Cassation review of workplace manslaughter conviction: scope of factual re-evaluation under Article 438(1)(7) of the Code of Criminal Procedure

Deliberând asupra recursurilor în casaţie de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 124 din data de 11.06.2015, pronunţată de Judecătoria Câmpina, s-au dispus următoarele:

În baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen. rap. la art. 5 noul C. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care au fost trimişi în judecată inculpaţii A., B. şi C., din infracţiunea de ucidere din culpă prev. de art. 192 alin. (2) C. pen., în infracţiunea de ucidere din culpă prev. de art. 178 alin. (2) C. pen. 1968 şi din infracţiunea de neluarea măsurilor legale de securitate şi sănătate în muncă prev. de art. 349 alin. (2) noul C. pen., în infracţiunea de neluarea măsurilor legale de securitate şi sănătate în muncă, prev. de art. 37 alin. (2) şi 3 din Legea nr. 319/2006.

În temeiul art. 178 alin. (2) C. pen. 1968 cu aplic. art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul A., ocupaţia muncitor la SC "D." SRL, fără antecedente penale, la o pedeapsă de 1 (un) an şi 6 (şase) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă.

S-au aplicat disp. art. 71, 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. 1968.

Conform art. 81 C. pen. 1968, s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare prev. de art. 82 C. pen. - 3 ani şi 6 luni (pedeapsa + 2 ani).

S-au aplicat disp. art. 71 alin. (5) C. pen. 1968.

În baza art. 404 alin. (4) C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra disp. art. 83 C. pen. 1968.

Prin aceeaşi sentinţă, a fost condamnat inculpatul B., ocupaţia administrator la SC E. SRL, fără antecedente penale,

- la o pedeapsă de 1 (un) an şi 4 (patru) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă, prev. de art. 178 alin. (2) C. pen. 1968, cu aplic. art. 76 alin. (1) C. pen. şi art. 75 alin. (2) C. pen.

- la o pedeapsă de 4 (patru) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de neluarea măsurilor legale de securitate şi sănătate în muncă, prev. de art. 37 alin. (2), (3) din Legea 319/2006, cu aplic. art. 76 alin. (1) şi art. 75 alin. (2) C. pen.

Conform art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen. 1968 s-au contopit pedepsele aplicate astfel încât inculpatul va executa pedeapsa de 1 (un) an şi 4 (patru) luni închisoare.

S-au aplicat disp. art. 71, 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. 1968.

Conform art. 81 C. pen. 1968, s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare prev. de art. 82 C. pen. - 2 ani şi 4 luni (pedeapsa + 2 ani).

S-a aplicat art. 71 alin. (5) C. pen. 1968.

În baza art. 404 alin. (4) C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra disp. art. 83 C. pen. 1968.

În baza art. 37 alin. (2), (3) din Legea nr. 319/2006, a condamnat pe inculpatul C., ocupaţia administrator la SC E. SRL, fără antecedente penale, la o pedeapsă de 2500 RON amendă penală, pentru săvârşirea infracţiunii de neluarea măsurilor legale pentru securitate şi sănătate în muncă.

S-a atras atenţia inculpatului asupra disp. art. 63<SUP>1</SUP> C. pen. 1968.

În baza art. 25 rap. la art. 397 alin. (1) C. proc. pen. şi art. 1357, 1373 şi 1382 C. civ., a obligat în solidar inculpaţii A. şi B. şi părţile responsabile civilmente SC D. SRL şi SC E. SRL Bucureşti să plătească despăgubiri civile după cum urmează:

- suma de 150.000 RON daune morale părţii civile F.;

- suma de 11.000 RON daune materiale părţii civile G. şi 50.000 RON daune morale.

În baza art. 397 alin. (2) C. proc. pen. rap. la art. 249 alin. (5) C. proc. pen., s-a menţinut măsura sechestrului asigurător dispus prin încheierea din 25 noiembrie 2014 asupra bunurilor mobile aparţinând SC D. SRL şi SC E. SRL până la concurenţa sumei de 214.000 RON în vederea reparării prejudiciului cauzat prin infracţiune şi garantarea executării cheltuielilor judiciare.

S-a dispus scoaterea de sub sechestru a mijloacelor de transport proprietatea SC D. SRL prevăzute în lista de la dosar fond.

S-a trimis contestaţia la executare formulată de părţile civile G. şi F., depusă la data de 19 mai 2015 în prezenta cauză penală, pentru repartizare aleatorie la completele civile ale instanţei, în vederea competentei soluţionări conform art. 600 alin. (3) C. proc. pen.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. şi art. 276 C. proc. pen. rap. la art. 1373 C. civ., a obligat inculpaţii, în solidar cu părţile responsabile civilmente, să plătească statului câte 900 RON cheltuieli judiciare şi părţilor civile G. şi F. suma de 3000 RON cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele:

Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpina emis sub nr. 4481/P/2013 la data de 6.06.2014, au fost trimişi în judecată inculpaţii A., B. şi C., pentru săvârşirea infracţiunii de către inculpatul A., de ucidere din culpă prev. de art. 192 alin. (2) C. pen., de către inculpatul B. de ucidere din culpă, prev. şi ped. de art. 192 alin. (2) C. pen. şi neluarea măsurilor legale de securitate şi sănătate în muncă, prev. şi ped. de art. 349 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 38 alin. (1) C. pen., de către inculpatul C. de neluarea măsurilor legale de securitate şi sănătate în muncă, prev. şi ped. de art. 349 alin. (2) C. pen.

