţele în varianta cu F. - pârât la societatea SC S. SRL pentru întreprinderea formalităţilor de intabulare.

La alegerea şi individualizarea pedepselor aplicate inculpatului B., instanţa de fond a avut în vedere gradul de pericol social al fiecărei fapte comise, persoana inculpatului, împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală, în baza criteriilor generale de individualizare, prevăzute în cuprinsul art. 72 C. pen. din 1969, raportate în prezenta cauză.

În concret, curtea de apel a reţinut că faptele de uz de fals au fost săvârşite de către inculpat în legătură cu nişte sentinţe civile, ceea ce denotă o vădită desconsiderare a relaţiilor sociale privind încrederea în înscrisurile producătoare de consecinţe juridice, mai grav fiind faptul că acţiunile inculpatului au vizat hotărâri judecătoreşti care sunt prezumate a reflecta adevărul, ca şi efectele urmărite de către inculpat, respectiv intabularea pe numele său a 12 parcele de teren, dar şi atitudinea ulterioară săvârşiri faptei, inculpatul profitând de efectele produse, prin înstrăinarea parcelelor.

De asemenea, instanţa de fond a avut în vedere conduita inculpatului în cursul procesului penal, constatând că acesta a recunoscut faptele reţinute în sarcina sa, manifestând regret, ca şi circumstanţele personale ale inculpatului, respectiv: nivelul de educaţie, vârsta, situaţia familială şi socială, astfel cum rezultă acestea din actele dosarului. Instanţa a reţinut, totodată, astfel cum rezultă din fişa de cazier judiciar, că inculpatul a mai fost condamnat pentru fapte concurente.

Faţă de toate aceste criterii de individualizare, ţinând seama de limitele speciale prevăzute de lege pentru infracţiunile săvârşite, limite reduse cu o treime conform art. 396 alin. (10) C. proc. pen. [2 luni - 2 ani pentru infracţiunea prevăzută de art. 290 C. pen. (1969)], instanţa de fond a apreciat că se impune aplicarea faţă de inculpatul B. a pedepselor de câte 8 luni închisoare pentru fiecare infracţiune de uz de fals.

Având în vedere natura şi gravitatea faptelor săvârşite de inculpat, conturate şi de numărul mare al infracţiunilor comise, împrejurările în care acestea au fost comise, precum şi ansamblul circumstanţelor personale ale inculpatului, s-a constatat existenţa unei nedemnităţi în exercitarea drepturilor de natură electorală, prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat - activităţi ce presupun responsabilitatea sa civică, încrederea publică sau exerciţiul autorităţii - drepturi care s-a apreciat că se impun a fi interzise inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie.

Analizând fişa de cazier a inculpatului, precum şi sentinţa penală ataşată la dosar, instanţa de fond a constatat că infracţiunile care fac obiectul prezentei cauze sunt concurente cu infracţiunile pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 4 luni închisoare prin Sentinţa penală nr. 105/24.09.2013 pronunţată de Judecătoria Ineu în Dosarul nr. x/2013, definitivă prin Decizia nr. 1428/R/21.11.2013 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, a anulat suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate prin hotărârea anterior menţionată, a descontopit pedeapsa rezultantă de 4 luni închisoare aplicată prin această sentinţă, pe care le-a contopit cu pedepsele aplicate în prezenta cauză, în pedeapsa cea mai grea, aceea 8 luni închisoare, care a fost sporită cu 6 luni, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 1 an şi 2 luni închisoare.

În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a executării pedepsei ce i s-a aplicat inculpatului, s-a reţinut că sunt incidente în cauză dispoziţiile art. 81 C. pen. din 1969, fiind îndeplinite în mod cumulativ cerinţele prevăzute de textul în discuţie, respectiv condamnarea prin sentinţă la o pedeapsă de 1 an şi 2 luni închisoare, lipsa unor condamnări anterioare în sensul art. 81 alin. (1) lit. b) C. pen. din 1969 şi convingerea instanţei că scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea de către inculpat a pedepsei aplicate, convingere fundamentată pe circumstanţele personale ale inculpatului care este integrat social, având familie, loc de muncă şi caracterizări favorabile.

Analizând latura civilă a cauzei, s-a constatat că, prin Adresa nr. x/26.05.2015 U.A.T. Oraşul Ineu s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 6.379,88 RON şi cu suma de 6.323,92 RON.

Instanţa de fond a avut în vedere că în urma săvârşirii infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor publice de către inculpata A., care în calitate de magistrat-judecător la Judecătoria Ineu, a pronunţat mai multe sentinţe civile fără ca la dosar să existe dovada plăţii taxelor judiciare de timbru şi timbru judiciar mobil prevăzut de art. 2, 3<SUP>1</SUP> alin. (1) şi (2), art. 18 alin. (1), art. 19 şi art. 20 alin. (1)-(2) şi (3) din Legea nr. 146/1997, a cauzat prejudicii după cum urmează:

- prin Sentinţa civilă nr. 1983/24.11.2010 în Dosarul nr. x/2010, privind suprafaţa de 79,2745 ha teren, în care calitatea de reclamant a fost deţinută de către B., iar calitatea de pârât a fost deţinută de către numitul E., prin încălcarea normelor privind achitarea taxelor judiciare de timbru şi timbru judiciar mobil, s-a cauzat un prejudiciu U.A.T. Oraşul Ineu, judeţul Arad, de 6.379,88 RON, sumă care nu a fost plătită anticipat de reclamant în contul U.A.T. Oraşul Ineu.

- prin Sentinţa civilă nr. 1984/24.11.2010 în Dosarul nr. x/2010, privind suprafaţa de 78,1345 ha teren, în care calitatea de reclamant a fost deţinută de către B., iar calitatea de pârât a fost deţinută de către numitul E., prin încălcarea normelor privind achitarea taxelor judiciare de timbru şi timbru judiciar mobil s-a cauzat un prejudiciu U.A.T. Oraşul Ineu, judeţul Arad, de 6.323,92 RON, sumă care nu a fost plătită anticipat de reclamant în contul U.A.T. Oraşul Ineu.

Având în vedere dispoziţiile art. 998 - 999 şi art. 1003 din C. civ. din 1864, în vigoare la data săvârşirii faptelor, precum şi împrejurarea că inculpatului B., în calitate de reclamant în Dosarele nr. x/2010 şi nr. x/246/2010, îi incumba obligaţia de achitare a taxelor judiciare de timbru, iar răspunderea civilă delictuală operează şi pentru cea mai uşoară culpă, potrivit art. 999 C. civ., aplicabil conform art. 19 alin. (5) C. proc. pen., instanţa de fond a obligat în solidar inculpaţii A. şi B. la plata sumelor de 6.379,88 RON şi de 6.323,92 RON către U.A.T. Oraşul Ineu, în baza art. 19, art. 25 şi 397 alin. (1) C. proc. pen.

De asemenea, s-a constatat că, prin Adresa nr. x/163920/24.06.2015 U.A.T. municipiul Arad a comunicat faptul că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 3.224,87 RON, prin Adresa nr. x/18.06.2015 U.A.T. Comuna Zărand a comunicat faptul că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 4.297,7 RON, iar prin adresa nr. x/26.05.2015 U.A.T. Oraşul Ineu a comunicat faptul că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 4.540,96 RON.

Instanţa de fond a avut în vedere că, în urma săvârşirii infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor publice de către inculpata A., care, în calitate de magistrat-judecător la Judecătoria Ineu, a pronunţat mai multe sentinţe civile fără ca la dosar să existe dovada plăţii taxelor judiciare de timbru şi timbru judiciar mobil prevăzut de art. 2, 3<SUP>1</SUP> alin. (1) şi (2), art. 18 alin. (1), art. 19 şi art. 20 alin. (1)-(2) şi (3) din Legea nr. 146/1997, a cauzat prejudicii după cum urmează:

- prin Sentinţa civilă nr. 2028/15.12.2011 în Dosarul nr. x/2011, privind suprafaţa de 20,6589 ha teren, în care calitatea de reclamant a fost deţinută de către suspectul G., iar calitatea de pârât a fost deţinută de către suspectul F., prin încălcarea normelor privind achitarea taxelor judiciare de timbru şi timbru judiciar mobil s-a cauzat un prejudiciu U.A.T. Municipiul Arad, judeţul Arad de 3.224,87 RON (sumă care nu a fost plătită anticipat de reclamant în contul U.A.T. Municipiul Arad).

- prin Sentinţa civilă nr. 1429/12.07.2012 în Dosarul nr. x/2012, privind suprafaţa de 37,65 ha teren, în care calitatea de reclamant a fost deţinută de către suspectul F., iar calitatea de pârât a fost deţinută de către numita D., prin încălcarea normelor privind achitarea taxelor judiciare de timbru şi timbru judiciar mobil s-a cauzat un prejudiciu U.A.T. Comuna Zărand, judeţul Arad de 4.297,7 RON (sumă care nu a fost plătită anticipat de reclamant în contul U.A.T. Comuna Zărand).

- prin Sentinţa civilă nr. 1955/06.09.2012 în Dosarul nr. x/2012, privind suprafaţa de 48,97 ha teren, în care calitatea de reclamant a fost deţinută de către numita D., iar calitatea de pârât a fost deţinută de către numitul F., prin încălcarea normelor privind achitarea taxelor judiciare de timbru şi timbru judiciar mobil s-a cauzat un prejudiciu U.A.T. Oraşul Ineu, judeţul Arad de 4.540,96 RON (sumă care nu a fost plătită anticipat de reclamant în contul U.A.T. Oraşul Ineu).

Prin urmare, în baza art. 19, art. 25 şi 397 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 1349, art. 1357 din Legea 287/2009 privind C. civ., în vigoare la data săvârşirii faptelor, au fost admise acţiunile civile şi a fost obligată inculpata A. la plata următoarelor sume: 3.224,87 RON către U.A.T. Municipiul Arad, 4.297,7 RON către U.A.T. Comuna Zărand, 4.540,96 RON către U.A.T. Oraşul Ineu.

Potrivit art. 25 alin. (3) C. proc. pen., instanţa de fond, chiar dacă nu a existat constituire de parte civilă, s-a pronunţat cu privire la desfiinţarea totală sau parţială a unui înscris sau la restabilirea situaţiei anterioare săvârşirii infracţiunii.

Prin actul de sesizare a instanţei s-a solicitat ca în temeiul art. 25 alin. (3) C. proc. pen., privind restabilirea situaţiei anterioare comiterii infracţiunilor, art. 580 C. proc. pen., privind desfiinţarea înscrisurilor false/falsificate, coroborat cu prevederile art. 63 alin. (1) lit. b) teza a II-a din Anexa Ordinului nr. 700/2014 privind aprobarea Regulamentului de avizare, recepţie şi înscriere în evidenţele de cadastru şi carte funciară (publicat în M.Of. nr. 571/31.07.2014): să se dispună anularea înscrisurilor rezultate din activitatea infracţională a inculpaţilor A. şi B., restabilirea situaţiei anterioare pronunţării hotărârilor judecătoreşti, respectiv desfiinţarea hotărârilor judecătoreşti, precum şi a efectelor produse de aceste hotărâri prin anularea numerelor cadastrale, sistarea şi anularea înscrierilor din cărţile funciare şi anularea înscrierilor din cărţile funciare.

Având în vedere această solicitare, instanţa de fond a dispus, pentru opozabilitate, citarea în calitate de alţi subiecţi procesuali în sensul art. 34 C. proc. pen., a persoanelor care figurează ca părţi în sentinţele civile a căror anulare se solicită: C. SRL Semlac, D., G. şi F., precum şi a dobânditorului SC K. SRL Nerău.

Analizând această solicitare, s-a observat că, în cauză, s-a constatat vinovăţia inculpatei A. sub aspectul săvârşirii a opt infracţiuni de fals intelectual art. 289 alin. (1) C. pen. (1969), săvârşite prin pronunţarea Sentinţei civile nr. 789/13.05.2010 în Dosarul nr. x/2010, Sentinţei civile nr. 830/20.05.2010 în Dosar nr. x/2010, Sentinţei civile nr. 856/27.05.2010 în Dosar nr. x/2010, Sentinţei civile nr. 1983/24.11.2010 în Dosarul nr. x/2010, Sentinţei civile nr. 1984/24.11.2010 în Dosarul nr. x/2010, Sentinţei civile nr. 2028/15.12.2011 în Dosarul nr. x/2011, Sentinţei civile nr. 1429/12.07.2012 în Dosarul nr. x/2012, Sentinţei civile nr. 1955/06.09.2012 în Dosarul nr. x/2012, întrucât în cuprinsul acestora s-au făcut consemnări necorespunzătoare adevărului, consemnându-se în mod nereal că acţiunile sunt timbrate legal, deşi nicio dovadă a plăţii taxei judiciare de timbru nu se afla în dosare.

Împrejurarea că ulterior pronunţării Sentinţelor civile nr. 789/13.05.2010 în Dosarul nr. x/2010, nr. 830/20.05.2010 în Dosar nr. x/2010 şi nr. 856/27.05.2010 în Dosar nr. x/2010 reclamanta SC C. SRL a plătit sumele reprezentând taxa judiciară de timbru prin Ordinele de plată nr. 1/2015, nr. 2/2015 şi nr. 3/2015 nu are nicio relevanţă sub aspectul reţinerii infracţiunilor de fals intelectual cu privire la respectivele sentinţe, taxele fiind achitate după consumarea infracţiunilor care au avut loc la momentul pronunţării sentinţelor menţionate, împrejurarea interesând exclusiv latura civilă a cauzei.