S-a reţinut pe baza probatoriilor administrate, că inculpatul A., la data de 22.09.2012, în calitate de operator al pompei de turnat betoane aparţinând SC D. SRL, a efectuat operaţiuni specifice pe şantierul situat pe albia râului Doftana, zona H., în imediata apropiere a liniilor electrice aeriene LEA 20 kV, cu nerespectarea distanţei minime de siguranţă de 3 m, stabilită conform normativelor în vigoare, fapt ce a condus în jurul orelor 21:30, pe fondul umezelii din atmosferă favorizată de lăsarea întunericului, la producerea unui fenomen de conturnare, un element din structura metalică a braţului autopompei intrând în zona de influenţă a câmpului electric generat de unul din conductorii activi ai liniilor electrice, provocând electrocutarea victimei I., care a decedat la fata locului.

În privinţa inculpatului B. responsabil pe linia protecţiei, securităţii şi sănătăţii în muncă în cadrul subantreprenorului SC"E."S.R.L, s-a reţinut că acesta a permis turnarea betonului în asemenea condiţii pe şantierul sus-menţionat, cu toate că a fost avertizat de inculpatul A. cu privire la riscurile pe care şi le asumă, acesta prevăzând posibilitatea producerii rezultatului periculos, dar socotind fără temei că nu se va produce, fapt care l-a şi determinat, de altfel, să părăsească şantierul, înainte de încheierea procesului de muncă, atitudine neglijentă care a condus la decesul prin electrocutare al victimei I., angajat al societăţii sale; inculpatul C. responsabil pe linia protecţiei, securităţii şi sănătăţii în muncă în cadrul subantreprenorului SC E. SRL, nu a luat nicio măsură legală de securitate şi sănătate în muncă în cadrul şantierului amplasat pe albia râului Doftana, zona H., efectuând, în fapt, atribuţii specifice acestei specializări în cadrul altui şantier al societăţii, deschis pe raza oraşului Comarnic, cu toate că şi-a însuşit, în prealabil, prin semnătură, planul propriu de securitate şi sănătate în muncă în şantierul "H.", Câmpina, Prahova, acest document având pentru inculpat caracterul unei norme interne obligatorii, iar apoi a părăsit şantierul înainte de încheierea procesului de muncă în scopul de a servi masa, împreună cu inculpatul B., atitudine neglijentă care a condus la producerea unui accident de muncă soldat cu decesul angajatului său I..

Prin încheierea de şedinţă din data de 16.07.2015, judecătorul de cameră preliminară, în baza art. 346 alin. (2) C. proc. pen., a constatat legalitatea sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală, dispunând începerea judecăţii.

Analizând materialul probator administrat atât în faza de urmărire penală cât şi a cercetării judecătoreşti, precum şi declaraţiile părţilor, instanţa de fond a constatat că existenţa faptelor pentru care cei trei inculpaţi au fost trimişi în judecată cât şi vinovăţia acestora este dovedită, situaţia de fapt fiind corect reţinuta de către organul de urmărire penală şi de altfel necontestată de inculpaţi sub aspectul derulării accidentului de muncă soldat cu decesul victimei I..

Inculpaţii B. şi C. au susţinut în mod constant pe parcursul procesului penal că nu se consideră vinovaţi de decesul prepusului lor, vina exclusivă aparţinând operatorului pompei, respectiv inculpatului A., ignorând cu desăvârşire faptul că la momentul accidentului deţineau calitatea de responsabili pe linia sănătăţii şi securităţii în muncă pe respectivul şantier, că au întocmit şi şi-au însuşit prin semnătură Panul propriu de securitate şi sănătate în munca pentru şantierul "H. Câmpina" prin care ambii inculpaţi sunt desemnaţi ca persoane care conduc executarea lucrărilor în şantierul "H.". Susţinerea inculpatului C., potrivit căreia la acest obiectiv ar fi avut calitatea de şef şantier numai inculpatul B., este infirmată de acest înscris întocmit şi semnat de cei doi inculpaţi, astfel încât în mod justificat s-a reţinut de către organul de urmărire penală că această recunoaştere a inculpatului de a nu-şi fi îndeplinit atribuţiile asumate reprezintă o împrejurare de natură a-i agrava răspunderea şi nicidecum de exonerare de răspundere

Prin declaraţiile date, dar şi prin notele de susţineri suplimentare depuse la dosar, inculpaţii au susţinut că şi-au îndeplinit atribuţiile ce le reveneau în calitate de persoane responsabile cu securitatea şi sănătatea în muncă prin instruirea angajaţilor, asigurarea echipamentului complet de protecţie şi verificarea calificărilor şi atestatelor necesare în raport de fişa postului fiecăruia.

A rezultat, deci, că ambii inculpaţi au ignorat obligaţiile pe care le aveau ca persoane responsabile cu executarea lucrărilor din şantierul "H." şi cu respectarea normelor PSM de a supraveghea îndeplinirea Planului întocmit în acest sens, respectarea normelor de lucrări în şantier şi evitarea factorilor de risc, printre care era menţionată şi electrocutarea.

Având în vedere că inculpatul B. a avut cunoştinţă de situaţia creată în şantier anterior producerii accidentului, prin întârzierea livrării betonului, dimensiunea şi amplasarea utilajului folosit şi a insistat să se facă turnarea tocmai în virtutea funcţiei sale de coordonare şi control a activităţii din şantier, părăsind şantierul, în sarcina sa a fost reţinuta şi săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă prev. de art. 192 alin. (2) C. pen. sub forma de vinovăţie a culpei cu prevedere, întrucât acesta prevede posibilitatea producerii accidentului, aşa cum rezultă din discuţia purtată cu inculpatul A., însă a socotit fără temei că nu se va produce.

Potrivit Deciziei nr. 265/2014 a Curţii Constituţionale şi în conformitate cu teoria aplicării unitare a legii mai favorabile, instanţa de fond a apreciat că legea penală mai favorabilă pentru inculpaţi este vechea reglementare penală, nu în raport de cuantumul pedepsei, ci în raport de modalitatea de executare a acesteia, întrucât prevederile vechiul C. pen. relative la suspendarea condiţionată a executării instituie condiţii de aplicare mai puţin restrictive decât art. 91 şi următoarele din noul C. pen.

Aşa fiind, în baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen. rap. la art. 5 C. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care au fost trimişi în judecată inculpaţii A., B. şi C., din infracţiunea de ucidere din culpă prev. de art. 192 alin. (2) C. pen., în infracţiunea de ucidere din culpă prev. de art. 178 alin. (2) C. pen. 1968 şi din infracţiunea de neluarea măsurilor legale de securitate şi sănătate în muncă prev. de art. 349 alin. (2) noul C. pen., în infracţiunea de neluarea măsurilor legale de securitate şi sănătate în muncă, prev. de art. 37 alin. (2) şi 3 din Legea nr. 319/2006.

S-a arătat că, în drept: fapta inculpatului A., care la data de 22.09.2012, în calitate de operator al pompei de turnat betoane aparţinând SC D. SRL a efectuat operaţiuni specifice pe şantierul situat pe albia râului Doftana, zona H., în imediata apropiere a liniilor electrice aeriene LEA 20 kV, cu nerespectarea distanţei minime de siguranţă de 3 m, stabilită conform normativelor în vigoare, fapt ce a condus în jurul orelor 21:30, pe fondul umezelii din atmosferă favorizată de lăsarea întunericului, la producerea unui fenomen de conturnare, un element din structura metalică a braţului autopompei intrând în zona de influenţă a câmpului electric generat de unul din conductorii activi ai liniilor electrice, provocând electrocutarea victimei I., care a decedat la fata locului, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de ucidere din culpă, prev. de art. 178 alin. (2) C. pen. 1968.

Fapta inculpatului B., responsabil pe linia protecţiei, securităţii şi sănătăţii în muncă în cadrul subantreprenorului SC E. SRL, de a permite turnarea betonului în asemenea condiţii pe şantierul sus-menţionat, cu toate că a fost avertizat de inculpatul A. cu privire la riscurile pe care şi le asumă, acesta prevăzând posibilitatea producerii rezultatului periculos, dar socotind fără temei că nu se va produce, fapt care l-a şi determinat de altfel să părăsească şantierul înainte de încheierea procesului de muncă, atitudine neglijentă care a condus la decesul prin electrocutare al victimei I., angajat al societăţii sale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor de ucidere din culpă, prev. de art. 178 alin. (2) C. pen. 1968, şi de neluarea măsurilor legale de securitate şi sănătate în muncă, prev. de art. 37 alin. (2), (3) din Legea 319/2006.

Fapta inculpatului C., responsabil pe linia protecţiei, securităţii şi sănătăţii în muncă în cadrul subantreprenorului SC E. SRL, de a nu lua nici o măsură legală de securitate şi sănătate în muncă în cadrul şantierului amplasat pe albia râului Doftana, zona H., efectuând în fapt atribuţii specifice acestei specializări în cadrul altui şantier al societăţii, deschis pe raza oraşului Comarnic, cu toate că şi-a însuşit în prealabil, prin semnătură, planul propriu de securitate şi sănătate în muncă în şantierul "H.", Câmpina, Prahova, acest document având pentru inculpat caracterul unei norme interne obligatorii, iar apoi de a părăsi şantierul înainte de încheierea procesului de muncă în scopul de a servi masa, împreună cu inculpatul B., atitudine neglijentă care a condus la producerea unui accident de muncă soldat cu decesul angajatului său I., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de neluarea măsurilor legale pentru securitate şi sănătate în muncă prev. de art. 37 alin. (2) şi 3 din L.319/2006.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor, s-au avut în vedere dispoziţiile părţii generale a C. pen., limitele de pedeapsă prevăzute de partea specială a C. pen. în vigoare, redusă cu 1/3, conform art. 396 alin. (10) C. proc. pen., în cazul inculpatului A., iar, conform art. 74 noul C. pen., s-a ţinut cont de împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită de norma penală, dar şi circumstanţele personale ale inculpaţilor, reţinându-se în cazul inculpatului B. circumstanţele atenuante prev. de art. 75 alin. (2). C. pen., considerente în raport de care s-au aplicat inculpaţilor A. şi B. pedepse cu închisoarea, cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, iar inculpatului C. pedeapsa cu amenda penală, într-un cuantum dozat corespunzător realizării scopului educativ - preventiv şi punitiv al pedepsei.