De asemenea, s-a reţinut că prin sentinţele menţionate s-a consemnat în mod nereal că pârâta D., în Dosarele nr. x/2010, nr. y/246/2010, nr. z/246/2010 şi Dosarul nr. x/2012, pârâtul E., în Dosarele nr. x/2010 şi nr. y/246/2010 şi pârâtul F. în Dosarul nr. x/2012, nr. x/246/2011 aveau calitate procesuală pasivă şi au avut în patrimoniu, la data încheierii antecontractelor de vânzare-cumpărare care făceau obiectul cererilor de chemare în judecată, dreptul de proprietate cu privire la parcelele de teren care figurau în cuprinsul unor titluri de proprietate emise pe numele altor persoane. Aceste constatări s-au făcut în lipsa oricăror dovezi cu privire la transferul dreptului de proprietate de la aceşti proprietari din titlurile de proprietate la pârâţii din cererile de chemare în judecată, cereri soluţionate, însă, de către inculpată prin admiterea acţiunilor şi obligarea pârâţilor la încheierea unor contracte autentice de vânzare-cumpărare cu privire la nişte parcele de teren în privinţa cărora în mod evident la dosar nu exista absolut nicio dovadă că pârâţii le-ar fi avut în patrimoniu. Această dovadă presupunea prezentarea unor acte translative de proprietate, antecontractele de vânzare-cumpărare între proprietarii din anumite titluri şi pârâţii din cauză în mod evident nu puteau fi avute în vedere de către inculpată, nefiind translative de proprietate, având natură juridică identică cu antecontractele care făceau obiectul acţiunilor soluţionate de către inculpată prin sentinţele menţionate.

Cu atât mai evident, prin Sentinţa civilă nr. 2028/15.12.2011 în Dosarul nr. x/2011 s-a consemnat în mod nereal că reclamantul G., şi pârâtul F. aveau calitate procesuală activă şi pasivă, că pârâtul din cauză a avut în patrimoniul acestuia la data încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare dreptul de proprietate cu privire la parcelele de teren în condiţiile în care, cum s-a arătat la starea de fapt, pct. III, inculpata a fost cea care a determinat întocmirea în fals a antecontractului care făcea obiectul cauzei.

Tot nereal s-a consemnat prin sentinţele pronunţate în dosarele menţionate faptul că pârâţii din cauză au refuzat în prealabil încheierea contractului în formă autentică, îndeplinindu-se astfel condiţiile prevăzute de art. 5 alin. (2) din Titlul X privind circulaţia juridică a terenurilor din Legea nr. 247/2005, pentru sesizarea instanţei pentru pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de contract, în condiţiile în care tot în sentinţe se reţine că pârâţii, deşi au fost legal citaţi, nu au depus întâmpinare şi nu s-au prezentat în instanţă pentru a formula apărări.

De asemenea, înaintea pronunţării hotărârilor judecătoreşti, se înregistrau cereri în numele părţilor din dosarele civile privind renunţarea la calea de atac (acestea fiind întocmite de persoane din anturajul inculpatei cum s-a întâmplat de exemplu în Dosarele nr. x/2010 şi nr. x/246/2010 în care s-au pronunţat Sentinţele civile nr. 1983/24.11.2010 şi nr. 1984/24.11.2010 în care calitatea de reclamant a fost deţinută de către inculpatul B., iar calitatea de pârât a fost deţinută de către numitul E., dar s-au depus cereri de renunţare la calea de atac scrise de către martorul D., aceasta semnând şi dovezile de îndeplinire a procedurii de citare cu ambele părţi din dosar, cum rezultă din Raportul de constatare criminalistică nr. 88948 din 02.07.2015, întocmit de experţii din cadrul I.P.J. Arad şi declaraţiile acestei martore. După pronunţarea hotărârilor judecătoreşti, pentru ca acestea să rămână definitive şi irevocabile, se constata în mod nereal că părţile au renunţat la căile de atac şi astfel se înlătura orice posibilitate ca o instanţă superioară să cenzureze hotărârile în condiţiile în care nu erau citate ca părţi şi persoanele care erau titularii reali ai dreptului de proprietate asupra parcelor de teren care făceau obiectul judecăţii menţionaţi în titlurile de proprietate. Şi acest aspect relevă faptul că, în realitate, soluţiile care urmau să se pronunţe în dosare de magistratul judecător erau stabilite încă dinainte de judecată.

Prin urmare, instanţa de fond a constatat că Sentinţele civile nr. 789/13.05.2010, nr. 830/20.05.2010, nr. 856/27.05.2010, nr. 1983/24.11.2010, nr. 1984/24.11.2010, nr. 1955/06.09.2012, nr. 1429/12.07.2012 şi nr. 2028/15.12.2011 sunt rezultatul falsului intelectual, întrucât reţin împrejurări complet nereale, fiind o simplă plăsmuire a unor situaţii de fapt şi de drept care nu se grefează pe vreun element corespunzător realităţii, părţile menţionate în aceste sentinţe nefiind în mod evident titularii drepturilor şi obligaţiilor consfinţite, cele opt litigii purtând între persoane care în realitate nu aveau calitate procesuală activă şi pasivă, consemnările privind respectarea condiţiilor procedurale fiind de asemenea false, astfel încât respectivele hotărâri nu reprezintă un act jurisdicţional, ca act final al judecăţii întrucât nu a avut loc o judecată, hotărârile consemnând doar în mod fals aparenţa unei asemenea judecăţi.

Prin urmare, având în vedere condamnarea inculpatei A. sub aspectul săvârşirii a opt infracţiuni de fals intelectual art. 289 alin. (1) C. pen. (1969), săvârşite prin pronunţarea Sentinţei civile nr. 789/13.05.2010 în Dosarul nr. x/2010, Sentinţei civile nr. 830/20.05.2010 în Dosar nr. x/2010, Sentinţei civile nr. 856/27.05.2010 în Dosar nr. x/2010, Sentinţei civile nr. 1983/24.11.2010 în Dosarul nr. x/2010, Sentinţei civile nr. 1984/24.11.2010 în Dosarul nr. x/2010, Sentinţei civile nr. 2028/15.12.2011 în Dosarul nr. x/2011, Sentinţei civile nr. 1429/12.07.2012 în Dosarul nr. x/2012, Sentinţei civile nr. 1955/06.09.2012 în Dosarul nr. x/2012., în temeiul art. 397 C. proc. pen., art. 256 C. proc. pen. şi art. 26 alin. (3) C. proc. pen., s-a dispus anularea acestor sentinţe civile false.

Sentinţa nr. 789/2010, pronunţată în Dosarul nr. x/2010, a produs efecte juridice, din verificările făcute de O.C.P.I. Arad, constatându-se că s-au intabulat pe numele reclamantului SC "C." SRL Semlac, judeţul Arad un număr de 20 parcele de teren arabil din cele care sunt menţionate în hotărârea judecătorească, după cum rezultă din C.F. nr. X, C.F. nr. X1, C.F. nr. X2, C.F. nr. X3, C.F. nr. X4, C.F. nr. X5, C.F. nr. X6, C.F. nr. X7, C.F. nr. X8, C.F. nr. X9, C.F. nr. X10, C.F. nr. X11, C.F. nr. X12, C.F. nr. X13, C.F. nr. X14, C.F. nr. X15, C.F. nr. X16, C.F. nr. X17, C.F. nr. X18 şi C.F. nr. X19.

În ceea ce priveşte efectele produse de Sentinţa nr. 856/2010, pronunţată în Dosarul nr. x/2010, din verificările făcute de O.C.P.I. Arad, s-a constatat că s-au intabulat pe numele reclamantului SC "C." SRL Semlac, judeţul Arad un număr de 4 parcele de teren arabil din cele care sunt menţionate în hotărârea judecătorească, după cum rezultă din C.F. nr. X20, C.F. nr. X21, C.F. nr. X22 şi C.F. nr. X23.

Sentinţa civilă nr. 1429/2012 pronunţată în Dosarul nr. x/2012 a produs efecte juridice, din verificările făcute de O.C.P.I. Arad, constatându-se că s-au intabulat pe numele pârâtului D. un număr de 3 parcele de teren arabil care sunt menţionate în hotărârea judecătorească după cum rezultă din C.F. nr. X36, C.F. nr. X37 şi C.F. nr. X38.

Instanţa de fond, având în vedere că în privinţa tuturor parcelelor de teren care au făcut obiectul acestor sentinţe anulate au fost deschise cărţile funciare şi s-au făcut intabulările în baza acestor sentinţe false, acestea, ca acte succesive, sunt de asemenea nule, luând în considerare principiul retroactivităţii nulităţii, conform căruia actul lovit de nulitate este considerat a nu fi fost încheiat şi principiul desfiinţării actului subsecvent ca urmare a desfiinţării actului iniţial astfel încât acestea nu mai pot fi menţinute, a dispus şi anularea efectelor produse de aceste sentinţe false, respectiv anularea numerelor cadastrale, sistarea şi anularea înscrierilor din cărţile funciare.

De asemenea, având în vedere condamnarea inculpatei A., pentru infracţiunile de fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 288 alin. (1) şi (2) C. pen. (1969), constând în aceea că, în calitate de magistrat-judecător la Judecătoria Ineu, a intervenit în corpul Sentinţelor civile nr. 1983/24.11.2010, pronunţată în Dosarul nr. x/2010 şi nr. 1984/24.11.2010, pronunţată în Dosarul nr. x/2010, în care calitatea de pârât a fost deţinută de către numitul E. şi l-a înlocuit după pronunţarea sentinţei pe acesta/pârât cu F., sentinţa civilă în versiunea cu F. - pârât fiind legalizată şi eliberată în copie conformă cu originalul de la Judecătoria Ineu, instanţa de fond, în temeiul art. 397 C. proc. pen., art. 256 C. proc. pen. şi art. 26 alin. (3) C. proc. pen. a anulat versiunile acestor sentinţe civile.

Sentinţa nr. 1983/2010 pronunţată în Dosarul nr. x/2010, precum şi Sentinţa nr. 1984/2010 pronunţată în Dosarul nr. x/2010, au produs şi efecte juridice, din verificările făcute de O.C.P.I. Arad, constatându-se că s-au intabulat pe numele reclamantului B. un număr de 10 parcele de teren arabil din cele care sunt menţionate prima sentinţă falsă, respectiv un număr de 2 parcele de teren arabil în baza celei de-a doua sentinţe false.

În acelaşi sens, având în vedere condamnarea inculpatului B. pentru săvârşirea infracţiunilor de uz de fals prevăzute de art. 291 C. pen. (1969), constând în aceea că a uzat de sentinţele civile nr. 1983/24.11.2010, pronunţată de Judecătoria Ineu în Dosarul nr. x/2010, având aplicată ştampila Judecătoriei Ineu rotundă şi dreptunghiulară şi consemnarea menţiunilor definitivă şi irevocabilă din data de 14.02.2012, în care apare reclamant B., iar pârât F. şi nr. 1984/24.11.2010, pronunţată de Judecătoria Ineu în Dosarul nr. x/2010, având aplicată ştampila Judecătoriei Ineu rotundă şi dreptunghiulară şi consemnarea menţiunilor definitivă şi irevocabilă din data de 14.02.2012, în care apare reclamant B., iar pârât F. la SC S. SRL, unde a depus şi alte înscrisuri şi a semnat formularul - Anexa nr. 2 intitulat "Cerere De Recepţie Şi Înscriere", formularul - Anexa nr. 5 intitulat "Declaraţie", în procesul de intabulare a 12 parcele de teren, deşi avea reprezentarea că sentinţele în varianta cu pârât F. nu erau reale, instanţa de fond a constatat că se impune în temeiul art. 397 C. proc. pen., art. 256 C. proc. pen. şi art. 26 alin. (3) C. proc. pen. anularea efectelor produse de aceste hotărâri, respectiv a actelor întocmite de Biroul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Chişineu-Criş în baza acestor sentinţe prin anularea numerelor cadastrale, sistarea şi anularea înscrierilor din cărţile funciare.

Curtea de apel, având în vedere că în privinţa tuturor parcelelor de teren care au făcut obiectul acestor sentinţe anulate au fost deschise cărţile funciare şi s-au făcut intabulările în baza acestor sentinţe false, acestea, ca acte succesive, sunt de asemenea nule, luând în considerare principiul retroactivităţii nulităţii şi principiul desfiinţării actului subsecvent ca urmare a desfiinţării actului iniţial astfel încât acestea nu mai pot fi menţinute, a dispus şi anularea efectelor produse de aceste sentinţe false, respectiv anularea numerelor cadastrale, sistarea şi anularea înscrierilor din cărţile funciare.

Prin urmare, în temeiul art. 397 C. proc. pen., art. 256 C. proc. pen. şi art. 26 alin. (3) C. proc. pen., s-a dispus anularea sentinţelor civile false şi a actelor întocmite de Biroul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Chişineu-Criş în baza acestor sentinţe prin anularea numerelor cadastrale, sistarea şi anularea înscrierilor din cărţile funciare.

Împotriva Sentinţei penale nr. 560/PI din 20 decembrie 2016 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Timişoara, inculpata A. şi SC C. SRL.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 13 martie 2017.

În motivele de apel depuse, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Timişoara a susţinut că hotărârea instanţei de fond este netemeinică sub aspectul greşitei individualizări a pedepselor aplicate inculpaţilor A. şi B.

Astfel, s-a apreciat că, raportat la cuantumul pedepselor aplicate inculpaţilor, curtea de apel nu a atribuit semnificaţia cuvenită şi nu a evaluat în mod corespunzător criteriile specifice de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen. În acest sens, s-a susţinut că aspectele avute în vedere de instanţă pentru fiecare dintre cei doi inculpaţi conduc în mod necesar la majorarea cuantumurilor pedepselor aplicate, întrucât, în îndeplinirea funcţiilor necesare pentru realizarea scopului pedepsei, se impune ca aceasta să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) şi duratei, atât gravităţii faptei, potenţialului pericol social pe care îl prezintă în mod real persoana inculpatului, cât şi aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influenţa pedepsei.

Or, în ceea ce priveşte pedepsele aplicate inculpaţilor A. (magistrat-judecător în cadrul Judecătoriei Ineu, la data comiterii faptelor) şi B. (reclamant în dosarele în legătură cu soluţionarea cărora magistratul judecător A. a săvârşit infracţiunile pentru care a fost condamnată), pentru infracţiunile grave comise, Parchetul a apreciat că, prin cuantumul lor şi modalitatea de executare a pedepsei aplicate inculpatului B. acestea sunt insuficiente în raport de criteriile menţionate. Astfel, s-a susţinut că, în efectuarea operaţiunii de individualizare judiciară a pedepsei, punctul de plecare îl constituie fapta penală, privită în raport de complexul datelor ce indică periculozitatea ei socială (gravitate, frecvenţă, modul de săvârşire, urmările produse), iar punctul final situaţia personală a inculpaţilor, în raport de periculozitatea acestora (rolul avut la săvârşirea faptelor, forma şi gravitatea vinovăţiei, mobilul şi scopul urmărit).

În privinţa infracţiunilor pentru care inculpaţii au fost condamnaţi, Parchetul a susţinut că gravitatea acestora rezidă, în primul rând, din limitele de pedeapsă prevăzute de lege. Astfel, în cazul infracţiunilor pentru care inculpaţii au fost condamnaţi, pedepsele sunt cuprinse între 9 şi 6 ani şi 8 luni închisoare (abuz în serviciu contra intereselor publice), între 6 luni şi 5 ani închisoare (fals intelectual), între 3 luni şi 3 ani închisoare (fals material în înscrisuri oficiale) între 3 luni şi 2 ani (instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată) şi, respectiv, între 3 luni şi 2 ani închisoare (uz de fals), pedepse ce relevă un grad ridicat de pericol social.

Calitatea de magistrat-judecător, presupune standarde înalte de conduită, în conformitate cu onoarea şi demnitatea, atât a funcţiei, cât şi a profesiei, care obligă la garantarea supremaţiei legii şi a statului de drept, care trebuie să apere prestigiul autorităţii judiciare şi să întărească încrederea publică şi integritatea acesteia, printr-un comportament adecvat.

Săvârşirea unor infracţiuni grave de corupţie de către inculpata A., în calitate de judecător în cadrul Judecătoriei Ineu, respectiv abuz în serviciu contra intereselor publice, fals intelectual, fals material în înscrisuri oficiale şi instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, sunt, în opinia Parchetului, de natură să ştirbească în mod efectiv prestigiul autorităţii judiciare şi să zdruncine încrederea publică a celorlalţi destinatari participanţi la actul de justiţie. Astfel, mobilul urmărit de inculpată a vizat deturnarea atribuţiilor de serviciu în scopul satisfacerii unor interese personale ale reclamantului B., prin dobândirea în mod nelegal a dreptului de proprietate asupra unor importante suprafeţe de terenuri.

Aşadar, Parchetul a susţinut că toate aceste aspecte impun majorarea cuantumului pedepselor aplicate inculpaţilor A. şi B., respectiv aplicarea unei pedepse cu executare în regim de detenţie şi în privinţa acestui din urmă inculpat, întrucât pedepsele stabilite sunt insuficiente pentru a realiza în mod eficient scopul preventiv educativ al acestora, dar şi pentru realizarea funcţiei de exemplaritate. În acest sens, s-a menţionat că jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi a Curţilor de Apel, în mod constant, a statuat că, în cazul infracţiunilor comise de magistraţi, pedeapsa trebuie să se plaseze peste mijlocul limitelor de pedeapsă prevăzute de lege. Prin urmare, s-a solicitat instanţei de apel să dispună majorarea cuantumului pedepselor aplicate inculpatului A., peste limita medie prevăzută de lege în cazul infracţiunilor comise de inculpată, precum şi majorarea pedepsei rezultante aplicate inculpatului B.

Inculpata A. a solicitat în motivele de apel formulate, achitarea pentru cele 8 infracţiuni de abuz în serviciu, potrivit art. 16 lit. b) C. proc. pen., anularea sporului de 2 ani închisoare aplicat ca urmare a contopirii pedepselor cu pedeapsa de 4 ani închisoare dispusă prin Sentinţa penală nr. 327/PI/23.12.2013 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în Dosarul nr. x/2013 definitivă prin Decizia nr. 78/A/09.04.2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi să se constate că, potrivit art. 1061 C. pen., pedeapsa de 4 ani închisoare a fost executată în întregime prin împlinirea restului de executare ca urmare a liberării condiţionate din data de 26.07.2016 dispusă de Tribunalul Arad prin Decizia penală nr. 234 din 26.07.2016.

Astfel, inculpata a invocat Decizia nr. 405/2016 pronunţată de Curtea Constituţională la data de 15.06.2016 prin care a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate şi s-a constatai că depoziţiile art. 246 C. pen. din 1969 şi ale art. 297 alin. (1) C. pen. sunt constituţionale în măsura în care prin sintagma "îndeplineşte în mod defectuos" din cuprinsul acestora se înţelege "îndeplineşte prin încălcarea legii". În acest sens, a precizat că, în considerentele sentinţei atacate, prin care s-a dispus condamnarea pentru infracţiunile de abuz în serviciu s-a reţinut că a încălcat normele de competenţă teritorială în sentinţele pronunţate, fără a se menţiona însă legea încălcată, care, de fapt, este Hotărârea Guvernului nr. 337/09.07.1993 pentru stabilirea circumscripţiilor judecătoriilor şi parchetelor de pe lângă judecătorii, publicată în Monitorul Oficial nr. 188/06.07.1993. Aşadar, a apreciat că norma a cărei încălcare este imputată nu este o lege, o ordonanţă sau o ordonanţă de urgenţă. Prin urmare, a subliniat că, urmare a deciziei Curţii Constituţionale au fost modificate elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 297 alin. (1) C. pen., fiind exclusă posibilitatea comiterii acesteia prin încălcarea unui act normativ altul decât o lege sau o ordonanţă. Ca atare, a apreciat că sunt aplicabile dispoziţiile art. 3 din Legea nr. 187/2012 potrivit cărora "dispoziţiile art. 4 din C. pen. privind legea penală de dezincriminare sunt aplicabile şi în situaţiile în care o faptă determinată, comisă sub imperiul legii vechi, nu mai constituie infracţiune potrivit legi noi datorită modificării elementelor constitutive ale infracţiunii, inclusiv a formei de vinovăţie, cerută de legea nouă pentru existenţa infracţiunii".

În concluziile scrise, depuse la data de 29 octombrie 2017, inculpata A. a solicitat reducerea pedepselor dispuse prin hotărârea atacată, având în vedere procedura simplificată de recunoaştere a faptelor în totalitate, precum şi reducerea sporului de 2 ani aplicat, apreciat ca fiind prea mare, având în vedere că şi prin Sentinţa penală nr. 327/PI/23.12.2013 i s-a aplicat un spor de 1 an.

De asemenea, a susţinut că instanţa de fond a omis să facă aplicarea dispoziţiilor art. 36 alin. (4) C. pen. din 1968, care prevăd expres "dacă infractorul a executat în totul sau în parte pedeapsa aplicată prin hotărârea anterioară, ceea ce s-a executat se scade din durata pedepsei aplicate pentru infracţiunile concurente". Astfel, a arătat că a fost eliberată condiţionat prin Decizia penală nr. 234/26.07.2016 a Tribunalului Arad, iar în prezent pedeapsa de 4 ani închisoare este considerată executată în întregime, prin împlinirea restului de executat ca urmare a liberării condiţionate.

Totodată, a solicitat ca, la stabilirea pedepsei pentru infracţiunea de abuz în serviciu, să se aibă în vedere perioada incertă în care se află prevederile din C. pen., perioadă în care au fost pronunţate două decizii ale Curţii Constituţionale referitoare la constituţionalitatea dispoziţiilor art. 297 alin. (1) C. pen. şi omisiunea legislativă după pronunţarea deciziilor. Astfel, a precizat că, prin Decizia nr. 392/06.06.2017 publicată în Monitorul Oficial nr. 504/30.06.2017, Curtea Constituţională a reiterat considerentele Deciziei nr. 405/15.06.016, prin care a subliniat că revine legiuitorului sarcina de a reglementa valoarea pagubei şi gravitatea vătămării rezultate din comiterea faptei de abuz în serviciu.

În plus, a susţinut, în ceea ce priveşte gravitatea vătămării rezultate din pronunţarea hotărârilor judecătoreşti în perioada 2010 - 2012, că, deşi nu au fost promovate căi de atac, la intabularea în cartea funciară sunt încunoştinţate toate părţile, astfel încât toţi proprietarii de teren au luat la cunoştinţă de transferul dreptului de proprietate, având chiar şi posibilitatea formulării de recurs peste termen.

De asemenea, a solicitat respingerea apelului Direcţiei Naţionale Anticorupţie ca nefondat. În acest sens, a menţionat că, în şedinţa publică din data de 09.12.2016, de la Curtea de Apel Timişoara, reprezentantul Ministerului Public a pus concluzii de condamnare la pedeapsa închisorii în limitele reduse ca urmare a recurgerii la procedura simplificată de recunoaştere a vinovăţiei. Totodată, inculpata a apreciat că nu se poate pune în discuţie reacţia opiniei publice la scurgerea unui termen de 4 ani şi jumătate de la arestarea acesteia, în anul 2013.

Mai mult, inculpata a solicitat ca, la individualizarea pedepselor, instanţa de apel să aibă în vedere conduita acesteia în cursul procesului penal, recunoaşterea faptelor şi regretul săvârşirii acestora, vârsta, situaţia socială şi familială, precum şi limitele prevăzute de lege pentru infracţiunile săvârşite, astfel cum au fost reduse cu o treime conform art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

SC C. SRL a formulat apel în ceea ce priveşte latura civilă, respectiv dispoziţia primei instanţe de anulare a Sentinţei nr. 789/2010 pronunţată de inculpata A. în Dosarul nr. x/2010 al Judecătoriei Ineu, Sentinţei nr. 830/2010 pronunţată de inculpata A. în Dosarul nr. x/2010 al Judecătoriei Ineu, Sentinţei nr. 856/2010 pronunţată de inculpata A. în Dosarul nr. x/2010 al Judecătoriei Ineu, respectiv a actelor întocmite de BCPI Chişineu Criş în temeiul hotărârilor judecătoreşti anterior menţionate (mai exact dispoziţia instanţei de fond de anulare a numerelor cadastrale, precum şi dispoziţia de sistarea şi anulare a înscrierilor din cărţile funciare menţionate în dispozitiv).

Astfel, SC C. SRL a apreciat, în principal, că cererea Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Timişoara de anulare a hotărârilor judecătoreşti sus-menţionate este inadmisibilă.

În acest sens, s-a menţionat că, art. 25 alin. (3) C. proc. pen. prevede că instanţa poate dispune desfiinţarea totală sau parţială a unui înscris, chiar dacă nu există constituire de parte civilă în speţă.

Deşi legea conferă instanţelor penale competenţa de a dispune anularea înscrisurilor false, în speţă, nu este vorba despre un simplu înscris sub semnătură privată sau autentic, ci despre o hotărâre judecătorească, înscris căruia legislatorul i-a reglementat un regim juridic special. Aşadar, legiuitorul a reglementat instituţia căilor de atac ordinare şi extraordinare ca remediu de anulare sau modificare a hotărârilor judecătoreşti netemeinice şi nelegale, deci un mijloc specific de desfiinţare a categoriei de înscrisuri reprezentat de hotărârile judecătoreşti, desfiinţarea acestui tip de înscrisuri putând fi obţinută numai prin exercitarea unei căi ordinare/extraordinare de atac. Prin urmare, s-a apreciat că norma de la art. 25 alin. (3) C. proc. pen., pe care prima instanţă şi-a întemeiat dispoziţia de anulare a hotărârilor judecătoreşti, are caracter de normă generală care se aplică ori de câte ori legea nu prevede o cale specială pentru anularea unui anumit tip de înscrisuri. Or, în speţă, legea prevede un remediu specific pentru desfiinţarea hotărârilor judecătoreşti, respectiv căile ordinare şi extraordinare de atac reglementate de C. proc. civ. anterior, aplicabil în cauză.

Mai mult, SC C. SRL a apreciat că cererea formulată de Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Timişoara de anulare a hotărârilor judecătoreşti este inadmisibilă şi pentru că ar conduce la transformarea instanţei penale în instanţă de control judiciar pentru hotărâri judecătoreşti pronunţate, practic, în orice materie. Or, nu există în legislaţia actuală vreo normă care să atribuie instanţelor penale competenţa de a cenzura legalitatea şi temeinicia hotărârilor pronunţate de instanţe civile.

În ceea ce priveşte motivele pentru care instanţa de fond a dispus anularea hotărârilor judecătoreşti, în primul rând, SC C. SRL a susţinut că neachitarea taxelor judiciare de timbru nu poate atrage nulitatea hotărârilor întrucât, în speţă, nu există o vătămare care să nu poată fi înlăturată altfel decât prin anularea actului.

Astfel, s-a susţinut că, în C. proc. civ. anterior, aplicabil în speţă, nulitatea actelor procedurale este reglementată la art. 105 alin. (2), care statuează că: "actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcţionar necompetent se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părţii o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor. În cazul nulităţilor prevăzute anume de lege, vătămarea se presupune până la dovada contrarie". Aşadar, nulitatea este condiţionată de existenţa unei vătămări care să nu poată fi înlăturată altfel decât prin anularea actului în cauză. Or, în opinia SC C. SRL, în cauză nu există nicio vătămare întrucât societatea a achitat taxele judiciare de timbru aferente acţiunilor formulate în Dosarele nr. x/2010, nr. y/246/2010 şi nr. z/246/2010 ale Judecătoriei Ineu. De altfel, şi prima instanţă a reţinut că SC C. SRL a achitat aceste taxe judiciare de timbru. Prin urmare, s-a apreciat că, în condiţiile în care subscrisa SC C. SRL a achitat taxele judiciare de timbru, nu mai subzistă nicio vătămare care să poată să întemeieze soluţia de anulare a hotărârilor judecătoreşti.