Apreciind ca parţial justificate pretenţiile civile formulate de părţile civile, în baza art. 25 rap. la art. 397 alin. (1) C. proc. pen. şi art. 1357, 1373 şi 1382 C. civ., au fost admise, în parte, şi a obligat în solidar inculpaţii A. şi B. şi părţile responsabile civilmente SC D. SRL şi SC E. SRL Bucureşti să plătească despăgubiri civile după cum urmează: suma de 150.000 RON daune morale părţii civile F.; pentru prejudiciu personal nepatrimonial de excepţie concretizat în suferinţe psihice de durată, uneori ireversibile cu atât mai mult cu cât decesul victimei, care era tatăl său, a intervenit violent şi intempestiv în cadrul unui accident de muncă, dar şi a prejudiciului de companie izvorât din faptul că dispariţia sa a produs implicit şi un prejudiciu de agrement ce constă în restrângerea posibilităţilor acesteia de a se bucura de sprijinul şi îndrumarea tatălui său, de viaţă, de satisfacţii materiale, spirituale şi sentimentale pe care viaţa alături de victimă i-ar fi putut-o oferi, acesta fiind minor, neavând propria lui viată de familie, independentă de părinţi; suma de 11.000 RON cu titlu de daune materiale reprezentând cheltuieli de înmormântare şi parastase părţii civile G. şi 50.000 RON daune morale pentru repararea prejudiciului nepatrimonial cauzat acesteia prin decesul intempestiv şi violent al fiului său, apreciat ca un sprijin moral pentru aceasta, având în vedere gradul de afecţiune existent între aceştia, sumă stabilită într-un cuantum rezonabil, just şi echitabil în aşa fel încât să nu se ajungă la o îmbogăţire fără just temei, dar nici să fie derizoriu.

La stabilirea cuantumului daunelor materiale acordate părţi civile G. nu a fost avută în vedere suma de 39.000 RON, solicitată de aceasta reprezentând contravaloarea împrumuturilor contractate de la diferite unităţi bancare şi date fiului său în scopul de a finaliza o construcţie casă de locuit, întrucât nu s-a făcut dovada că locuinţa respectivă era în proprietatea victimei, ci dimpotrivă că a fost edificata pe terenul proprietatea mamei victimei, fără a se face dovada certă că dreptul de proprietate asupra acestui imobil aparţinea numitului I..

În baza art. 397 alin. (2) C. proc. pen. rap. la art. 249 alin. (5) C. proc. pen., s-a menţinut măsura sechestrului asigurător dispus prin încheierea din 25 noiembrie 2014 asupra bunurilor mobile aparţinând SC D. SRL şi SC E. SRL până la concurenţa sumei de 214.000 RON în vederea reparării prejudiciului cauzat prin infracţiune şi garantarea executării cheltuielilor judiciare.

În raport de valoarea de inventar a parcului auto aparţinând SC D. SRL, asupra căruia s-a dispus instituirea măsurii de siguranţă a sechestrului asigurător, dar şi cuantumul sumei pentru care s-a luat măsura de siguranţă, constatând existenţa unor garanţii suficiente pentru repararea prejudiciului, a fost admisă cererea formulată de partea responsabilă civilmente SC D. SRL şi s-a dispus scoaterea de sub sechestru a celor 8 mijloace de transport, proprietatea acestora precizate în lista de la dosar.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apeluri inculpaţii A., B. şi C., părţile civile G. şi F. prin reprezentant legal J. şi părţile responsabile civilmente SC "D." SRL Scorţeni şi SC "E." SRL Bucureşti, criticând sentinţa ca fiind netemeinică şi nelegală.

Prin Decizia penală nr. 1231 din 14 decembrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. x/2014, Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelurile declarate de: - inculpaţii A., B. şi C.; - de părţile civile F. şi G. - în nume personal şi ca reprezentant al părţii civile F., ambii domiciliaţi în com. Scorţeni, jud. Prahova; - şi părţile responsabile civilmente SC D. SRL, cu sediul în com. Scorţeni şi SC E. SRL, cu sediul în Bucureşti, împotriva Sentinţei penale nr. 124/11.06.2015, pronunţată de Judecătoria Câmpina.

A desfiinţat, în parte, sentinţa penală atacată şi, pe fond, rejudecând:

A modificat durata termenului de încercare a suspendării condiţionate a executării pedepsei rezultante de 1 an şi 4 luni închisoare aplicată inculpatului B. la 3 ani şi 4 luni conform art. 82 C. pen.

În baza art. 25 rap. la art. 397 alin. (1) C. proc. pen. şi art. 1357, 1373 şi 1382 C. civ., a obligat, în solidar, inculpaţii A. şi B. şi părţile responsabile civilmente SC D. SRL şi SC E. SRL Bucureşti să plătească despăgubiri civile după cum urmează:

- suma de 100.000 RON daune morale părţii civile F.;

- suma de 11.000 RON daune materiale şi 30.000 RON daune morale părţii civile G.