Referitor la cel de-al doilea motiv pentru care instanţa de fond a dispus anularea hotărârilor judecătoreşti, respectiv încălcarea normelor de competenţă teritorială, SC C. SRL a susţinut că, potrivit art. 13 C. proc. civ. anterior "cererile privitoare la bunuri imobile se fac numai la instanţa în circumscripţia căreia se află imobilele". Doctrina şi practica judiciară au considerat, însă, că sintagma "cereri privitoare la bunuri imobile" vizează numai acţiunile reale imobiliare, nu şi acţiunile personale imobiliare. Or, acţiunea prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de contract intră în categoria acţiunilor personale imobiliare, aspect confirmat şi de Decizia nr. 8/2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie într-un recurs în interesul legii. Aşadar, în opinia SC C. SRL, dosarele anterior menţionate nu au avut ca obiect o acţiune care să atragă competenţa teritorială exclusivă de la locul imobilului, motiv pentru care era aplicabilă norma generală care reglementează competenţa teritorială, respectiv art. 5 C. proc. pen. anterior, care prevedea că "cererea se face la instanţa domiciliului pârâtului". Prin urmare, având în vedere că cererile de chemare în judecată au fost înregistrate la instanţa domiciliului pârâtei D., Judecătoria Ineu, SC C. SRL a apreciat că a fost sesizată instanţa competentă, iar argumentele curţii de apel referitoare la încălcarea normelor de competenţă teritorială sunt greşite.

Pentru toate motivele expuse, SC C. SRL a solicitat desfiinţarea în parte a sentinţei apelate, în privinţa soluţiei date în latura civilă cererii Direcţiei Naţională Anticorupţie de desfiinţare a hotărârilor judecătoreşti şi a actelor subsecvente acestora şi, pe cale de consecinţă, schimbarea acestei soluţii în sensul respingerii cererii DNA în principal ca inadmisibilă iar, în subsidiar, ca nefondată.

La termenul din 04.04.2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a încuviinţat cererea de amânare formulată de apelanta intimată inculpată A., pentru a-i acorda posibilitatea să-şi angajeze apărător şi a dispus citarea subiecţilor procesuali SC K. SRL Nerău, D., G. şi F., la adresele indicate în actele dosarului.

La termenul din 16.05.2017, s-a dispus emiterea unei adrese către Compartimentul Executări penale din cadrul Curţii de Apel Timişoara, pentru a comunica care este stadiul executării pedepsei dispuse prin Sentinţa penală nr. 327/PI/23.12.2013 a acestei instanţe. De asemenea, s-a dezbătut cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 246 C. pen. anterior, art. 297 alin. (1) C. pen. raportat la art. 13<SUP>2</SUP> din Legea nr. 78/2000, formulată de apelanta intimată inculpată A., şi s-a stabilit pronunţarea asupra acestei cereri la data de 25.05.2017

La data de 25.05.2017 a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea formulată de apelanta inculpată A. de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 246 C. pen. anterior, art. 297 alin. (1) C. pen. şi art. 13<SUP>2</SUP> din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie.

La termenul din 27.06.2017, faţă de poziţia apelantei intimate inculpate A., în sensul că doreşte să fie audiată în cauză, precum şi faţă de imposibilitatea obiectivă dovedită cu acte medicale de a se prezenta în faţa instanţei la acest termen de judecată, s-a încuviinţat cererea de amânare formulată de către aceasta, punându-i-se în vedere că termenul stabilit în vederea audierii este la data de 10.10.2017, ora 09:30, sala secţiei penale. De asemenea, s-a pus în vedere apărătorului desemnat din oficiu pentru apelanta intimată inculpată A., avocat BB., să se prezinte la termenul stabilit, respectiv 10.10.2017, ora 09:30, sala secţiei penale, iar în ipoteza imposibilităţii de prezentare să înştiinţeze instanţa în vederea desemnării unui alt apărător din oficiu pentru a formula concluzii. Totodată, s-a emis adresă către Baroul Bucureşti pentru a pune în vedere apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat B., avocat CC., să se prezinte la următorul termen de judecată stabilit, iar în ipoteza imposibilităţii de prezentare să înştiinţeze instanţa în vederea desemnării unui alt apărător din oficiu pentru a formula concluzii pentru intimatul inculpat.

La termenul din 10.10.2017, s-a încuviinţat având în vedere cererea de amânare a cauzei formulată de apelanta intimată inculpată A. şi i s-a pus în vedere să facă dovada imposibilităţii obiective de prezentare pentru acest termen de judecată.

De asemenea, s-a pus în vedere participanţilor la proces faptul că următorul termen de judecată se va acorda pentru audierea apelantei intimate inculpate A. şi pentru dezbateri asupra apelurilor formulate în cauză. Totodată, având în vedere procedura în care s-a judecat cauza în faţa instanţei de fond, respectiv cea prevăzută de dispoziţiile art. 375 C. proc. pen., care limitează posibilitatea administrării de probe de către instanţa de apel potrivit dispoziţiilor art. 420 alin. (11) raportat la art. 375 alin. (2) C. proc. pen., s-a pus în vedere participanţilor la proces ca, în situaţia în care există probe a căror încuviinţare se solicită, să le prezinte la următorul termen de judecată.

La termenul din 24.10.2017 a fost audiată apelanta intimată inculpată A. şi, ulterior, s-a acordat cuvântul în dezbaterea apelurilor formulate în cauză, încheierea de la acest termen făcând parte integrantă din prezenta hotărâre.

În declaraţia dată la termenul din 24.10.2017, apelanta intimată inculpată A. a susţinut următoarele:

"Am dat declaraţii anterior în procedura simplificată. Am recunoscut în totalitate faptele reţinute în rechizitoriu. Datele din hotărâri, în ceea ce priveşte competenţa, nu erau respectate. Cu privire la taxele de timbru, acestea nu erau plătite, dar exista o prevedere în legea fondului funciar, pe care nu am reuşit să mi-o amintesc, în sensul că întregirea parcelelor de teren era scutită de taxa de timbru. În faza de urmărire penală, eram în penitenciar, nu am avut posibilitatea să mă documentez cu privire la taxele de timbru. Mergând pe recunoaşterea faptelor, am considerat că e mai bine aşa, să merg pe recunoaşterea în totalitate. Mergând pe recunoaştere, în sentinţa instanţei de fond a Curţii de Apel Timişoara, reprezentantul Parchetului a solicitat aplicarea unei pedepse reduse, aşa cum este menţionat în sentinţă. Aceasta este şi o critică a mea în apel."

Examinând cauza în temeiul art. 417 şi următoarele C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că sunt fondate numai apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Timişoara şi de inculpata A., în limitele şi pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare.

Preliminar analizării criticilor formulate în prezenta cale de atac de apelanţii Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Timişoara, inculpata A. şi SC C. SRL, Înalta Curte constată că intimatul inculpat B., deşi a fost legal citat, nu s-a prezentat la niciunul dintre termenele de judecată acordate în cauză, în această etapă procesuală.

Astfel, se observă că, în faţa Curţii de Apel Timişoara, inculpatul B. s-a prezentat la toate termenele de judecată (potrivit consemnărilor din încheierile de şedinţă din datele de 21 septembrie 2016, 14 octombrie 2016, 04 noiembrie 2016 şi 09 decembrie 2016), fiind asistat de apărător ales, avocat DD. (cu împuternicire avocaţială nr. 193158, fila 112 dosar Curtea de Apel Timişoara).

De asemenea, inculpatul nu a indicat, printr-o declaraţie dată în cursul procesului penal potrivit art. 259 alin. (2) C. proc. pen., un alt loc pentru a fi citat, Înalta Curte a dispus, în faza procesuală a apelului, citarea intimatului inculpat la adresa de domiciliu, dovezile de îndeplinire a procedurii de citare fiind restituite pentru termenele de judecată din 04 aprilie 2017 şi din 27 iunie 2017 cu menţiunea afişat, iar pentru termenele de judecată din 16 mai 2017 şi 24 octombrie 2017 au fost semnate de mama inculpatului B. . Pentru termenul de judecată din 10 octombrie 2017 dovada de îndeplinire a procedurii de citare a fost semnată de administrator sau portar . Potrivit art. 261 alin. (1) C. proc. pen., dacă persoana citată nu se află acasă, agentul înmânează citaţia soţului, unei rude sau oricărei persoane care locuieşte cu ea ori care în mod obişnuit îi primeşte scrisorile, iar conform alin. (2) al aceluiaşi articol, dacă persoana citată locuieşte într-un imobil cu mai multe apartamente sau într-un hotel, în lipsa persoanelor arătat la alin. (1), citaţia se predă administratorului, portarului ori celui care în mod obişnuit îl înlocuieşte. Totodată, pentru termenul din 24 octombrie 2017 (când au avut loc dezbaterile asupra apelurilor formulate în cauză) inculpatul B. a fost citat şi la sediul apărătorului ales care l-a asistat în faţa primei instanţe, dovada de îndeplinire a procedurii de citare fiind semnată de DD., precum şi prin afişare la sediul instanţei.

Aşadar, în ciuda absenţei de la proces a inculpatului, instanţa s-a asigurat că acesta a fost informat cu privire la termenele şedinţelor de judecată şi că putea să participe la procesul care privea drepturile sale, în special prin dispunerea amânării şedinţelor şi repetarea procedurii de comunicare cu acesta. În cauza dedusă judecăţii, aşa cum s-a menţionat anterior, inculpatul B. a fost citat pentru toate termenele de judecată (04 aprilie 2017, 16 mai 2017, 27 iunie 2017, 10 octombrie 2017, 24 octombrie 2017), citaţiile fiind restituite cu următoarele menţiuni: afişat (pentru termenele din 04 aprilie 2017 şi din 27 iunie 2017), semnate de mama inculpatului (pentru termenele din 16 mai 2017 şi 24 octombrie 2017), semnată de administrator sau portar (pentru termenul din 10 octombrie 2017), respectiv semnată de DD., apărătorul ales care l-a asistat în faţa primei instanţe (pentru termenul din 24 octombrie 2017).

Prin urmare, intimatul inculpat B. a avut cunoştinţă despre proces, în condiţiile în care a fost prezent în faţa instanţei de fond, iar în apel, procedura de citare a fost legal îndeplinită cu acesta pentru fiecare termen de judecată acordat în cauză. În plus, citaţiile au fost primite pentru două termene de judecată, printre care şi cel în care s-au dezbătut apelurile formulate, de mama acestuia. În niciuna dintre citaţiile semnate de către avocat sau de mama inculpatului nu s-a indicat o altă adresă.

Aceste menţiuni s-au impus a fi făcute având în vedere soluţia dispusă în apel cu privire la intimatul inculpat B.

I.1. Analizând, în continuare, apelurile formulate, Înalta Curte constată că, atât Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Timişoara, cât şi inculpata A. au criticat sentinţa atacată pentru greşita individualizare a pedepselor aplicate inculpatei.

Astfel, în motivele de apel, Parchetul a solicitat majorarea pedepselor aplicate inculpatei, iar apelanta A. a solicitat reducerea acestora, respectiv înlăturarea sporului de pedeapsă de 2 ani aplicat pentru concursul de infracţiuni.

Înalta Curte, în urma propriului examen al materialului probator administrat în cauză, constată că, printre criteriile de individualizare, conform art. 72 C. pen., se numără şi împrejurările şi modul de comitere a faptelor. În consecinţă, instanţa de fond a stabilit o situaţie de fapt, care nu a fost contestată de inculpată în faţa curţii de apel sau în calea de atac, reţinând că inculpata A., în calitate de magistrat-judecător la Judecătoria Ineu, a pronunţat Sentinţa civilă nr. 789/13.05.2010 în Dosarul nr. x/2010 (privind suprafaţa de 67,8112 ha teren, în care calitatea de reclamant a fost deţinută de către SC C.

SRL Semlac, judeţul Arad, iar calitatea de pârât a fost deţinută de către numita D.), Sentinţa civilă nr. 830/20.05.2010 în Dosarul nr. x/2010 (privind suprafaţa de 67,46 ha teren, în care calitatea de reclamant a fost deţinută de către SC C. SRL Semlac, judeţul Arad, iar calitatea de pârât a fost deţinută de către numita D.), Sentinţa civilă nr. 856/27.05.2010 în Dosarul nr. x/2010 (privind suprafaţa de 68,7238 ha teren, în care calitatea de reclamant a fost deţinută de către SC C. SRL Semlac, judeţul Arad, iar calitatea de pârât a fost deţinută de către numita D.), Sentinţa civilă nr. 1983/24.11.2010 în Dosarul nr. x/2010 (privind suprafaţa de 79,2745 ha teren, în care calitatea de reclamant a fost deţinută de către B., iar calitatea de pârât a fost deţinută de către numitul E.), Sentinţa civilă nr. 1984/24.11.2010 în Dosarul nr. x/2010 (privind suprafaţa de 78,1345 ha teren, în care calitatea de reclamant a fost deţinută de către B., iar calitatea de pârât a fost deţinută de către numitul E.), Sentinţa civilă nr. 2028/15.12.2011 în Dosarul nr. x/2011 (privind suprafaţa de 20,6589 ha teren, în care calitatea de reclamant a fost deţinută de către suspectul G., iar calitatea de pârât a fost deţinută de către suspectul F.), Sentinţa civilă nr. 1429/12.07.2012 în Dosarul nr. x/2012 (privind suprafaţa de 37,65 ha teren, în care calitatea de reclamant a fost deţinută de către suspectul F., iar calitatea de pârât a fost deţinută de către numita D.), Sentinţa civilă nr. 1955/06.09.2012 în Dosarul nr. x/2012 (privind suprafaţa de 48,97 ha teren, în care calitatea de reclamant a fost deţinută de către numita D., iar calitatea de pârât a fost deţinută de către numitul F.) prin încălcarea normelor procedural civile imperative în ceea ce priveşte competenţa teritorială şi fără ca la dosar să existe dovada plăţii taxelor judiciare de timbru şi timbru judiciar mobil şi în felul acesta a cauzat un prejudiciu U.A.T.

Comuna Semlac, judeţul Arad de 5.361,91 RON (prin pronunţarea Sentinţei civile nr. 789/13.05.2010 în Dosarul nr. x/2010), de 5.580,54 RON (prin pronunţarea Sentinţei civile nr. 830/20.05.2010 în Dosarul nr. x/2010), respectiv de 5.379,25 RON (prin pronunţarea Sentinţei civile nr. 856/27.05.2010 în Dosarul nr. x/2010), U.A.T. Oraşul Ineu, judeţul Arad, de 6.379,88 RON (prin pronunţarea Sentinţei civile nr. 1983/24.11.2010 în Dosarul nr. x/2010), de 6.323,92 RON (prin pronunţarea Sentinţei civile nr. 1984/24.11.2010 în Dosarul nr. x/2010), respectiv de 4.540,96 RON (prin pronunţarea Sentinţei civile nr. 1955/06.09.2012 în Dosarul nr. x/2012), U.A.T.

Municipiul Arad, judeţul Arad, de 3.224,87 RON (prin pronunţarea Sentinţei civile nr. 2028/15.12.2011 în Dosarul nr. x/2011), precum şi U.A.T. Comuna Zărand, judeţul Arad, de 4.297,7 RON (prin pronunţarea Sentinţei civile nr. 1429/12.07.2012 în Dosarul nr. x/2012) şi a determinat obţinerea de foloase necuvenite pentru SC C. SRL Semlac (suma de 5.361,91 RON, care nu a fost plătită anticipat de reclamant în contul U.A.T. Comuna Semlac, şi dobândirea injustă a dreptului de proprietate privind suprafaţa de 67,8112 ha teren - prin Sentinţa civilă nr. 789/13.05.2010 pronunţată în Dosarul nr. x/2010; suma de 5.580,54 RON, care nu a fost plătită anticipat de reclamant în contul U.A.T.

Comuna Semlac, şi dobândirea în mod injust a dreptului de proprietate privind suprafaţa de 67,46 ha teren - prin Sentinţa civilă nr. 830/20.05.2010 pronunţată în Dosarul nr. x/2010; suma de 5.379,25 RON, care nu a fost plătită anticipat de reclamant în contul U.A.T. Comuna Semlac, şi dobândirea în mod injust a dreptului de proprietate privind suprafaţa de 68,7238 ha teren - prin Sentinţa civilă nr. 856/27.05.2010 pronunţată în Dosarul nr. x/2010), pentru B. (suma de 6.379,88 RON, care nu a fost plătită anticipat de reclamant în contul U.A.T.

Oraşul Ineu, şi dobândirea în mod injust a dreptului de proprietate privind suprafaţa de 79,2745 ha teren - prin Sentinţa civilă nr. 1983/24.11.2010 pronunţată în Dosarul nr. x/2010; suma de 6.323,92 RON, care nu a fost plătită anticipat de reclamant în contul U.A.T. Oraşul Ineu, şi dobândirea în mod injust a dreptului de proprietate privind suprafaţa de 78,1345 ha teren - prin Sentinţa civilă nr. 1984/24.11.2010 pronunţată în Dosarul nr. x/2010), pentru G. (suma de 3.224,87 RON, care nu a fost plătită anticipat de reclamant în contul U.A.T.

Municipiul Arad, şi dobândirea în mod injust a dreptului de proprietate privind suprafaţa de 20,6589 ha teren - prin Sentinţa civilă nr. 2028/15.12.2011 pronunţată în Dosarul nr. x/2011), pentru reclamantul din Dosarul civil nr. x/2012 (suma de 4.297,7 RON, care nu a fost plătită anticipat de reclamant în contul U.A.T. Comuna Zărand, şi dobândirea în mod injust a dreptului de proprietate privind suprafaţa de 37,65 ha teren - prin Sentinţa civilă nr. 1429/12.07.2012 pronunţată în Dosarul nr. x/2012) şi pentru D. (suma de 4.540,96 RON, care nu a fost plătită anticipat de reclamantă în contul U.A.T.

Oraşul Ineu, şi dobândirea în mod injust a dreptului de proprietate privind suprafaţa de 48,97 ha teren - prin Sentinţa civilă nr. 1955/06.09.2012 pronunţată în Dosarul nr. x/2012).

De asemenea, inculpata A. a pronunţat sentinţele civile nr. 789/13.05.2010 (în Dosarul nr. x/2010), nr. 830/20.05.2010 (în Dosarul nr. x/2010), nr. 856/27.05.2010 (în Dosarul nr. x/2010), nr. 1983/24.11.2010 (în Dosarul nr. x/2010), nr. 1984/24.11.2010 (în Dosarul nr. x/2010), nr. 2028/15.12.2011 (în Dosarul nr. x/2011), nr. 1429/12.07.2012 (în Dosarul nr. x/2012) şi nr. 1955/06.09.2012 (în Dosarul nr. x/2012) în care a reţinut în mod nereal faptul că acţiunile sunt timbrate legal, că pârâţii din dosare au calitate procesuală pasivă şi au avut în patrimoniul lor la data încheierii antecontractelor de vânzare-cumpărare dreptul de proprietate cu privire la parcelele de teren (deşi în Dosarele nr. x/2010, nr. y/246/2010, nr. z/246/2010 şi nr. x/246/2012 existau doar copii de pe titlurile de proprietate şi nu exista dovada transferului dreptului de la proprietarii din titlurile de proprietate la pârâţi, respectiv contracte de vânzare-cumpărare, de donaţie, etc.; în Dosarele nr. x/2010, nr. x/246/2010 nu s-au administrat probe din care să rezulte că pârâţii au avut în patrimoniu parcelele de teren; în Dosarul nr. x/2011 A. a cunoscut condiţiile în care s-a produs înscrisul, respectiv antecontractul de vânzare-cumpărare, întrucât ea a determinat întocmirea acestuia; în Dosarul nr. x/2012 magistratul judecător A. a reţinut în cadrul sentinţei în mod corect care sunt titularii dreptului de proprietate conform titlurilor de proprietate, fapt care este în dezacord cu persoanele menţionate la rubrica vânzător în antecontractele care se regăsesc la dosarul civil la filele 16-19 prin care F. justifica faptul că în patrimoniul său exista dreptul de proprietate pentru cele două parcele de teren), precum şi că pârâţii din cauze ar fi refuzat în prealabil încheierea contractului în formă autentică, îndeplinindu-se astfel condiţiile prevăzute de art. 5 alin. (2) din Titlul X privind circulaţia juridică a terenurilor din Legea nr. 247/2005, respectiv art. 1669 C. civ. pentru sesizarea instanţei pentru pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de contract, în condiţiile în care tot în sentinţe s-a reţinut că pârâţii, deşi au fost legal citaţi, nu au depus întâmpinare şi nu s-au prezentat în instanţă pentru a formula apărări.

Totodată, se observă că, în mod corect, instanţa de fond a reţinut că inculpata A., în calitate de magistrat-judecător la Judecătoria Ineu, a intervenit în cuprinsul Sentinţelor civile nr. 1983/24.11.2010 (pronunţată în Dosarul nr. x/2010) şi nr. 1984/24.11.2010 (pronunţată în Dosarul nr. x/2010), în care calitatea de pârât a fost deţinută de către numitul E. şi l-a înlocuit după pronunţarea hotărârilor pe acesta (pârât) cu F., respectiv că, în aceeaşi calitate, a determinat o persoană necunoscută la încheierea în fals a antecontractului de vânzare-cumpărare datat cu data de 24.11.2011, încheiat numele lui F. (vânzător) şi în numele lui G. (cumpărător).

Situaţiei de fapt descrise anterior, i s-a dat, în drept, o justă încadrare juridică, constatându-se că faptele reţinute în sarcina inculpatei A. întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzute de art. 248 C. pen. din 1969 raportat la art. 13<SUP>2</SUP> din Legea nr. 78/2000 (8 infracţiuni), fals intelectual, prevăzute de art. 289 alin. (1) C. pen. din 1969 (8 infracţiuni), fals material în înscrisuri oficiale, prevăzute de art. 288 alin. (1) şi (2) C. pen. din 1969 (2 infracţiuni) şi instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 25 raportat la art. 290 alin. (1) C. pen. din 1969.

În ceea ce priveşte individualizarea pedepselor, instanţa de fond, analizând criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. din 1969 şi având în vedere limitele de pedeapsă reduse cu o treime conform art. 396 alin. (10) C. proc. pen. (2 - 10 ani pentru infracţiunea prevăzută de art. 248 C. pen. din 1969 raportat la art. 13<SUP>2</SUP> din Legea nr. 78/2000; 4 luni - 3 ani şi 4 luni pentru infracţiunea prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. din 1969; 4 luni - 3 ani şi 4 luni pentru infracţiunea prevăzută de art. 288 alin. (1) şi (2) C. pen. din 1969; 2 luni - 1 an şi 4 luni pentru infracţiunea prevăzută de art. 25 raportat la art. 290 alin. (1) C. pen. din 1969), a aplicat inculpatei A. pedepse orientate spre minimul prevăzut de lege, respectiv:

- câte 3 (trei) ani închisoare şi 4 (patru) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) din C. pen. din 1969 aplicate pentru săvârşirea a 8 (opt) infracţiuni de abuz în serviciu contra intereselor publice;

- câte 10 (zece) luni închisoare pentru săvârşirea a 8 (opt) infracţiuni de fals intelectual;

- câte 10 (zece) luni închisoare pentru săvârşirea a 2 (două) infracţiuni de fals material în înscrisuri oficiale;

- câte 8 (opt) luni închisoare pentru instigare la săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată;

- sporul de 2 (doi) ani închisoare pentru concursul de infracţiuni.

Înalta Curte constată, însă, că pedepsele aplicate inculpatei A. nu corespund, în ceea ce priveşte durata acestora, gradului de pericol social concret al faptelor şi circumstanţelor personale ale inculpatei, impunându-se majorarea acestora.

Astfel, se observă că, potrivit art. 72 C. pen. din 1969, criteriile generale de individualizare a pedepsei sunt: dispoziţiile părţii generale a C. pen., limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârşite, persoana infractorului şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Aşadar, în procesul de individualizare a sancţiunii, trebuie să se aibă în vedere atât faptele comise, privite în raport cu complexul de date care indică periculozitatea socială a acestora (gravitate, mod de săvârşire, urmări, prejudiciu), cât şi situaţia personală a inculpatului.

Prin urmare, procedând la reindividualizarea pedepselor aplicate inculpatei A., Înalta Curte va evalua atât elementele ce ţin de materialitatea faptelor, cât şi datele referitoare la persoana acesteia. Referitor la aceste două criterii, în jurisprudenţa Înaltei Curţi (Decizia nr. 140/A din 17 aprilie 2015 pronunţată în Dosarul nr. x/2012) s-a statuat că:

"Modul de redactare al art. 72 C. pen. anterior determină concluzia că cele două criterii îndeplinesc roluri deosebite în cadrul operaţiei de individualizare. Infracţiunea cauzează o tulburare şi o stare de pericol pentru relaţiile sociale, a căror ocrotire este asigurată prin incriminare şi sancţionare, măsura reparaţiei fiind dată de pericolul social concret. Pe de altă parte, nu se poate omite că pedeapsa, ca şi măsură de reparaţie, se aplică făptuitorului şi urmăreşte reeducarea sa. Aceasta impune ca la stabilirea pedepsei să se ţină seama şi de persoana infractorului şi de aptitudinea sa de a fi reeducat. (...)

Plecând de la premisa că gradul de pericol social abstract se reflectă în pedeapsa prevăzută de lege pentru o anumită infracţiune şi corespunde criteriului de individualizare enunţat de art. 72 C. pen. anterior ca "limitele de pedeapsă fixate în partea specială", gradul de pericol social indicat de dispoziţia legală mai sus menţionată este cel concret, propriu fiecărei infracţiuni săvârşite şi este apreciat de instanţa de judecată pe baza unui complex de elemente şi date concrete, specifice faptei comise.

Ca şi criteriu de individualizare, gradul de pericol social concret este determinat de conţinutul specific al faptei penale săvârşite, precum şi de unele trăsături de fapt (stări, situaţii, împrejurări) care, deşi nu aparţin conţinutului constitutiv al infracţiunii, pot avea o anumită influenţă la stabilirea gravităţii acesteia. (...)

Pe de altă parte, criteriul gradului de pericol social nu este singular şi trebuie avut în vedere prin coroborare cu celelalte elemente de apreciere stabilite de art. 72 C. pen. anterior. (...)

Cu toate acestea, dat fiind scopul şi funcţiile sale, pedeapsa trebuie adecvată şi în raport cu periculozitatea făptuitorului, cu gradul său de conştiinţă şi moralitate, implicit, cu şansele de reeducare pe care le prezintă, aspecte care sunt relevate inclusiv prin atitudinea inculpatului faţă de faptă şi urmările produse."

Raportând aceste argumente de principiu la cauza dedusă judecăţii, Înalta Curte constată că faptele inculpatei A. prezintă un grad de pericol social ridicat, caracterizat prin natura infracţiunilor şi circumstanţele reale în care au fost săvârşite, contribuţia determinantă a acesteia la producerea rezultatului socialmente periculos, domeniul vizat, urmările produse, prejudiciul cauzat, precum şi calitatea în care a acţionat.

În concret, se observă că inculpata A. a reţinut în mod nereal, în cuprinsul sentinţelor pronunţate, care fac obiectul prezentei cauze, faptul că acţiunile sunt timbrate legal, că pârâţii şi reclamanţii din cauze au calitate procesuală pasivă, respectiv activă, că pârâţii au avut în patrimoniul acestora dreptul de proprietate cu privire la parcelele de teren menţionate în cererile de chemare în judecată, că pârâţii sunt cumpărători/moştenitorii proprietarilor menţionaţi în titlurile de proprietate şi că pârâţii din cauze au refuzat în prealabil încheierea contractului în formă autentică. De asemenea, soluţiile din cauzele civile au fost pronunţate de inculpată în absenţa persoanelor care în mod real au avut calitatea de părţi (titularii dreptului de proprietate) şi a probelor necesare adoptării unor soluţii juste, pronunţând astfel hotărâri contrare legii, prin care reclamantul a dobândit dreptul de proprietate asupra parcelelor de teren care au făcut obiectul judecăţii.