În baza art. 397 alin. (2) C. proc. pen. rap. la art. 249 alin. (5) C. proc. pen., a menţinut măsura sechestrului asigurător dispus prin încheierea din 25 noiembrie 2014 asupra bunurilor mobile aparţinând SC D. SRL şi SC E. SRL până la concurenţa sumei de 144.000 RON în vederea reparării prejudiciului cauzat prin infracţiune şi garantarea executării cheltuielilor judiciare.

A înlăturat eroarea materială cu privire la scoaterea de sub sechestru a unui mijloc de transport proprietatea SC D. SRL.

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate care nu contravin deciziei.

Examinând sentinţa apelată prin prisma criticilor formulate, a situaţiei de fapt reţinute în cauză, a probelor existente la dosar, cât şi din oficiu sub toate aspectele de fapt şi de drept, potrivit disp.art. 417 alin. (2) C. proc. pen., instanţa de apel a apreciat că toate apelurile declarate în cauză sunt întemeiate, dar şi pentru alte motive decât cele invocate în mod expres de către apelanţi, aşa cum se va arăta în continuare:

S-a arătat că, în exercitarea rolului activ, instanţa de fond a administrat în totalitate probele necesare şi utile soluţionării cauzei, reţinând pe baza acestora o situaţie de fapt confirmată de ansamblul probator.

Din analiza probatoriilor existente la dosar, instanţa de control judiciar a apreciat că în mod corect în cauză s-a reţinut vinovăţia inculpaţilor pentru comiterea infracţiunilor reţinute în sarcina acestora.

Astfel, sub aspectul antrenării răspunderii penale a inculpatului B., s-a arătat că mai întâi trebuie avut în vedere împrejurarea că acesta avea calitatea de reprezentant al SC E. SRL şi deţinea şi calitatea de responsabil pe linia sănătăţii şi securităţii în muncă pe respectivul şantier.

De asemenea, SC E. SRL avea elaborat un plan propriu de securitate şi sănătate în muncă în şantierul "H.", Câmpina, Prahova, acesta având, astfel cum rezultă din cuprinsul înscrisului, caracterul unei norme interne obligatorii.

Acest plan a fost semnat pe toate paginile, atât de inculpatul B., cât şi de celălalt administrator - inculpatul C., în cadrul Secţiunii A, lit. c), la rubrica "Numele persoanelor desemnate să conducă executarea lucrărilor" fiind menţionaţi drept responsabili ambii inculpaţi.

Mai mult, în cadrul secţiunii C, lit. a), au fost identificaţi factorii de risc electric care antrenează răspunderea celor doi coordonatori de lucrare, printre aceştia regăsindu-se şi "electrocutarea (...) în condiţii de umezeală prin contact direct sau indirect cu firele electrice din instalaţiile de înaltă tensiune". Totodată, s-a constatat că cei doi inculpaţi, administratori ai societăţii sub antreprenoare, şi-au asumat obligaţia de a instrui lucrătorii cu privire la metodele de lucru nepericuloase pentru evitarea riscului de electrocutare, lucru pe care, însă, l-au făcut în mod formal (a se vedea subcapitolul "Măsuri organizatorice" în cadrul rubricii "Electrocutare (...) în condiţii de umezeală prin contact direct sau indirect cu firele electrice din instalaţiile de înaltă tensiune", precum şi fişa instruire colectivă.

Apărarea inculpatului C., în sensul că la acel obiectiv ar fi avut calitatea de şef şantier exclusiv inculpatul B., iar el nu ar fi avut niciun fel de atribuţii acolo, fiind, în fapt, şef pe un alt şantier al societăţii, deschis în oraşul Comarnic, nu poate fi primită, în raport de înscrisul sus-menţionat.

De fapt, acesta trebuia să se preocupe de organizarea lucrătorilor pe şantierul unde s-a produs accidentul şi să ia toate măsurile pe linie de protecţia muncii, dar cu toate că îi reveneau asemenea atribuţii pe care el însuşi şi le-a asumat prin semnătură, nu a făcut acest lucru, ceea ce poate reprezenta o împrejurare de natură a agrava răspunderea penală, care ar putea fi reţinută în defavoarea sa, nicidecum nu reprezintă o cauză exoneratoare de răspundere.

Aceeaşi concluzie se impune şi cu privire la atitudinea celor doi inculpaţi comitenţi, care, deşi aveau atribuţii specifice de coordonare şi control pe şantier au plecat să servească masa, în municipiul Câmpina, deşi ştiau că urmează să fie efectuată o ultimă livrare de beton, lăsându-şi astfel prepuşii nesupravegheaţi, situaţie care a concurat la producerea accidentului de muncă produs pe şantier.

În sarcina inculpatului B. s-a reţinut săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă, prev. şi ped. de art. 192 alin. (2) C. pen., fapta fiind comisă sub forma de vinovăţie a culpei cu prevedere (prevede posibilitatea producerii accidentului, fiind avertizat în acest sens de inculpatul A., dar a socotit fără temei că nu se va produce).