Prin această conduită, inculpata a determinat obţinerea unui folos necuvenit suplimentar pentru beneficiarii dreptului de proprietate asupra suprafeţelor de teren de 67,8112 ha, 67,46 ha, 68,7238 ha, 79,2745 ha, 78,1345 ha, 20,6589 ha, 37,65 ha, respectiv 48,97 ha teren şi a determinat cauzarea unui prejudiciu total de 41.089,03 RON unităţilor administrativ teritoriale Comuna Semlac, Oraşul Ineu, Municipiul Arad şi Comuna Zărand, prin faptul că nu s-au încasat la bugetul local sumele corespunzătoare taxelor de timbru aferente.

În ceea ce priveşte infracţiunea de abuz în serviciu, trebuie precizat că, prin Decizia nr. 392/2017, Curtea Constituţională a decis că "dispoziţiile art. 248 C. pen. din 1969 sunt constituţionale în măsura în care prin sintagma "îndeplineşte în mod defectuos" din cuprinsul acestora se înţelege "îndeplineşte prin încălcarea legii", fiind stabilită, aşadar, "incidenţa normei penale şi, implicit, a răspunderii penale, numai cu privire la încălcări ale actelor de reglementare primară".

Or, în cauza dedusă judecăţii, aşa cum s-a reţinut anterior, inculpata A. a pronunţat hotărârile anterior menţionate, prin încălcarea şi ignorarea normelor procesual civile imperative în ceea ce priveşte competenţa teritorială, respectiv prin încălcarea dispoziţiilor legale care reglementează plata taxelor judiciare de timbru şi timbru judiciar mobil. Astfel, au fost încălcate prevederile relative la competenţă din C. proc. civ. în vigoare la momentul judecării cauzelor precum şi art. 18, art. 19 şi art. 20 din Legea nr. 146/1997, care stabilesc faptul că plata taxei judiciare de timbru se face anticipat de reclamanţii din dosar în contul unităţilor administrativ teritoriale unde îşi au domiciliul sau reşedinţa şi că instanţa de judecată investită cu soluţionarea cauzei procedează la determinarea cuantumului taxelor, în caz contrar acţiunile promovate urmând a fi anulate pentru netimbrare.

De asemenea, au fost încălcate dispoziţiile art. 5 alin. (2) din Titlul X privind circulaţia juridică a terenurilor din Legea nr. 247/2005 pentru sesizarea instanţei şi pentru pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de contract (în Dosarele nr. x/2010, nr. y/246/2010, nr. z/246/2010, nr. y/246/2010, nr. x/246/2010, nr. x/246/2011), respectiv ale art. 1669 C. civ. (în Dosarele nr. x/2012 şi nr. x/246/2012), reţinându-se în sentinţele pronunţate, în mod nereal, că pârâţii şi reclamanţii din cauze au calitate procesuală pasivă respectiv activă, că pârâţii au avut în patrimoniul acestora dreptul de proprietate cu privire la parcelele de teren menţionate în cererile de chemare în judecată, precum şi că pârâţii din cauze au refuzat în prealabil încheierea contractelor în formă autentică îndeplinindu-se astfel condiţiile prevăzute de dispoziţiile anterior menţionate.

Ca atare, gravitatea faptelor este subliniată de modul în care a acţionat inculpata A., care, pe baza unui plan prestabilit, a încălcat normele procedurale şi substanţiale prin soluţionarea unor acţiuni fictive, în absenţa părţilor, fără înştiinţarea acestora, cu finalitatea pronunţării unor hotărâri judecătoreşti, respectiv prin întocmirea în fals a mai multor documente, în care s-au efectuat menţiuni nereale referitoare la împrejurări privind desfăşurarea procedurilor judiciare, precum şi prin determinarea la falsificarea unor înscrisuri pentru utilizarea acestora în procedura judiciară.

Înalta Curte constată, aşadar, că, în dosarele soluţionate de inculpata A. în calitate de judecător, care fac obiectul prezentei cauze (nr. x/246/2010, nr. y/246/2010, nr. z/246/2010, nr. y/246/2010, x/246/2010, nr. x/246/2011, nr. x/246/2012 şi nr. x/246/2012), nu a fost vorba despre simple erori, încălcări ocazionale şi neintenţionate a normelor procedurale ori despre interpretarea eronată de către aceasta a probelor administrate sau a unor norme de drept substanţial ori procedural, care să fi putut fi îndreptate prin exercitarea căilor de atac, ci despre o exercitare abuzivă a atribuţiilor de serviciu, aceasta acţionând, aşa cum s-a menţionat anterior, cu intenţia de a prejudicia titularii reali ai drepturilor de proprietate asupra terenurilor, precum şi unităţile administrativ teritoriale şi de a determina obţinerea de foloase necuvenite pentru beneficiarii drepturilor asupra respectivelor imobile.

De asemenea, urmările produse prin activitatea infracţională vizează atât relaţiile sociale ocrotite de infracţiunile de fals intelectual, fals material în înscrisuri oficiale, instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, cât şi cele caracteristice infracţiunii de abuz în serviciu, şi constau, pe de o parte, în vătămarea intereselor legale ale unor persoane care ar fi putut pretinde anumite drepturi legitime cu privire la terenurile care au făcut obiectul hotărârilor judecătoreşti pronunţate ca urmare a unor acţiuni fictive în justiţie, iar, pe de altă parte, în crearea unor avantaje patrimoniale sau nepatrimoniale în folosul altor persoane. În acest sens, trebuie subliniat că pronunţarea unor hotărâri care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare a avut consecinţe asupra drepturilor titularilor reali ai imobilelor, în unele cazuri, urmare respectivelor hotărâri, fiind intabulat dreptul de proprietate în cartea funciară pentru persoane care au dobândit în mod nelegal aceste drepturi (prin pronunţarea hotărârilor în acţiunile fictive asupra cărora s-a pronunţat inculpata).

Totodată, Înalta Curte constată că circumstanţele personale ale inculpatei, nivelul de educaţie, vârsta, situaţia familială şi socială, precum şi atitudinea de recunoaşte şi regret nu justifică aplicarea unei pedepse spre minimul prevăzut de lege, având în vedere că acestea trebuie apreciate în contextul cauzei, aşa cum acesta a fost expus anterior, în raport cu gradul de pericol social concret al faptelor comise, multitudinea acestora, modul de comitere, valorile sociale atinse, precum şi consecinţele pe care le-au produs.

Mai mult, atitudinea de recunoaştere a fost valorificată prin reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă, potrivit dispoziţiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen., şi nu justifică, în plus, reţinerea acesteia ca element favorabil pentru reducerea pedepselor aplicate de instanţa de fond ori pentru înlăturarea sporului de la concurs, aşa cum a solicitat inculpata în apelul formulat. În acest sens, se observă că în jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a reţinut că recunoaşterea faptelor "în contextul gradului gradului ridicat de pericol social al faptelor comise, (...) nu poate conduce la atenuarea tratamentului sancţionator (...), prin reducerea pedepsei la/spre minimul special prevăzut de lege pentru infracţiunea săvârşită, diminuat cu o treime conform art. 396 alin. (10) C. proc. pen., şi suspendarea sub supraveghere a executării acesteia" (Decizia nr. 89/A din 10 martie 2016 pronunţată în Dosarul nr. x/2014).

Aşadar, toate circumstanţele anterior menţionate impun majorarea pedepselor aplicate inculpatei A. şi orientarea acestora peste minimul prevăzut de lege într-un cuantum mediu, în cazul infracţiunilor de abuz în serviciu (4 ani închisoare), respectiv spre maxim în cazul infracţiunilor de fals intelectual (3 ani închisoare), fals material în înscrisuri oficiale (3 ani închisoare), instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată (1 an închisoare).

De altfel, gravitatea faptelor săvârşite de inculpata A., repetabilitatea acţiunilor şi amploarea demersului infracţional, dar şi împrejurarea că a acţionat într-o anumită calitate, respectiv aceea de judecător, încălcând valorile care ar fi trebuit să caracterizeze activitatea profesională, urmările produse, precum şi faptul că a mai fost condamnată anterior pentru infracţiuni concurente, conduc la concluzia că se impune şi majorarea sporului pentru concursul de infracţiuni de la 2 ani închisoare la 3 ani închisoare.

În ceea ce priveşte pedepsele complementare şi accesorii stabilite de instanţa de fond, Înalta Curte le va menţine, având în vedere motivele pentru care acestea au fost aplicate, expuse în sentinţa curţii de apel, respectiv natura şi gravitatea faptelor săvârşite de inculpată, conturate şi de numărul mare al infracţiunilor, împrejurările în care acestea au fost comise, precum şi ansamblul circumstanţelor personale ale inculpatei, cu atât mai mult cu cât pedeapsa pentru fiecare infracţiune de abuz în serviciu urmează a fi majorată de la 3 ani la 4 ani închisoare.

Referitor la criticile inculpatei privind valoarea redusă a prejudiciului din prezenta cauză, în condiţiile în care Curtea Constituţională a reţinut în considerentele Deciziei nr. 405/2016 că "legiuitorul nu a reglementat un prag valoric al pagubei şi nici o anumită intensitate a vătămării", iar în spaţiul public s-a vehiculat, ca posibil prag, suma de 200.000 RON, Înalta Curte constată că nu sunt fondate, în condiţiile în care textul de lege privind abuzul în serviciu este clar şi nu prevede niciun prag valoric. De asemenea, se observă că, deşi prin Decizia nr. 405/2016 Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. 246 alin. (1) C. pen. din 1969 şi ale art. 297 alin. (1) C. pen. sunt constituţionale în măsura în care prin sintagma "îndeplineşte în mod defectuos" din cuprinsul acestora se înţelege "îndeplineşte prin încălcarea legii", în cauză, inculpata nu a fost condamnată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 246 alin. (1) C. pen. din 1969 (abuz în serviciu contra intereselor persoanelor), ci pentru comiterea infracţiunii prevăzută de art. 248 alin. (1) C. pen. din 1969 (abuz în serviciu contra intereselor publice). Cu toate acestea, având în vedere că prin Decizia nr. 392/2017, Curtea Constituţională s-a pronunţat şi asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 248 C. pen. din 1969, constatând că acestea sunt constituţionale în măsura în care prin sintagma "îndeplineşte în mod defectuos" se înţelege "îndeplineşte prin încălcarea legii", Înalta Curte subliniază că, în lipsa unei dispoziţii legale exprese, nu se poate susţine că un prejudiciu sub 200.000 RON ar justifica reducerea sau înlăturarea sporului de 2 ani închisoare aplicat pentru concursul de infracţiuni. De altfel, contrar celor susţinute de apărătorul inculpatei, prejudiciul total reţinut în cauză nu este mai mic de 20.000 de RON, ci este de 41.089,03 RON.

În continuare, Înalta Curte constată că susţinerile inculpatei A. şi ale Parchetului referitoare la deducerea din durata pedepsei aplicate prin prezenta hotărâre a perioadei deja executată în baza mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 352/2013 emis conform Sentinţei penale nr. 327/PI/23.12.2013 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, rămasă definitivă, respectiv de la data de 10 iunie 2013 până la data de 26 iulie 2016, sunt întemeiate.

Astfel, din actele dosarului, se observă că, în perioada 10 iunie 2013 - 26 iulie 2016 inculpata s-a aflat în executarea pedepsei închisorii aplicată prin Sentinţa penală nr. 327/PI/23.12.2013 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, infracţiunile pentru care a fost condamnată prin respectiva hotărâre fiind concurente cu cele stabilite prin prezenta.

Or, potrivit art. 36 alin. (3) C. pen. din 1969, dacă infractorul a executat în totul sau în parte pedeapsa aplicată prin hotărârea anterioară, ceea ce s-a executat se scade din durata pedepsei aplicate pentru infracţiunile concurente.

Aşadar, instanţa de apel va deduce din pedeapsa aplicată inculpatei A., perioada deja executată în baza mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 352/2013 emis conform Sentinţei penale nr. 327/PI/23.12.2013 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, rămasă definitivă prin Decizia nr. 78/A din 09 aprilie 2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, respectiv de la data de 10 iunie 2013 până la data de 26 iulie 2016.

2. În ceea ce îl priveşte pe inculpatul B., în motivele de apel, Parchetul a criticat greşita individualizare de către instanţa de fond a pedepsei aplicate, precum şi a modului de executare, solicitând majorarea pedepsei rezultante şi executarea acesteia în regim de detenţie.

Înalta Curte constată că sunt întemeiate criticile Parchetului doar în ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei.

Astfel, în urma propriului examen al materialului probator administrat în cauză, Înalta Curte constată că instanţa de fond a stabilit o situaţie de fapt corectă, care, de altfel, a fost recunoscută de inculpat, reţinând, în esenţă, că inculpatul B. a folosit sentinţele civile nr. 1983/24.11.2010, pronunţată de Judecătoria Ineu în Dosarul nr. x/2010 (în care apare reclamant B., iar pârât F.), şi nr. 1984/24.11.2010, pronunţată de Judecătoria Ineu în Dosarul nr. x/2010 (în care apare reclamant B., iar pârât F.), ambele având aplicate ştampila Judecătoriei Ineu rotundă şi dreptunghiulară şi consemnarea menţiunilor definitivă şi irevocabilă din data de 14.02.2012, la SC S. SRL, unde a depus şi alte înscrisuri şi a semnat formularul Anexa nr. 2 intitulat "Cerere de recepţie şi înscriere", formularul Anexa nr. 5 intitulat "Declaraţie", în procesul de intabulare a 12 parcele de teren, deşi avea reprezentarea că sentinţele în varianta cu pârât F. nu erau reale.

Situaţiei de fapt anterior menţionate, i s-a dat, în drept, o justă încadrare juridică, constatându-se că faptele reţinute în sarcina inculpatului B. întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de uz de fals, prevăzute de art. 291 C. pen. din 1969 (12 infracţiuni).