S-a arătat că, criticile formulate, atât de inculpaţii B. şi C., precum şi cele formulate de părţile responsabile civilmente SC "D." SRL şi SC "E." SRL, în sensul că cei doi inculpaţi nu se fac vinovaţi de comiterea infracţiunilor reţinute în sarcina lor, apar ca fiind neîntemeiate.

De asemenea, s-a arătat că prima instanţă de judecată a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor legale, privind aplicarea în speţă a legii penale mai favorabile, fiind evident că legea mai veche este mai favorabilă, deoarece, pe de o parte, în cazul concursului de infracţiuni, cum este cazul pentru inculpatul B. nu prevede aplicarea unui spor obligatoriu în condiţiile art. 39 din Noul C. pen., iar pe de altă parte, prevede posibilitatea suspendării condiţionate a executării pedepsei, instituţie care nu se mai regăseşte în Noul C. pen. şi care este evident mai favorabil inculpaţilor, pentru care s-a suspendat executarea pedepsei, întrucât, după îndeplinirea termenului de încercare, aceştia beneficiază de instituţia reabilitării de drept.

În mod corect, instanţa de fond a făcut aplicarea în cauză şi a dispoziţiilor legale privind individualizarea judiciară a pedepselor, ţinând seama de gradul de pericol social a faptelor penale comise de inculpaţi, de modalitatea concretă în care aceştia au acţionat, de forma de vinovăţie cu care au fost comise faptele şi de rezultatul acestora şi în raport de acestea şi în mod just a stabilit pentru inculpaţii A. şi B. aplicarea unor pedepse cu închisoare, pentru care a dispus suspendarea condiţionată a executării acestora potrivit disp. art. 81 din vechiul C. pen.

În privinţa inculpatului C., s-au avut în vedere aceleaşi criterii de individualizare, prima instanţă apreciind în mod corect că acest inculpat care a săvârşit o singură faptă penală, se poate reeduca prin aplicarea unei sancţiuni cu amenda penală.

În raport de cele arătate, s-a precizat că, criticile penale formulate de inculpaţii - apelanţi sunt neîntemeiate, cu excepţia criticilor formulate de părţile civile sub aspectul termenului de încercare, stabilit în sarcina inculpatului B., pentru care s-a stabilit un termen de încercare mai mic decât cel legal, iar pentru îndreptarea acestei nelegalităţi s-au admis apelurile părţilor civile G. şi F., sub acest aspect, urmând a se majora termenul de încercare de la 2 ani şi 4 luni la 3 ani şi 4 luni, potrivit art. 82 C. pen., tocmai pentru a fi respectate dispoziţiile acestui text de lege, care prevăd că termenul de încercare se compune din durata pedepsei (1 an şi 4 luni), la care se adaugă un interval de timp de 2 ani.

Analizând modul în care a fost soluţionată latura civilă în cauză, instanţa de control judiciar a apreciat că sub acest aspect, criticile formulate de către apelant sunt întemeiate aşa cum se va arăta în continuare:

S-a arătat că, în mod corect la stabilirea cuantumului daunelor materiale acordate părţi civile G. nu a fost avută în vedere suma de 39.000 RON, solicitată de aceasta reprezentând contravaloarea împrumuturilor contractate de la diferite unităţi bancare şi date fiului său în scopul de a finaliza o construcţie casă de locuit, întrucât nu s-a făcut dovada că locuinţa respectivă era în proprietatea victimei, ci dimpotrivă că a fost edificata pe terenul proprietatea mamei victimei, fără a se face dovada certă că dreptul de proprietate asupra acestui imobil aparţinea numitului I.

Curtea, examinând îndeplinirea răspunderii civile delictuale în cauză, a constatat că acestea sunt îndeplinite în sensul că prin faptele lor ilicite (infracţiunile comise), inculpaţii A. şi B. au cauzat părţilor civile prejudicii materiale, cât şi prejudicii morale.

Instanţa de control judiciar a constatat că sumele reprezentând daunele materiale la care au fost obligaţi inculpaţii, în solidar cu părţile responsabil civilmente, au fost bine cuantificate potrivit probelor existente la dosar, însă, în ceea ce priveşte cuantumul daunelor morale, se apreciază că acestea sunt prea mari în raport cu prejudiciul efectiv suferit, atât cel de agrement, cât şi cel de companie la care a făcut referire instanţa de fond.

În sensul arătat, s-a precizat că, prin acordarea unor daune morale în cuantum de 100.000 RON părţii civile F. şi a sumei de 30.000 RON, părţii civile G., se va realiza un echilibru între necesitatea acoperirii prejudiciului moral faţă de aceste părţi civile şi riscul îmbogăţirii fără just temei a unor persoane.

De asemenea, în vederea executării dispoziţiilor civile din repararea pagubelor cauzate, se va menţine, în continuare, măsura sechestrului asigurător, dispus prin încheierea din 25 noiembrie 2014 asupra bunurilor mobile aparţinând celor două părţi responsabile civilmente, până la concurenţa sumei de 144.000 RON, în vederea reparării prejudiciului cauzat prin infracţiune şi garantarea executării cheltuielilor judiciare.