În ceea ce priveşte individualizarea pedepselor, instanţa de fond, analizând criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. din 1969 şi având în vedere limitele de pedeapsă reduse cu o treime conform art. 396 alin. (10) C. proc. pen. (2 luni-2 ani pentru infracţiunea prevăzută de art. 290 C. pen. din 1969), a apreciat că se impune aplicarea faţă de inculpatul B. a pedepselor de câte 8 luni închisoare pentru fiecare infracţiune de uz de fals. De asemenea, având în vedere că infracţiunile care fac obiectul prezentei cauze sunt concurente cu infracţiunile pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 4 luni închisoare prin Sentinţa penală nr. 105/24.09.2013 pronunţată de Judecătoria Ineu în Dosarul nr. x/2013, definitivă prin Decizia nr. 1428/R/21.11.2013 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, a anulat suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate prin hotărârea anterior menţionată, a descontopit pedeapsa rezultantă de 4 luni închisoare aplicată prin această sentinţă, iar pedepsele repuse în individualitatea lor au fost contopite cu pedepsele aplicate în prezenta cauză, în pedeapsa cea mai grea, aceea 8 luni închisoare, care a fost sporită cu 6 luni, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 1 an şi 2 luni închisoare, care a fost suspendată condiţionat potrivit art. 81 C. pen. din 1969.

Înalta Curte constată, însă, că modalitatea de executare a pedepsei stabilită de instanţa de fond, respectiv suspendarea condiţionată a executării pedepsei nu corespunde gradului de pericol social concret al faptelor şi circumstanţelor personale ale inculpatului, impunându-se executarea pedepsei în regim de detenţie.

Astfel, Înalta Curte observă că, în ceea ce priveşte cuantumul pedepsei aplicate, instanţa de fond a ţinut seama de gradul concret de pericol social rezultat din complexitatea activităţii infracţionale (12 fapte), modul de comitere a faptelor de uz de fals care au fost săvârşite în legătură cu hotărâri judecătoreşti, efectele urmărite de către inculpat, respectiv intabularea pe numele său a 12 parcele de teren, dar şi de atitudinea ulterioară săvârşiri faptei, inculpatul profitând de efectele produse prin înstrăinarea parcelelor, precum şi de circumstanţele personale ale inculpatului (nivelul de educaţie, vârsta, situaţia familială şi socială) şi de faptul că a mai fost condamnat pentru fapte concurente.

Cu toate acestea, în ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei, Înalta Curte apreciază că circumstanţele personale ale inculpatului, astfel cum au fost acestea reţinute de instanţa de fond (integrat social, având familie, loc de muncă şi caracterizări favorabile) nu sunt suficiente pentru a justifica suspendarea condiţionată a executării pedepsei, acestea trebuind evaluate în contextul cauzei, raportat la întreaga activitate infracţională, precum şi la urmările produse.

În concret, se observă că inculpatul B. a folosit sentinţele nr. 1983/2010 (pronunţată în Dosarul nr. x/2010 al Judecătoriei Ineu) şi nr. 1984/2010 (pronunţată în Dosarul nr. x/2010 al Judecătoriei Ineu), prin care se constata de către inculpata A. că era proprietarul a 33 parcele de teren în suprafaţă totală de 79,2745 ha situate în extravilanul comunei Zărand (conform Sentinţei nr. 1983/2010), respectiv a 30 parcele de teren în suprafaţă totală de 78,1345 ha, situate în extravilanul comunei Zărand (conform Sentinţei nr. 1984/2010), pentru a solicita SC S. SRL întocmirea documentaţiilor tehnice pentru intabularea parcelelor de teren menţionate în hotărârile judecătoreşti anterior menţionate, deşi avea reprezentarea că sentinţele în varianta cu pârât F. nu erau reale. Mai mult, din cele 33 parcele de teren prevăzute în Sentinţa nr. 1983/2010, s-a întocmit documentaţia tehnică şi s-a reuşit intabularea a 10 parcele de teren, iar din cele 30 parcele de teren prevăzute în Sentinţa nr. 1984/2010, s-a întocmit documentaţia tehnică şi s-a reuşit intabularea a 2 parcele de teren, întrucât pentru restul parcelelor de teren nu se putea întocmi documentaţia tehnică din cauza faptului că erau deja intabulate, făcând obiectul altor titluri de proprietate şi cărţi funciare, ori nu existau fizic în teren, fiind emise titluri de proprietate pe suprafeţe cumulate mai mari decât avea tarlaua în realitate, restul documentaţiilor aferente celorlalte parcele fiind returnate inculpatului B.

Or, toate aspectele arătat anterior, care indică periculozitatea socială ridicată a infracţiunilor comise de inculpatul B. (determinată de gravitatea faptelor, modul de săvârşire al acestora, precum şi urmările produse, astfel cum au fost expuse), precum şi condamnarea anterioară pentru fapte concurente impun, pentru realizarea scopului pedepsei, respectiv prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni şi conştientizarea de către inculpat a consecinţelor faptelor comise, executarea pedepsei de 1 an şi 2 luni închisoare în regim de detenţie, circumstanţele personale ale inculpatului (atitudinea de recunoaştere, nivelul de educaţie, vârsta, situaţia familială şi socială, neputând) nefiind suficiente pentru a justifica suspendarea condiţionată a executării pedepsei.

În plus, trebuie subliniat, aşa cum, de altfel, s-a menţionat şi în cazul inculpatei A., că atitudinea de recunoaştere inculpatului B. a fost valorificată prin reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă, potrivit dispoziţiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen., şi nu justifică, în plus, reţinerea acesteia ca element favorabil pentru menţinerea suspendării condiţionate a executării pedepsei.

II. Referitor la apelul formulat de SC C. SRL în ceea ce priveşte latura civilă, Înalta Curte constată că acesta este nefondat.

Astfel, se observă că, în motivele de apel depuse, SC C. SRL a solicitat înlăturarea dispoziţiei primei instanţe de anulare a Sentinţelor nr. 789/2010, nr. 830/2010 şi nr. 856/2010 pronunţate de inculpata A., respectiv a actelor întocmite de BCPI Chişineu Criş în temeiul hotărârilor judecătoreşti anterior menţionate (mai exact dispoziţia instanţei de fond de anulare a numerelor cadastrale, precum şi dispoziţia de sistarea şi anulare a înscrierilor din cărţile funciare menţionate în dispozitiv).

În principal, SC C. SRL a susţinut că solicitarea Parchetului de anulare a înscrisurilor anterior menţionate este inadmisibilă, întrucât singurul remediu procesual prin care pot fi anulate sau modificate hotărârile judecătoreşti nelegale sau netemeinice este reprezentat de exercitarea căilor de atac ordinare şi extraordinare.

Înalta Curte constată că, într-adevăr, analiza legalităţii şi temeiniciei unei hotărâri judecătoreşti se realizează de o instanţă ierarhic superioară, învestită cu soluţionarea unei căi de atac ordinare sau extraordinare. Controlul judiciar realizat exclusiv prin exercitarea căilor de atac prevăzute de lege are, însă, în vedere hotărârile judecătoreşti pronunţate în procese civil reale, generate în mod legal.

Or, în cauza dedusă judecăţii acţiunile cu a căror soluţionare a fost învestită inculpata A. nu erau acţiuni civile legal promovate în faţa instanţelor judecătoreşti, ci au fost introduse în mod special la această instanţă, între persoane care nu aveau calitatea de titulari ai drepturilor de proprietate, tocmai în scopul de a fi soluţionate de către inculpată, care a acţionat cu intenţia de a pronunţa hotărârile în folosul reclamanţilor şi au avut drept consecinţă vătămarea drepturilor titularilor drepturilor de proprietate asupra terenurilor. Aşadar, în speţă, întreaga procedură în Dosarele nr. x/2010, nr. y/246/2010 şi nr. z/246/2010 ale Judecătoriei Ineu s-a desfăşurat în mod fictiv, fără a se pune problema reluării judecăţii în respectivele cauze civile, în condiţiile în care s-au depus la dosar cererile părţilor de renunţare la calea de atac. Mai mult, hotărârile pronunţate în mod nelegal în cauzele civile constituie chiar obiectul material al infracţiunilor de fals.

Ca atare, Înalta Curte constată că instanţa de fond a constatat în mod corect că Sentinţele civile nr. 789/13.05.2010, nr. 830/20.05.2010 şi nr. 856/27.05.2010 sunt rezultatul falsului intelectual (având în vedere că în acestea s-au reţinut împrejurări complet nereale, fiind o simplă plăsmuire a unor situaţii de fapt şi de drept care nu se grefează pe vreun element corespunzător realităţii, părţile menţionate în respectivele hotărâri nefiind în mod evident titularii drepturilor şi obligaţiilor consfinţite şi neavând calitate procesuală activă sau pasivă, consemnările privind respectarea condiţiilor procedurale fiind de asemenea false) şi nu reprezintă un act jurisdicţional, ca act final al judecăţii, întrucât nu a avut loc o judecată (hotărârile consemnând doar în mod fals aparenţa unei asemenea judecăţi).

Prin urmare, solicitarea Parchetului este admisibilă întrucât, în cauză, hotărârile judecătoreşti au fost pronunţate de inculpata A. în Dosarele nr. x/2010, nr. y/246/2010 şi nr. z/246/2010 ale Judecătoriei Ineu ca urmare a unor acţiuni fictive, pârâta din respectivele dosare, respectiv D., neavând în patrimoniu, la data încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare, dreptul de proprietate cu privire la parcelele de teren totalizând 67,8112 ha (Sentinţa nr. 789/13.05.2010) sau 67,46 ha (Sentinţa nr. 830/20.05.2010) ori 68,7238 ha (Sentinţa civilă nr. 856/27.05.2010).

În ceea ce priveşte criticile formulate de SC C. SRL referitoare la netemeinicia hotărârii atacate, respectiv că a achitat taxele judiciare de timbru aferente acţiunilor formulate în Dosarele nr. x/2010, nr. y/246/2010 şi nr. z/246/2010, precum şi că Judecătoria Ineu era instanţa competentă să judece respectivele cauze, având în vedere că acţiunile era personale imobiliare, iar domiciliul pârâtei D. era în raza teritorială a acestei instanţe, Înalta Curte constată că sunt nefondate.

Astfel, se observă că instanţa de fond a reţinut în mod corect că inculpata A., magistrat-judecător în cadrul Judecătoriei Ineu, a pronunţat Sentinţele civile nr. 789/13.05.2010 (Dosarul nr. x/2010), nr. 830/20.05.2010 (Dosarul nr. x/2010) şi nr. 856/27.05.2010 (Dosarul nr. x/2010) prin încălcarea normelor procedural civile imperative în ceea ce priveşte competenţa teritorială (din cererile de chemare în judecată şi din titlurile de proprietate rezultând că terenurile sunt situate în comuna Zărand) şi fără ca la dosar să existe dovada plăţii taxelor judiciare de timbru şi timbru judiciar mobil şi, în felul acesta, a prejudiciat U.A.T. Comuna Semlac, judeţul Arad, prin faptul că nu s-au încasat la bugetul local sumele corespunzătoare taxelor aferente.

Din analiza actelor cauzei deduse judecăţii (răspunsurile Judecătoriei Ineu nr. x/246/2010, nr. y/246/2010 şi nr. z/246/2010, formulate ca urmare a solicitării D.N.A. - S.T. Timişoara din Dosarul nr. x/2014), rezultă că în dosarele civile nr. x/2010, nr. y/246/2010 şi nr. z/246/2010 nu se găsesc dovezile privind plata taxei judiciare de timbru şi timbru judiciar mobil datorat conform Legii nr. 146/1997 [art. 2, alin. (1) lit. f) şi art. 31, alin. (1) şi alin. (2)] în vigoare la acel moment, respectiv taxa judiciară de timbru de 5.361,91 RON şi timbru judiciar mobil de 5 RON (pentru Dosarul nr. x/2010, în care s-a pronunţat Sentinţa civilă nr. 789/13.05.2010, privind suprafaţa de 67,8112 ha), taxa judiciară de timbru de 5.580,54 RON şi timbru judiciar mobil de 5 RON (pentru Dosarul nr. x/2010, în care s-a pronunţat Sentinţa civilă nr. 830/20.05.2010, privind suprafaţa de 67,46 ha) şi taxa judiciară de timbru de 5.379,25 RON şi timbru judiciar mobil de 5 RON (pentru Dosar nr. x/2010, în care s-a pronunţat Sentinţa civilă nr. 856/27.05.2010, privind suprafaţa de 68,7238 ha), calculate în funcţie de acţiunea dedusă judecăţii, valoarea de circulaţie a terenurilor conform expertizei întocmite de Camera Notarilor Publici pentru anul 2010 şi suprafaţa de teren în cauză.

Împrejurarea că ulterior pronunţării Sentinţelor civile nr. 789/13.05.2010 (Dosar nr. x/2010), nr. 830/20.05.2010 (Dosar nr. x/2010) şi nr. 856/27.05.2010 (Dosar nr. x/2010) reclamanta SC C. SRL a plătit sumele reprezentând taxa judiciară de timbru prin Ordinele de plată nr. 1/2015, nr. 2/2015 şi nr. 3/2015 nu are nicio relevanţă sub aspectul reţinerii infracţiunilor de fals intelectual cu privire la respectivele sentinţe, deoarece, aşa cum în mod corect a reţinut şi curtea de apel, taxele au fost achitate după consumarea infracţiunilor, care a avut loc la momentul pronunţării sentinţelor menţionate.