S-a arătat că, la analiza din oficiu, efectuată potrivit disp.art. 417 alin. (2) C. proc. pen., nu s-au mai constatat alte cauze de netemeinicie ori de nelegalitate a hotărârii, urmând a fi menţinute restul dispoziţiilor sentinţei penale apelate care nu contravin deciziei.

Împotriva hotărârii instanţei de apel au formulat prezentele cereri de recurs în casaţie inculpaţii B. şi C., precum şi partea responsabilă civilmente SC E. SRL.

În motivarea cererii de recurs în casaţie formulată de inculpatul B., acesta a invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., incident atunci când "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".

În esenţă, inculpatul a solicitat admiterea recursului în casaţie formulat şi casarea hotărârii penale atacate, apreciind că faptei reţinute în sarcina sa îi lipseşte unul dintre elementele constitutive ale infracţiunii. A precizat că, în calitate de responsabil pe linie SSM al SC E. SRL, şi-a îndeplinit toate obligaţiile legale şi contractuale care îi reveneau. În opinia apărării, inculpatul nu avea nici obligaţia, nici aptitudinile de a prevedea că inculpatul A., deserventul motopompei de beton, angajat al SC D. SRL, efectuează activităţi de turnare a betonului aflându-se sub influenţa băuturilor alcoolice. De asemenea, a arătat că producerea accidentului este imputabilă SC L. SRL, SC D. SRL şi SC M. SRL, aceste societăţi fiind cele care şi-au încălcat obligaţiile contractuale în ceea ce priveşte activitatea de pe şantierul "H. Câmpina". A mai susţinut că faptei penale îi lipseşte latura subiectivă, în speţă fiind vorba despre culpă fără prevedere, or norma de incriminare prevede în mod expres ca formă de vinovăţie culpa cu prevedere.

În motivarea cererii de recurs în casaţie formulată de inculpatul C., acesta a invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., incident atunci când "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".

În esenţă, inculpatul a solicitat admiterea recursului în casaţie declarat şi casarea hotărârii penale atacate, apreciind că faptei reţinute în sarcina sa îi lipseşte unul dintre elementele constitutive ale infracţiunii. A precizat că SC E. SRL nu se află în raporturi contractuale cu SC D. SRL, iar inculpatul nu avea nicio obligaţie de control ori de monitorizare a activităţii angajaţilor SC D. SRL în incinta şantierului, ori de selectare a utilajelor potrivite din punct de vedere tehnologic pentru realizarea lucrărilor de turnare a betonului. Mai mult, a arătat că fapta reţinută în sarcina sa a fost săvârşită cu forma de vinovăţie a culpei fără prevedere, iar norma de incriminare prevede culpa cu prevedere.

În motivarea cererii de recurs în casaţie formulată de partea responsabilă civilmente SC E. SRL, aceasta a invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., incident atunci când "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".

A susţinut că inculpatul B. şi-a îndeplinit obligaţiile de a lua măsurile legale de SSM faţă de angajaţi, măsuri care se pot lua exclusiv cu privire la situaţiile normal previzibile din punct de vedere tehnic. De asemenea, a arătat că nu se afla în raporturi contractuale cu SC D. SRL, iar inculpatul B. nu avea nicio obligaţie de control ori de monitorizare a activităţii angajaţilor acesteia din urmă în incinta şantierului ori de selectare a utilajelor potrivite din punct de vedere tehnologic pentru realizarea lucrărilor de turnare a betonului. Sub aspectul laturii civile, a precizat că, atât timp cât inculpatului B. nu îi poate fi imputată săvârşirea faptei de care a fost acuzat, nici partea responsabilă civilmente nu poate fi obligată la plata prejudiciului.

Înalta Curte, analizând cererile de recurs în casaţie formulate, constată că acestea sunt nefondate, având în vedere următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 433 C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casaţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este obligată să verifice, în condiţiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Se constată că recurenţii şi-au întemeiat cererile pe cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

Înalta Curte reţine că, în condiţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. - hotărârile sunt supuse casării, dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, caz de casare ce vizează situaţiile în care fapta concretă pentru care s-a pronunţat soluţia definitivă de condamnare nu întruneşte elementele de tipicitate obiectivă prevăzute de norma de incriminare; dacă instanţa a ignorat o normă care conţine dispoziţii de dezincriminare a faptei, indiferent dacă vizează vechea reglementare, în ansamblul său, sau modificarea unor elemente ale conţinutului constitutiv, astfel încât nu se mai realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi noua configurare legală a tipului respectiv de infracţiune. Acest caz de casare nu poate fi invocat pentru a se obţine schimbarea încadrării juridice a faptei sau pentru a se constata incidenţa unei cauze justificative sau de neimputabilitate, acesta fiind atributul exclusiv al instanţelor de fond şi de apel.

Este de menţionat că, din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 439 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., nu se poate realiza o analiză a conţinutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator sau stabilirea unei alte situaţii de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală, verificarea hotărârii făcându-se exclusiv în drept, fără a putea fi supuse cenzurii starea factuală reţinută de instanţa de apel.

Or, Înalta Curte constată că, prin criticile formulate de către recurenţi, se tinde la o reapreciere a probelor administrate în cauză cu consecinţa stabilirii unor împrejurări faptice diferite de cele reţinute de instanţele inferioare, încercând să se dovedească că recurenţii inculpaţi nu sunt vinovaţi de săvârşirea infracţiunilor pentru care au fost condamnaţi, ceea ce nu este permis a se realiza pe calea extraordinară de atac a recursului în casaţie, care se limitează la verificarea unei hotărâri intrată în puterea lucrului judecat doar la anumite chestiuni de drept, expres şi limitativ prevăzute de lege.

Astfel, apărarea recurenţilor susţine, în esenţă, că faptele pentru care au fost condamnaţi inculpaţii nu sunt prevăzute de legea penală, întrucât le lipseşte unul dintre elementele constitutive ale infracţiunii, respectiv faptele au fost săvârşite cu forma de vinovăţie a culpei fără prevedere, iar norma de incriminare prevede culpa cu prevedere.

Înalta Curte constată că instanţa de apel a reţinut în considerentele deciziei recurate următoarele:

"Fapta inculpatului B., responsabil pe linia protecţiei, securităţii şi sănătăţii în muncă în cadrul subantreprenorului SC "E." SRL, de a permite turnarea betonului în asemenea condiţii pe şantierul sus-menţionat, cu toate că a fost avertizat de inculpatul A. cu privire la riscurile pe care şi le asumă, acesta prevăzând posibilitatea producerii rezultatului periculos, dar socotind fără temei că nu se va produce, fapt care l-a şi determinat de altfel să părăsească şantierul înainte de încheierea procesului de muncă, atitudine neglijentă care a condus la decesul prin electrocutare al victimei I., angajat al societăţii sale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor de ucidere din culpă, prev. de art. 178 alin. (2) C. pen. 1968 şi de neluarea măsurilor legale de securitate şi sănătate în muncă, prev. de art. 37 alin. (2), (3) din Legea nr. 319/2006.

Fapta inculpatului C., responsabil pe linia protecţiei, securităţii şi sănătăţii în muncă în cadrul subantreprenorului SC E. SRL, de a nu lua nici o măsură legală de securitate şi sănătate în muncă în cadrul şantierului amplasat pe albia râului Doftana, zona H., efectuând în fapt atribuţii specifice acestei specializări în cadrul altui şantier al societăţii, deschis pe raza oraşului Comarnic, cu toate că şi-a însuşit în prealabil, prin semnătură, planul propriu de securitate şi sănătate în muncă în şantierul "H.", Câmpina, judeţul Prahova, acest document având pentru inculpat caracterul unei norme interne obligatorii, iar apoi de a părăsi şantierul înainte de încheierea procesului de muncă în scopul de a servi masa, împreună cu inculpatul B., atitudine neglijentă care a condus la producerea unui accident de muncă soldat cu decesul angajatului său I., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de neluarea măsurilor legale pentru securitate şi sănătate în muncă prev. de art. 37 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 319/2006. Deşi, inculpatul nu recunoaşte comiterea infracţiunii reţinute în sarcina sa, din probatoriu reiese evident vinovăţia inculpatului, că activitatea sa neglijentă, aşa cum s-a precizat mai sus, a concurat la producerea evenimentului, care a condus la decesul victimei."

Se constată că, deşi apărarea inculpaţilor a criticat, în realitate, stabilirea situaţiei de fapt şi a vinovăţiei inculpaţilor, aşa cum au fost ele reţinute de către instanţele de fond şi de apel, aceste aspecte nu pot fi cenzurate prin prisma cazului de casare prevăzut art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., întrucât nu se mai poate pune în discuţie situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor reţinute de instanţele ordinare (aşa cum rezultă din paragrafele mai sus expuse).

În aceste condiţii, Înalta Curte, raportându-se la situaţia de fapt stabilită cu caracter definitiv de instanţa de apel, constată că, în cauză, sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor pentru care s-a dispus condamnarea recurenţilor inculpaţi B. şi C. şi a recurentei parte responsabilă civilmente SC E. SRL.

Pentru considerentele dezvoltate anterior, având în vedere că în cauză nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. întrucât faptele pentru care au fost condamnaţi inculpaţii B. şi C. sunt prevăzute de lega penală, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte urmează să respingă, ca nefondate, recursurile în casaţie formulate de inculpaţii B. şi C., precum şi de partea responsabilă civilmente SC E. SRL împotriva Deciziei penale nr. 1231 din 14 decembrie 2015 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. x/2014 şi să oblige recurenţii, în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., la plata cheltuielilor judiciare către stat, întrucât se află în culpă procesuală. Onorariile parţiale ale apărătorilor desemnaţi din oficiu, până la prezentarea apărătorilor aleşi ai inculpaţilor, în cuantum de câte 65 RON, vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, cererile de recurs în casaţie formulate de inculpaţii B. şi C., precum şi de partea responsabilă civilmente SC E. SRL împotriva Deciziei penale nr. 1231 din 14 decembrie 2015 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. x/2014.

Obligă recurenta parte responsabilă civilmente SC E. SRL la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Obligă recurenţii inculpaţi B. şi C. la plata sumei de câte 265 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariile parţiale ale apărătorilor desemnaţi din oficiu, până la prezentarea apărătorilor aleşi ai inculpaţilor, în cuantum de câte 65 RON, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 septembrie 2016.

Procesat de GGC - GV