De asemenea, nici argumentele invocate de SC C. SRL referitoare la instanţa competentă să judece respectivele cauze nu au nicio influenţă în ceea ce priveşte reţinerea infracţiunilor de fals intelectual cu privire la Sentinţele nr. 789/13.05.2010, nr. 830/20.05.2010 şi nr. 856/27.05.2010, având în vedere că, aşa cum s-a menţionat anterior, acţiunile respective nu erau legal promovate în faţa instanţelor judecătoreşti, fiind fictive. În acest sens se observă că, din probele administrate în cauză rezultă că antecontractele încheiate în numele vânzătoarei D. şi cumpărătoarei SC "C." SRL, reprezentată de persoana împuternicită H. erau fictive, întrucât cele două părţi nu s-au întâlnit pentru a negocia şi încheia antecontractele, iar în patrimoniul vânzătoarei nu se afla dreptul de proprietate pentru parcelele de teren care au făcut obiectul antecontractelor

Aşadar, instanţa de fond a dispus în mod corect anularea Sentinţelor civile false (nr. 789/13.05.2010, pronunţată în Dosarul nr. x/2010; nr. 830/20.05.2010 pronunţată în Dosarul nr. x/2010; nr. 856/27.05.2010 pronunţată în Dosarul nr. x/2010) şi a efectelor produse de acestea (respectiv anularea actelor întocmite de Biroul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Chişineu-Criş - numerele cadastrale, sistarea şi anularea înscrierilor din cărţile funciare), având în vedere principiul retroactivităţii nulităţii, conform căruia actul lovit de nulitate este considerat a nu fi fost încheiat şi principiul desfiinţării actului subsecvent ca urmare a desfiinţării actului iniţial.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., va admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Timişoara şi de inculpata A. împotriva Sentinţei penale nr. 560/PI din 20 decembrie 2016 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, va desfiinţa, în parte, sentinţa penală atacată şi, rejudecând:

I.1. Va descontopi pedeapsa rezultantă de 5 (cinci) ani închisoare şi 4 (patru) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. din 1969 aplicată inculpatei A., în pedepsele componente, pe care le va repune în individualitatea lor, astfel:

a. Pedepsele stabilite prin Sentinţa penală nr. 560/PI din 20 decembrie 2016 a Curţii de Apel Timişoara:

- câte 3 (trei) ani închisoare şi 4 (patru) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) din C. pen. din 1969 aplicate pentru săvârşirea a 8 (opt) infracţiuni de abuz în serviciu contra intereselor publice prev. de art. 248 din C. pen. din 1969 rap. la art. 13<SUP>2</SUP> din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. şi art. 5 din C. pen.

- câte 10 (zece) luni închisoare pentru săvârşirea a 8 (opt) infracţiuni de fals intelectual prev. de art. 289 alin. (1) din C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. şi art. 5 din C. pen.

- câte 10 (zece) luni închisoare pentru săvârşirea a 2 (două) infracţiuni de fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 288 alin. (1) şi (2) din C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. şi art. 5 din C. pen.

- câte 8 (opt) luni închisoare pentru instigare la săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 25 rap. la art. 290 alin. (1) din C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. şi art. 5 din C. pen.

- sporul de 2 (doi) ani închisoare;

b. Pedepsele aplicate prin Sentinţa penală nr. 327/PI/23.12.2013 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în Dosarul nr. x/2013, definitivă prin Decizia nr. 78/A/09.04.2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie:

- 3 (trei) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită în formă continuată, prevăzută de art. 254 alin. (1) din C. pen. din 1969 raportat la art. 7 alin. (1) din Legea 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II-a, b) şi c) din C. pen. din 1969 pe o perioadă de 4 ani aplicată în temeiul art. 65 alin. (2) din C. pen. din 1969;

- 1 (un) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 din C. pen. din 1969;

- 8 (opt) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice prev. de art. 248 din C. pen. din 1969 raportat la art. 13<SUP>2</SUP> din Legea nr. 78/2000;

- 1 (un) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual prev. de art. 289 din C. pen. din 1969;

- 1 (un) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual prev. de art. 289 din C. pen. din 1969;

- 8 (opt) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice prev. de art. 248 din C. pen. din 1969 raportat la art. 13<SUP>2</SUP> din Legea nr. 78/2000;

- 1 (un) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual prev. de art. 289 din C. pen. din 1969;

- sporul de 1 an închisoare.

În baza art. 248 din C. pen. din 1969 rap. la art. 13<SUP>2</SUP> din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. şi art. 5 din C. pen. va condamna pe inculpata A., pentru săvârşirea unui număr de 8 infracţiuni de abuz în serviciu contra intereselor publice la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare, pentru fiecare infracţiune în parte.

În temeiul art. 65 din C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 5 din C. pen. şi art. 12 din Legea nr. 187/2012, va interzice inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. din 1969, pe o perioada de 4 ani după executarea pedepsei închisorii, graţierea totală sau a restului de pedeapsă, ori după prescripţia executării pedepsei.

Pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 din C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 5 din C. pen. şi art. 12 din Legea nr. 187/2012, va interzice inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) din C. pen. din 1969.

În baza art. 289 alin. (1) din C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. şi art. 5 din C. pen. va condamna pe inculpata A., pentru săvârşirea unui număr de 8 infracţiuni de fals intelectual la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare, pentru fiecare infracţiune în parte.

Pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 din C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 5 din C. pen. şi art. 12 din Legea nr. 187/2012, va interzice inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) din C. pen. din 1969.

În baza art. 288 alin. (1) şi (2) din C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. şi art. 5 din C. pen. va condamna pe inculpata A., pentru săvârşirea unui număr de 2 infracţiuni de fals material în înscrisuri oficiale la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare, pentru fiecare infracţiune în parte.

Pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 din C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 5 din C. pen. şi art. 12 din Legea nr. 187/2012, va interzice inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) din C. pen. din 1969.

În baza art. 25 raportat la art. 290 alin. (1) din C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. şi art. 5 din C. pen. va condamna pe inculpata A. pentru instigare la săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată la pedeapsa de 1 (un) an închisoare.

Pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 din C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 5 din C. pen. şi art. 12 din Legea nr. 187/2012, va interzice inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) din C. pen. din 1969.

În temeiul art. 36 alin. (1), art. 34 lit. b) C. pen. din 1969 raportat la art. 33 lit. a) C. pen. din 1969 va contopi pedepsele aplicate inculpatei A. prin prezenta hotărâre cu cele stabilite prin Sentinţa penală nr. 327/PI din 23 decembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în Dosarul nr. x/2013, definitivă prin Decizia nr. 78/A din 09 aprilie 2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 (patru) ani închisoare, pe care o va spori cu 3 (trei) ani, urmând ca inculpata să execute pedeapsa rezultantă de 7 (şapte) ani închisoare.

Conform art. 35 alin. (2) C. pen. din 1969, va interzice inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) din C. pen. din 1969, pe o durată de 4 (patru) ani.

Pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 din C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 5 din C. pen. şi art. 12 din Legea nr. 187/2012, va interzice inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) din C. pen. din 1969.

Va deduce din pedeapsa aplicată inculpatei A., perioada deja executată în baza mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 352/2013 emis conform Sentinţei penale nr. 327/PI/23.12.2013 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, rămasă definitivă, respectiv de la data de 10 iunie 2013 până la data de 26 iulie 2016.

Va dispune anularea formelor de executare emise pe numele inculpatei A. în baza Sentinţei penale nr. 327/PI din 23 decembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în Dosarul nr. x/2013, definitivă prin Decizia nr. 78/A din 09 aprilie 2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi dispune emiterea unor noi forme de executare conform prezentei hotărâri.

2. Va înlătura aplicarea dispoziţiilor art. 81 alin. (1) din C. pen. din 1969 referitoare la suspendarea condiţionată a executării pedepsei şi va dispune ca inculpatul B. să execute pedeapsa rezultantă de 1 (un) an şi 2 (două) luni închisoare în regim de detenţie şi pedeapsa accesorie prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. din 1969.

Va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate.

II. În temeiul art. 421 pct. 1 lit. b)9 C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, apelul declarat de SC C. SRL împotriva aceleiaşi hotărâri.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare determinate de soluţionarea apelurilor formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Timişoara şi de inculpata A. vor rămâne în sarcina statului.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga apelanta SC C. SRL la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru inculpaţii A. şi B. va rămâne în sarcina statului şi se va suporta din fondurile Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

I. Admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Timişoara şi de inculpata A. împotriva Sentinţei penale nr. 560/PI din 20 decembrie 2016 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.

Desfiinţează, în parte, sentinţa penală atacată şi, rejudecând:

1. Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 5 (cinci) ani închisoare şi 4 (patru) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. din 1969 aplicată inculpatei A., în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor, astfel:

a. Pedepsele stabilite prin Sentinţa penală nr. 560/PI din 20 decembrie 2016 a Curţii de Apel Timişoara:

- câte 3 (trei) ani închisoare şi 4 (patru) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) din C. pen. din 1969 aplicate pentru săvârşirea a 8 (opt) infracţiuni de abuz în serviciu contra intereselor publice prev. de art. 248 din C. pen. din 1969 rap. la art. 13<SUP>2</SUP> din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. şi art. 5 din C. pen.

- câte 10 (zece) luni închisoare pentru săvârşirea a 8 (opt) infracţiuni de fals intelectual prev. de art. 289 alin. (1) din C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. şi art. 5 din C. pen.

- câte 10 (zece) luni închisoare pentru săvârşirea a 2 (două) infracţiuni de fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 288 alin. (1) şi (2) din C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. şi art. 5 din C. pen.

- câte 8 (opt) luni închisoare pentru instigare la săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 25 rap. la art. 290 alin. (1) din C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. şi art. 5 din C. pen.

- sporul de 2 (doi) ani închisoare;

b. Pedepsele aplicate prin Sentinţa penală nr. 327/PI/23.12.2013 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în Dosarul nr. x/2013, definitivă prin Decizia nr. 78/A/09.04.2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie:

- 3 (trei) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită în formă continuată, prevăzută de art. 254 alin. (1) din C. pen. din 1969 raportat la art. 7 alin. (1) din Legea 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II-a, b) şi c) din C. pen. din 1969 pe o perioadă de 4 ani aplicată în temeiul art. 65 alin. (2) din C. pen. din 1969;

- 1 (un) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 din C. pen. din 1969;

- 8 (opt) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice prev. de art. 248 din C. pen. din 1969 raportat la art. 13<SUP>2</SUP> din Legea nr. 78/2000;

- 1 (un) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual prev. de art. 289 din C. pen. din 1969;

- 1 (un) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual prev. de art. 289 din C. pen. din 1969;

- 8 (opt) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice prev. de art. 248 din C. pen. din 1969 raportat la art. 13<SUP>2</SUP> din Legea nr. 78/2000;

- 1 (un) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual prev. de art. 289 din C. pen. din 1969;

- sporul de 1 an închisoare.

În baza art. 248 din C. pen. din 1969 rap. la art. 13<SUP>2</SUP> din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. şi art. 5 din C. pen. condamnă pe inculpata A., pentru săvârşirea unui număr de 8 infracţiuni de abuz în serviciu contra intereselor publice la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare, pentru fiecare infracţiune în parte.

În temeiul art. 65 din C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 5 din C. pen. şi art. 12 din Legea nr. 187/2012, interzice inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. din 1969, pe o perioada de 4 ani după executarea pedepsei închisorii, graţierea totală sau a restului de pedeapsă, ori după prescripţia executării pedepsei.

Pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 din C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 5 din C. pen. şi art. 12 din Legea nr. 187/2012, interzice inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) din C. pen. din 1969.

În baza art. 289 alin. (1) din C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. şi art. 5 din C. pen. condamnă pe inculpata A., pentru săvârşirea unui număr de 8 infracţiuni de fals intelectual la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare, pentru fiecare infracţiune în parte.

Pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 din C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 5 din C. pen. şi art. 12 din Legea nr. 187/2012, interzice inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) din C. pen. din 1969.

În baza art. 288 alin. (1) şi (2) din C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. şi art. 5 din C. pen. condamnă pe inculpata A., pentru săvârşirea unui număr de 2 infracţiuni de fals material în înscrisuri oficiale la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare, pentru fiecare infracţiune în parte.

Pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 din C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 5 din C. pen. şi art. 12 din Legea nr. 187/2012, interzice inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) din C. pen. din 1969.

În baza art. 25 raportat la art. 290 alin. (1) din C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. şi art. 5 din C. pen. condamnă pe inculpata A. pentru instigare la săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată la pedeapsa de 1 (un) an închisoare.

Pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 din C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 5 din C. pen. şi art. 12 din Legea nr. 187/2012, interzice inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) din C. pen. din 1969.

În temeiul art. 36 alin. (1), art. 34 lit. b) C. pen. din 1969 raportat la art. 33 lit. a) C. pen. din 1969 contopeşte pedepsele aplicate inculpatei A. prin prezenta hotărâre cu cele stabilite prin Sentinţa penală nr. 327/PI din 23 decembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în Dosarul nr. x/2013, definitivă prin Decizia nr. 78/A din 09 aprilie 2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 (patru) ani închisoare, pe care o sporeşte cu 3 (trei) ani, urmând ca inculpata să execute pedeapsa rezultantă de 7 (şapte) ani închisoare.

Conform art. 35 alin. (2) C. pen. din 1969, interzice inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) din C. pen. din 1969, pe o durată de 4 (patru) ani.

Pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 din C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 5 din C. pen. şi art. 12 din Legea nr. 187/2012, interzice inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) din C. pen. din 1969.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatei A., perioada deja executată în baza mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 352/2013 emis conform Sentinţei penale nr. 327/PI/23.12.2013 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, rămasă definitivă, respectiv de la data de 10 iunie 2013 până la data de 26 iulie 2016.

Dispune anularea formelor de executare emise pe numele inculpatei A. în baza Sentinţei penale nr. 327/PI din 23 decembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în Dosarul nr. x/2013, definitivă prin Decizia nr. 78/A din 09 aprilie 2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi dispune emiterea unor noi forme de executare conform prezentei hotărâri.

2. Înlătură aplicarea dispoziţiilor art. 81 alin. (1) din C. pen. din 1969 referitoare la suspendarea condiţionată a executării pedepsei şi dispune ca inculpatul B. să execute pedeapsa rezultantă de 1 (un) an şi 2 (două) luni închisoare în regim de detenţie şi pedeapsa accesorie prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. din 1969.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate.

II. Respinge, ca nefondat, apelul declarat de SC C. SRL împotriva aceleiaşi hotărâri.

Cheltuielile judiciare determinate de soluţionarea apelurilor formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Timişoara şi de inculpata A. rămân în sarcina statului.

Obligă apelanta SC C. SRL la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru inculpaţii A. şi B., în sumă de câte 360 RON, rămâne în sarcina statului şi se suportă din fondurile Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 31 octombrie 2017.

Procesat de GGC - GV